PERSONALITATEA LUI MIHAI EMINESCU

PERSONALITATEA LUI MIHAI EMINESCU

Ca sa infatisezi biografia lui Eminescu, trebuie sa
descifrezi un maldar de marturii, mai numeroase de-
cit pentru oricare alt scriitor al nostru. Fireste, pe zi
ce trece, ele sporesc. Niciodata setea de a cunoaste
nenumaratele imprejurari externe ale vietii lui nu va
fi deplin indestulata.

Din ingramadirea neintrerupta a materialului se
naste nevoia unui criteriu de selectie : cind un fapt
din viata unui poet devine istorie ? fn zugravirea bio-
grafiei, ne miscam intre doua extreme : unii inre-
gistreaza totul ; altii tagaduiesc in bloc munca aceas-
ta, bagatelizind-o. Daca esti de parere ca rostul bio-
grafiei este sa-ti dea o icoana completa a laturii
externe a omului, inregistrind orice amanunt al vietii,
si daca esti de parere, cum s-a afirmat, ca biogra-
fia e insufletita de nazuinta sa explice din astfel de
fapte plusul de frumusete daruit de poet, atunci fires-
te, necunoasterea unor anecdote, cum e aceea care
ar fi inspirat Luceafarul, ar fi o pierdere grea pentru
istoria literaturii

De fapt, lucrurile nu stau asa de simplu. Rostul
oricarei adevarate biografii de poet este sa-ti dea o
inlantuire de fapte sigure, pe temeiul carora sa poti
lamuri si controla ceva mai mult decit fiecare din
aceste fapte : fejul statornic al poetului de a vibra
in atingere_cu lumea, cutele~adinci ale sufletului,
personalitatea luji_care-ti dezvaluie, dincolo de mul-
timea faptelor intimplatoare si adesea contradictorii,
unitatea profunda a firii. Cind ai ajuns astfel la in-

tuitia limpede a formei pe care o_jo_ in poet o emo-
tiune ca sa devie poezie, atuftei~te poti consola de
faptul ca, urmarind geneza unor poezii, iti scapa
nimicuri biografice, si ca unele vor raminea pierdute
pentru totdeauna. Ca biografia sa se inchege intr-o
icoana totala si liniile ei sa capete inteles, e nevoie
ca amanuntele sa duca la o intuitie clara a perso-
nalitatii, intre biografie si opera sta personalitatea,
care nu poate filamurita deplin 'cJecit^prin controlul
reciproc afamindurora. Un amanunt biografic ca-
pata valoare istorica numai atunci cind intra in ge-
neza unei plasmuiri. Si pentru ca din citi factori ge-
netici pot fi pusi in legatura cu viata, acela care
hotaraste este personalitatea, aici avem faptul istoric
primordial, care se cuvine sa fie lamurit. Aici este
focarul catre care converg toate amanuntele vietii,
de aici pleaca laturile unghiului care cuprinde intr-o
unitate larga intreaga creatiune a poetului : con-
ceptii, motive, limba, stil, in ce au mai individual.

Metoda raminind aceeasi pentru toti scriitorii, in
felul de a o aplica se cuvine sa tinem seama de spi-
ritul fiecaruia.

E stiut ca Eminescu, de timpuriu si cu rivna-i ca-
racteristica, a fost un mare iubitor al studiilor de
istorie. Dar odata format, el era prea mult deprins
sa adinceasca esenta lucrurilor, ca sa mai poata
Pretui biografia ca atare. Sint cunoscute cuvintele de
ironie, cind vorbeste de "biografia subtire', anec-
dotica. Dar chiar cu privire la biografia onesta are
mdoieli. Celebrul pasaj din Scrisoarea I nu este nu-
roai un accent dintr-un ansamblu poetic, dar, de buna
seama, si o parere proprie. Deprins sa priveasca to-
^ul in planul cerintelor absolute, el se intreaba : cind
!ⁿ.

Sceptic fata de biografie, Eminescu era prea mult
patruns de vederile idealismului german, ca sa nu
pretuiasca indeosebi personalitatea. Cind traduce cu-
noscutele versuri ale lui Goethe :

Numai personalitatea
Este binele suprem

si cind reda vestitul motiv : nu scapi de tine Insuti,
cum esti, trebuie sa fii, caci puterile lumii nu frin'g
tiparul formei ce vie se dezvolta, Eminescu traduce,
e drept, nu din propriul indemn, ci din acela al lui
Maiorescu. Dar intre ceea ce Eminescu intelegea
prin personalitate si intre duhul care insufleteste
opera poetului german nu poate fi identitate.. Figu-
rile create de Goethe se pot adapta, intre altele, si
pentru ca personalitatea e perfectibila, nu sta ca
o fatalitate asupra lor. Faust nu ramine prizonierul
propriului fel de a fi : prin fapta si inteleapta adap-
tare la cerintele marginite ale vietii pamintesti el
ajunge sa fie izbavit. Aspectul tragic a! Luceafaru-
lui sta in aceea ca nu se poate lepada de propria
fire ; iar izbavirea, acel catarsis final, vine din inte-
legerea ca trebuie sa ramiie credincios partii celei
mai inalte a propriului suflet.

Exista aici o conglasuire intre spiritul pe care-l
vedem la Eminescu, si intre invataturile lui Kant si
mai ales ale lui Schopenhauer cu privire la perso-
nalitate si caracter. Firea innascuta ramine in veci
nestramutata. Personalitatea insemneaza libertate si
neatirnare de mecanismul intregii naturi. Faptele,
amanuntele biografice capata inteles la lumina per-
sonalitatii. Ideile sint exponentul ei. "Complexul idei-
lor obisnuite : iata vertebrele personalitatii', notea-
za Eminescu in sohlocul unui manuscris.

Parerea aceasta straveche : soarta omului atirno
de firea lui, a trecut din unele vederi filozofice ^n
romantica. Una din stincile de granit pe care a cla-
dit romantica a fost cerinta ca poetul sa fie o per-
sonalitate bine inchegata, un "suflet organic', avind

In sine un centru puternic. Pretuirea personalitatii a
dainuit chiar in faza pozitivist-realista si azi psiholo-
gii pun deosebit temei pe ideea de personalitate.
Ea e forma cea mai pretioasa a individualitatii. Adu-
cem anumite inclinari, care, prin ciocnirea cu lumea,
pot lua felurite directii, dezvoltindu-se pina la acea
unitate superioara care e personalitatea.

