|
|
|
Basmul, ca specie literara a aparut din cele mai vechi timpuri, atat ca o necesitate a impunerii unor idei si norme morale in comunitatile umane, cat si ca o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific, intr-o lume minunata, unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate sunt aspru sanctionate, el devenind astfel "o oglindire a vietii in moduri fabuloase". (G. Calinescu)
Opera "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm popular, cules de catre Petre Ispirescu si publicat in volumul "Legendele si basmele romanilor" din 1882.
Ca in toate basmele romanesti, dupa o serie intreaga de peripetii extraordinare, binele triumfa asupra raului: zmeii sunt invinsi in lupta si ucisi, fetele captivate sunt eliberate, necredinta celor doi frati mai mari este data in vileag si Praslea, iesit victorios din cele mai grele incercari, se insoara cu fata cea mai mica, povestea sfarsindu-se cu traditionala nunta. Aceast tipar ramane aproape general, in toate basmele, usoarele abateri venind doar sa confirme regula. Aproape intotdeauna, aceasta specie folclorica se realizeaza prin intermediul fantasticului si in cadrul unor scheme narative prestabilite, devenite oarecum "clasice".
Fiind o opera epica, actiunea se desfasoara gradat, iar intamplarile, la care participa un numar mare de personaje, sunt relatate de un narator.
Basmul "Praslea cel voinic si merele de aur" este o naratiune de mare intindere si cuprinde mai multe intamplari al caror timp si spatiu nu sunt bine precizate. Ele s-au petrecut candva, de mult ("a fost odata ca niciodata"), pe taramuri diferite: pe taramul acesta (al oamenilor, care apartine realitatii) si pe taramul celalalt (un tinut fabulos, plin de mister, populat de zmei si alte fapturi fantastice). Cele doua taramuri reprezinta, de fapt, un mod specific de organizare in basme. Ele corespund Binelui si Raului, universului uman, respectiv celui supranatural, intreaga actiune bazandu-se pe conflictul dintre cele doua parti. Intamplarile narate sunt reale (precum existenta imparatului, a fiilor sai, a fetelor de imparat, dorinta feciorilor de a prinde hotul, invidia fratilor mai mari, sau casatoria lui Praslea cu fata cea mica) si fantastice. Intamplarile fabuloase domina insa, deoarece, inca de la inceput aflam de existenta unui mar care face mere de aur, acestea fiind furate de niste zmei, cu puteri supranaturale. Praslea ii intrece, insa, in virtute, nu mai putin supranaturala, dar beneficiaza in plus de inteligenta si de simpatia celorlalti protagonisti. Pe taramul celalalt mai exista si un balaur si o zgripsoroaica, un vultur urias, care il ajuta pe Praslea sa poata iesi la lumina soarelui. Miraculoase sunt si merele ce provin din castelele transformate, in mod deosebit cel de aur, cu ajutorul carora eroul principal reuseste sa confectioneze anumite obiecte de orfevrarie, iesite din comun, ce permit celor dragi sa-l recunoasca pe Praslea.
Basmul se poate rezuma cu usurinta, pe momente ale subiectului. Autorul anonim ne introduce in expozitiune, in imparatia unui imparat , care avea pe langa palatele sale o gradina frumoasa, in care se afla si un mar care facea mere de aur, ce erau furate inainte de a se coace. La dorinta imparatului, multi voinici au incercat zadarnic sa-l prinda pe cel ce fura merele, dar, dupa incercarile nereusite ale celor doi fii mai mari, odata cu intriga, acesta se hotaraste sa taie marul fermecat. La aflarea acestei vesti, fiul cel mic cere si primeste invoirea tatalui de a-si incerca si el norocul. Praslea reuseste sa-l raneasca pe hot, ducandu-i tatalui sau merele atat de mult dorite. In desfasurarea actiunii, cei trei frati pleaca impreuna in cautarea hotului, dar Praslea este singurul care ajunge pe taramul celalalt, stapanit de trei frati zmei care furasera trei fete de imparat, pentru a se insura cu ele. Mezinul invinge mai intai doi dintre zmei si, apoi, cu ajutorul unui corb si al fetei celei mici, il rapune si pe al treilea. Dupa ce transforma fiecare palat in cate un mar, voinicul si fetele pornesc spre taramul de unde venise Praslea. Punctul culminant al naratiunii este acela in care fratii eroului principal le scot pe taramul luminii pe cele trei fete de imparat, dand drumul din invidie franghiei pe care credeau ca urca mezinul. Socotindu-l mort, acestia merg la tatal lor, vestesc moartea lui Praslea si se insoara cu fetele cele mari. Ajutat de o zgripsoroaica pe ai carei pui ii salvase, eroul nostru ajunge in lumea lui. Deznodamantul basmului este marcat de momentul in care Praslea, revenit in imparatia tatalui sau, dupa multe incercari, este recunoscut, fratii sai sunt pedepsiti, iar el se insoara cu fata cea mica si-i urmeaza tatalui sau la domnie.
