IORGU DE LA SADAGURA sau NEPOTU-I SALBA DRACULUI - COMEDIE IN TREI ACTE

IORGU DE LA SADAGURA

sau

NEPOTU-I SALBA DRACULUI

COMEDIE IN TREI ACTE

PERSONAJELE:

PITARUL ENACHI DAMIAN

IORGU, nepotul lui Damian

SULGERUL GANGU

COMISUL AGAMEMNON

KIULAFOGLU

ZOITA, femeia lui Kiulafoglu

GAHITA ROSMARINOVICI

Baron von KLEINE SCHWABE

ITIC, zaraf

UN PRIETEN

IFTIMI, fecior al lui Damian

MUZICANTI, SARLATANI,

SLUJITORI, PRIETENI,

SATENI, LAUTARI

DAMIAN, de 55 ani, poarta haine largi: antereu, brau, blana si caciula brumarie.

Scenele pe petrec in Moldova.

Actul I se petrece la mosia pitarului Enachi Damian

GANGU, de 50 ani, poarta asemene costum ca pitarul Damian.

PRIETENI, de deosebite varste, sunt imbracati ca boierii provinciali.

KIULAFOGLU, de 45 ani, poarta ochelari, cravata alba, jiletca galbena, surtuc lung si fes rosu mare pe cap.

ZOITA, de 22 ani, este simplu imbracata.

GAHITA  ROSMARINOVICI de 40 ani, poarta toaleta pretentioasa si ridicola: bereta cu pene, rochie umflata de culoare vie si evantai. Umerele si bratele ei sunt goale, obrazul dres cu rosu si impestritat cu benghiuri.

KLEIN ESCHWABE e un neamt sarac, de 35 de ani.

ACTUL I

Teatrul reprezinta o odaie mobilata dupa moda veche in provincie: un pat lung, in stanga, cu perine la perete, si mai in fiind o soba; usa in fund; alta usa in stanga, care da in odaia pitarului Damian; o a treia usa in dreapta, care duce in sala de mancare, si o fereastra alature.

SCENA I

DAMIAN (intrand in fund): Sa dai degraba curcanii la bucatarie, sa-i puie-n frigare si sa spui lui Gheorghe bucatarul ca sa mi-I rumeneasca frumos, ca i-oi da bacsis bun (Venind in scena.) Ah! ziuade astazi este cea mai norocita pentru mine! Astazi vine Iorgu de la Sadagura, unde l-am trimis sa-nvete carte! De doi ani nu l-am vazut, si cand gandesc ca poate peste-un ceas am sa-l strang in brate parca-mi furnica ceva prin inima ochii mi se painjenesc si-mi vine sughit(Cu dragoste si stergandu-si ochii.) Iorgule! dragul mosului! Gugulea mosului! cat necaz a mancat el prin tari straine! cat s-a stradanuit ragutul cu invatatura prin academiile din Sadagura! parca-l vad zi si noapte cu ochii pe carte, nemancat, nebaut si nedorind alta-n lume decat sa se procopseasca, dupa cum mi-a scris in toate ravasele Draga gugule! bine zicea raposatul dascalul Ieni, Dumnezeu sa-l ierte, c-ai s-agjungi om mare!. Sa deie Domnul, fatul meu, sa mi te-nalti ca ciocarlia, si cu tine sa-ti inalti si neamul! Sa deie Domnul s-ajungi si ispravnic, pentru ca sa faci stare mare! Dar ce stau eu ca sa vorbesc singur ca un nebun, cand am o gramada de trebi?. Astazi dau masa mare prietenilor de buna venire a lui Iorgu Am poruncit sa-i faca bors cu galustele, si curechi cu rata, si mamaliguta ca stiu ca-i placea pan'a nu se porni, si le-o fi dorind ca niste zaharicale, dragul mosului! Am adus inadins pe Barbu de la Iasi, ca sa-i cante: "Frunza verde ", pentru ca pe-acolo, prin academiile din Sadagura, nu cred sa mai fi auzit cantece de-a noastre de cele batranesti Macar ca si pe-acolo or fi mozacanti da geaba n-au haz Eu cand aud tarlaituri de cele nemtesti, imi vine sa-i ieu cu toropala Iti scartie, frate, cate doua ceasuri la ureche niste bazaconii, de nici dracul nu-i intelege s-apoi zic ca fac cortent mari, duca-se la naiba cu cortentu-le cu tot!

SCENA II

DAMIAN, IFTIMI

IFTIMI (intrand cu sfiala pe usa din fund): Cucoane Enachicucoane Enachi

DAMIAN: Ce este, prostule?

IFTIMI: Cucoane! am dat curcanii la bucatarie

DAMIAN: S-ai spus bucatarului sa-i rumeneasca bine?

IFTIMI: Ba nu

DAMIAN: Ce fel, ba nu?

IFTIMI: D-apoi n-are cu ce sa-i rumeneasca.

DAMIAN: Ce zici, mai?

IFTIMI: Dupa ce n-ai cumparat rumeneala din targ

DAMIAN: Iesi afara, dobitocule Auzit-ai tontul! sa rumeneasca curcanii cu rumeneala!

IFTIMI: Ei, doar nu sunt bucatar

DAMIAN: Hai, lipsesti si du-te de sta la poarta ca sa-mi dai de stire cand a veni Iorgu.

IFTIMI: Iaca ma duc.

DAMIAN: Asteapta! Fost-ai, dupa cum ti-am zis, sa poftesti la masa boierii la care te-am trimis?

IFTIMI: Am fost si la boieri si la boierite

DAMIAN: Nu cumva ai facut iar vro dobitocie, dupa obiceiul tau?

IFTIMI: Da cum, Doamne iarta-ma? am fost pe la toti si le-am spus curata vorba: M-a poftit boierul sa va poruncesc ca sa veniti la masa la d-lui.

DAMIAN: Ce fel? sa le poruncesti? mai hotule, tot pe dos ai sa vorbesti?

IFTIMI: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus Da-mi pace sa vorbesc cum pot ce dracu! dac-as fi si eu prost ca d-ta, n-as fi un biet boier.

DAMIAN: Iar? bata-te cucul sa te bata! Hai, du-te de te pune la panda.

IFTIMI: Ma duc si cum oi vedea pe cuconasul Iorgu

DAMIAN: S-alergi iute sa-mi dai de stire.

IFTIMI (in parte): Ma duc la crasma peste drum, doar l-oi vedea mai degraba. (Iese prin fund.)

SCENA III

DAMIAN: Mai pe dos om n-am vazut de cand sunt si, slava Domnului! sunt de multisor. Toate lucrurile le spune si le face anapoda; cand ii zic sa-mi aduca dulceti, el imi aduce ligheanul de spalat; cand ii zic sa-mi aduca de spalat, imi aduce cafe. Mai deunazi il trimit in targ sa-mi cumpere de zice parale tabac, si el imi aduce piparusi rosi

SCENA IV

DAMIAN GAHITA (intrand prin fund manicasa)

DAMIAN: Cine vine?. A!.Cucoana Gahita Rosmarinovici!Sarut mana, cucoana Gahito.

GAHITA (dandu-si vant cu evantaiul) Bonjour, mon cher arhon pitar lan spune-mi, je vous prie, de unde-ai luat moda sa trimiti mojicii din ograda ca sa faca invitatii in case cinstite?

DAMIAN: Ce spui, cucoana Gahito? argatii mei au facut vro bazaconie la d-ta in casa? nu ma-nebuni!

GAHITA: Nu te face, ma rog, ca nu stii

DAMIAN: De stiu ceva, sa fiu afurisit! Da cum socoti c-as da eu voie sa se faca acest fel de lucruri? Ma rog, cucoana Gahita, nu ma socoti un om asa far' de isprava, incat eu insumi sa poruncesc slugilor mele ca sa faca pozne in case straine Pan'acum, slava Domnului! pitariul Enachi Damian n-a dat semne de nebunie, si numele lui a fost totdeauna cinstit

GAHITA: Da cine-ti vorbeste de nebunie si pozne? Cine-ti zice ca n-ai reputatie buna?

DAMIAN: Apoi daca am respuntatie buna, cum o chemi d-ta ce zici ca am trimis oamenii din ograda?

GAHITA: Da n-ai trimis pe Iftimi sa ma pofteasca la masa? si tocmai pe el l-ai gasit mai cu cap pentru ca sa-mi faca invitatie?

DAMIAN: Da ce ti-a facut? pentru numele lui Dumnezeu!. ce-I inghitatia ceea?

GAHITA: Nici invitatie nu stii ce insemneaza? Elei! mon cher arhon pitar, tare esti arriéré.

DAMIAN: Ce sunt? rierel? Mari, ce vorbe sunt aceste? Ha, ha, ha Auzi, inghitatie, rierel, bonjur? Auzi parascovenii pocite? Nu cumva, soro draga, s-a mutat tara Moldovei din loc? Nu cumva suntem frantuzi, nemti, jidovi? si noi, ca niste prosti, ne credem tot moldoveni! Ha, ha, ha, rierel, inghitatie!

GAHITA: D-ta razi, pentru ca nu te-ai adapat de delicatetea, de eleganta si de sublimitatea limbii franceze.

DAMIAN: Ce sa fac? Sa ma adap? Trebuie sa stii, cucoana draga, ca numai vitele s-adapa, dar oamenii beau si sa ma fereasca Dumnezeu de catetie, de gant si de bliblitatea d-tale! Cand mi-i sete, eu beau vin de Cotnar si de Odobesti; beau vin de cel moldovenesc curat, iar nu ganturi, nici bliblitati... Asa sa stii.

GAHITA: Ii superflu sa mai cozarisim impreuna asupra acestui suget, pentru ca nu ne intelegem.

DAMIAN Superfliur sau nesuperfliur nu stiu dar ca nu te inteleg? asta-i adevarat si ma pot jura pe cei patruzeci de sfinti parinti de pricep ceva din toate cimiliturile cate le insirati d-voastra, isti de vremea noua, care va ziceti cum, Doamne iarta-ma? civirasilisiti... Ha! civirasalisiti; d-voastra, ipochimene alese, carora va este rusine a trai si a grai ca parintii vostri; d-voastra, oameni procopsiti si mai ales pricopsiti, care va faceti momitele altora, imprumutand de la straini numai cele rele, nemaiputand trai decat cu bonjur, cu blamange si cu parle, marle cheschevu; si carora, in sfarsit, va e rusine sa fiti moldoveni curati, romani get-beget (In parte.) De mi-a veni si Iorgu cu superfliururi, il ciomagesc.

GAHITA: Cucoane Enachi n-am venit in casa d-tale pentru ca sa ma ofansarisesti si dar te poftesc sa-ti mai tii gura, c-apoi

DAMIAN: C-apoi poate mi-i cere duel? Atat ar mai trebui sa iasa si femeile la duel! c-apoi s-a pricopsit de tot biata Moldova!

(Cu blandete.) Ian asculta-ma, draga cucoana Gahita nu te mania eu te-am vazut mititica cat o schioapa s-am fost bun prieten cu tatal d-tale si cu barbatul d-tale, Dumnezeu sa-i ierte! In urmare, mi se poate trece cate le zic. In vremea mea, draga cucoana Gahita, batranii aveau voie sa graiasca ce le placea, pentru ca pe-atunci tot omul cu parul alb era cinstit si cred ca strainii nu ne-au stricat inca toate obiceiurile cele bune.

GAHITA: Departe de a ni le strica, arhon pitar, strainii ni le-au adus in perfectie.

DAMIAN: in ce, ma rog?

GAHITA: In gradul civilizatiei care domneste astazi in Europa.

DAMIAN: Unde?

GAHITA: Aici in provincie nu poti judeca reformatia care s-a introdus in tara; dar du-te, je vous prie, in capitalie; du-te de vezi magaziile lui monsiu Miculi; du-te de vezi paveua cea noua

DAMIAN (in parte): Ba ca chiar! hodoronc-tronc.

GAHITA: Du-te de te intalneste cu cavalerii de acolo. si sa admirezi amabilitatea lor sa-i auzi ce complimente delicate iti fac; iar nu cum faceti d-voastra, care va slujiti de cuvinte groase si ziceti fiecarui lucru pe nume, fara a va inchietarisi de urechile damelor!