Din psihologie, aceasta conceptie a trecut in ideo-
logia literara ; si patrunderea procesului creator al
plasmuirilor poetice trebuie sa tina seama de per-
sonalitate.

Evident, temeiul cel mai sigur pentru a descifra
o astfel de personalitate este insasi opera. Dar ca
sa ai deplina siguranta trebuie sa controlezi rezul-
tatele, privind si viata sub aspectele hotaritoare. De
aici nevoia da biografie.

intrebarea cu privire la esenta personalitatii lui
Eminescu e chemata sa ne dezvaluie adincul unitatii
lui sufletesti, apoi sa ne arate in ce fel putem ur-
mari legaturile dintre experienta umana si poezie.

Desi adesea a fost tagaduita, inspiratia subiectiva
a lui Eminescu este mai presus de orica indoiala.
Poetul insusi, in faza maturitatii, a dat o confirmare
pretioasa, in citeva rinduri destinate lui I. Negruzzi.
'E^u sint scriitor de ocazie si daca am crezut de
cuviinta a statornici pe hirtie putinele momente ale
unei vieti destul de deserte si de neinsemnate, e
semn ca le-am crezut vrednice de aceasta'.

Potrivit spiritului limbii noastre, a spune cuiva ca
are indeletnicire de ocazie, ar insemna sa-l cobori,
si totusi Eminescu a vrut sa sublinieze o valoare,
vident, aici el a tradus expresia germana "Gele-
genheitsdichter', pe care o intilnim adesea la Goethe,
e unde, cu un alt inteles, a trecut in estetica unora

dintre

romantici, a lui Novalis bunaoara.

El deosebeste

pe versificatorul care scrie "literatura' in chip voit
ca meserias, ca sa alcatuiasca dupa un program o
istorie^ pe apa', de poetul care scrie dintr-o nevoie
intsrna atunci cind ocazional viata i-a destainuit un
adine sufletesc. Aceasta arata clar ca in creatiunea
poetica, dupa propria marturisire a lui Eminescu, deo-
sebim doi factori : unul^ifiternadinc, person^rtatea
aitul secundar, o imprejurare externa a vietii, ^c^irT'
tirriptare, care capata valoare nu prin ea, ci ^pTin'
plusul pe care i-l da felul de a vibra al personaTP
tatii. La lumina acestui proces capata inteles martu-
risirea aceea ciudata a pictorului din Cezara :

"Am o inima si o minte ciudata ! Nimic nu pa-
trunde in ele nemijlocit. O idee ramine la mine zile
intregi la suprafata mintii, nici ma atinge, nici ma
intereseaza. Abia dupa multe zile, ea patrunde in
fundul capului, s-atunci devine prin altele, ce le va
fi gasind acolo, adinca si inradacinata. Cezara
simtirile mele sint tot astfel. Pot vedea un om cazut
mort pe ulita si momentul intii nu-mi face nici o im-
presie abia dupa ore reapare imaginea lui si in-
cep a plinge pling mult si urma ramine nestearsa
in inima mea'. In procesul acesta de actualizare a
ideilor si a simturilor se vede clar cum imprejurarea
externa e ceva secundar, care numai intru atit ca-
pata viata intrucit se dospeste cu adincul sufletului.

in sensul acesta, creatiunea lui Eminescu este
vadit subiectiva. Dar tot de aici intelegem de ce
amanuntele intimplatoare ale vietii externe sint trans-
figurate, limpezite, inseninate estetic si stilizate de
personalitatea creatoare, asa ineit un critic de talia
lui Ibraileanu a putut scrie "Eminescu n-are poezii
ocazionale'.

Cine zice personalitate, zice unitate profunda v
sufletului si acord intre deosebitele aspecte ale ma-
nifestarilor caracteristice.

p_ar impotriva acestui fel de a vedea se ridica
ideologie care afirma ca intre viata poetului si
creatiunea lui nu se pot stabili legaturi. Reprezen-
tata cu hotarire timp de treizeci de ani de M. Dra-
qomirescu, ea venea sa aduca o reactiune fireasca
impotriva unor exagerari care se dadeau drept sti-
inta, intr-o vreme cind istoria literara in genere, ne-
cum' aceea cu privire la Eminescu, era in fasa. Felul
de _a vedea al lui Dragomirescu e impartasit astazi
de multi, e adoptat chiar de unii care zic din buze
ca nu-i admit, dar in fapt il urmeaza, procedind

la fel-

Cu privire la Eminescu, argumentul de capetenie

al celor care tagaduiesc legaturile dintre viata si
opera este ca intre Eminescu-omul, care in practica
era insufletit de o robusta credinta nationalist-con-
servatoare, si intre Eminescu-poetul este deosebirea
dintre afirmarea indirjita si negatiunea pesimista. Iri-
tr<Tambeie aspecte nu se poate statornici o legatura.
Ar fi ceva ca o dubla personalitate. Caci daca totul
e zadarnic - ce rost mai are insufletita lupta pentru
un ideal politic ? Contrazicerea aceasta ar fi dovada
ca "adevaratele creatiuni poetice scapa de legatura
cu sufletul scriitorului'. Si daca nu poti stabili le-
gatura aceasta, atunci la ce bun controlul pe care
ti-l poate da contributia amanuntelor biografice, la
ce bun biografia ?

Mai intii o observare generala, in treacat.

Contraste de felul acesta apar nu numai in li-
teratura, ci si in alte domenii ale vietii sufletesti.
Pasteur, de pilda, era un spirit religios si totusi nu-mi
amintesc sa fi citit pagini mai calde de preamarire
^Q metodelor stiintifice decit indemnurile lui catre stu-
^deni^ Si nimeni nu s-a gindit sa tagaduiasca in-
semnatatea biografiei lui Pasteur pentru cel ce vrea
^Sa urmareasca dezvoltarea lui stiintifica, sub cuvint
^Ca alaturi de nevoia certitudinii stiintifice traia in el
'° vie constiinta religioasa.