Desfasurarea gradata a actiunii determina declansarea unui concentrat conflict intre cele doua categorii de personaje, intruchipate de fortele binelui si ale raului.
Basmul fascineaza insa nu numai prin ineditul intamplarilor, dar si prin complexitatea personajului principal care, desi fiu de imparat, intruchipeaza insusirile alese ale omului din popor. Cu toate ca este ironizat de tatal sau, Praslea este cuviincios si isi asuma cu modestie misiunea, reusind sa-l raneasca pe hot. Dovedeste o istetime ascutita, dublata de un acut simt al anticipatiei. La aceste insusiri se adauga vitejia si curajul cu care ii infrunta si ii omoara pe zmei, bunatatea sufleteasca in salvarea puilor de zgripsoroaica, precum si darzenia si tenacitatea dovedite in atingerea scopului propus. Este cinstit si corect, dar si generos, caci isi iarta fratii, pedeapsa urmand sa fie data de forta divina, in a carei dreptate el crede cu tarie.
Daca toate aceste trasaturi de caracter sunt obisnuite, Praslea are si unele insusiri supranaturale: el este inzestrat cu o forta impresionanta (il baga pe zmeu in pamant pana la gat, omoara balaurul), cunoaste si intelege graiul corbului si al fapturilor de pe alt taram, are capacitatea de a se metamorfoza in foc, transforma palatele in mere si reuseste sa faca o furca de aur care sa toarca singura si o closca cu pui de aur.
Din toate trasaturile sale se observa ca Praslea este un personaj complex, o impletire de insusiri omenesti si fabuloase prin care este definit un anumit ideal epic de dreptate, cinste si adevar. El apartine insa unei categorii mai largi de personaje - cele cu puteri supranaturale- specifice basmului, care stau alaturi de personajele reale, cu insusiri obisnuite. Din aceeasi categorie fac parte: zmeii, balaurul, zgripsoroaica si puii ei, toate inzestrate cu insusiri iesite din comun. Cu toate acestea, ele devin simboluri ale realitatii, prin ceea ce semnifica: Praslea - idealul de cinste si dreptate, zmeii si balaurul - rautatea, violenta si cruzimea, iar zgripsosoaica si puii ei - simbolul recunostintei si al bunatatii sufletesti. Din categoria personajelor reale fac parte imparatul, fiii sai, fetele de imparat, argintarul, care reprezinta o anumita dominanta de caracter: dreptatea (imparatul), invidia (fiii cei mari), dorinta de libertate (cele trei fete), dragostea si fidelitatea (fata cea mica), sau talentul mestesugaresc (argintarul). Indiferent ca sunt personaje fantastice sau reale, acestea reprezinta modele moral opuse, grupandu-se in forte ale binelui si raului pentru ca orice basm este structurat pe baza opozitiei dintre ele.
Fortele binelui sunt constituite din imparat, Praslea, cele trei fete, corb, zgripsoroaica si puii ei, mesterul argintar, carora li se opune cealalta tabara, a fortelor raului: fratii cei mari, zmeii, balaurul. Din confruntarea acestora ies invingatoare fortele binelui. Cand echilibrul se clatina in defavoarea fortelor binelui, intervin ajutoarele, pentru restabilirea lui, sau pentru obtinerea victoriei. Astfel, Praslea este ajutat de corb, de fata cea mica si de zgripsoroaica pentru a-l invinge pe cel mai puternic dintre zmei si pentru a ajunge pe taramul oamenilor.
