|
|
|
Curentul literar: e miscarea de idei si principii artistice care reuneste scriitori ce adera la aceleasi conceptii literare fata de care se simt atrasi spititual, inscriindu-se astfel in maniera literara respectiva. De obicei, ideile estetice si literare ale unei astfel de grupari se fac publice printr-un manifest sau program literar.
Ex.: ,,Introductie" programul-manifest al ,,Daciei literare".
1.Clasicismul: e un curent cultural care a impus creatiilor trasaturi ferme si precise, promovand interesul pentru natura umana (caractere), imprimand ordine, armonie si rigoare:
Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) si puritatea genurilor literare;
Cultul pentru adevar si natural;
Cultul pentru virtuti morale si de constiinta, de unde rezulta caracterul moralizator al operei literare.
Trasaturi puternice de caracter: vitejia, demnitatea, generozitatea, avaritia, lasitatea, demagogia etc.
Stilul sobru, grav.
Ex.: Ioan Slavici este un scriitor moralist (vezi ,,Moara cu noroc").
2.Iluminismul: e miscarea culturala si ideologica (filozofica, estetica, stiintifica si literara), cunoscuta si sub numele de ,,Epoca Luminilor", care promoveaza ratiunea, caracterul laic si anticlerical, emanciparea maselor populare prin cultura si combate dogmele si fanaticismul. Reprezentanti: Gheorghe Sincai, S.Micu, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu.
3.Modernismul: e un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit al realului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare (Teoria imitatiei emisa de francezul Gabriel Tarde), iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea teoria ,,formelor fara fond" sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot uneori sa-si creeze fondul. In vederea modernizarii literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric, tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala, crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica, intelectualizarea prozei si a poeziei (ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde), crearea intelectuala, ca personaj al operei literare.
Ex.: Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern prin ,,Ion" (roman obiectiv) si ,,Padurea spanzuratilor" (roman de analiza psihologica).
4.Parnasianismul: e curentul literar aparut ca reactie impotriva romantismului (in Franta - 1850) si promoveaza o constructie savanta impersonala, obiectiva a ideilor literare, prin imagism rafinat si forma superioara, in care poetul nu-si implica sentimentele, trairile, o poezie pietenala, rece. Noutatea consta in sonoritatile surprinzatoare ale cuvintelor, bogatia si ineditul rimelor.
Ex.: Ion Barbu - etapa parnasiana.
5.Poporanismul: e un curent literar aparut in Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, ale carui idei sustineau inspirarea operelor literare din viata poporului, avand ca scop dezvoltarea si progresul existentei taranesti, atat din punct de vedere material cat si cultural. Revista care promoveaza poporanismul este "Viata Romaneasca" (1 martie 1906 - Iasi), sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, care cerea scriitorilor simpatie pentru clasa taraneasca.
Ex.: creatia lirica a lui Octavian Goga.
6.Realismul: e curentul cultural care impune gandirea veridica a realitatii cu obiectivitate, fara implicare afectiva a scriitorului in redarea intamplarilor sau conturarea personajelor. Ilustreaza intamplari si personaje tipice, reale, creand astfel tipologii de caractere: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul etc, intr-un stil impersonal, rece, obiectiv.
Ex.: Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu.
7.Romantismul: e miscarea artistica ce introduce noi categorii estetice (uratul, grotescul, macabrul, fantasticul) si noi specii literare (drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica). Trasaturi: exprimarea exagerata a unor idei sau sentimente puternice, personaje exceptionale puse sa actioneze in imprejurari exceptionale, cultivarea specificului national prin inspirarea din istorie, folclor, frumusetile naturii. Modalitatea stilistica specifica este antiteza. Motive si teme romantice: luna, noaptea, izvorul, lacul, ruinele, fantomele, visul, codrul, cosmosul etc.
Ex.: Opera lui Mihai Eminescu (ultimul mare romantic european ); ,,Umbra lui Mircea la Cozia" de Grigore Alexandrescu.