De fapt, exemple de acestea arata nu lipsa de
unitate sufleteasca a marilor personalitati, ci altceva :
complexitatea sufletului omenesc, atit de strain de
spiritul geometric. Inima, mintea si activitatea prac-
tica se indestuleaza pe cai felurite. Religie, stiinta,
poezie, politica traiesc in acelasi suflet, fiecare in-
fatisind o lume proprie. De aici insa nu rezulta ca
ele soapa legaturilor cu viata, ci numai atit : trebuie
sa lamuresti aceste legaturi potrivit cerintelor spe-
ciale ale fiecarui domeniu, si rezultatele astfel ob-
tinute sa le privesti ca tot atitea parti dintr-un tot
unitar.

La lumina aceasta, contraziceri ca cele de mai
sus dispar, infatisindu-se ca aspecte al aceleiasi
realitati. Cind se spune deci ca in personalitatea
unui creator ca Eminescu ar fi aspecte contradictorii
si sparturi, cind parerea aceasta gaseste rasunet, e
semn ca n-am patruns exact nici intelesul vietii, nici
rosturile politicii, nici spiritul poeziei, si, ca urmare,
a circulat o falsa idee cu privire la personalitatea lui.

Dupa cum ne vom incredinta treptat.

Cum apare din conglasuirea vietii si a plasmui-
rilor poetice personalitatea lui Eminescu ?

Din biografie, voi alege aici numai un numar
restrins de momente, pe care le socot necesare sa
contribuie la dezvaluirea personalitatii. Voi privi
aceste amanunte paralel cu interpretarile celor mai
de seama dintre contemporanii care au avut prile-
jul sa-l cunoasca de aproape si s-au pronuntat asu-
pra personalitatii lui.

in ce priveste mostenirea de la parinti, nici un
fapt nu indreptateste parerea lui Maiorescu si a altora
ca in ascendenta lui Eminescu ar fi fost elemente
tulburi, germene de boala ^46>.

Tatal poetului, caminarul Gh. Eminovici, inteli-
genta vie, memorie puternica si vointa dirza, izbuteste
sa urce drumul da la situatia de fecior pribeag de
taran mai rasarit, pina la titlul de caminar si greu-
tatea de proprietar a 288 de falci. Dar pornit spre
violenta, sufleteste el n-a vorbit mult feciorului.

in satul de obirsie romano-rutean, Eminovicenii
pot fi urmariti pina catre 1736, timp indelungat ca firea
si singele lor sa se fi dospit cu viata romaneasca.

pe unde anume au venit Eminovicenii nu putem
preciza.

Singurul indreptar care ne ramine este numele
de familie Iminovici, leminovici. Radacina neexistind
nici in rusa nici in ruteana, obirsia aceasta este ex-
clusa. Nu e nevoie sa alergam nici la originea po-
lona, nici la cea armeana, asa cum s-a facut. in
schimb, avem chiar in toponimia Munteniei indicatii
care ne trimet catre o mai probabila origine suddu-
nareana ; catunul Imina din Braila si riul Iminogul
din Olt pornesc, potrivit graiului poporan, de la ace-
iasi nume Emin, care ne duce spre sud. E deci pro-
babil ca dintr-acolo au pribegit Eminovicenii. Cind
vom cunoaste mai bine onomastica macedoneana
(cunosc aromani care poarta, pe cale de porecla,
nume cu elemente de origine turca), vom putea pre-
ciza mai mult.

Despre mama, iarasi origini indepartate, cu ori-
zonturi de pribegie, de data aceasta spre stepa ru-
seasca. Bunicul sra din Hotin. Bunica a fost copila
din flori a unei fete de satean din Sarafinesti si a
unui misterios pribeag politic din Rusia, Alexe Pot-
iof, om cult, care cunostea limbi apusene si care
s-a fixat pe malul Siretului, traind ca prisacar.

Si dinspre mama, origine slava dospita cu viata
romaneasca.

Din firea mamei, pe care poetul a iubit-o indeo-
sebi, subliniez, pe linga notele de religiozitate si de
resemnata harnicie, urmatoarea trasatura : "dnd iu-
bea, iubea ; dnd ura, ura'.

Poetul s-a nascut intr-un timp cind gospodaria
parinteasca era in crestere, in chiar anul cind ca-
minarul a devenit proprietar la Ipotesti. Deci nu ca
proletar, lipsit de radacina, ci ca vlastar de clasa de
mijloc, cu rivna de a se ridica, asa a crescut Emi-
nescu pina a pornit sa-si croiasca propria cale.

La Ipotesti s-a .dezvoltat din plin, nestinjenit, ca
un adevarat copil al naturii. Fantezia, hranita si in-
cintata de toata acea atmosfera poporana proprie
unui tinut ce nu iesise inca din primitivitatea proas-
pata a tineretii, s-a dezvoltat organic, pe un teren
prielnic. Cind instinctul innascut de pribegie a in-
ceput sa se afirme, inainte de a se imbina cu alte
instincte, el a luat forma dorului nestap'init dupa
cuibul parintesc, facindu-l sa strabata pe jos, nu
o data, drumul de la Cernauti la Ipotesti.

Din aceasta intreita ssva : Gh. Eminovici, sotia
lui, Raluca, si Ipotestii copilariei, a crescut si s-a dez-
voltat, potrivit propriei legi si imprejurarilor cunoscute
din biografie, acela care avea sa devie M. Eminescu.

Cu privire la infatisarea si la puterea lui de viata
ne vom intelege usor. Toate portretele si toate de-
scrierile sau caracterizarile transmise de cei care
l-au cunoscut, de la virsta copilariei si pina la de-
plina maturitate, ni-1 infatiseaza ca pe un om bine
inchegat, in care se afirma o deosebita putere vi-
tala. Aleg o pagina putin cunoscuta dar care merita
sa intre in circulatia literara : e portretul zugravit
de Anghel Demetriescu, care nu-l iubea pe Eminescu,
dar care avusese prilej sa-l observe inca de pe vre-
mea studiilor Ia Berlin.

