CULTURA ROMANEASCA INTRE ORIENT SI OCCIDENT

CULTURA ROMANEASCA INTRE ORIENT SI OCCIDENT

REPERE ISTORICE SI POLITICE : Reperele cronologice sunt o chestiune delicata - se poate totusi considera ca procesul primei intrari in Europa incepe sa prinda consistenta in jurul anului 1830, in vremea Tratatului de la Adrianopol si a Regulamentului Organic.

Evenimente care se incadreaza in curentul de renastere si modernizare inceput dupa 1821( caderea fanariotilor ): Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor ( 1859), domnia lui Carol I ( 1866-1914) si proclamarea Independentei ( 1877). Intr-o perioada relativ scurta, tanarul stat roman a adoptat aproape tot ce se putea prelua din sistemul institutional si legislativ european - domnia constitutionala ( constitutia a fost adoptata in 1866), alegerea de catre domn a guvernului care organiza periodic alegerile si conducea tara cu ajutorul parlamentului - format din liberali si conservatori care se succedau la putere rotindu-se la intervale regularizate.

HABITATUL : se renunta treptat la culele specifice sec. al XVIII-lea in favoarea somptuoaselor constructii publice sau private atat de asemanatoare celor din Parisul celui de-al doilea imperiu : Banca Nationala ( 1885), Ateneul Roman ( 1888), Biblioteca Centrala Universitara ( 1893 ) etc.

ELEMENTE DE CIVILIZATIE : occidentalizarea a insemnat asimilarea valorilor descoperite de stiinte : iluminatul electric, telegrafia, telefonia, fotografia cinematografia etc; urbanizarea este lenta, dar constanta in perioada 1831-1918 .

MISCAREA IDEILOR: gravitatia in jurul centrelor universitare din Franta, Germania, Austria sau Italia  are ca rezultat difuzarea valorilor descoperite in Occident in mediul romanesc: izbitoare este descresterea importantei valorii religioase, dar, pe de alta parte, impunerea ca valoare dominanta a valorii nationale. Reliefarea valorilor nationale specifice si amplificarea lor, valorizarea originilor, gustul pronuntat pentru Evul Mediu idealizat si eroizat, discursul istoric impregnat de patriotism - toate apartin filonului romantic si nationalist al vremii.

CIRCULATIA CARTII : spre deosebire de sec. al XVIII-lea, cand cartea patrundea doar in bibliotecile boieresti si bisericesti, in sec. al XIX-lea se constata o accelerata crestere a cititorilor provenind din patura mijlocie ; clasa de mijloc imprumuta mai ales romane, memorialistica sau corespondenta; scriitorii cei mai cititi sunt : Balzac, Dumas, Hugo, Chateubriand, scriitorii epocii luminilor aproape disparand din gustul public. Pe limbi, cele mai imprumutate carti erau scrise in franceza, engleza, germana, italiana.

PRESA : apar reviste, ziare diverse, cele mai cunoscute fiind " Dacia literara ", " Convorbiri literare "etc si valorosi jurnalisti : M. Kogalniceanu, Titu Maiorescu sau Mihai Eminescu; articolele se diversifica, reflectand astfel preocuparile de interes public : politica, societatea romaneasca, cultura etc.

SOCIETATILE CULTURALE : ASTRA ( 1861), din a carei conducere au facut parte fruntasii miscarii nationale din Transilvania : Gh. Baritiu, T.Cipariu, A.Saguna, V. Goldis, a avut un rol esential in promovarea valorilor nationale.Alte societati culturale renumite: JUNIMEA ( 1864 ), SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ( 1866) inspirata dupa modelul academiei franceze.