Du-te intra in saloanele briliante, unde ard sute de bugii, iar nu lumanari de seu ca pe-aici du-te de vezi oglinzile acele mari care iti reflectarisesc tot trupul canapelele acele elastice care te salta cu placere, iar nu scaune de lemn ce-ti intra in oase Du-te mai ales de vezi damele acele educarisite, care stau toata ziua la oglinda de-si impodobesc gratiile figurii si ale trupului, iar nu ca pe la noi, sa mearga la bucatarie si la spalatorie, ca sa-si festeleasca rochia si degetele. Du-te de le vezi toate acele, s-apoi mi-i zice daca influenta strainilor ne-au stricat mintea sau daca ne-au developat-o.

DAMIAN: Vel-Lopata? Destui! Am inteles. (In parte.) Saraca limba! de te-or fi sucind si pe-acolo tot asa, apoi te-ai sfintit! Esti buna de pus la zvantat in pod. (Tare.) Cucoana Gahita! ai toate dreptatile, si eu sunt un natarau! te multumesti cu atata?

GAHITA: Fie iti dau pardon.

DAMIAN: Foarte multumesc. (In parte.) De mi-a veni si Iorgu in doaga ei, il trimit la Golia.

SCENA V

DAMIAN, GAHITA, GANGU (venind din fund)

GANGU (vorbind tare ca un surd): Ei, mai Enachi! adevarat ca vine astazi Iorgu de la Sadagura?

GAHITA  (in parte): Carnacsi! ca m-au speriat quel manant!

GANGU: Mi-a spus-o azi Iftimi, cand a venit sa ma pofteascaCand ai sti cat ii de vesela Marghiolita, fiica-mea, ca-i vine logodnicul?parca are argint viu intr-insa Sare prin casa, frate, si jioaca dragaica ca o nebuna! Mai, mai, mai! Ce-s fetele ieste! cum le pomenesti

de barbat, iti sar in cap de bucurie Marghiolita, cat pe ce era sa ma gatuie

GAHITA  (in parte): Of! nu pot sa sufar surdul ista racneste parc-ar fi toti surzi ca dansul.

GANGU (catre Gahita): Aud? bunatatea matale eu sunt sanatos da mata?

GAHITA: Nu te-am intrebat cum te afli.

GANGU: Esti sanatoasa? imi pare foarte bine Vezi mata, draga sanatatea-i ca o iapa alba cum trece dealul, nu se mai vede.

GAHITA (in parte): Auzi vorbe de provincie!

GANGU: Sa te pazesti, draga cucoana Gahita, pentru ca, la varsta noastra, cataroile sunt foarte sugubete.

GAHITA  (manioasa): Cine ti-a spus d-tale ca am cataroi?.

GANGU: Precum zici foarte bine ele deodata, nitam-nisam, te trantesc alivanta    placinta-n groapa mai ales la varsta noastra.

DAMIAN (in parte, razand): Alta-i zice, alta-i raspunde are haz.

GAHITA  (apropiindu-se de Gangu si strigandu-i tare la ureche): N-auzi, surdule? tine-ti vorbele-n gura si nu te obraznici mai mult

GANGU: Ei! aud! ce strigi asa tare? ca doar nu-s surd.

GAHITA (in parte): Imi vine nu stiu ce sa-i fac Quel manant, oh ciel!

GANGU: Mai Enachi! ce are Rosmarinovicioaia, de-mi zice ca ma obraznicesc?

DAMIAN (tare): Ce-o napastuiesti si tu de-i zici ca patimeste de cataroi ca babele?

GANGU: D-apoi n-a spus-o ea singura mai dinioare? ce dracul, doar aud bine mi-s

GAHITA: Destul, je vous prie, cu astfel de vorbe, c-apoi ma-nchin cu plecaciune.

GANGU: Bine-ai face, bine-ai face cucoana Gahito Ceaiul de soc, dupa cum zici, ii tare folositor pentru cataroi; dar socot ca floarea teiului ii si mai buna Intreaba, daca nu ma crezi, pe baba Anghelusa, stii cea care face dresuri de obraz. o cunosti

GAHITA  (lui Damian): Mon cher arhon pitar, se vede ca doresti ca sa ies din casa d-tale, de vreme ce siuportarisesti o astfel de infamie. (Se pune pe un jilt in dreapta, manioasa.)

GANGU (Gahitei): Aud? Grasimea de gasca iti pare mai buna?

DAMIAN (tragand deoparte pe Gangu): Taci, mai Gangule nu vezi ca cucoana Gahita-i dama de moda noua, care, cu cat imbatraneste, se socoate mai tanara? Ce dracu-i vorbesti tot de leacuri?

GANGU (razand): Ba zau? Iaca dracul! si poate mai gandeste la maritis?

DAMIAN: Mai stii pozna?

GANGU (razand): Da bine, mai Enachi, daca le-a veni in cap babelor sa se marite ce-or face fetele? de pilda: Marghiolita mea?

DAMIAN: Pentru dansa nu-i nici o grija Stii c-am hotarat amandoi s-o dam dupa Iorgu

GANGU: Si cand jucam la nunta?

DAMIAN: Intr-o saptamana.

GANGU: Isala!

GAHITA (in parte): Carnacsi! iar m-au speriat parca l-au umflat Rusaliile.

(Se aud pasi la usa din fund.)

SCENA VI

DAMIAN, GANGU, GAHITA, PRIETENI

DAMIAN: Ce s-aude? vin prietenii Iata-i buluc! Bine-ati venit, prieteni buni, sa va impartasiti de bucuria mea! Astazi soseste Iorgu si cred ca-ti bea cu totii voiniceste in sanatatea lui.

UN PRIETEN: Las' pe noi, vere Enachi daca-i treaba pe-nghite- Agachi Helbet! nu te-om da noi de rusine.

GAHITA (in parte): Ian auzi-i cum vorbesc! s-apoi mai au curaj sa critice tinerii nostri!

PRIETENUL: Vere Enachi! scos-ai incalte vin de cel din vremea lui Han-Tatar?

GANGU (apropiindu-se de el): Aud? Eu sunt sanatos, slava Domnului! da d-voastra? cum o mai duceti?

PRIETENUL: Ce sa ducem, vere Gangule?

GANGU: O duceti bine? ma bucur Vedeti d-voastra ca sanatatea- i sugubeata! cand ii zici: "Sus, Gahito!", iti raspunde: "Carc, Frangoleo!" (Toti rad, afara de Gahita.)

GAHITA  (in parte): Iar se leaga surdul de mine se vede ca-l paste pacatul astazi.

DAMIAN: Da ian poftim, fratilor ce sedeti in picioare? ca doar nu vin turcii Poftim de sedeti in

GAHITA (curmandu-i vorba): Pe scaune.

(Toti se pun pe divan si pe scaune. Gangu sade in picioare.)

DAMIAN: Vere Gangule, da nu sezi?

GANGU: Ba mi-i foame, dar oi mai astepta pan' ce-a veni Iorgu.

PRIETENUL: Vere Enachi lan mai spune-ne ceva de Iorgu ce-a mai facut el pe-acolo, prin tara Neamtului? ce-a mai invatat? trebuie sa fie acum plin de az-buchi ca un stup.

DAMIAN: Mai stiu eu, fratilor, cate-a mai invatat bietul copil!El mi-a scris ca a trecut din scoarta-n scoarta si Miftorloghia si Fizolofia si Mantemadica si Historia! unde sa le tin minte cate mi-a insirat pe hartie?

PRIETENUL: Bre! s-o fi facut doba de carte s-o fi intrecut pe raposatul dascalul Ieni, Dumnezeu sa-l ierte!

DAMIAN: Ce intrecut, vere! l-a lasat in urma, cale de-o posta. (S-aud afara pocnete de bici.)

PRIETENUL: Na posta; cand vorbesti de lup, lupu-i la usa. Oare nu cumva ii Iorgu, vere Enachi?..

SCENA VII

Cei dinainte, IORGU

DAMIAN (alergand la usa): Ba-i el! Inima-mi spune ca-i el Iata-l!

IORGU (intra si se arunca in bratele mosului sau) Mon oncle!

DAMIAN: Vin', gugulea mosului! (Il saruta s-apoi cauta la el cu dragoste.) Ian vedeti-l ce motpan mare s-a facut! parca-i Alexandru Machedon.

IORGU (in parte): Uf! (Tare.) Mon cher oncle, cat sunt de fericit!

DAMIAN: D-apoi eu, fatul meu! d-apoi eu! Vin' sa te mai sarut o data (Plangand.) Cand gandesc ca nu l-am vazut doi ani de zile! Ce va pare, fratilor? asa ca-i nostim? asa  ca-mi seamana mie?

GANGU: Aud? cate ceasuri?

DAMIAN (luand pe Iorgu de mana): Vina sa faci cunostinta cu prietenii mei. D-lui ii slugerul Gangu, un prieten vechi a babaca-tau. Nu-ti aduci aminte de el?

IORGU: Ha Ian sta Nicidecum.

DAMIAN: Da cum dracu l-ai si uitat? El te-a purtat in brateada-ti aminte cand te jucai de-a baba-oarba cu Marghiolita, cu fata lui.

IORGU (cautand cu lornionul la Gangu): Ha acum ma suvenarisesc (Apropiindu-se de Gangu.) Mon cher monsiu Gangu, imi pare bine ca reinnoiesc amicitia cu d-ta.

GANGU: Asa s-asa, nici prea-prea, nici foarte-foarte numai ca mi s-au cam lungit urechile de foame. (In parte.) Ce dracu are de se uita la mine prin geam? (Tare.) Ian asculta, Iorgusorule, nu cumva ai prins orbul gainilor?

DAMIAN: Cu adevarat. Iorgule, ce insemneaza sticluta asta care ti-o tot bagi in ochi?

IORGU Mon cher oncle, citirea necontenita a uvrajelor mi-a cam slabit puterea razelor vizuale.

DAMIAN: Ce ti-a slabit, fatul meu?

GAHITA: Puterea razelor vizuale Aceste cuvinte tehnice vreau sa zica ca i-au slabit ochelnica.

IORGU (in parte): Cine sa fie dama asta care ma intelege atat de bine? (Apropiindu-se de Gahita.) Madama, cu toate ca n-am avut felicitatea de a-ti fi recomandat, dar ma folosesc de ocazia aceasta, pentru ca sa te rog sa ma norocesti cu declinatia numelui d-tale.

DAMIAN (cu mirare, in parte): Ce dracu-i zice?

GAHITA: Monsiu Georges, desirul unui cavaler amabil ca d-ta nu poate ramanea neimplinit par conséquence, ma grabesc a-ti declinarisi numele meu eu ma numesc Gahita de Rosmarinovici, votre servante.

IORGU: Eu sunt, au contraire, votre serviteur, madama, si de doresc ceva, este numai sa se prezenteze vro ocazie, pentru ca sa-ti pot dovedi admiratia de care sunt cuprins pentru gratiile persoanei d-tale.

GAHITA  (in parte): Na cavaler!

DAMIAN (luand pe Gangu deoparte): Mai Gangule, intelegi tu ce limba vorbeste Iorgu cu Gahita?

GANGU: Zici c-a ploua? Nu cred n-am auzit buraticul azidimineata.

PRIETENUL (catre alt prieten). Pare-mi-se, vere Constandine, ca si Iorgu s-a nemtit.

DAMIAN (in parte): Oare nu cumva a uitat si Iorgu romaneste? (Tare.) Iorgule, Iorgule! ian mai intoarce-te si spre noi mai spune-ne ceva de la Sadagura. despre calatoria ta

IORGU: Pardon, mon cher oncle; n-am vreme acu, ca prezentez omajurile mele sexului frumos asta-i datoria fiecarui galant om.

DAMIAN: Mari, baiete, lasa deoparte, majurile si sescul si raspunde-mi curat la ceea ce   te-ntreb.

IORGU: Apoi ce sa-ti spun, mon cher oncle? Cand a trait cineva intr-un targ civilizat ca Sadagura si cand este silit in urma a veni intr-o tara ticaloasa ca a noastra, contrastul i se pare atat de piramidal, incat nu poate gasi cuvinte destul de energice pentru ca sa explice ceea ce simteste inlauntru.

GAHITA: Rezon are rezon monsiu Georges. Iaca, de pilda, eu, care am voiajarisit si care am fost la Cernauti nu pot sa ma deprind nicidecum cu Moldova Of! de-as scapa mai degraba de tara asta!

DAMIAN: Da bine, ma rog, ce are Moldova de nu va mai place cum ati calcat peste granita?