8.Semanatorismul: e un curent literar ce-si programul publicat in revista ,,Semanatorul", aparuta la Bucuresti intre anii 1901 - 1910, condusa initial de Alexandru Vlahuta si George Cosbuc iar apoi de Nicolae Iorga. Ideile promovate in semanatorism exprima: paseismul (intoarcerea spre trecut), idilismul (infrumusetarea fortata) a satului romanesc, sentimentul dezradacinarii de sat, predilectia de scene violente, cu personaje dominate de instincte, asadar un interes exagerat pentru viata taranimii, pentru creatia populara, pentru trecutul glorios al neamului.
Ex.: volumul ,,Balade si idile" de George Cosbuc.
9.Structuralismul este o orientare teoretica și metodologica interdisciplinara care studiaza structura, funcțiile și sistemele de relații ce caracterizeaza obiectele și procesele in științele contemporane, punand in prim plan totalitatea in raport cu individul și sincronicitatea faptelor in raport cu evoluția. Unele discipline, sub influența pozitivismului, tind sa se emancipeze de tutela filozofiei, adoptand puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcata de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantica. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralistice in funcție de obiectele cercetate. Ințelegerea unui obiect rezulta astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale intr-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifica formarea și transformarea obiectului cercetat.
Structuralismul a avut momentul sau culminant intre anii 1960 și 1970. Metodele structuralistice au fost adoptate mai ales in lingvistica, semiotica și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regasi și in psihanaliza, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie.
10.Sincronismul: e un principiu cultural, constituind punctul de plecare al curentului literar numit modernism, exprimand ideea sincronizarii literaturii romane cu literatura europeana sau, altfel spus, europenizarea literaturii romane.
11.Traditionalismul: e tendinta de supraevaluare a elementelor de traditie ale unui popor, de ilustrare in operele literare ale miturilor, motivelor, credintelor, elementelor de limbaj ale poporului. Traditionalismul nu este un element literar care s-a constituit si manifestat intr-o anumita perioada istorica, cu directii trasate de un initiator, ci este mai mult o ilustrare a spiritului conservator al unui autor.
Ex.: majoritatea scriitorilor romani manifesta elemente traditionale in operele lor.
12.Umanismul: e o miscare culturala, cunoscuta si sub numele de Renastere, care promoveaza dezvoltarea armonioasa a spiritului uman prin eliberarea lui de orice constrangeri, avand urmatoarele trasaturi: ratiunea sa domine fiinta umana, increderea in demnitatea si libertatea omului si preocuparea pentru o dezvoltare multilaterala, armonia dintre om si natura, precum si respectul si intoarcerea spre valorile spirituale ale antichitatii. Altfel spus, umanismul impune intreaga capacitate de simtire si gandire a omului ca principal element in progresul culturii universale.
Ex.: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, iar ca personalitati ale Renasterii: Stefan cel Mare.
13.Simbolismul: curent literar modernist, ce apare ca o reactie estetica impotriva poeziei retorice a romanticilor si a impersonalitatii reci a parnasienilor. Denumirea curentului este propusa de Jean Moreas, intr-un manifest intitulat Le Symbolisme, care devine manifestul literar al miscarii (derivat de la cuvantul "symbolore" - "semn de recunoastere"); Estetica simbolismului este una a vagului; Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze, transmise pe calea sugestiei; Tehnica sinesteziei; a suprapunerii a doua sau mai multe senzatii ("Primavara o picatura parfumata cu vibrari de violet"); Corespondentele - legaturile ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive etc.; Cultivarea simbolismului (utilizat de romantici pentru a exprima, a lamuri o idee sau un sentiment → simbolul explicit; la simbolisti, functia simbolului ramane aceea de a sugera → simbolul implicit); Stari sufletesti nedefinite; predispozitia pentru visare; Stilul aluziv; Muzicalitatea obtinuta prin repetitia unor sunete, a unor cuvinte, prin tehnica impletirii refrenurilor; Predilectia pentru anumite teme si motive: iubirea, natura ca loc al corespondentelor, nevrozele, targul provincial, evadarea din universul terorizant; Poetii simbolisti sunt plictisiti de oras, de lumea in care traiesc; Versul liber (inafara rigorilor prozodiei)
14.Naturalismul: curent literar constituit in Franta, ca o
prelungire a realismului, intre 1860 si 1880, sub influentele realismului lui
Flaubert si a pozitivismului lui Taine, raspandit in toate tarile lumii.
