Prezinta specificul perspectivei narative intr-un roman studiat.

Camil Petrescu - "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Perspectiva narativa reprezinta punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor relatate, incluzand si relatia sa cu intamplarile respective.

Strans legata de tipul de narator, perspectiva narativa este in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" una clar subiectiva, Camil Petrescu insusi fiind primul autor remarcabil de proza subiectiva.

Subiectivismul perspectivei narative decurge in primul rand din calitatea naratorului, aceea de narator-personaj. Naratorul este si principalul personaj al romanului: Stefan Gheorghidiu, student al Facultatii de Filosofie, casatorit cu tanara Ela, intelectual lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere si dominat de incertitudini traieste o dubla drama: a dragostei si a razboiului.

Romanul va fi constituit pe doua planuri: un plan obiectiv, exterior, fundalul pe care se va desfasura drama lui Stefan Gheorghidiu, plan secundar care cuprinde realitatile vietii politice si sociale si un plan subiectiv, principal, cel care va veni mereu in atentia cititorului, in care se constituie monografia trairilor interioare ale eroului. Important nu mai este ceea ce se intampla in realitate, ci cat a devenit de semnificativ pentru constiinta individuala. De aceea romanul este relativ sarac in privinta faptelor narate, insa acorda spatii ample reflectarii lor in subiectivitatea personajelor. Evocand retrospectiv momentele decisive ale povestii lor de dragoste (studentia saraca, dar fericita, petrecerile modeste in compania colegilor de facultate, mostenirea neasteptata de la unchiul Tache, intrarea in viata mondena si a afacerilor, flirturile Elei si instrainarea progresiva a lui Stefan de sotia sa etc.), romanul inregistreaza nu atat evenimente majore, cat monografia trarilor interioare ale protagonistului. Secventele aduse in prim-planul introspectiei (o masa luata in familie, o lectie de filosofie, excursia in grup la Odobesti) sunt transformate in pretexte in vederea detalierii minutioase a reflectarii intamplarilor in constiinta personajului.

Esential pentru subiectivitatea perspectivei narative este declaratia lui Camil Petrescu in "Noua structura si opera lui Marcel Proust", unde el isi exprima conceptiile despre roman: "Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Asta-i singura realitate pe care o pot povesti.Dar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic.Din mine insumi eu nu pot iesi.Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai."

Persoana narativa, factor component al situatiei narative, este esentiala pentru definirea perspectivei narative. Utilizarea persoanei I imprima textului un caracter personal, subiectiv, conduce la identitate intre planul naratorului si cel al personajului si presupune construirea unui timp subiectiv, faptele trecute si prezente fiind subordonate memoriei, singura care poate da sentimentul decantarii intelesurior profunde ale acestora.

Urmarea acestei tehnici de folosire a persoanei I este unitatea punctului de vedere, asa-numitul perspectivism. Noua structura se afla sub semnul subiectivitatii: din firul epic al romanului cititorul nu isi poate da seama de culpabilitatea Elei. Ea este definita exclusiv din punctul de vedere al naratorului implicat in succesiunea evenimentiala.

Prin intermediul monologului interior, al introspectiei, retrospectiei, autoanalizei, Camil Petrescu va crea in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" mitul constiintei ca reprezentare subiectiva exemplara.