IORGU: Ah, mon cher oncle! nu ma sili sa-ti spun cate are si cate n-are

DAMIAN: Da spune, spune N-are si ea targuri? N-are si ea oameni ca si celelalte tari? N-are munti, copaci, ape, vite?

GAHITA: Ba are prea multe prea multe!

DAMIAN: Nu te-ntreb pe d-ta. (Lui Iorgu.) Spune ce-i lipseste bietei Moldove? Nu-s oamenii buni si cu frica lui Dumnezeu? Nu este grau bun? Nu este vin bun? Nu-i, in sfarsit, belsug in tara? ce va trebuie mai mult? N-am dreptate, vere Gangule?

GANGU (cautand la ornic): Aud? opt ceasuri.

IORGU Ah, mon cher oncle! Ce-mi pomenesti d-ta de grau, de vin si de vite? Aceste materialuri sunt bune cu adevarat, dar nu aduc nici o inaintire inteligentei Ce ne foloseste ca avem cele trebuincioase pentru hrana trupului, daca mintea moare de foame?

PRIETENUL (catre alt prieten): Ian auzi, vere Constandine, zice ca mintea moare de foame (Pufneste de ras.)

IORGU: Ce-i o tara fara canaluri, fara comert, fara industrie, fara drumuri, fara lib

GANGU (stranuta tare): Aferim!

PRIETENUL (catre alt prieten): Auzi, vere, zice ca n-avem drumuri? dar el pe ce-a venit cu posta?

DAMIAN: Ian asculta, Iorgule daca vrei sa-mi faci multumire, te poftesc alta data sa nu ma mai ametesti cu astfel de fleacuriTara Moldovei ii binecuvantata de Dumnezeu! si cine nu stie s-o iubeasca si s-o pretuiasca nu-i vrednic sa-i manance painea si sarea.

GANGU (stranuta): Aferim! vrei tabac?

DAMIAN (luand o priza): Foarte multumesc. (Stranuta.)

TOTI: Sa-ti fie de bine!

DAMIAN: Amin!

(Se aud lautarii afara.)

DAMIAN: Iaca si scripcarii! Hai sa ne punem la masa.

TOTI: Haideti, haideti!

IORGU (da bratul Gahitei) Madama, fi-voi destul de felice ca sa nu-mi refuzarisesti bratul?

GAHITA: Ce se potriveste! sunt foarte flatarisita

IORGU: Fiind langa d-ta la masa, ma voi crede in sanul civilizatiei in Sadagura.

GAHITA: Nu mai putin si eu ma voi suvenarisi de Cernauti.

(Lautarii intra cantand pe usa din fund, trec scena si ies pe usa din dreapta. Dupa ei ies Iorgu si Gahita, dandu-si bratul, pe urma ies prietenii si, in sfarsit, Damian si Gangu.)

DAMIAN (lui Gangu): Tare-s ingrijit, mai Gangule, despre Iorgu!ce socoti si tu?

GANGU: Dac-a ploua, pun ramasag. (Ies amandoi.)

(In tot timpul scenei a 8-a se aud lautarii in culisele din dreapta si din timp in timp cate un "Vivat!" )

SCENA VIII

IFTIMI (intra beat pe usa din fund): Pan'acu am sezut la panda-n crasma, si degeaba cu toate ca m-am si uitat eu intr-o parere, doar l-oi zari Se vede ca cuconasu Iorgu n-are de gand sa vie astazi Faca cum a vrea De-a veni, a fi bun venit! iar de nu, nu. Ian sa vedem eu pe degete (numarand pe degete): n-a veni, a veni, n-a veni, a veni, n-a veni! curata socoteala Ma duc dar iar la crasma sa-l pandescMos Niron m-asteapta c-o sangeapa de pelin si ce pelin! cand gandesc, imi vine sa cant (canta): "Frunza verde pelinita".

(Se aud racnete de "Vivat!" alaturea.)

Mai! cine chiuie in sufragerie? Ira! boierii-s la masa Ian vezi-i cum chilesc! Inghite-Agachi sa te vad inc-o data ha dai, dai, dai. (In parte.) Daca-s boieri, tot mai voinici decat noi! beau boiereste, cu oca. (Uitandu-se iar pe usa.) Cine-i flacau cela care nici nu bea, nici nu mananca? ce dracu-i tot sopteste cucoanei Gahitei la ureche? si-i place babei ii place, da Dec! se scoala flacau de la masa si vine-ntr-acoace? dos la fata s-amandea la mos Niron. (Iese alergand-pe usa din fund.)

SCENA IX

IORGU (intra pe ganduri, avand servetul prins de frac): Uf! am scapat! Sa ma mai rasuflu putin Borsul mi-a inacrit stomahul; mamaliga mi s-a prins in gat, si curechiul cel cu rata (oterindu-se) brrrrr de-as avea un pic de colonie sa-mi mai dreg mirosul (Cu

desperare.) Ainsi donc! Iata viitorimea ce ma asteapta! iata viata ce mi se pregateste! Bucate taranesti cu ceapa si usturoi, pentru placerea gurii! Miros de curechi murat, pentru placerea nasului! Scartaituri si racnete tiganesti, pentru placerea urechilor! si privelistea unor persoane urate, ruginite si necioplite, pentru placerea ochilor! Iata in ce se-ncheie tot traiul ce am sa sufar, pan'la moartea mea O! Sadagura,Sadagura! Unde sunt multumirile ce cuprinzi in sanul tau? Unde-s chiflele? Unde-i berea? Unde-s cartofele? Unde-i snitelul tau cel chesarocra iesc? Dar valturile tale cele svabesti? Dar societatea ta cea plina de gratii? Vai s-amar! Ce-o sa ma fac? imi vine sa iau campii, sa fug in lume departe de casa parinteasca; departe de provincialii acesti fara de sentimente si fara ideile veacului meu; departe de toti si de rude, si de tigani, si de curechi cu rata

SCENA X

IORGU GAHITA; mai pe urma, DAMIAN

GAHITA: Monsiu Georges

IORGU (tresarind): Cucoana Gahita!

GAHITA: Ce ai, mon cher monsiu Georges? vazand ca te-ai sculat de la masa, am gandit ca te-a apucat vro durere la.

IORGU: La suflet? dar!

GAHITA: Esti cu adevarat indisposé?

IORGU: Si ma mai intrebi? Ah! nu vezi palida mea fata? nu vezi progresurile durerii pe trasaturile obrazului? nu vezi ca, de cand am intrat in casa asta, ma usuc, ma topesc din picioare, ca o pansea arsa de vant.

GAHITA: Ce nu bei oleaca de apa de ninta?

IORGU: Apa de ninta! Ah! nici o bautura nu poate vindeca patimile sufletesti si intelectuale.

GAHITA (oftand): Te inteleg!

IORGU (apropiindu-se de ea si luand-o de mana): Ma intelegi? A! Slava Domnului! ca am gasit, in sfarsit, un suflet botezat care sa ma inteleaga!

(Damian, cu servetul legat de gat, apare in usa si asculta. )

DAMIAN (in parte): De inteleg ceva, sa ma ieie dracul! ian s-ascultam

IORGU (cu foc): Simtesti ce sufera inima mea aici, in atmosfera sta barbara, unde nu razbate nici o raza a civilizatiei? Eu, care sunt copilul ei si care-s hranit cu laptele ei!

DAMIAN (in parte): Cu a cui lapte?

IORGU: Gandeste ce efect ti-ar pricinui, cand ti-ar pica peste cap turnul Trisfetitelor Asemene efect imi pricinuiesc toate lucrurile ce ma-ncungura Nimic nu-mi place, nimic nu ma multumeste! parca-mi sta o greutate nemistuitoare la stomah Nu stiu ce sa fie? mamaliga,sau alta? dar, te rog, scapa-ma din haosul acesta in care, cu cat merg, ma dau de-a rostogolul mai afund.

DAMIAN (in parte): A-nebunit!

GAHITA: Mon cher monsiu Georges! eu nu doresc alta decat sa te scap dar cum?

IORGU (cu mare foc): Cum? jertfindu-mi toate simtirile inimii tale celei pline de poezie, de melodie si de melanholie! Da-mi amorul tau cel de inger tutelaire; caci de ma poate scapa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergura divina si senina!

DAMIAN (in parte): Ce sa-i deie? imi vine mie sa-i dau o palma.

GAHlTA (in parte) Ah! quel bonheur! ma iubeste! (Tare.) Pudoarea sexului meu nu ma iarta ca sa raspund indata dorintelor d-tale, dar

(Coboara ochii.)

IORGU: Ah! Gahito! suflet ceresc si-naripat! nu ma ecrazarisi cu astfel de vorbe! Lasa modestia oamenilor de rand; las-o la de-alde Gangu. la persoane ne-nsufletite de spiritul veacului, precum sunt provincialii de aici.

DAMIAN (in parte): Asa!

IORGU: Iar tu, Gahito! tu, care ti-ai dezvelit mintea ca o conopida la caldura civilizatiei; tu, care ai facut voiajuri; tu, care ai vazut Cernautii! nu te supune la niste cuvinte deserte, precum modestia si piudoarea Marturiseste ritos sentimentele inimii tale spune-mi: Georges, te iubesc! precum iti zic eu in patru limbi: Gahito! Gahito! te iubesc! sas agapo! ich liebe lhnen! je vous aime! (Cade in genunchi.) Ah! fie-ti mila si ma mangaie de nenorocirea ce-am avut a ma intoarce in tara mea si-n casa asta!

DAMIAN (apropiindu-se de Iorgu, tare): Asa, talharule! Casa parinteasca-i o nenorocire pentru tine? Afara sa iesi, nerusinatule! afara, ticalosule si sa nu te mai arati in ochii mei, ca, sa n-am parte de batranetile mele

(Prietenii intra, unul cu servetul la gat, altul cu paharul in mana, si inconjoara pe Damian, cautand sa-l linisteasca. )

SCENA XI

Cei dinainte, PRIETENII; mai pe urma, GANGU si IFTIMI

PRIETENII: Ce este? ce este?

DAMIAN: Auziti, ma rog, fratilor?.. Dumnealui cuconu Iorgu, nepotul meu, gaseste casa mosului sau o napaste pentru dansul! auzitat i asa lucru? Eu, care m-am stradanuit, Dumnezeu stie! pentru ca sa-l trimit in scoli, cu cheltuieli mai pe sus decat starea mea Eu, care l-am dorit si l-am plans doi ani de zile Eu, care l-am asteptat din zi in zi, din ceas in ceas, cu bataie de inima si toate aceste pentru ca sa-l fac om de treaba! auziti rasplatirea ce-mi da, ticalosul? auziti! casa mosu-sau! casa unde s-a nascut el! casa unde-a murit maica-sa! ii o nenorocire pentru dansul! Afara, pan' nu uit de tot ca-ti sunt mos.

IORGU (in parte): Imi vine sa ma-mpusc! (Iese prin fund foarte tulburat.)

GAHITA  (in parte): Acu-i vremea sa-i dovedesc ce este pasia amoriului Ma duc sa fiu ingerul tutelaire a lui mon cher Georges!

(Iese dupa Iorgu.)

DAMIAN: Degeaba vreti sa ma mangaieti, fratilor! de-acum toate nadejdile mi s-au stins! Un nepot am avut, s-acela l-am pierdut! Blestemat sa fie ceasul cand mi-a venit in gand sa-l trimit peste granita, la Sadagura!

GANGU (intra iute): Cum ai zis, vere Enachi? vrei tabac? (ii da tabacherea.)

DAMIAN (zvarlindu-i tabacherea jos): Du-te la dracu cu tabacu-ti cu tot, surdule.

GANGU (in parte): Iaca! Se vede ca s-a carchit varul Enachi.

IFTIMI (alergand pe usa din fund): Cucoane, cucoane de cand zaresc n-am pandit pe nime.

DAMIAN (furios): Lipsesti, prostule, ca te ia dracul!

IFTIMI (iesind fuga): Sa te duci, duluta

(Cortina cade)

A C T U L  I I

Actul se petrece in casa comisului Kiulafoglu, la Iasi. Teatrul reprezinta o sala nemobilata cu trei usi; una in fund, care duce afara; alta in dreapta, ce da in odaile lui Iorgu; si o a treia in stanga, care se deschide in apartamentul lui Kiulafoglu. Langa usa din fund, un dulap mare cu pendula si cu o ferestruica sub cadran. Scaune pe-mprejur.