Teoretizat de E. Zola in Romanul experimental in 1880.
Caracteristici: foloseste metodele de investigare proprii stiintelor exacte;
observatia minutioasa, reproducerea totala a realitatii si a naturii umane
primare; ereditatea si mediul in personajul in relatie cu ereditatea bolii,
instincte, aspecte sumbre, crude; utilizarea tuturor domeniilor limbajului.
Reprezentanti: in literatura universala: E. Zola, G. de Maupassant, A. Daudet,
Martin du Gard (Franta) g. Hauptmann (Germaia); Th. Dreiser (America etc.); in
literatura romana: I.L. Caragiale, B. St. Delavrancea, L. Rebreau. (C.B.)
15.Postmodernismul: - nu poate fi conceput si apreciat critic decat
prin raportare la modernism (asa arata si prefixul `post-`);
- dificultatea definirii termenului se datoreaza faptului ca el functioneaza nu
doar in literatura, cultura, arhitectura sau in artele plastice, ci si in
filozofie, disciplinele social politice etc;
- postmodernismul si postneomodernismul trebuie puse in relatie cu termenii:
modernism, modernitate; modernitatea este o perioada istorica din evolutia
omenirii, derulata intre Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) si primii ani dupa
cel de-al doilea razboi mondial, iar modernismul este estetica acestei
perioade;
- in literatura romana, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv
1990 - 2000;
- postmodernismul mutatie survenita in constiinta umanitatii, cat si ca o
modificare a paradigniei culturale;
- postmodernistii modifica fundamental chiar conceptul de `literatura`, care se
extinde acum dincolo de spatiul pur beletristic, inducand si genurile
nonfictionale (jurnal, corespondenta, literatura de popularizare) si
literaturile noncanonice (literatura minoritatilor nationale, cea pentru femei
etc.);
- scriitorul postmodern traieste apasat de povara secolelor anterioare, fiind
constient ca totul a fost deja scris; el trebuie acum sa reinvesteasca
fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitatii sale;
- scriitorul postmodern respinge nemesis-ul, prefera jocul cu limbajul si
colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse;
- citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul
intertextual, parafraza, indica presiunea livrescului asupra existentei;
- granitele culturale, limitele genurilor si ale speciilor literare se
anuleaza;
- literatura este inscenata, in mod ludic, fara tragism si fara inocenta;
- fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt,
reasamblate si puse intr-o noua lumina;
- trasaturi ale literaturii postmoderniste: desolemnizarea discusului,
valorificarea prozaismului, cuprinderea diversitatii realului, refuzul stilului
inalt, ermetic si impersonal, valorificarea creativa si recuperatoare a
stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafraza si parodie, practicarea
unei poetici a concretului si a banalului, receptivitatea fata de livresc, in
forma intertextualitatii, a metatextualitatii, si a transtextualitatii;
- in literatura romana: Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia
Simionescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Ruxandra Cesereanu
16.Gandirism:
curent ideologic, literar si cultural
ce se constituie in perioada interbelica in jurul revistei 'Gandirea'
(1921-1944), promovand programatic valorile traditionale, carora le adauga cu
timpul o puternica nota ortodoxista. intemeiata in 1921, sub conducerea lui
Cezar Petrescu, revista are la inceput o orientare eclectica si grupeaza in
jurul ei principalii scriitori ai vremii, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Gib
Mihaescu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Cu timpul, revista trece sub influenta
lui Nichifor Crainic, iar din 1928 sub conducerea lui, cuprinzand in aceeasi
orientare si alte publicatii literare, 'Datina', 'Ramuri',
'Gand romanesc', 'Mesterul Manole',
'Sfarma-Piatra'.