"Eminescu, ce e drept, nu purta nici o stigmata de
diformitate pe corpul sau, nu era cocosat ca Leopardi,
nici schiop ca Byron, nici chinuit de o boala dure-
roasa si incurabila ca Lenau si ca Heine. Dimpo-
triva, se bucura de o sanatate perfecta, Talia sa era
inalta, osatura si musculatura admirabile, umerii lati,
iar pieptul bine dezvoltat permiteau plaminilor sa se

dilate si sa respire cu toata libertatea. Capul sau de
Apollo era impodobit cu un par bogat si stralucitor,
frunte inalta si putin recurbata inapoi, trasaturile fa-
ciale armonice cu o expresie virila, ochii mari de
oriental cu o privire dulce si melancolica, o gura
cu buze carnoase si senzuale, totul anunta intr-insul
o viata luxurianta si rezistenta. infatisarea lui era
asa frapanta, incit nimeni nu l-ar fi vazut pentru
intiia oara fara sa intrebe cine este el.

Seva vietii, intr-insul se ridica necontenit si in
toate ramurile ; vegetatia interioara a dorintei, a
sperantei si a iluziei era continua in frumosii ani ai
tineretii ; intemperiile lumii si asprimile vietii nu pu-
teau sa-l faca a lincezi. Niciodata el n-a cunoscut
resignatia totala sau partiala, care este de ordinar
fructul experientei, si care duce, daca nu la fericire,
cel putin la potolire' ⁴⁷⁾.

- Iata, vor zice acei care cred ca intre Eminescu-
omul si poetul-Eminescu este o mare discordanta,
iata un argument hotaritor. De o parte, o mare pu-
tere vitala, un om facut sa traiasca viata din plin,
de alta, orizontul intunecat al negatiunii O con-
glasuire intre aceste doua aspecte fiind exclusa, ur-
meaza ca, dintru inceput, experienta si viata poetului
nu pot lamuri geneza poeziei.

Dupa ce am vazut infatisarea, sa-i privim sufletul,
cautind sa-l intelegem in unitatea lui adinc umana.

Dintre contemporani, unii l-au vazut superficial,
altii au prins numai crimpeie din el, interpretate
potrivit propriului lor fel de a fi, sau vederilor teo-
retice pe care le reprezentau. Mai presus de toate
parerile se ridica cele date de Maiorescu, Slavici
si Caragiale.

Va raminea unul din meritele cele mai de seama
ale lui Maiorescu faptul ca a vazut clar laturea in-
telectuala a lui Eminescu. Vestita schita din 1889 va
trai pentru ca este prima incercare de a descifra
Pe poet nu din inconjurime, ci din propria lui fire.
Convingerea lui Maiorescu sta in aceea ca domi-

nanta poetului era inteligenta : lumea lui Eminsscu
era exclusiv lumea ideilor generale. Chiar si in viata
pasionala, aceasta lature era predominatoare. in fi-
inta iubita poetul vedea o copie imperfecta a unui
prototip ce nu poate fi atins. De aceea cauta el un
refugiu in lumea gindului. Si din acest fel de a f
a izvorit Luceafarul.

Numeroase marturii vin sa dea greutate daca nu
intregii interpretari a lui Maiorescu, in orice caz ce-
lor subliniate cu privire la aspectul intelectual. Ne-
satiul de a intelege, de a trai in "cerurile inalte' ale
ideilor, este o trasatura esentiala, si inca de tim-
puriu, de cind se dusese vestea de scolarul care
citise intreaga biblioteca a gimnazului din Cernauti,
fara sa mai amintim pe aceea a lui Pumnul. Cind
strabati manuscrisele lui si vezi urmele necurmatei
si feluritei lecturi si meditari, cind vezi din insemna-
rile lui Stefanalli si ale altora felul cum sta adincit
in lucru zile intregi, uitind parca tot ce era strain
preocuparilor intelectuale, cind citesti marturii ca
aceea data de Mitte Kremnitz, ca tindea sa stra-
bata pina la "izvoarele indice ale culturii umane',
cind vezi din spusele Iui Slavici cum stia poetul sa
utilizeze fiecare clipa, invatind de la oricine, ras-
foind un suflet de om ca pe o carte, cind afli cum
adincea necontenit firea limbii si marturiile istorice,
cind vezi continuitatea, felurimea, dezinteresarea si
adincimea preocuparilor lui, ai tot atitea fapte care
confirma caracterizarea data de Maiorescu. Si toate
aceste preocupari erau departe de curiozitatea mul-
tipla a diletantului, se dezvoltase organic, izvorau
din adinei nevoi ale sufletului.

Spiritul cel mai obiectiv isi are insa ecuatia lui per-
sonala, in Maiorescu trebuie sa privim nu numai in-
terpretarea, dar si structura sufleteasca, prisma celui
care interpreteaza. Lasind la o parte faptele care
ramin incontestabile, oare nu s-a strecurat in pare-
rile Iui Maiorescu o usoara preocupare pro domo ?
inlaturat-a el de ajuns orice gind de polemica im-
potriva invinuirilor ca Eminescu a fost lasat in mize-
rie, sau contra lui Gherea, care exagerase influenta
inconjurimii ? N-as putea s-o afirm. Constat numai ca
intre afirmarea maioresciana ca Eminescu a fost in
relativ potrivite imprejurari, si intre o scrisoare a Iui
Maiorescu in care vorbea de conditiile materiale ale
poetului in primele luni de activitate la Timpul, nu
exista o perfecta conglasuire

Oricare ar fi adevarul, un lucru este cert : Ma-
iorescu nu vorbea ca istoric literar, chemat sa dea
o icoana, care sa se impuna cu necesitate tuturor,
independent de inclinarile lor personale, ci vorbaa
ca reprezentant al unei doctrine bine definite cu
privire la natura poeziei si la psihologia geniului, E
convingerea formulata cu maiestrie de Schopenhauer :
caracteristica geniului sta in izbavirea de cerintele
Practice ale viatii si ale inteligentei, asa incit poetul
adevarat se inalta la contemplarea prototipurilor
ideaie.

Faptele pun intr-o alta lumina stinjenirea lui Eminescu
in viata curenta si deprinderea de a se refugia in-
tr-o lume mai senina, mai libsra.