SCENA I

IORGU (intra pe usa din dreapta, posomorat si pe ganduri): De cand m-a alungat mosul meu din casa lui, fatalitatea s-a legat de capul meu! toate-mi merg pe dos si nu-i zi in care sa nu am cate-o suparare!Am alergat aici in Iasi, nadajduind c-oi gasi distractii care sa-mi goneasca gandurile cele posomorate; in zadar! Cine cauta distractii in capitala noastra samana cu nebunul care cauta cai morti sa le scoata potcoavele Am cercat de toate, far-a da de multumire! Mi-am zdruncinat selile prin drosce pe paveua noastra cea vanduta caratasilor! far-a castiga alta placere, decat o durere in solduri, care m-a tinut la pat vro doua saptamani Am alergat ca un iepure pe campul Copoului, far-a capata altceva decat o oca de colb in piept si deplina incredintare ca locuitorii Iasului au fost si sunt oamenii cei mai colbaiti din toata lumea Am fost la balurile mascarite. vreau sa zic, mascuite si m-am intors acasa cu ideea ca cei mai multi care-si pun masca o fac pentru ca li-i rusine de obrazele lor! In sfarsit, m-am dus la opera nemteasca, la vodevilul francez si la bietul teatru national, sarmanul! cand moare, cand invie da-i mai mult raposat! Si ce multumire am tras din toate aceste petreceri ale Iasului? Nimic! (Se preumbla putin pe ganduri.) D-apoi creditorii care-mi stau de straja la usa, cum se face ziua da! parca eu le-am zis sa-mi faca credit D-apoi Itic zaraful carui sunt dator doua sute de galbeni, cu dobanda de saizaci la suta pe luna! si care ma ingrozeste pe tot ceasul c-a da jalba la Agie(Cu manie.) Da! cine dracul mi-a zis mie sa ma potrivesc Gahitei! Las' ca din pricina ei m-a dat mosul meu afara din casa dar apoi s-a si legat de mine, nebuna, ca un scai! Nu pot sa ma desfac de dansa nici printr-un chip! De sase luni acum de cand sade cu mine tot intr-o casa Ce sa fac? Am scris mosului meu sa ma ierte, si nici nu mi-a raspuns Cum dracul sa scap de Itic si sa platesc chiria odailor comisului Agamemnon? (Sta pe ganduri.) O! ce idee! Comisul Kiulafoglu sade tot    intr-o casa cu mine; (aratand in stanga) iata apartamentul sauiata si al meu (Arata in dreapta.) Comisul Agamemnon ii, dupa alte pacate, si insurat cu o femeie frumusica ce nu-mi pare prea haina Tot ii fac ceva curte ian s-o strang mai de-aproape poate ca mai stii ce? Iubindu-ma cu nevasta, barbatul negresit trebuie sa-mi faca credit, si poate ca m-a si imprumuta cu bani! Barbatii au fost totdeauna birnicii amorezatilor Bravo, Iorgule! se vede ca ti-ai ascutit mintea pe tocila civilizatiei din Sadagura! A! cine vine? De-ar fi cucoana Zoita, femeia comisului! (Zarind pe Gahita.) A! iaca dracul pe uscat!

SCENA II

IORGU, GAHITA (intrand pe usa din fund, cu capela pe cap si cu salul pe umeri)

GAHITA: Ah! Georges, imi vine lesin de manie!

IORGU: Ce ai?

GAHITA: Pune-ti in gand, mon adoré, ca m-am dus la Miculi ca sa-mi aleg o coafiura verde cu pene rosii si aflu ca a luat-o comisoaia.

IORGU: Care comisoaie?

GAHITA: Femeia lui Agamemnon Kiulafoglu, gazda noastra.

IORGU: Si numai pentru atata iti vin istericale?

GAHITA: Numai pentru atata? Ce-ntrebare-i asta? imi pare curios, Georges, sa-mi faci o astfel de-ntrebare mie, care am jertfit pentru tine si reputatie, si nume, si

IORGU: Ma rog, nu ma mai ameti cu pomelnicul jertfelor d-tale le stiu si iar le stiu pe de rost Slava Domnului! nu-i zi in care sa nu-mi aduci aminte; ca te-ai legat de capul meu ca boala de om sanatos.

GAHITA: Ce vorbe sunt aceste? Tu, Georges... care ma numeai ingerul tau tutelaire! tu, care ma numeai vergura lina si senina! Tu sa-mi zici ca ti-am picat napaste! Ah! cata deosebire-i intre tine si nobilul baron von Kleine Schwabe, care

IORGU: Care te slavea cand ai fost la Cernauti? stiu Mi-ai spus povestea asta de-o mie de ori o cunosc! Ii chiar degeaba dar  sa-mi mai pomenesti de el.

GAHITA: Auzi, auzi tiranie! nici nu ma lasa acum sa vorbesc!

(Plangand.) Ah! vad ca amorul tau incepe a se raci si ca nu-mi mai ramane alta decat sa mor!

IORGU: Nu-ti mai uda basmaua degeaba! Schimositurile aceste ma strang de gat! In toate zilele, tot tipete si bocete! destul, pentru numele lui Dumnezeu! ca m-am saturat acum.

GAHITA: Te-ai saturat de-a ma videa plangand, om fara suflet ce esti! Cand tu insuti esti pricina ca mi s-au schimbat ochii in paraie de lacrimi Vai de mine! cat sunt de nenorocita! Eu, care i-am jertfit toate palpitatiile inimii mele! si care l-am ridicat in fantasia mea pana la al nouasprezecelea cer! Ce desceptie cruda! ce desteptare fioroasa! ce

IORGU: Si celelalte multe Le stiu pe de rost si, de vrei, pot sa ti le spun eu insumi (Imitand pe Gahita.) Ce deznadajduire amara! Ce lovire cumplita pentru inima mea! ce durere sfasietoare! Toate aceste, soro draga, sunt bune in Malvina si in Gonzalv de Cordova1 iar pentru mine, toate aceste suspinari ma fac sa casc pan' imi stramut falcile si cat pentru lacrimile cu care ma stropesti necontenit, trebuie sa stii ca-mi dau gutunari.

GAHITA (cu manie) Infame! cum de indraznesti sa ma calci in picioare, pe mine, care te-am invaluit in toate fericirile lumesti si te-am leganat pe sanul meu ca pe un copil ratacit in calea vietii?

IORGU: Si aceste le stiu asteapta (Imitand pe Gahita.) Pe mine, care te-am leganat si te-am inviat, ca pe-o floare vestejita, la razele amorului meu! si care, priveghind ca un inger binevoitor asupra ta, am departat toate furtunile ce ar fi putut sa zbuciume coardele inimii tale! si celelalte Vezi, cucoana Gahita, ca le stiu toate de-a randul, desi nu le-am invatat si eu din romanturi ca d-ta in sfarsit insa, vreau sa ma talmacesc curat Cucoana Gahita, m-am saturat de toate parascoveniile si de toate farafastacurile d-tale.

GAHITA: Farafascovenii, eu! Oh ciel!

IORGU: Dar; din pricina d-tale am facut pe mosul meu sa ma deie afara din casa lui Atunci eram un nebun, s-acum ma caiesc ai inteles? De sase luni de zile, de cand te-ai legat de mine, m-ai scos din toate mintile si m-ai adus aici in Iasi

GAHITA: Ingratule!

IORGU: Aici nu numai ca m-ai inglodat in datorii pan'in urechi, ba inca m-ai si facut sa-mi lepad numele tatani-meu! si sa iau pe-al d-tale Auzi pozna! sa nu ma mai chem eu Damian, ci de Rosmarinovici!zicandu-mi ca Rosmarinovici bate mai bine la urechi.

GAHITA: Misérable!

IORGU: Si eu, ca un prost, ma potrivesc ei! Ce-ar zice mosul meu cand ar afla ca mi-am schimbat porecla familiei si ca ma along datornicii pe ulite? Destul, cucoana Gahita! foarte-ti multumesc de dragoste si te rog de-acum inainte sa-mi dai buna pace.

GAHITA : O! quel infame! Sa-ti dau pace, dupa ce m-ai comprometarisit?. Ah! stiu eu de ce ma departezi tu acum de la sufletul tau pentru ca iubesti pe alta, pe comisoaie.

IORGU: Ai-nebunit?

GAHITA: Te-am inteles eu de mult ca-mi calci intr-aiurea insa bun ii Dumnezeu! Mi-a veni prilejul sa-mi razbun s-atunci cerul va fulgera, marile s-or clatina si pamantul s-a cutremura! (Iese tulburata pe usa din dreapta.)

IORGU: Si dracul te-a lua!

SCENA III

IORGU: Du-te, rusalie, pe ceea lume, si sa vii inapoi cand or iesi carasii fripti din Bahlui! Ma mir cum de-am putut trai sase luni de zile cu o dihanie inveninata ca dansa? Da de-acum, sa stiu c-oi vedea targul Iasului curat si fara jidani! ma duc de-aici fug unde m-or duce picioarele, ca sa scap si de Gahita, si de Iasi, si de Itic

SCENA IV

IORGU, ITIC (in fund)

ITIC: Parche vorbeai de mine, chicanasule poate che ai bani?

IORGU: Piei, drace!

ITIC: Acum o trecut de mult vadeua sinetului Cred che mi-i pleti acei doua sute de galbini

IORGU: Jupane Itic, nici vorba nu-i ca ti-oi plati, dar mai tarziu.

ITIC: Mai tarziu nu pot; trebuie se me refuiesti indata destul de chind me porti cu vorbe.

IORGU: Draga jupane Itic mai ingaduie-ma macar vro doua luni.

ITIC: Doua luni? nici doua ceasuri Pletesti indata sau me duc pe agie? zic zeu!

IORGU: Iticule draga! nu te mania, ce dracul! doar suntem prieteni.

ITIC: Nu stiu nimichi Frate, frate branza-i pe bani.

IORGU: Itica, lticutule

ITIC: Asa mi se cade mie dache am a face cu birbanti.

IORGU (maniindu-se): Mai tartane, ce te obraznicesti? nu te gandesti ca ti-oi smulge perciunii?

ITIC (cam cu frica): Perciunii? nu me tem Perciunii mei sint suditi.

IORGU: Ian asteapta sa ti-i suditesc eu mai bine.

ITIC: Nu veni, nu, che strig ghevalt, zic zeu! Ce! vrei sa mi si bati dache nu-mi pletesti? Am se te spun pe Contu.

IORGU: Mai tartane, se vede ca te mananca chica.

ITIC: Eu n-am chichi; eu sunt ras.

IORGU: Bata-i crucea, Iuzi! de i-ar da mai degraba afara din tara, sa scapam de dansii

ITIC: Mie nu-mi pasa, che am bani.

IORGU: Du-te dracului cu banii-ti cu tot, litfa afurisita!

ITIC: Me duc, dar se stii che am se mi-ntorc cu tota agie, ca se te ridic pe sus.

IORGU (alergand dupa el): Iaca litfa ca nu iese

ITIC (fugind) Ghevalt!

SCENA V

IORGU: Ii in stare s-o faca tartanul Cum sa scap? De m-as intalni cu cucoana Zoita, poate c-as indupleca-o sa puie pe barbatu-sau chizas Cine ies din apartamentul comisului Kiulafoglu? (Se apropie de usa si se uita.) El ii tocmai, cu femeia lui Ma duc degraba sa-mi fac toaleta, s-apoi vai de capul tau, kir Agamemnon! (lese pe usa din dreapta.)

SCENA VI

KIULAFOGLU, ZOITA (intrand amandoi pe usa din stanga)

KIULAFOGLU (fara surtuc, cu fes mare si cu ochelari): Ma psihi mu, Zoita, nu m-ai inselato crede mu che nu m-ai inselato eti na ziso!

ZOITA: Ei! te cred, te cred da-mi pace.

KIULAFOGLU: Ma ohi eti. Se me crezi din tot sufletu mataluti.

ZOITA: Si din tot sufletul mataluti, daca vrei Te cred mai mult poftesti? De cand am pus iedes amandoi, n-am chip sa ma odihnesc.