Filozofia promovata in multe din articolele publicate in 'Gandirea'
se afla sub inraurirea germanului Oswald Spengler, cu a sa filozofie a vietii
(Lebensphilosophie) din 'Declinul Occidentului' ('Der Untergang
des Abendlandes'), in care erau explicate deosebirile dintre cultura si
civilizatie si se proclama prabusirea Occidentului sub povara lipsei de
cultura, a masinismului si a civilizatiei. Multe dintre ideile lui Spengler,
infuzate in estetica expresionismului, sunt preluate si in operele filozofice
ale lui Blaga.
In articolele sale programatice, 'Isus in tara lui' (1923),
'Parsifal' (1924) si 'Sensul traditiei' (1929), Nichifor
Crainic promoveaza traditionalismul culturii romane, conceput ca imbinare intre
autohtonism si ortodoxism, intre temele si valorile nationale promovate de
miscarile literare anterioare, pasoptism, junimism si samanatorism, si
spiritualitatea ortodoxa, vazuta ca un 'coviltir de aur' al bisericii
romane, ca o zare metafizica in care se proiecteaza toata existenta si
aspiratiile poporului roman. Nichifor Crainic argumenteaza superioritatea
culturii bizantine, negand valoarea civilizatiei occidentale si criticand
tendintele de occidentalizare a culturii si a spiritului civic romanesc, dar
limiteaza orizontul culturii romane la un anumit balcanism cu tendinte
autarhice.
Crainic sustine ideile lui Herman Keyserling, din 'Das Spektrum
Europas', potrivit carora Romania ar putea deveni un adevarat centru al
bizantinismului. in aceasta orientare, arta ar trebuie sa fie numai de sorginte
religioasa. Ideea de lume aflata in declin este comuna si expresionismului, dar
imbraca forme radicale in cazul gandiristilor. Forma cea mai radicala a
curentului este promovata de Nae Ionescu, in 'Roza vanturilor', si se
numeste trairism, propovaduind un misticism si un irationalism negativ.
17.Dadaismul: s-a lansat pe 6 februarie 1916 ca o miscare
anti-artistica, in sensul ca a respins felul in care arta era definita,
perceputa si apreciata in perioada contemporana. Curentul fondat la Zurich,
Elvetia, a reprezentat o reactie la Primul Razboi Mondial. Nu avea elemente
estetice bine definite, dar adeptii curentului impartaseau aceeasi atitudine
nihilista fata de asteptarile traditionale ale artistilor si scriitorilor.
Cuvantul `DADA` inseamna calut de jucarie sau tata, dar a fost ales mai mult
pentru sonoritatea sa naiva. Dupa Zurich, curentul s-a raspandit cu usurinta in
Berlin, Hanovra, Paris, unele parti ale Rusiei si New York. Fondatorul acestui
curent este poetul de origine romana Tristian Tzara, caruia i s-au alaturat
scriitorii Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp.
Pictorii romani Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamps din Statele
Unite si Max Ernst, K. Schwietters din Germania.
In Zurich, miscarea isi avea centrul la Cabaretul Voltaire patronat de Hugo
Ball, unde adeptii se adunau pentru a-si exprima ideile. In Statele Unite,
dadaismul si-a stabilit sediul central la galeria `291` Alfred Steiglitz si
studioul lui Walter Aresbergs. Pentru ca si-a pastrat neutralitatea pe timpul
celor doua razboaie mondiale, Elvetia a reprezentat locul ideal pentru cei care
au refuzat serviciul militar sau pentru cei care doreau sa-si exprime liber
ideile.