CULTURA : D.p.d.v cultural, romanii s-au aflat integrati pana in sec.al XIX-lea in spatiul cultural oriental, cultura romaneasca fiind o cultura patrunsa in special de ideea ortodoxa si nu de cea nationala. Prima bresa importanta a fost - spre sf.sec. al XVIII-lea - opera Scolii Ardelene, a unor intelectuali greco-catolici, cu studii la Viena si la Roma, condusi de ideea originilor latine, de necesitatea reactualizarii lor. Demersul lor a constituit  o sursa importanta a orientarii spatiului romanesc spre Occident, dar fenomenul, initiat de carturarii ardeleni apartinand unei provincii aflate sub dominatie straina, nu a luat cu adevarat amploare decat atunci cand elita celor doua state romanesti s-a decis sa adopte modelul occidental. Aceasta a preluat modelul francez, generandu-se insa efecte neanticipate : pe de o parte, se consemneaza o contradictie dramatica : romanii incearca sa se rupa de partea orientala a Europei, careia totusi ii apartin, orientandu-se spre civilizatiile occidentale, franceza in special; pe de alta parte, reactia contrara nu a fost corect apreciata : modelul occidental afla un teren nu tocmai prielnic in fondul rural al societatii romanesti si in mentalitatea rural-autohtonista, reusind cu greu sa se impuna.

Cultura romaneasca in sec. al XIX-lea se defineste prin aculturatie : intalnirea celor doua culturi ( occidentala si orientala ) este totusi posibila la noi in ciuda clivajului dintre acestea: pe de o parte se constata influenta modelatoare a culturii occidentale ( aproprierea ideilor, valorilor, mentalitatilor), pe de alta parte,valorile autohtone sunt integrate in varietatea spirituala occidentala. Procesul are un ritm rapid si datorita apartenentei poporului roman la familia popoarelor neolatine ( romanice ).

LIMBA : Alfabetul de tranzitie ilustreaza perfect mersul insusi al societatii romanesti : scrierea chirilica lasa locul, in intervalul 1830-1860, unei scrieri heterogene, combinatie de caractere chirilice si latine, cu tendinta generalizata spre ultimele. In 1860, alfabetul latin este legiferat.

Innoirea limbajului vizeaza : normarea lui, imbogatirea vocabularului cu neologisme de origine romanica ( franceza, italiana etc), diversificarea resurselor expresive etc;

LITERATURA : scriitorii au constiinta golului imens pe care trebuie sa-l umple in vederea sincronizarii cu Occidentul; in sec. al XIX-lea, acest impas a fost initial depasit prin imitatie si adaptare, compilatii si traduceri care insa " nu faceau o literatura " ( Titu Maiorescu ) . Primul insa care intelege acest lucru si necesitatea incurajarii creatiilor originale, afirmand ca ea este " insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi", este M.Kogalniceanu. El promoveaza in literatura: directia nationala si populara, teme autohtone precum folclorul , istoria, frumusetile naturii patriei. Revista " Dacia literara "( 1840), al carei mentor a fost, a devenit, prin reproducerea scrierilor valoroase aparute in periodice , " un repertoriu general al literaturii romanesti, in  carele, ca intr-o oglinda", se puteau " vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fistecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau": Grigore Alexandrescu, I.H.Radulescu, V.Alecsandri, Costache Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alecu Russo; speciile literare abordate sunt si ele diversificate: elegia, meditatia, poemul filosofic, nuvela istorica, memorialistica, insemnarile de calatorie, comedia, vodevilul, drama;

" In contra directiei de azi in cultura romana "( 1868 ), Maiorescu sustine si el impunerea unei " directii noi ", a unei creatii originale reprezentata prin opera marilor clasici ( M.Eminescu, I.Creanga, I.L.Caragiale, I.Slavici).

Divergentele de opinie apar in privinta ritmului cu care lumea noua trebuia incurajata sa inlocuiasca formele vechi, insa se punea si problema modului in care innoirile ar putea altera fondul spiritual national. Ideea ca dezvoltarea ar trebui sa insemne continuitate a fost sustinuta de Alecu Russo, Al Moruzi ( 1840) sau de Maiorescu. Maiorescu combate imprumutul de " forme " in absenta fondului " sustinand ca transformarea in profunzime a societatii romanesti si a mentalitatilor reprezenta o intreprindere de mult mai mare anvergura decat simpla incetatenire, prin entuziasmul unei elite, a institutiilor occidentale.Principala contradictie pe care o sesizeaza T.Maiorescu in acest proces de modernizare se gasea in insasi structura societatii romanesti. Societatea moderna este opera oraselor si a burgheziei. In mediul romanesc, dimpotriva, majoritatea sociala era reprezentata de marii proprietari de pamant si de tarani -asadar si "modelul romanesc " intiparit in constiinta colectiva era predominant rural. Dintr-o astfel de perspectiva, orasul aparea ca o excrescenta straina pe trunchiul romanesc considerat sanatos, cu atat mai mult cu cat era intr-adevar in mare masura strain sau cel putin cosmopolit. Discrepantelor inerente dintre sat si oras li s-au adaugat si semnificative deosebiri de ordin etnic, religios si cultural ( mai ales in Transilvania).