KIULAFOGLU: Mite ego; ma te se fatem? iadesu-i mare stii? Un salo pentru mata daca mi-i insala, ke o chisa de capnos cusuta pentru mine, daca te-oi insala ego pe mataluti Lipon, fiind che mune nadazduesco a me fate ispravnicos, elpizo se castigo totodata si chisaoa pentru sohpeti.

ZOITA (cu bucurie): Zau, maini te faci ispravnic?

KIULAFOGLU: Oriste?

ZOITA: Maini te pun in slujba?

KIULAFOGLU: Malista; de mult alergo, psihi mu; omos imprezurerile nu mi-au fostu cu favori Ostoson tora ime siguros.

ZOITA: Cat imi pare de bine! imi vine sa te sarut de bucurie.

KIULAFOGLU (zambind): Saruta, matia mu, saruta.

(Zoita voieste sa-l sarute; Kiulafoglu o opreste.)

KIULAFOGLU: Ba nu, sirata te esti; vrei sa-mi dai o sarutare, s-apoi se ziti iadesi? (Razand.) Acus sirata! cum vrea se me insele ca se castize to sali Ma si eu palicaris nu me prindo asa lesne.

ZOITA: Ha, ha, ha da fricos mai esti!

KIULAFOGLU: Ego sinto comisos Agamemnon Kiulafoglu si am capo nu kefali... te zic eu? nu bostani A! vrei mata numaidechit se porti salo de ispravnitesa? ma cu asta fel de tesmecherii nu me prinzi pe mine Vezi Zoi mu, sint necontenit cu ghindul tot la iadesi, si pentru ca se nu-l uit, am hoterito se zic stiu! de dimineata eos tin searaParadigmatos harin; chind mi adute fitorul dulteti, eu zic stiu! chind me-ntreaba tineva de sint senatos, zic stiu! de-mi zite tineva: Arhon comise, femeia d-tale stiu, fratico, si iar stiu!

ZOITA (in parte): Bine, bine.

KIULAFOGLU: Ma se lasemu iadesu de o parte lan spune-mi, psihi mu, a platito chiria odailor monsu de Rosmarinopulos?

ZOITA: Ba inca nu.

KIULAFOGLU: Te fel nu? omos vadeoa a trecut-o de mult, fos mu, si eu am trebuinta acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degraba.

ZOITA: Lasa, frate, ca ti-a plati; mai ingaduie-l putintel.

KIULAFOGLU: Pentru hatiro mataluti te n-asi fate? daca vrei, zocu to piperi.

(Intra o sluga cu un ravas. )

SLUGA: Iaca un ravas pentru d-ta, cucoane Aga-memnule.

ZOITA (luand ravasul): De unde sa fie oare? na, draga, deschide-l.

KIULAFOGLU (intinzand mana si tragand-o iute inapoi): Stiu A! sirata! iar ai vruto se me prinzi, ma ti-am spuso che sint palicaris (la ravasul razand.) Se videm tine-mi scrie. (Citeste:) "Cu fratasca dragoste ma inchin d-tale, arhon Agamemnon! Mai intai nu lipsesc a cerceta despre intregimea fericirei sanatatii d-tale, ca afland ca esti dupa cum doresc, nu putin sa se bucure sufletul meu; al doilea, vei sti ca, din mila cerescului imparat, si eu sunt sanatos; al 3-lea, te instiintez ca vin la Iasi, ca sa caut pe nepotul meu Iorgu, care mi-a scris ca s-a pocait pentru cele trecute. Deci, in puterea prietesugului nostru, am gand sa trag la d-ta in gazda, ramanand al d-tale preaplecata si supusa sluga, Enachi Damian, pitar."

ZOITA: Pitarul Enachi Damian? cine-i, draga?

KIULAFOGLU: Un prietinos vechi a meu, cu care am fuzito peste Pruto, in vremea turtilor.

ZOITA: Ce fel? ai fugit? Parca mi-ai spus ca te-ai batut cu dansii la Sculeni?

KIULAFOGLU: Malista psihi mu, m-am batut-o, ma de departe Eu sidemu pe telalalt mal a Prutului chind a sosit urdia turtesca si recneam "Elate kakohrononaki diavoli Ela incoate, daca ve da inima, se ve aretu eu" ma niti unu n-a indreznit-o se treca Pruto, che pe toti ii fateam kes.

ZOITA (razand): Auzi voinic!

KIULAFOGLU: Ma cum socoti?

ZOITA: Stiu ca esti din cei care intra-n doi ca-n doisprezece si nu-i pot scoate nici douazeci si patru.

KIULAFOGLU: Ian lasa saga; ke se gatim mai bine conacu pentru pitaris Enachi.

ZOITA: Odaia-i gata, nu te-ngriji.

KIULAFOGLU: Un lucru numai nu intelego in ravasul ista zite che vine se caute un nepoto a dimisale te s-a pocaitu te nepot?

ZOITA: Las' ca te-i talmaci cu pitarul Enachi.

KIULAFOGLU: A! natos ke monsu de Rosmarinopulos.

SCENA VII

KIULAFOGLU, ZOITA, IORGU

IORGU: Bonjour, cucoana Zoita; bonjour, cucoane Agamemnon; de mult nu am avut norocire sa va vad.

KIULAFOGLU: Kalimera sas, monsu de Rosmarinoviti.

IORGU: Imi pare curios sa ne intalnim asa de rar, mai ales ca sedem tot intr-o casa.

KIULAFOGLU: Neski; ma te fate cocona d-tale? senatosa-i?

IORGU (in parte): Duca-s-ar pe pustii! (Tare.) Ii cam zaifa, draguta!

ZOITA: Zaifa? ce are?

IORGU: A ragusit.

KIULAFOGLU: A! poli me kakofeni! Parca esti gata se iesi? unde te duti?

IORGU: Ma duc sa iau o lojie pe deseara la Teatrul National.

KIULAFOGLU: Ha, ha, ha la teatro moldovenesco! Nu-ti e mila se dai parale dezeaba, ca se vezi niste baieti care nu stiu niti se vorbesca macar si se asculti niste piese ca vai de ele?

IORGU: Dac-ar judeca toti ca d-ta, domnule, apoi teatrul national nu s-ar putea intemeia niciodata in tara; dar, slava Domnului! Sunt persoane care stiu sa pretuiasca greutatile unei scene incepatoare ca a noastra; care nu se rusineaza de a merge sa vada piese nationale si care, in sfarsit, iertand greselile actorilor, ii incurajeaza si le dau ajutorul cuviincios Acele persoane sunt vrednice de toata lauda, si teatrul national le va fi totdeauna recunoscator.

KIULAFOGLU: Stiu che eu nu am curazi ca se mergo se casco patru teasuri pentru hatirul patriotismosmului.

IORGU: Cat pentru d-ta, domnule, teatrul national te lasa-n pace sa faci ce ti-a placea; cu asta conditie insa, ca si d-ta sa-i dai pace ca sa-si urmeze cariera, cum poate, si sa nu-l critici cu ochii inchisi.

ZOITA (trecand intre amandoi): Lasati, va rog, vorba teatrului, ca iar o sa-ncepeti a va sfadi.

KIULAFOGLU: Bine ziti, psihi mu. Lipon, monsu Rosmarinoviti, ma inchino cu plecatune ma duc si eu se ma imbraco. Ela, Zoita mu.

(Iese prin stanga). (Iorgu se face ca iese pe usa din fund; si cand vede ca Kiulafoglu a iesit, se intoarce iute pe scena si opreste pe Zoita.)

SCENA VIII

IORGU, ZOITA

IORGU: Slava Domnului ca ma gasesc, in sfarsit, singur cu d-ta, cucoana Zoita

ZOITA (voind sa iasa, in parte): Degraba ti-a fi?

IORGU: Nu fugi, ingerasule! nu ma lipsi de fericirea ce simt a te vedea si a-ti spune cat te iubesc.

ZOITA: Domnule

IORGU: Ah! cand ai sti cate patimesc in sufletul meu din ceasul cum te-am zarit! Zi si noapte te visez cu ochii deschisi si nu pot nici sa mananc, nici sa beau, nici sa trag ciubuc.

ZOITA: Vai de mine! vorbeste mai incet, ca te-aude barbatu-meu.

IORGU: Te iubesc mai presus decat cum iubeste un judecator aurul! Pune-ti dar in gand cat te iubesc!

ZOITA: Adevarat graiesti?

IORGU: Sa n-am parte de barbatu-tau, daca-ti spun minciuni

Zoito Zoito!

KIULAFOGLU (strigand din culise): Zoita Zoita!

ZOITA (lui Iorgu): Fugi ca vine.

IORGU (voind sa fuga): M-am dus.

ZOITA (in parte): Imi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.

IORGU: Da pe unde?

ZOITA: Ascunde-te aici in ceasornic, pan' ce-oi departa pe barbatu-meu.

IORGU: Cum dracu? in ceasornic?

ZOITA: Daca ma iubesti!

IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?

KIULAFOGLU (asemene): Zoita Zoita!

ZOITA: Intra degraba ca ti-oi talmaci eu mai pe urma

I O R G U: Da nu se poate, soro

ZOITA: Si-i frica poate?

IORGU: Frica? ha, ha, ha! Nu cunosti pe Iorgu.

ZOITA: Ei; apoi ce te mai opreste?

IORGU: Zi dintai ca ma iubesti s-apoi intru si in tartar.

ZOITA (deschizand ornicul): Te iubesc.

IORGU: Inca o data (Intra in ornic.)

ZOITA: Te iubesc. (In parte.) Am castigat ramasagul.

(Agamemnon intra si vede pe Zoita inchizand usa ornicului. )

SCENA IX

KIULAFOGLU, ZOITA

KIULAFOGLU: Zoita, te strigo de un teaso ma te fateai la teasornico?

ZOITA: Nu faceam nimica.

KIULAFOGLU (in parte): S-a tulburato (Tare.) Cu tine erai aite?

ZOITA: Cu nimene.

KIULAFOGLU (in parte): Negresit, a ascunso pe tineva is to teasornico mesa. (Tare.) Zoita! Zoita, kitakse drept la ochi a mele.

(Zoita coboara ochii. )

KIULAFOGLU (maniindu-se): Pes mu drepto, tine-i in orologhion?

ZOITA: Da cine vrei sa fie? nu-i nime.

KIULAFOGLU: Nime? sirata te esti! vrei si tu se me fati de mascara! Nu auzi che a statuto teasornico?

(Iorgu imiteaza cu limba bataile ornicului.)

ZOITA: Ce fel s-a oprit? n-auzi ca merge?

KIULAFOGLU: Merze? ma de te merze asa iute?

(Iorgu imiteaza mai rar.)

ZOITA: Se vede ca-ti tiuie urechile.

KIULAFOGLU: lan asculta Acum merze intet.

(Iorgu imiteaza iute.)

KIULAFOGLU: Zoita, Zoita, ai ascunso pe tineva acolo Unde- i cheia?

ZOITA: Nu-i la mine.

KIULAFOGLU (manios): Da-mi cheia, che m-am aprinso ca un zaratico.

ZOITA (dandu-i cheia): Daca nu ma crezi, poftim cheia deschide si vezi (Kiulafoglu ia cheia.) lades! am castigat ramasagul.

KIULAFOGLU (scapand cheia jos) Karnaksi! m-ai insalato! (Se bate cu pumnii peste cap.) Na, na, bostani fara kefali! se perdo eu remesagu! eu cari mi sinto palicaris! Ah, Zoita mu! iti tero iertatune in zenunchi, pentru che am prepuso nevinovatia ta, sirata te esti!

ZOITA: Mai bine hai sa-mi cumperi salul.

KIULAFOGLU: Haide, psihi mu haide. (In parte.) Tin patzirisa hiotiki.

(Ies amandoi prin fund. )

SCENA X

IORGU (deschizand ferestruica dulapului): Ai vazut diavolul de Zoita cum si-a batut joc de barbatu-sau si de mine! si toate aceste pentru ce? pentru un sal! Apoi, pas de nu zi ca interesul poarta fesul Uf! ma inadus aici m-am saturat de ceasomicarie Cum dracul sa ies?

(Zgaltaie usa.) Usa-i inchisa cu cheia pe dinafara. Ar avea haz sa ma ase ca sa ma zvantez aici! ba mai bucuros as fi sa mananc mere acre, decat Parc-a intrat cineva-n casa la loc, Iorgule. (Inchide ferestruica.)