Ca si in alte opere epice, si in acest basm, naratorul isi face simtita prezenta, uneori in mod direct. Astfel, acesta se autoinvoca pentru a marca un interval de timp: "Si intr-o bucata de vreme, ca de cand incepui sa va povestesc.". Remarcam si cateva gesturi epice, si mai ales unele calificative in legatura cu comportarea personajelor, ori cu caracterizarea unor situatii, care apartin naratorului, desi ele sunt exprimate in limbaj curat popular ("de sila, de mila", "ii poarta sambetele", "o sfeclira"). De asemenea, asistam la aducerea persoanei naratorului intr-un plan mai aproriat si in formula de incheiere a basmului ("trecui si eu. si incalecai p-o sa si v-o spusei .").
Se stie ca o alta caracteristica a basmului consta in utilizarea formulelor specifice. Inceputul acestei opere nu poate fi decat cel obisnuit, dar nu excesiv de incarcat, fara cunoscuta invocare a puricilor potcoviti, sau a muntilor care se bat in capete: "A fost odata ca niciodata". Prezenta acestei formule de inceput anunta intrarea in lumea fictiunii, in lumea imaginara, anticipand fabulosul actiunii. In deznodamant, autorul anonim se implica afectiv prin intermediul formulei de incheiere, care este tot atat de cursiva ca si cea de inceput: "trecui si eu pe-acolo.si incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa.". Ea indica iesirea din fictiune prin incheierea actiunii si readucerea cititorului in lumea reala. In basm exista si formule de mijloc (mediane), prin care se sugereaza deplasarea in spatiu ("si mersera, mersera"), durata ("si se luptara, si se luptara, zi de vara pana-n seara"), sau continuarea actiunii ("caci cuvantul din poveste, inainte mult mai este").
Specifica basmului "Praslea cel voinic si merele de aur" este preferinta pentru cifra trei (trei frati, trei fete de imparat, trei zmei), careia i se mai alatura cifra o suta (o suta de oca de carne si o suta de paini), acestea fiind socotite cifre magice.
O alta nota definitorie a acestui basm, ca si a celorlate creatii similare, este oralitatea stilului, prin care se stabileste, in primul rand o relatie de comunicare intima cu ascultatorii, dovezi ale oralitatii fiind constructiile si expresiile populare ("a se face luntre si punte", "a-si lua inima-n dinti", "in slava cerului", etc - care ne trimit cu gandul la plasarea basmului pe coordonatele proprii satului romanesc). Marci ale oralitatii sunt si verbele la perfectul simplu ("ii multumi", "fu primit cu bucurie", "si se luptara" - care dau impresia ca actiunea s-a petrecut de curand), vorbirea directa, care se imbina cu cea indirecta, inversiunile si repetitiile ("rogu-te", "facu ce facu", "adevar graieste gura mea", etc - care confera textului o atmosfera arhaica), precum si expresiile sau cuvintele populare ("nitica", "a o sfecli", "a-si incerca norocul").
Expresivitatea basmului este realizata si prin prezenta unor figuri de stil sugestive precum epitetul ("mesteri mari", "fata frumusica", "oameni voinici", etc), repetitia ("mersera, mersera", "si se luptara si se luptara"), comparatia ("porni ca vantul"), personificarea (zgripsoroaica are trasaturi umane, corbul graieste si ii intelege pe Praslea si pe zmeu), in timp ce antiteza este principalul procedeu artistic care pune in evidenta trasaturile personajelor.
Modul de expunere predominant in basmul "Praslea cel voinic si merele de aur" este naratiunea, o caracteristica a operelor epice. Aceasta se imbina armonios cu dialogul (care dinamizeaza actiunea si da un caracter oral operei) si descrierea (cititorului prezentandu-i-se astfel detalii referitoare la spatiu sau personaje).
Ca orice basm romanesc, textul are toate caracteristicile folclorului: caracter traditional, anonim, colectiv, oral si cunoaste mai multe variante.
Frumusetea basmului "Praslea cel voinic si merele de aur" consta in valoarea sa estetica, dar si morala, deoarece intr-o forma aleasa, acesta pune in evidenta dorinta de dreptate, de adevar si de cinste, creand o atmosfera de optimism.
Analizand toate aceste trasaturi, putem afirma cu certitudine ca opera literara "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm.
Datorita acestor caracteristici, "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm, opera narativa in proza, de mare intindere, in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, ele fiind savarsite de personaje obisnuite sau, mai ales, cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si ale raului si din a caror confruntare ies invingatoare fortele binelui.