Cind Maiorescu subliniaza "seninatatea abstracta,
iata nota lui esentiala', a dat si aici o justa carac-
terizare. Deasupra zbuciumului vietii, vezi linistea pe
care o da intelegerea si te izbeste masura si seni-
natatea plasmuirilor. Dar oare seninatatea aceasta
nu este mai intii o cerinta neaparata a- oricarei
inalte plasmuiri poetice ? Fara potolirea valurilor,
fara acel "le simtim ca-n vis pe toate', nu poti ajunge
la stapinirea fanteziei prin ratiune, care, dupa pro-
pria marturisire a poetului facuta inca din 1870, este
idealul si semnul genialitatii. Citind caracterizarea
aceasta "seninatatea abstracta', te intrebi daca for-
mula destainuie adincul firii' poetului, sau daca ea e
numai o rezultanta dincolo da care, daca vrei sa-l
intelegi genetic, trebuie sa patrunzi framintarea care
a dus la aceasta atitudine. Si oare nu-ti spune ni-
mic roca rece sau cenusa din jurul unui vulcan de-
spre caldura si zbuciumul care a clocotit in adin-
cimi, cind s-a inchegat ?

Deocamdata, in ce priveste unul dintre aspecte,
latura politico-sociala, ne vom intelege usor. Observ
ca de la insusi Maiorescu avem rinduri care ni-l in-
fatiseaza pe Eminascu vibrind de cea mai vie indig-
nare. Si drumul strabatut de la starea aceasta la
Scrisoarea III si la Doina deschide o perspectiva
pentru intelegerea prin analogie a procesului de
creatiune, si pentru alte motive.

Simtim astfel nevoia de a privi forma pe oare o
lua la poetul nostru viata de sentiment. Si aici Ma-
iorescu ne spune foarte putin. Dar era el oare in
cea mai potrivita situatie ca sa inteleaga procesul
de formatiune al personalitatii lui Eminescu, patrun-
zind ceea ce e hotaritor la un poet, substratul emo-
tiv al atitudinii lui ?

Gind cei doi scriitori vin in contact nemijlocit,
ambii erau formati in trasaturile lor esentiale. Cri-
ticul era din fire rezervat ; prin situatia lui sociala
a fost dintru inceput chemat sa aiba rolul de ocro-
titor si indrumator. Poetul, deprins prin^ lunga si du-
reroosa experienta sa fie inchis, "ticait', si pe linga
aceasta mindru ; criticul convins ca arta vietii sta in
rezerva, intre ei nu se putea statornici deplina inti-
mitate, care dezvaluie sufletul in resorturile lui pro-
funde si in toata complexitatea lui. Cu atit mai mult
se accentua, ca trasatura de unire intre ei, lumea
ideilor si a poeziei, unde contactul a fost continuu
si deplin.

Astfel, ceea ca ramine din caracterizarea lui Ma-
iorescu este faptul ca a fixat pentru totdeauna o
lature fundamentala, dar nu cea hotaritoare : nesa-
tiul intelectual al poetului, confirmat prin tot ce
stim despre el.

Si daca este o insusire menita sa ramiie o vesnica
pilda pentru cei tineri si sa ne faca sa intrezarim
cit am pierdut din cintul cel etern, este tocmai acsst
eroism eminescian, suprema lauda a celui socotit
distrugator de energii : s-a prabusit, pe cind era
inca in faza de pregatire

La inceput, a fost firesc sa se stabileasca un
acord, daca nu cu privire la dezvoltarea si intelesul,
cel putin cu privire la orizontul si bogatia vietii in-
telectuale a lui M. Eminescu. Dar de aici si pina la
definirea personalitatii mai este inca drum ; e nevoie
sa patrunzi mai adinc resorturile sufletesti funda-
mentale, intelegind forma pe care o ia viata de sen-
ment, din care se hraneste cugetarea.

in privinta aceasta, parerile sint departe de a
conglasui. Ceva mai mult: chiar in marturiile'unora

din spiritele cele mai viguroase din cite au cunoscut
personal pe Eminescu se strecoara afirmari contra-
dictorii.

Din Olimpul maiorescian, incepem cu I. Slavici
sa ne coborim pe pamint. Amanuntele pe care acest
scriitor ni Ie-a daruit cu privire la viata marelui sau
prieten vor alcatui, totdeauna, pentru cel ce vrea sa-si
reconstruiasca figura poetului, unul din izvoarele
cele mai pretioase, o adevarata mina de informatii.
(Un apel la acest "ultim stejar din dumbrava sfinta
a marii generatii', sa le intregeasca, impartasindu-ne
tot ce mai stie cu privire la prieteni, discutii, lec-
turi, dar mai ales cu privire la planurile literare, la
izvoarele si cronologia plasmuirilor a venit, din ne-
norocire, prea tirziu, ca sa mai poata inlatura unele
lipsuri).

Caci si marturiile atit de pretioase ale lui Slavici
cer sa fie interpretate cu ochi critic. Desi Slavici a
cunoscut pe Eminescu mai de timpuriu decit Maio-
rescu, fapt e ca n-a putut fi tovarasul si confidentul
poetului in faza inceputurilor. In noiembrie-decerhbrie
1869 Eminescu avea in urma lui o experienta umana
mai bogata ca a oricarui scriitor din citi se formau
atunci ; cutele sufletesti erau, daca nu adincite, in
orice caz pregatite. La data aceasta Eminescu "ju-
deca cu capul lui' si el, cel "copt inainte de vreme',
a fost un adevarat indrumator al prietenului sau. Si
rolul acesta de indrumator nu e totdeauna cel mai
prielnic unei depline si nestinjenite intimitati.