Din punct de vedere artistic, dadaismul contopeste elemente ale futurismului
italian, cubismului francez si expresionismul german. Pledeaza pentru
neprevazut, arbitrariul total, abolirea formelor si organizeaza spectacole prin
care se pronunta impotriva artei, gustului estetic sau moralei.
In manifestul miscarii `Dada` se vorbeste despre delimitarea dintre gandire si
expresie, se contrazice totul pana la negare: `abolirea logica, dansul
neputinciosilor creatiei: dada; abolirea arheologiei: dada; abolirea
profetiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinta indiscutabila in fiecare
zeu produs imediat al spontaneitatii:dada. Marele secret este aici: gandirea se
face in gura. Apriori, dada pune inaintea actiunii si inainte de tot: Indoiala.
Dada se indoieste de tot.(T. Tzara)`.
Din martie 1919, o data cu T. Tzara, miscarea se muta la Paris, unde intra in
contact cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis
Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault), cu A. Jacques Vache etc.
Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia `391` (infiintata la
Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris) unde apar
nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max
Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie,
Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc.
Se reiau spectacolele de scandal si in mai 1921 se regizeaza procesul intentat
lui M. Barres acuzat de `delict impotriva securitatii spiritului`. Dupa ce in
1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism
si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravietuieste inca datorita personalitatii lui Tzara abordand
tendinte protestar-anarhice (jignirea `sfintelor precepte curente` si `epatarea
filistinismului` din `oroarea de academism` si George Calinescu), facand din
arbitrar si din hazard principii ale creatiei(Tristan Tzara: 'Luati un
jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe
urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati ').
Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale si care au anulat, uneori, arta
si dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate
absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au
largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala
si experiente uluitoare.
La noi in tara, dadaismul este vizibil, partial, in unele productii poetice sau
a unora din domeniul artelor plastice, publicate in reviste de avangarda asa
cum ar fi: `unu`, `Contimporanul`, `Integral`, `Punct`, `75 H.P.` unde alaturi
de elemente suprarealiste se recunosc si cele futuriste etc. Caracteristica
miscarii romanesti de avangarda literara este chiar eclectismul. De aceea un
dadaism in stare pura este mai greu de descoperit.
20.Integralismul este un curent literar romanesc de avangarda din epoca interbelica bazat pe constructivism ce conținea și elemente de dadaism, suprarealism sau futurism. Ideile integralismului se regasesc, de pilda, in paginile revistei Integral. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca, integralismul proclama eliberarea de sub autoritatea oricaror dogme estetice, logice, etice sau sociale și promoveaza o arta a imediatului și a autenticitații totale.
Integraliștii urmareau o 'ordine-sinteza, ordine-eșenta constructivista, clasica' (Ilarie Voronca), un paradox ce caracterizeaza și alte curente de factura avangardista. Intr-un interviu cu Luigi Pirandello, Mihail Cosma (cunoscut și sub numele de Claude Sernet) definește integralismul ca 'o sinteza științifica și obiectiva a tuturor eforturilor estetice incercate pana in prezent (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste și urmarind sa reflecte viața intensa și grandioasa a secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului, prin inteligența rece a inginerului și prin triumful sanatos al sportsmanului'. Manifestul integralismului, publicat in primul numar al revistei Integral, afirma: 'Noi traim definitiv sub semn citadin. Ritm-viteza planeta de stindarde, uzine; dansul mașinilor pe glorii de bitum. O incrucișare de ere. Clase sociale coboara, economii inedite sunt construite. Proletarii impun forme'.
21.Constructivismul este o mișcare artistica ce s-a nascut in Uniunea Sovietica imediat dupa Revoluția bolșevica. A fost influențata de futurismul rusesc și suprematismul fondat de pictorul Kazimir Malevici.