SCENA XI

DAMIAN (intra prin fund): Mai, mai, mai! ce casa pustie! Nici ca as intalni vrun suflet botezat! In sfarsit, iata-ma-s in Iasi! Nepotul meu mi-a scris ca s-a pocait, berbantul! Auzi d-ta, sa fuga din targul nostru la Iasi, cu cine? cu Rosmarinovicioaia! ce blestemat! Da ce dracul! n-o sa vie nimene astazi sa-mi spuie daca comisul Agamemnon ii acasa? Ei, Toader, Nastasa, Chirila.

IORGU (Vasile Alecsandri

DAMIAN: Vasile, Gavril, Pricoche! Tufa, pustii ca cand au trecut turcii.

IORGU (asemene): Saracul de mine! mosu-meu! de m-a gasi aici, sunt prapadit Numai de nu mi-ar veni sa stranut. (Stranuta.)

DAMIAN: Dec! cine stranuta-n dulap?

(Iorgu mai stranuta.)

DAMIAN: Ce sa fie? Ian sa vedem. (Voieste sa deschida dulapul.) Ii inchis cu cheia Hei! cine-i acolo?

(Iorgu face ca cocosii. )

DAMIAN: Ian auzi-l acu imi canta ca cucosii Spune, mai cine-i acolo?

(Iorgu face ca matele. )

DAMIAN: Stii ca are haz? Poate ca-i vrun ceasornic cu mozacaTocmai ha ha ha! Raposatul dascalul Ieni, Dumnezeu sa-l ierte! avea unul care canta ca cucul.

(Iorgu face ca cucul. )

DAMIAN: Mai! da aista-i cu mai multe mestesuguri Cand as gasi cheia, ca sa vad cum dracu-i lucrat inlauntru. (Gasind cheia jos.) Iaca o cheie; oare nu cumva-i de la ceasornic? (Deschide.) Piei, drace!Iorgu! in ceasornic Ce faci aici, talharule?

IORGU: Ma ma primblu, mosule.

DAMIAN: Asa mi te-ai pocait, blestematule? Te ascunzi prin dulapurile oamenilor si canti ca cocosii, si miorlaiesti ca matele, pentru ca sa-ti bati joc de mine?

IORGU: Mosule

DAMIAN: Sa ma faca sa cred ca-i ceasornic cu mozaca! A hotule, ma faci de ma scol de-acasa, eu, om batran, si vin la Iasi pentru tine! Si tu, in loc sa te arati inaintea mea bland si supus, te-apuci sa-mi canti cucul? Las' ca te-oi invata eu Socoti ca te-oi face clironomul meu? Pune-ti pofta-n cui, draga Ii canta tu mult ca cocosii si-i miorlai ca matele, pan' ce-i vedea o para de la mine.

IORGU: Mosule, asculta-ma si pe mine

DAMIAN: Lipsesti dinaintea mea Auzi, impusca-n luna, asa! Il trimit in tara nemtasca ca sa se faca om de treaba, si el invata acolo a-si uri pamantul unde s-a nascut.

IORGU: Nu-i adevarat nu-i adevaratEu imi iubesc patria mai mult decat d-voastra, pentru ca stiu cum s-o iubesc.

DAMIAN: Asa! vrea sa zica, spun si minciuni? Atata mi-a mai ramas, ca sa ma faci si minciunos. Trage-mi incalte s-o bataie, ca sa se mantuie comedia Ma mir ce ma opreste de nu-ti sfaram capul.

IORGU: Mosule esti aspru cu mine N-am meritat sa ma tratezi astfel.

DAMIAN: Ti-oi da un tartat acusi de nu l-ii putea duce.

SCENA XII

DAMIAN, IORGU, ITIC, DOI COMISARI

ITIC (la comisari): Veniti cu mine se-l ridicati.

IORGU (in parte): Iaca si Itic! ca cand dracul l-a adus.

DAMIAN: Pe cine cauti, jupane?

ITIC: Pe chicanas Rosmarinovici.

DAMIAN: Care Rosmarinovici? El a murit de mult.

ITIC (zarind pe Iorgu): Ba nu; iata-l dupa d-ta.

DAMIAN: Cine? Iorgu?

ITIC: Dumnelui.

DAMIAN (lui Iorgu): Vrea sa zica ti-ai schimbat si numele? ti-a

fost rusine de numele tatani-tau?

IORGU: Nu crede, mosule

ITIC: Ba crede, chicone zic zeu. Dumnelui chicon Rosmarinovici mi-i dator cu 200 de galbeni, si nu vrea se-mi pliteasca.

DAMIAN: Inca si dator cu 200 de galbeni! Da bine, ca-i bun de dat la ocna.

ITIC: Si dache nu mi-a pleti acu indata am adus poronchi de la Departament ca se-l ridic cu comisari.

DA M I A N: Dar, dar, sa-l inchideti! bine-ti face.

ITIC: Plitesti, chicon Rosmarinovici,ori nu?

IORGU: Mosule pentru numele lui Dumnezeu, scapa-ma de-o necinste ca asta nu ma lasa sa ma ridice Gandeste-te ca-ti sunt nepot.

DAMIAN: Tu, nepot mie? Sa fereasca Dumnezeu! Eu ma numesc Damian, iar nu Rosmarinovici Du-te de-ti gaseste mosi aiurea.

IORGU: Mosule, ma aduci in deznadajduire.

DAMIAN: Ba la agie, draga Du-te la inchisoare, fatul meu; acolo-i fi mult mai in huzur decat in dulapul ista si-i putea canta cucul cat ti-a placea.

ITIC: Nu plitesti? jupane comisari, umflati-l!

(Comisarii pun mana pe Iorgu.)

IORGU: Piei, tartane, ca te rup in bucati.

ITIC (fugind deoparte) Ghevalt!. nu lesati.

IORGU (catre comisari): Nu va apropiati, guleratilor, ca va zdrobesc sabiile de cap.

(Comisarii voiesc sa-l duca; Iorgu se zbuciuma.)

DAMIAN: Nu te da, monsiu baron Nu te da odata sa te vad vartos.

IORGU: Sa dai seama, mosule, de nenorocirile ce s-or intampla.

DAMIAN: Auziti, domnisorilor, vi-l dau in seama

SCENA XIII

Cei dinainte, GAHITA, ZOITA KIULAFOGLU

TOTI: Ce vuiet? ce este?

DAMIAN: Monsiu baron Rosmarinovici se duce la agie ha,ha, ha.

TOTI: La agie!

GAHITA: La agie! Ah! (Lesina.)

DAMIAN: Vrea sa cerce daca temnitele din Iasi sunt ca cele din Sadagura.

(Comisarii duc pe Iorgu. )

KIULAFOGLU: Arhon pitaris!

DAMIAN: Arhon comis!

(Se imbratiseaza amandoi. )

ZOITA (in parte): Sarmanul Iorgu!

(Cortina cade)

A C T U L   I I I

Actul se petrece la mosia lui Gangu. Teatrul reprezinta o piata de sat: in stanga, o crasma cu laiti dinainte: doi stalpi mari de lemn pentru excercitiile acrobatice ale lui Kleine Schwabe; in dreapta, un scranciob; in fund, satul.

SCENA I

TARANI si TARANCE (jucand hora)

Iata, hora se porneste

Sub stejar la radacina;

Iata, hora se-nvarteste,

Vina, puico, vina.

Mi-am pus flori la palarie,

Mi-am pus flori, mi-am pus margele;

Sa cati vesel cu mandrie,

Puicuto, la ele.

Sunt satul de biruri grele

Si de plug, si de lopata,

De ciocoi, de zapciele

Si de sapa lata.

Dati, copii, intr-o lovire,

Sa vuiasca-n fund pamantul;

Lumea-ntreaga sa se mire

Si Dumnezeu sfantul!

SCENA II

Cei dinainte, IORGU

(Iorgu intra prin dreapta in costum de vrajitor, taranii speriati fug in crasma, strigand: "Iaca dracu, ma! iaca dracu!" )

IORGU (catre tarani): Nu fugiti, oameni buni, ca doar nu-s Scaraotchi! Cand vrea dracul sa munceasca oamenii, el se face judecator sau ispravnic Au fugit! s-au dus! Asa fug toti cei ce ma-ntalnesc. Iata-ma-s, in sfarsit, si sarlatan De patru luni de zile alerg acum din sat in sat si dau reprezentatii acrobatice Eu, Iorgu Damian! Si ce dracul era sa fac? Cand m-a gasit mosul meu in blestematul cel de ceasornic si cand m-a dat pe mana comisarilor, era sa-nebunesc; insa m-am smuncit voiniceste din ghearele ce ma prinsesera de gat; mi-am luat calcaile de-a umere si m-am dus, m-am dus, m-am dus, pan' ce m-am vazut departe de capitalie, si de Itic, si de agie, si mai ales de stahia cea de Gahita. Atunci am intrat intr-o crasma ca sa ma odihnesc! Cand, in crasma, ce sa vad? pe Herr von Kleine Schwabe! un neamt ce cunoscusem la Sadagura si care se ducea la Iasi ca sa deie reprezentatii gimnastice Deodata-mi trasneste prin cap o idee de cele cornorate Ma apropii de neamtul meu si-i zic: "Mai, sontule! deschide-ti urechile-n patru la glasul adevarului Tu te duci la Iasi ca sa arati locuitorilor lui ca stii sa te dai de-a tumba si ca poti ridica multe oci de bere si de fier?Sarmane cartoflarule! Nu stii ca acolo sunt acrobati care pot sa-ti fie profesori in mestesugul paiatilor! Tu poti, de pilda, ridica 50 sau 80 de oca de fier; iar acolo sunt voinici care umfla stari intregi! Tu stii sa te dai peste cap; iar acolo sunt paiati care stiu a se da, nu numai ei insisi de-a tumba, dar a da si pe altii peste cap! Nu-ti cerca norocul in Iasi, nefericitule sont! ca-i muri de foame Vin' mai bine cu mine si haideti amandoi sa facem o asociatie pentru ca sa speculam in nevinovatia provincialilor Tu te-i face ca-mi esti rob, si eu te-oi arata peste tot locul, ca pe-un salbatic din America Ii vedea cat de bine-i fi primit sub numele de salbatic, intr-o epoha ca aceasta mai ales, unde oamenii civilizati sunt socotiti de nebuni!" Neamtul meu se uita la mine ca o broasca la soare si, in sfarsit, a primit De-atunci, slava Domnului, ne curge bine laptele-n pasat! Nu-i sat unde sa nu castigam cate 50 de oua si cate 10 pui de gaina Sa traiasca sarlatanismul! El si aurul sunt domnitorii veacului! Cine stie daca prin ajutorul lui nu voi ajunge un om insemnat?Poate sa ma fac vrun print de Sadagura (Vazand pe Kleine Schwabe.) Iaca si baron von Kleine Schwabe! Bre posomorat ii!

SCENA III

IORGU, SCHWABE (intra prin dreapta foarte posomorat)

IORGU: Ce ai, mai neamtule, de ti-ai zbarcit sprancenele?

SCHWABE: Am superar la inima. (Ofteaza.)

IORGU: Nu cumva te-a inecat vro cartofla? Trage o stacana de bere, ca ti-a trece.

SCHWABE: O! niks Erdäpfel! Mi-am adus aminte de un madam ce am iubit la Cernoviez!

IORGU: Ce era? spalatorita sau bucatarita?

SCHWA B E: Terteifel! spalatorit! Nein un madam de la Moldau.

IORGU: Ce spui, sontule? De la noi? Cum o chema?

SCHWABE: Gahizen!

IORGU: Gahita Rosmarinovici poate?

SCHWABE: Mein Got! o cunosti?

IORGU (in parte): Ha, ha, ha Aista-i graful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahita? ha, ha, ha

SCHWABE: Ce rizi, domnule? Ich bin Baron

IORGU: Nu te bosumfla, sontule Ian spune-mi: Gahita te iubea?

SCHWABE: O, ia! si eu pe dans o iubeam mai mult de chit cel mai bun Bier in Oesterreich.

IORGU (in parte): Imi vine-o idee (Tare.) Mai neamtule, ce-ai

zice daca te-as insura cu Gahita?

SCHWABE: Vai mir! te-as invata ciubotaria.

IORGU: Tine-o pentru tine Si du-te-acum de te gateste ca sa incepem reprezentatia! Mai pe urma iti fagaduiesc sa te pun la cale.

SCHWABE: O! ich danken! (Iese prin dreapta.)