Printr-o inteleapta confesiune introductiva, Slavici
ne arata deosebirile native si de temperament din-
tre el si poet. Sintem astfel pregatiti sa intelegem
de ce o parte insemnata a firii lui Eminescu i-a sca-
pat. Un ochi deosebit de atent a avut I. Slavici pen-
tru aspectele si nazuintele intelectuale, sociale si mai
ales morale. Restul e in penumbra. in ce priveste
intelectul, faptele amintite confirma caracterizarea
data da Maiorescu. La tot pasul intilnesti amanunte
care pun intr-o deosebita lumina setea de absolut

in domeniul gindirii. Unele formutari a

te lui Slavici

au o atit de vie intiparire a faptul ui..trait, incit iti
ramin ca o trasatura esentiala in icoana reconsti-
tuita a poetului. Astfel, aceasta marturie despre fe-
lul cum poetul intelegea sa continue, dupa un in-
terval de citeva zile, discutiile intrerupte, amintind
punct de punct calea strabatuta si rezultatele cisti-
gate : "Peste vreo opt zile iar se ivea insa Eminescu,
si azi, om mai mult batrin decit tinar, adeseori mi-l
aduc aminte, oind imi reincep lectiile dupa vacan-
tele de sarbatori prin recapitularea celor invatate in
trimestrul trecut. Asa facea si el : o lua de unde o
lasasem si recapitula intreaga discutie mai inainte
de a merge mai departe'. Spiritul conversatiei lui
nu era o usoara asociatie de crimpeie, ci era sta-
pinit de aceeasi tendinta de a urmari gindul pina la
ultimele Iui consecinte, nota dominanta in viata lui
intelectuala.

Dar aici se naste o intrebare : puterea aceasta
a cugetului sa fie ea izolata, ca o oaza in care s-ar
fi concentrat seva fiintei, iar restul sa apara ca un
tinut decolorat ?

Ceea ce a hranit legenda desfacerii desavirsite
de cele lumesti Ia un poet care singur a aratat ca
substrat al poeziei lui "doruri vii si patimi multe',
a fost intr-o mare masura aceasta insusire a liricu-
lui nostru : gdinca interiorizare, care-l facea sa fie
izolat chiar intre prieteni, adincindu-se in el ca intr-un
iezer fara fund. "Orisicit de multa lume si orisicit de
mare galagie ar fi fost imprejurul lui, el nu se aba-
tea de la cele ce se petrec in sufletul sau'. Lumea
externa nu-i vorbea decit in masura in care era con-
topita cu aceasta mare launtrica a propriului suflet.

Dar ce aspecte si ce glasuri ale vietii capatau
o deosebita actualitate in aceasta viata interna ?

in ce priveste natura, consecvent teoriei maiores-
ciene, care instraina poezia de viata si experienta
plasmuitorului, Dragomirescu, fara sa controleze si
alte marturii, care-i stau la indemina, afirma : "in

realitate Eminescu, ca om, nu era un iubitor al na-
turii' **. Dar marturiile infirma aceasta pripita gene-
ralizare. Spre deosebire de Caragiale, Eminescu era
foarte simtitor la aspectele firii, care-l faceau sa-si
indrepte in afara lua rea-a minte.

"Cind am sosit la lasi, cel dintii gind al lui a
fost sa ma duca la Copou si apoi la Socola, ca sa-mi
arate vederile ce se deschideau spre lunca Bahlu-
iului si sa ma plimbe prin cringurile de prin preju-
rime, ca sa ma incint si eu de frunzisul piscat de
bruma si sa iau parte la placerea lui de a calca pe
frunzele scuturate de vint, care fisie la tot pasul'.
Faptele ne dau deci o alta icoana decit aceea pe
care se straduieste sa o impuie amintitul dogmatism.
Departe de a fi un indiferent, Eminescu era un mare
prieten al naturii. Si el, care in poezie niciodata n-a
scos accente de nepasare fata de natura, ca un Al-
fred de Vigny, el care hranea dorul ultim de a nu
fi plins de nimeni la mormint, dar de a avea in preaj-
ma-i elementele firii, el a fost un ochi deschis cu
intensa dragoste asupra naturii. Ceva mai mult, chiar
aspectele nocturne vorbeau nu numai in arta, ca
unui actor, ci si in viata, asa incit, Slavici, izbit de
aceasta neobisnuita latura o subliniaza : "Pe noi ne
inveseleste lumina zilei ; pe el il incintau mai mult
umbrele noptii, mai ales cind luna isi revarsa ra-
zele asupra pamintului. Ma purta pe la Copou si
mai la deal pina la gradina lui Pester, pe la Socola
printre vii, prin valea Bahluiului. Cind ne intorceam,
de obicei tirziu dupa miezul noptii, eu eram frint de
oboseala si cadeam rapus de somn, iar el se aseza
la masa s_i incepea sa scrie ori sa-si corecteze cele
scrise'⁴⁸⁾. Cum vedem, si aici acelasi nesatiu care
ne izbea in aspectul intelectual al poetului.

Iar felul idilic si stilizat in cars natura apare la
Eminescu e o alta forma a acelei tendinte catre de-

.. Mihail Dragomirescu, Critica stiintifica ti Eminescu, Bucu-
resti, 1925, p. 38.

plinatate si absolut, pe care o intilnim in toate ma-
nifestarile vietii si creatiunii iui.

Mai puternice decit pornirile care ne apropie de
natura si mai potrivite spre a caracteriza o perso-
nalitate sint acelea care ne leaga de societate.

Mai e nevoie sa amintesc cit de adinc radacinat
era Eminescu in viata totala a neamului ? De la
lupta pentru organizarea serbarii de la Putna si
pina la Doina, avem la fiecare pas o neintrerupta
serie de dovezi. "N-am cunoscut om stapinit ca din-
sul de gindul unitatii nationale si de pornirea de a
se da intreg pentru ridicarea neamului romanesc'.

Paralel cu acest instinct continuu limpezit si in-
nobilat prin cultura, in sufletul celui vesnic adincit
in el traia, atotstapinitoare, o imensa putere de a
iubi ; si suferinta umana destepta nesecate izvoare
de mila si de revolta. "Daca i-ai fi taiat o rana
adinca si ai fi zgiriat in acelasi timp pe altul, el ar
fi alergat singerind sa puna plastru pe zgirietura.
Era flamind, zgrib'uria de frig, umbla jerpelit si-i lip-
sea adapostul, si se vaita ca atiti si atiti se zbat in
lupta cu grele nevoi'. Sfisierile si nenorocirile altora
le simtea cu atit mai mult cu cit le vedea lipsite de
suprema mingiiere : izbavirea printr-o intelegere su-
perioara. De aici cuvintul lui atit de caracteristic :
"nenorocirea cea mara a vietii e sa fii marginit'.