Suprematismul tindea spre o totala abstracție geometrica, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. Kazimir Malevici teoretiza 'conștiința cosmica' (P.D.Uspenski): 'Pictura mea nu aparține numai Pamantului, Pamantul a ramas in urma ca o casa devorata de viermi.' (Malevici)
Constructivismul era privit ca o noua estetica, ca un efort de a armoniza arta cu producția industriala, ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre munca și arta.
22.Proletcultul a fost o mișcare politico-ideologica lansata in Rusia sovietica imediat dupa victoria lovitura de stat a partidului bolșevic din octombrie 1917, in domeniul lingvistic, cultural, literar, și chiar științific. Ideea de baza a proletcultismului este cultul proletariatului.
Istoria literaturii romane a inregistrat o epoca literara a proletcultismului, sau epoca "decaderii regalitații" și a "terorii republicane proletcultiste" din Romania "lagarului socialist": 1945 - 1958 / 1960.
Trece-o noapte și mai trece-o
zi,
Se ascute lupta intre clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai dușmanoase.
Astea le vedem noi - dar chiaburii
Vad in fața negre vagauni
Și in ochii lor vapaia urii
Rascolește blestemații taciuni.
Anatol Baconsky
Cultul personalitații liderilor comuniști a luat o mare amploare, ingloband funcția de "agit-prop" și confundandu-se cu ea.
23.Suprarealismul: "In literatura romana, s-a desfașurat pe parcursul perioadei interbelice și a continuat pana la finele anilor patruzeci, curmat sub presiunea instalarii regimului socialist. O parte din trasaturile curentului au fost, totuși, reluate prin onirismul anilor șaizeci și șaptezeci - un curent, de asemenea, cenzurat de regimul politic. In ultimele decenii, odata cu revenirea asupra curentelor avangardiste (ale secolului XX) pe filiera postmoderna, opera unor scriitori ai generației tinere anunța o posibila revenire a esteticii suprarealiste in literatura romana.
24.Postmodernismul este termenul de referința aplicat unei vaste game de evoluții in domeniile de teorie critica, filozofie, arhitectura, arta, literatura și cultura. Diversele expresii ale postmodernismului provin, depașesc sau sant o reacție a modernismului. Daca modernismul se considera pe sine o culminare a cautarii unei estetici a iluminismului, o etica, postmodernismul se ocupa de modul in care autoritatea unor entitați ideale (numite metanarațiuni) este slabita prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neincredere in metanarațiuni" (Lyotard, 1984); in viziunea acestuia, postmodernismul ataca ideea unor universalii monolitice și in schimb incurajeaza perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple.
Un termen inrudit este postmodernitatea, care se refera la toate fenomenele care au succedat modernitații. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologica, tehnologica sau celelalte condiții care disting Epoca Moderna de tot ce a urmat dupa ea. Postmodernismul, pe de alta parte reprezinta un set de raspunsuri, de ordin intelectual, cultural, artistic, academic, sau filosofic la condiția postmodernitații.
Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma "postmodernist"), utilizat pentru a descrie condiția sau raspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referința la arhitectura postmoderna, literatura postmoderna, cultura postmoderna, filosofie postmoderna
25.Fracturismul este un curent poetic din literatura romana, al carui manifest a fost scris in colaborare de Marius Ianuș si Dumitru Crudu.
26.Deprimism: inițiatorul curentului deprimist este scriitorul Gelu Vlașin. Deprimismul [ref.fr.] deprimisme face parte din categoria curente literare din literatura romana desprins din zona new wave și se caracterizeaza prin abordarea tematica a unei realitați bazate pe suprimarea conceptului de individualitate și pe incarcerarea lui intr-un sistem globalizant, destructiv și restrictiv [conexiuni multiple cu [[depressionismul]] francez și [[neo-realismul]] american]. Deprimismul are intenția de a depași sfera liricului tradițional și de a include in conceptul de metafora toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrand ca elementul negarii tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram in capacitatea mitica a cuvantului poetic de a-și conține propria semnificație