SUFLETUL ROMANESC - O schitare a psihologiei poporului roman ne-o ofera D. Draghicescu : chimia sufleteasca a romanilor - considera el - preia si combina elementele spirituale caracteristice etniilor care au participat la crearea sintezei romanesti sau cel putin au influentat-o ( romani, daci, slavi). Romanii ar combina : temperamentul deschis si vioi al dacilor, spiritul generalizator si abstract al romanilor precum si darul poetic al slavilor.

Specificul romanesc reprezinta asadar o sinteza fluida de trasaturi diverse, izvorata din istorie si evoluand in ritmul ei. Pe masura integrarii europene si a modernizarii structurilor sociale, deosebirile dintre profilul romanesc si cel occidental se atenueaza. Nu dispar insa nici Occidentul, nici spiritualitatea romaneasca. Ceea ce ne apropie insa de ceilalti cred ca se va dovedi mai puternic decat ceea ce ne desparte sau avem noi impresia ca ne desparte.

Junimea. Convorbiri literare

Junimea societate culturara constituita la Iasi, la 19 octombrie 1863, la initiativa unor tineri intelectuali:Titu Maiorescu, mentorul societatii, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor si Theodor Rosetti, reprezinta fondarea spiritului critic modern in literatura si cultura romana, dar si o critica adusa lipsei de echilibru intre formele si fondul cultural mostenit de la pasoptisti.

Criticismul junimist analizeaza si sanctioneaza adaptarile superficiale ale civilizatiei occidentale realizate in perioada pasoptista, cand s-au pus bazele civilizatiei si culturii romane moderne.

Junimismul reasaza fundamentele culturii noastre moderne, printr-o actiune critica vizand domeniile specifice epocii de dupa 1860: probleme de ortografie si limba, proiectarea unei antologii de poezie romaneasca, organizarea unor conferinte prin care sa raspandeasca in public o serie de cunostinte istorice, politice, economice si de cultura.

Junimea reprezinta cea mai importanta grupare literara din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciaza ca Junimea reuneste cele mai mari personalitati intelectuale ale vremii.

Etapele Junimii:

1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizand problemele legate de cultura, literatura, limba.

2.1874-1885 etapa formarilor marilor clasici: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici etc. .

In 1870-1890 literatura atinsese apogeul in cele trei compartimente ale sale: proza, poezie si dramaturgie=epoca marilor clasici.

3.dupa 1885,"Junimea" si redactia de la "Convorbiri literare" se muta la Bucuresti. Revista cerceteaza in  special filozofia, istoria, geografia; dobandeste un caracter academic.

Convorbiri literare, revista cu cea mai mare longevitate apare intre 1867 si 1944, constituind cel mai important moment al presei romanesti.

Scopul revistei:

-raspandirea spiritului de critica literara autentica.

-incurajarea literaturii nationale.

-combaterea imitatilor operelor straine.

Colaboratori:

-Mihai Eminescu publica majoritatea poeziilor sale.

-Ion Creanga publica primele trei parti ale "Amintirilor" si povesti.

-Ion Luca Caragiale publica majoritatea comediilor sale.

-Ioan Slavici publica nuvele si povesti.

-Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al.Bratescu Voinesti si alti scriitori reprezentativi ai vremii.

Asemanari cu pasoptistii:

-dorinta de a realiza o cultura si o civilizatie autentic romaneasca, dar cu deschidere spre Europa.

-pastrarea elementului autohton national (nu prin imitatie).

Deosebiri fata de pasoptisti:

1.atitudine:

pasoptisti: exaltare, frenezie.

junimisti: spirit critic, analitic, masura, luciditate.

2.varsta:

pasoptisti: aproape adolescenta a literaturii;

junimisti: tinerete maturizata.

3.configurare estetica:

pasoptisti: romantism.

junimisti: adauga romantismului elemente clasiciste, dar si realism in stadiul incipient.