Toate acestea sint necesare celui care vrea sa
inteleaga substratul de amaraciune, de dispret si de
revolta din opera lui. Nu din mizantropie, ci dintr-o
imensa iubire de oameni au purces accentele ace-
lea care parca invaluie cu zabranic lumea intreaga.

Pina aici toate aspectsle subliniate n-au nimic
contradictoriu cu prisosul de vitalitate care-l carac-
teriza.

Ca o fereastra deschisa spre intensitatea vietii lui
de sentiment ne apare acum puterea constiintei de
sine a omului acesta. Marturiile sint concludente.
Constiinta valorii care strabate in atitea accente ale

operei cimenta granitul fiintei lui. "Pornirea lui co-
virsitoare era amorul propriu si nimic nu era in el
mai presus de simtamintul de dignitate', subliniaza
Slavici. Si tot ce stim despre el confirma partea a
doua a formularii. Faptul caracteristic amintit de Ma-
iorescu : impotrivirea energica de a i se da un "be-
nemerenti' venea, dupa interpretarea criticului, din
naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideala, pen-
tru care orice cobori re in lumea conventionala era
o suparare si o nepotrivire fireasca'. Dupa noi insa,
el vine dintr-o fireasca mindrie vadita in toata ati-
tudinea lui. lata-l acum in lumina unui observator
care nu-l iubea, Anglie! Demetriescu. "El era plin de
o trufie care se invecina cu dispretul pentru tot ce
nu era el si de o sfiala care in fata unora tre-
cea drept blindete. Nimeni n-a judecat de asa de
sus pe contemporanii lui si nimeni poate n-a luat
drept convingere rationala gusturile sau aversiunea
sa pentru o persoana sau un lucru. Rareori a fost
un om mai exclusivist si mai intransigent decit din-
sul. Acest amestec straniu de sfiala si de trufie il
facea susceptibil, iritabil, solitar. Toata atitudinea sa
in societate ca si in literatura parea a zice : noii
me tangere'. Caracterizarea trebuie sa fie primita
cu rezerva : daca inlocuiesti cuvintul trufie cu cel
exact : mindrie, si daca intelegi ca singuratatea si
dispretul aveau un alt izvor decit unica mindrie, ra-
mii in marginile adevarului. Cind propria fire te duce
sa aplici tuturora masura deplinatatii absolute, e
firesc sa privesti totul cu exclusivismul si intransigenta
mindriei eminesciene.

Un suflet inalt si adinc intelegator, pornit sa cu-
prinda prin iubire lumea intreaga, intarit de con-
stiinta unei rare valori, deschis asupra unei zbuciu-
mate intensitati launtrice, pornind de la aceasta si
cautind vesnic sa se libereze prin intelegere, astfel
ne apara pina acum M. Eminescu.

Cu O energie de puterea celei zugravite, avind
sentimentul demnitatii incordat pina la limitele ex-
treme, mai putem noi oare vorbi de o viata linistita
de sentiment, ca a unui palid contemplativ ? Inter-
pretarea lui Maiorescu si icoana lui Slavici ni-l in-
fatiseaza nu ca pe cineva facut sa traiasca intens
viata, potrivit pornirilor ei fundamentale, ci ca pe un
instrainat de patimile lumii. Ambii ni-l arata putin su-
pus pornirilor iubirii. E caracteristic ca Slavici chiar
si pronunta cuvintul de asceza. Am avea iarasi ceva
ca o dubla personalitate : in practica un ascet, in
poezie un mare cintaret al iubirii.

Nimic nu caracterizeaza mai deplin o fire de om
decit felul cum el traieste pornirile si sentimentele
iubirii. intreaga fiinta e strabatuta, e influentata sta-
tornic de acest instinct. in lumea gindului, in alipirea
de natura, in sentimentele vietii sociale, in consti-
inta de sine, pretutindeni am vazut o rara putere
vitala afirmindu-se cu o plinatate excesiva ; si cind
toate insusirile se intrepatrund, ar fi intr-adevar de
mirare ca cel care punea pe eroul lui sa se roage :
"si pentru toate, da-mi in schimb o oara de iubire',
acela care in toate domeniile vadea nesatiul si ex-
cesivitatea, si de timpuriu fusese smuls din casa pa-
rinteasca de "orcanul patimilor', acela sa fi fost in
iubire un anahoret platonician.

Ca Eminescu idealizeaza fiinta iubita e mai pre-
sus de indoiala ; si numai interpretari diletante se
pot opri la imaginea : iubita "o papusa', de fapt
un moment de umor. Pentru ca intreg sufletul e par-
tas la puterea iubirii, idealistul Eminescu, fireste, a
idealizat. Dar alaturi de aceasta inaltime contem-
plativa, in sufletul lui nu traia cu putere elementara
patima ?

Am aratat de ce Maiorescu nu putea sa aiba
in privinta aceasta o icoana exacta : sufletul poe-
tului ii raminea zavorit. A spus-o acesta singur:

"afara de Creanga, la Junimea n-am avut cu nimeni
nici un raport sufletesc'. Si avem o dovada hotari-
toare ca nici Slavici, cel indrumat spre latura de in-
telepciune si de masura a vietii, nu era facut sa fie
confidentul poetului atit de discret din fire. E o mar-
turie intarita prin mai multe pasaje. "in ceea₍ ce
priveste viata sexuala, el era de o sobrietate extra-
ordinara. El niciodata nu vorbaa despre femei decit
avind in vedere partea ideala a fiintei lor si dispre-
tuia pe oamenii care alearga dupa «fuste», ori vor-
besc despre afaceri scandaloase. Slabiciunile lui erau
cu desavirsire platonice, lucruri despre care vorbeste
numai cu un fel de religiozitate, si numai ademenit
si rapus putea el sa aiba si legaturi, care nu sint
curate, cum erau in cele din urma cele cu Veronica
Micle, despre care mi-a vorbit numai in ziua cind a
putut sa-mi zica : «in sfirsit am scapat !»'.