SCENA IV

IORGU: Auzit-ai gust din partea Gahitei? Sa se dragosteasca cu cine? cu svabul meu! Ma miram eu de ce-i era asa de draga tara nemtasca? Ar avea haz sa-i insor. Dar cu chipul acesta scap pentru totdeauna de Gahita, cu toate c-am numit-o inger tutelaire Sa te fereasca Dumnezeu de ingeri, cand se indracesc de-ti stau napaste!

SCENA V

IORGU, TARANII (iesind din crasma)

IORGU: Veniti, oameni buni nu va temeti veniti mai aproape,ca doar nu-s privighetor si eu sunt om pamantean ca si voi! Auzitati de vestitul Cocus Mocus imperator ce-a sosit acum din America, aducand cu dansul un om salbatic?

TARANII: Ba nu, jupane.

IORGU: Eu sunt acel vestit vrajitor! si stiu sa prorocesc tot ce are sa se intample peste doua sute de ani.

TARANII: Ian auzi pozna si minune!

IORGU: Daca vreti, va pot spune la fiecare ce-o sa pateasca pana maini dar fiindca nu vreti, apoi v-oi arata omul cel salbatic care mananca foc si bea smoala clocotita Hai, duceti-va de dati de stire stapanilor vostri si tuturor boierilor vecini, ca sa alerge degraba aici,sa vada minunea minunilor! (In parte.) Minciuna minciunilor.

(Cativa tarani ies.)

IORGU: Nu uitati insa a le spune ca sa aduca svantihi fara borta si galbeni netaiati, pentru ca sa cerce ei insisi cu ce placere salbaticul mananca bani Eu ma duc sa ma gatesc; dar va instiintez sa nu cascati gura prea tare de mirare, pentru ca salbaticul are patima pe guri cascate.

(Iese prin stanga. )

SCENA VI

CATIVA TARANI si TARANCE

UN TARAN: Ati auzit, mai? zice ca bea smoala!

ALT TARAN: Mari, las', mai Ioane, nu mai crede Minciuna nemtasca, ca si cea boiereasca, trece-n tara ungureasca stii vorba ceea

CEL DINTAI: Ba zau, mai stii ce? Nemtii istia sunt cu dracu

CEL D-AL DOILEA: Poate de-aceea ii si ia dracu pan' in sfarsit

SCENA VII

TARANII TOTI, GANGU, DAMIAN, PRIETENI

DAMIAN: Ce ziceti, mai prostilor, de Cocus Mocus si de salbatic? unde-i? sa-l vad si eu cum mananca foc si bea smoala clocotita? auzi pozna, mai Gangule?

GANGU: Cine? Elenuta? sarmana! toata ziua plange de cand a aflat ca si-a pierdut pe Iorgu, logodnicul ei.

DAMIAN: Nu-mi mai pomeni de el, ca ma supar.

GANGU: Ei, da si tu te-ai aratat prea aspru ce dracu! Iorgu-I tanar si trebuie sa-i iertam daca-i zburda inima Ada-ti aminte ce faceam noi cand eram de varsta lui cand beam vutca in fesuri si-n papucii cucoanelor

DAMIAN: Foarte bine; dar pentru ce sa ma-nsele? de ce sa-si lepede numele tatani-sau?. de ce sa faca datorii ca un boier mare?Auzi! monsiu Rosmarinovici si nu Damian! asta, frate, nu i-oi ierta-o niciodata Cine se rusineaza de numele tatani-sau nu merita sa fie nici om! De-aceea l-am lasat si eu pe mainile comisarilor doar i s-a mai linisti sangele sezand catava vreme la racoare.

GANGU: Aud? sa se-mpuste? mai stii ce? Ea! se poate. Tinerilor de astazi nu le prea sufli-n bors

DAMIAN: Ce vorbesti, surdule, de impuscat? El! Iorgu! Ba sa fereasca Dumnezeu!. Auzi? Gugulea mosului! sa-l fereasca Dumnezeu!

(Se preumbla tulburat. )

UN  TARAN: Cucoane Enachi, s-aude-o posta.

DAMIAN: Cine sa fie?

KIULAFOGLU (in culise) Ma staso, Zoita, psihi mu, se vino si eu, te fuzi asa iute? ca o caprita?

DAMIAN: Ii comisul Agamemnon.

SCENA VIII

Cei dinainte, ZOITA, KIULAFOGLU (urmarit de un slujitor ce-i tine ciubucul.)

KIULAFOGLU: E! natos si veru Enaki! Ma cum de te intilnesco aite?

DAMIAN: Da d-ta, arhon comise, de unde si pana unde? Iata si cucoana Zoita! Sarut mainile, cucoana Zoita.

KIULAFOGLU: Ego sinto ispravnicos telos panton! cu mila lui Dimnezeu m-am facuto ispravnicos la tinutul atesta; ke acum vin de la Iasi ca se mi sui pe scauno ispravnitiei! Am munat tataresteAdeca chind zic tatareste, eti vine vorba, dioti caii de potta nu mergo niti ca vintul, niti ca ghindul, ma ca nu stiu te Deziaba suruziidos tu ke dos tu cu harapnico! dimialor din pas nu iese din pritina ke nu stiu care filozofos a ziso: intet merzi, mai departe azunzi! Se vede che atel filozofos nu se facuse niti o data ispravnicos ha, ha, ha! Ma se nu spuneti, ma rogo, che am riso de potte, pentru che ma cam temo de chihai

DAMIAN: N-ai frica, arhon comise La noi, ce intra pe-o ureche iese pe alta.

KIULAFOGLU: Nu de alta, file, ma fiind che sinto ispravnicos intalezi? Chind nu eram in sluzba, avem tota voie se racnesco si racneam chit septe, dioti eram patriotis. Patrida frate! alt cuvint numi iesa din gura omos tora intalezi!

DAMIAN: Da cum nu?. lupul cand vrea sa se apropie de turma latra ca cainii pan' ce prinde oaia.

KIULAFOGLU: Sss! sas parakalo, frate nu vezi che sinto ispravnicos? ma se lasemo asta Spune-mi unde ma gasesco, si cum se fate de te intilnesco aiti linga potta, in mizloco drumului?

DAMIAN: Aici suntem la mosia lui Gangu, unde am venit de vro doua zile ca sa serbam ziua Marghiolitei.

KIULAFOGLU: Pios? Ghingos?

DAMIAN: Nu-l cunosti? Iata-l.

KIULAFOGLU (cu un aer de protectie): A! Arhon Ghingos, mi pare bine, mi pare bine

GANGU: Cate falci? numai patru sute.

KIULAFOGLU (lui Damian, incet): Se vede che are podagra la urechi arhon Ghingos? (Rade.)

DAMIAN: Norocire pentru dansul ca n-aude toate dobitociile ce zic unii si altii.

ZOITA: Frate, d-ta stai la vorba si biata cucoana Gahita ne-as-teapta-n trasura.

KIULAFOGLU: Las-o se astepte.

DAMIAN: Ce zici, cucoana Zoita? Gahita-i cu dumneavoastra?

KIULAFOGLU: Neski, fratico I cocona Gahita ne-a rugat-o, chind ne-am pornito de la lasi, ca s-o luam cu noi, ke s-o adutem inapoi la casa dimisale. Ma te nebuna kira! A! me sinhorese.uitasem che-ti este nepotica ha, ha, ha

DAMIAN: Lasa saga, arhon comise, ca ma supar.

KIULAFOGLU: Te berbanto! Se ne insale, si pe Zoita, si pe mine, si pe d-ta, si pe toti! Ti puskis! Ma pes mu, te ai mai facuto cu el?.l-ai scoso de la adzie?

DAMIAN: Ba nici n-am gandit.

(Se aude in culisa din dreapta trambite si o doba. )

KIULAFOGLU: Te este asta? nu vine oare vreo urdie de turti?

DAMIAN: Nu te teme Se vede ca tot iti aduci aminte de laSculeni?

KIULAFOGLU: Katergari! ha, ha, ha.

SCENA IX

Cei dinainte, IORGU si SCHWABE (intra prin dreapta intovarasiti de doi oameni imbracati ca sarlatani, din care unul suna din trambita si cellalt dintr-o doba. Schwabe este in costum de acrobat.)

IORGU (in parte): Valeu! mosu-meu aici! am patit-o

KIULAFOGLU: Te kabazliki asta, arhon Enaki?

DAMIAN: Asteapta ca-i vedea. (Lui Iorgu.) Domnule, am auzit ca vrei sa ne-arati niste lucruri de pe ceea lume.

IORGU (in parte): Nu ma cunoaste curaj! (Tare.) Oameni buni! (In parte.) Ce dracu! parca si-au dat cuvant cu totii Iata si Gangu, si Kiulafoglu, si Zoita numai Gahita lipseste, din norocire. (Tare.) Crestini blagosloviti!

DAMIAN (in parte): Curios glas!

IORGU (suindu-se pe o laita): Oameni buni! boieri, tarani, tigani, jidani! Gatiti-va urechile si ochii, ca o s-auziti si sa vedeti lucruri care n-a vazut neam de neamul vostru! Eu sunt vestitul Cocus Mocus imperator, care-am inconjurat pamantul s-am trecut peste noua mari si peste noua tari.

DAMIAN: Chiar ca Fat-Frumos din poveste.

IORGU: Tocmai! Eu stiu toate descantecele de dragoste si de deochet si pot proroci viitorul! Am descantat in Iasi si in Bucuresti cateva cucoane de slutenie si le-a trecut Am descantat de dragoste unei babe de 60 de ani si peste 5 minute a vazut venind pe iubitul ei calare pe prajina prajina insa era de aur! Am descantat cativa patrioti de talharasug (in parte) si tot talhari au ramas!

KIULAFOGLU: Bre, bre, bre! te mora stricata!

DAMIAN: Auzi, mai Gangule?

GANGU: Ce sa fie, frantuz? ba-i neamt.

IORGU: Am descantat

DAMIAN: N-auzi, domnule, nu stii sa descanti si de lehait?

IORGU: Am descantat si de lehait pe oarecine care poarta minciuni prin casele oamenilor, rastalmacind toate lucrurile in rau, si i-au crescut 70 de puschinete pe limba. Dar toate aceste nu-s nimica, oameni buni! stiinta mea cea mare sta in prorocii.

DAMIAN: Lasa, domnule, prorociile mai pe urma Arata-ne acu ce-ai sa ne-arati Nu ne trece vremea cu vorbe.

IORGU: Foarte bine. (Aratand pe Schwabe.) Va arat acum un om salbatic din codrii Americii, care-a venit inot prin Ocean pan'in EuropaEl ii feciorul imparatului Ghildiririm Kleaf-kleaf! s-a fugit din palatal tatani-sau, pentru ca sa vie sa faca voiajuri prin Moldova fiindca auzise ca-i o tara foarte poznasa adica o tara unde se fac multe pozne Acest tanar si interesant strain are o mare procopsala, caci a fost crescut in Academia Azbucovniana, unde printre multe altele a invatat a se da de-a tumba, a se acata pe franghii si a ridica mii de oca de fier in maini

DAMIAN: Frumoasa poveste, dar mare minciuna!

IORGU: El se hraneste numai cu jaratic si bea numai smoala clocotita! In tara lui doctorii au hotarat ca acest soi de hrana prelungeste viata si ca imputerniceste vinele intocmai ca apa rece. Iata, spre pilda, tanarul Ghildiririm Kleaf-kleaf! el a dobandit o putere atat de mare incat acum poate sa ieie turnul Trisfetitelor in spinare si sa fuga cu el pan' la Harlau

DAMIAN: Isi bate joc de noi sontul! (Tare.) Ian asteapta, domnuleDe vreme ce zici ca salbaticul mananca foc sa-l vedem si noi (Catre un taran.) Du-te, mai, in crasma de ada un taciune aprins.

IORGU (in parte): A patit-o neamtul! (Tare.) Ii de prisos sa mai aduca foc, pentru ca salbaticul ii satul Ti-i foame, americanule?

SCHWABE: Ia.

IORGU: Auziti ca nu? Nu-i e foame. Ti-i sete?

SCHWABE: O, ia.

IORGU: Nici sete.

DAMIAN: Ian sa-ti spun, mai neamtule dupa cate inteleg, tu vrei sa ne-nseli Ori incepe comedia si lasa vorba, ori iti trag o bataie de cele sfinte.

IORGU (in parte): Ar avea haz sa iau un kaftan (Tare.) De vreme ce-i treaba pe ciomag apoi incep indata. (Catre trambitas si toboser.)Cantati uvertura.

(Trambitasul si doboserul suna din instrumenlele lor.)

DAMIAN: Destul, ca ne-ati asurzit.

IORGU: Se vede ca nu va plac concerturile? Fie! Taceti, mai! Acum inalta noblete si onorabilul public sunt poftiti a sedea, caci comedia are sa inceapa Vestite Ghildiririm Kleaf-kleaf! ein, zwei, drei mars

(Schwabe face "bratele de fier".)

IORGU: Va rog, domnilor, sa insemnati puterea vinelor prin care salbaticul se pune in pozitie orizontala Aceasta exercitie se numeste "bratele de fier" sau spanzuratoarea Cine din d-voastra doreste a se spanzura este rugat a se grabi, pentru ca o sa trecem la "rotirea de moarte".

DAMIAN: Ce zici, mai Gangule? ai gust sa te spanzuri?

GANGU: Ian nu vorbi de-aceste, mai Enachi Fa-ti cruce mai bine.

(Schwabe face "rotirea de moarte".)

IORGU: Iata "rotirea de moarte"! Aceasta exercitie primejdioasa a atras laudele tuturor capitaliilor din lume, (in parte) pe unde n-am trecut! Bravo, bravo, americanule! Domnilor, va poftesc sa bateti in palme. (Toti bat in palme.)

(Schwabe face "piciorul de fier".)

IORGU: Exercitia aceasta este numita "piciorul de fier" Toata puterea sta in varful calcaiului Vestitul Ghildiririm Kleaf-kleaf va ridica deosebite greutati, precum si un bou de cativa vitei Nu cumva aveti, domnilor, o asemene vita la indemana?

KIULAFOGLU: Ha, ha, ha isos che socoti, anoite, che purtamu zirezi de boi ist to buzunari?

IORGU: In locul boului, daca vrei, te poate ridica pe d-ta.

KIULAFOGLU: Du-te ist to diavolo, puski!

(La finele acestui exercitiu se aude vocea Gahitei. )

GAHITA  (in culise) Monsiu Agamemnon, monsiu Kiulafoglu.

IORGU: Ce-am auzit? Glasul Gahitei!

DAMIAN: Ira! Biata cucoana Gahita! ati uitat-o-n trasura.Haideti s-o aducem aici.

(Toti se duc in fund, inaintea Gahitei.)

IORGU (incet, lui Schwabe): Ai auzit ceva, neamtule?

SCHWABE: Ia! am auzit un glas care m-a petruns in das Herz.

IORGU: Norocul s-apropie de tine, mai sontule fugi de te-ascunde.

SCHWABE: Ich verstehe nicht.

IORGU: Gahita von Rosmarinovici vine aici.

SCHWABE: Mein Gott!

IORGU: Fugi degraba sa nu te vada, ca de te-a cunoaste suntem prapaditi.

SCHWABE (alergand in crasma) Sapperment! noch einmal! fort

SCENA X

Cei denainte, GAHITA  (venind din fund)

GAHITA: Frumoasa politica Monsiu Agamemnon Bravo va duceti si ma lasati in mijlocul drumului, de va astept un ceas.

KIULAFOGLU: Nu-i vina nostra, kera mu Ma a lui arhon Enaki, care ne-a tinuto cu de-a sila.

GAHITA  (vazand pe pitarul Enachi, coboara ochii): Cuconu Enachi!

DAMIAN: Nu-ti cobori ochii, draga cucoana cele ce-au fost s-au trecut.

KIULAFOGLU: Omos bine che ai venit si d-ta, cocona Gahita, ca se vezi omul atel selbatico, care fate o multime de kabailikia.

GAHITA: Ce om salbatic?

KIULAFOGLU: Ma puine, bre?

DAMIAN: Ba ca zau, unde-i? ce s-a facut?

IORGU: Nu va ingrijiti de el c-a veni acusi S-a dus sa-si racoreasca gatul c-o stacana de smoala.

KIULAFOGLU: Lipon, te mai sidem aite? as pame si noi, se ne recorimo

IORGU: Mai stati ca inca n-am sfarsit comedia Acum au sa inceapa prorociile Cine vrea din d-voastra sa-i spun trecutul si viitoriul? Eu, vestitul Cocus Mocus imperator, am prorocit de mult ca are sa vie o vreme unde oamenii au sa mearga pe branci si, slava

Domnului! azi vedem multi culbeci cu fete de om. Am prorocit iar ca vanzatorii au sa fie schimbati in magari, si moldovenii in jidani!Am prorocit unui insuratel ca femeia lui

KIULAFOGLU (manios): Cum indreznesti, katergari, se vorbesti de suratei me katigoria? Nu stii che si eu sinto suratelos?

IORGU: Ba esti sur cumsecade, nu suratel.

KIULAFOGLU: Ghidi, puski Moi sluzitori, umfla la dinsu.

DAMIAN: Ian lasa-l, arhon comise, sa sfarseasca (Lui Iorgu.)Ziceai, domnisorule, ca stii sa spui toate lucrurile trecute si viitoare?Spune-mi dar mie, unde se gaseste acum Iorgu, nepotul meu?

IORGU: El se afla aici in sat.

DAMIAN: Minciuni spui, sontule, ca-i la Iasi, inchis la agieAuzi cum le croieste!

IORGU: Ei, pui ramasag ca eu, vestitul Cocus Mocus imperator, iti aduc pe Iorgu aici pan'intr-un sfert de ceas?

DAMIAN: De la Iasi in 15 minunte? cale de 5 posti?

KIULAFOGLU: Cu caii de potta de-acum, te nu se pote!

IORGU: Insa, daca m-oi tinea de cuvant, d-ta sa-l ierti pe Iorgu si sa-i platesti toate datoriile

DAMIAN: Iar de nu?

IORGU: Sa ma faci chisalita de bataie.

GAHITA: Ma mir, mon cher arhon pitar, cum de stai ca un prost de-l asculti? Nu vezi ca domnisorul vrea sa ne ieie in ras cu minunile d-sale? D-lui socoate poate ca nici unul din noi n-a facut voiajuri.

IORGU: Stiu, dimpotriva, cucoana Gahita, ca d-ta ai fost la Cernauti.

GAHITA: Cine ti-a spus-o?

IORGU (apropiindu-se de Gahita, incet): Baronul von Kleine Schwabe.

GAHITA: Oh ciel! il cunosti?

IORGU: Pe cine nu cunosc eu?

GAHITA: Oare nu l-ai putea si pe dansul aduce dela Cernautitot in 15 minunte?

IORGU: Si mai degraba, daca vrei.

GAHITA: Cum nu? mai vartos, te poftesc.

DAMIAN (cautand la ornic): Domnule, au trecut zice minute! iti mai raman inca cinci daca-n vremea asta n-a veni Iorgu te stropsesc.

IORGU: Bunatatea d-tale Stati putin sa-mi fac descantecul. (Face semne cabalistice cu batul.) Cocus Mocus imperator ein, zwei, drei

(In parte.) Sa vii, Iorgule, sa ma scapi de bataie, ca de nu-i veni, ii rau de pielea mea.

DAMIAN: Sfertul a trecut Unde-i Iorgu, sontule?

IORGU: Acusi trebuie sa vie.

DAMIAN: Pe dansul, baieti invatati-l sa-si mai bata joc de crestini.

(Toti se reped spre Iorgu.)

IORGU: Ho, tara! sa-mi sfarsesc descantecul Mars, pantalon, ein Cocus, zwei Mocus, drei imperator (In parte.) Mars si tu, Iorgule, ca atat ii scaparea ta. (Tare.) Mars, pantalon (Fuge iute printre oameni, de intra in crasma si inchide usa dupa el.)

DAMIAN: Nu-l scapati, flacai; stricati usa si mi-l aduceti aici, ca sa-i dau un pantalon pe spinare.

(Cativa tarani se incearca sa deschida usa.)

KIULAFOGLU (furios): Ai vazuto maiskaraliki! se ne rida un sonti pe toti, si mai ales pe mine care sinto coscoze ispravnicos! prindeti-l, moi.

GAHITA  (furioasa) Infame charlatan! sa ma faca sa cred ca-mi aduce pe Kleine Schwabe!

DAMIAN (la tarani): Da ce dracul! nu puteti da jos o biata usa? Ian sa-mi pun eu umerele. Mai Gangule, vin' de ne-ajuta si tu.

GANGU: Ce sa faci? sa dai foc casei? Da cum, Doamne iarta-ma, sa-mi arzi crasma.

(Usa se deschide si deodata se infatiseaza Iorgu si Kleine Schwabe, schimbati in haine civile. Iorgu merge de pica in genunchi la mosul sau, si Schiwabe dinaintea Gahitei.)

TOTI: Ce minune-i asta?

DAMIAN: Iorgu, aici?

GAHITA: Kleine Schwabe! oh ciel!

IORGU: Ai fagaduit sa ma ierti, mosule!

SCHWABE: Ah! liebe Gahizen!

DAMIAN: Bre, bre, bre!

KIULAFOGLU: Bre, bre, bre! te botcarie!

DAMIAN (ridicand pe Iorgu): Parca nu-i lucru curat Da spune-mi, mai baiete, cum ai scapat de la agie? cum si cand ai venit?

GANGU: Mai Enachi, crede si nu cerceta Nu vezi ca jupanu Mocus era dracu pe uscat?(Toti isi fac cruce, zicand: "Piei, drace!" )

KIULAFOGLU: Fevghe satana Ma te s-a facuto kir Mocus?

UN TARAN (aducand costumul vrajitorului din crasma): Iaca, cucoane numai pielea i-a ramas.

ZOITA (in parte): Pare-mi-se ca nici vrajitorul nu-i departe.

KIULAFOGLU: Na scaso an den itan Skaraotki! Zoita, Zoitavin' linga mine, se nu te umfla o diavolos cornoratos.

IORGU (in parte): Ba ca chiar! scapa de unul si da peste altul(Tare.) Nu va mai speriati degeaba Mai bine haideti cu totii sa serbam ziua asta fericita in care un copil nebun a castigat iar iertaciunea si dragostea mosului sau (Catre Gangu.) Unde mi-i logodnica, cucoane Gangule?

GANGU: Acasa cauta-n carti.

IORGU: Prietenilor! va poftesc peste trei zile la nunta mea cu duduca Marghiolita, fiica sulgerului Gangu.

GANGU: Ura! strigati ura, mai!

TARANII: Ura!

GAHITA: Totodata, domnilor, va poftesc si eu la nunta mea cu d-lui baronul von Kleine Schwabe.

GANGU: Ira!

TARANII: Ira!

DAMIAN: Dec! da aista de unde-a iesit?

IORGU (incet, mosului sau): Ti-oi spune mai pe urma

SCHWA B E: Liebe Gahizen! du bist meine Lieben!

GAHITA: Pour toujours?

SCHWABE: Tusur!

IORGU (incet, Gahitei): Vrea sa zica, noi suntem chit de-acum?

GAHITA (furioasa) Monstre!

GANGU: Mai Enachi! stii ce? De vreme ce Iorgu tau s-a indreptat pe calea adevarului, hai sa tragem o hora cu totii.

DAMIAN: Mari, bine zici, surdule Unde-s scripcarii? Iata-iIan ascultati, dancilor sa-mi cantati o hora de cele batranesti, cum le placea parintilor nostri.

(Scripcarii canta hora. Damian, Gangu, Zoita, prietenii si taranii se prind la joc. )

DAMIAN: Mai Iorgule! da tu nu vii sa joci? Tot nu-ti plac obiceiurile noastre?

IORGU: Ba acum imi sunt dragi Acum stiu sa pretuiesc bunatatile care ne-au ramas de la stramosi si sa deie Domnul sa le pastram totdeauna, pentru ca sa ramanem tot romani si sa ne fie draga taranoastra! (Se prinde in hora.)

TOT : Ura! sa traiasca Moldova!

(Toti joaca hora, afara de Kiulafoglu care trage ciubuc deoparte;Gahita si Kleine Schwabe joaca valtul imprejurul horei. )

COR  FINAL

Sunt roman si tot roman

Eu in veci voi sa raman!

Tara noastra sa traiasca

Si-n veci steaua sa-i luceasca!

(Cortina cade.)