Dar tocmai faptul acesta infirma valoarea mar-
turiei. Daca ani de zile un prieten al tau a fost va-
dit inamorat si nu ti-a vorbit de patima lui decit
'atunci cind a putut zice : "in sfirsit, am scapat !',
e cea mai evidenta dovada ca in domeniul acesta
el a avut continuu o rezerva, care nu ti-a ingaduit
sa-i vezi adincul sufletului.

De altminteri, intre unele note strecurate in scri-
sorile din tinerete ale lui Slavici adresate lui I. Ne-
gruzzi, si intre parerile formulate mai tirziu de Sla-
vici, este o vadita nepotrivire.

Ca o confirmare, observati acum parerile ultime
ale lui Slavici cu privire la aceasta simpla intrebare :
a fost sau nu Eminescu, in pornirile lui, o fire exce-
siva ? Se contrazic. De o parte, avem afirmari ca
aceasta : "al tinea sa fie disciplinat si in practica
vietii lui se ferea de excese'. La fel in alte pasaje,
de pilda in urmatorul : "Dupa spusele unora, Emi-
nescu ar fi fost nesatios Eu nu pot sa spun decit
ca nu-l stiu asa nici din timpul pe care l-am petre-
cut impreuna la Viena si-n urma la lasi, nici mai
ales de la Bucuresti, unde numai rar de tot trecea

ziua fara sa ne intilnim, si mi-e greu sa cred ca fata
cu mine a fost mai fatarnic decit cu altii. il stiu om
cu deosebire cumpatat in ceea ce priveste orisice
trebuinta trupeasca, citeodata chiar pornit spre as-
ceza si nu o data l-am vazut suparat de obsceni-
tatile altora'.

Afirmarea e categorica : Eminescu a fost om deo-
sebit de cumpatat in pornirile trupesti. Numai in
cele sufletesti era excesiv. Am primi bucuros parerea,
daca tot I. Slavici, in alte pasaje, n-ar infirma-o.
Aflam ca, dupa acele excesive incordari intelectuale,
"minca odata pentru trei insi'. Acelasi lucru il con-
firma Maiorescu, vorbind si de bautura. Si cum ve-
gherile intelectuale erau la Eminescu frecvente, de
buna seama nici reversul lor nu aparea asa de rar.
Chiar Slavici e nevoit sa puie punctul pe i, in alte
pasaje. Poetul ar fi ajuns cu puterile intregi la adinei
batrinete, "daca ar fi fost inca de copil indrumat
sa-si stapineasca pornirile spre exces'. El era "por-
nit din nastere spre excese' si singur isi atribuia
boala lipsei de cumpatare.

Contrazicerea aceasta arata ca trebuie sa re-
nuntam la legenda lui Eminescu om cumpatat. in-
trevedem si pe terenul pornirilor trupesti aceeasi seva
bogata, aceeasi inclinare spre excesiv, pe care am
constatat-o in toate domeniile strabatute.

De altminteri, din manuscrise nu o data putem
culege marturii tipice, bunaoara urmatoarea insem-
nare facuta intr-o clipa de pornire tinereasca, dar
nu mai putin sugestiva : "sa citesc pe Casanova si
sa traiesc ca el' Absolutul senzualitatii.

Si tot atit de sugestiv e sa constati ca printre
indemnurile oare-l faceau pe Grama sa arunce ana-
tema asupra poetului era si freamatul de senzualitate
pe care-l desteptase lectura lui Eminescu in tineretul
din Blaj.

Privind acum in total marturiile date de Slavici,
incheiem ca acest nespus de insemnat material nu
e insufletit de un punct de vedera unitar. Amintirile

acestea ne introduc in unele probleme ale vietii
poetului, dar nu sint grupate intr-o intuitie totala,
care sa ne dezvaluie natura intima a lui Eminescu in
ce avea mai caracteristic, felul lui constant de a vibra
in atingere cu viata.

Dar firea lui Eminescu s-a mai oglindit intr-un alt
spirit ales, care nu vorbea nici in numele unei for-
mule estetice, nici nu era stapinit de preocupari de
indrumare morala, si care, tocmai de aceea, oricit
de paradoxal s-ar parea, era mai aproape de obser-
varea stiintifica. Din fericire, asupra poetului s-a in-
dreptat de timpuriu ochiul fara pereche de ager si
nsprevenit al lui Caragiale. Ferit de aratatele defor-
mari, dramaturgul a putut fi obiectiv si ne-a schitat
citeva trasaturi a caror valoare a fost contestata, dar
care ne dau dreapta perspectiva de unde faptele ne
vor dezvalui si preciza treptat firea poetului in com-
plexitatea ei umana si unitatea ei creatoare.

IV

Din citi l-au cunoscut personal pe Eminescu, am
ales, ca introducere in personalitatea lui, calauza
acestei trinitati : Maiorascu, Slavici, Caragiale ; fie-
care infatiseaza un plan deosebit de oglindire, re-
prezinta o atitudine tipica si arata limite, care cer
controlul faptelor. Planurile acestea se intretaie, dar
se intregesc reciproc. Felurimea oglindirilor da ma-
sura complexitatii lui si ne ingaduie sa intrezarim ceva
din tragicul izolarii aceluia care adesea a fost singur
chiar printre ai lui.

O calda dar stapinita pretuire estetica e partea
pozitiva a criticului ; alaturi, cu tot gindul inalt de a
pune temeiul pe personalitate, straduinta de a o face
sa intre in cadrul unor certe convingeri estetice in*

wedera dintru inceput pericolul procustian al oricarui
dogmatism estetic.

Tot atit de reprezentativ este Slavici. Nici unul
dintre prietenii poetului nu ne-a daruit amanunte mai
bogate. Dar moralistul dind o oglindire partiala a
faptelor, personalitatea, in ce avea ea mai individual,
jiu se rotunjeste intr-o singura icoana totala. Se in-
vedereaza astfel, o data mai mult, nevoia de a fi re-
zervati si fata de atitudinile caracterizate prin preo-
cupari morale, fie acelea ale pedagogului crestin
Grama, ale nationalistului A. Densusianu, sau ale
socialistului Gherea.

Avem nevoie de un Eminescu astfel reconstituit,
incit figura lui sa se impuie cu necesitate si esteticia-
nului de orice culoare si moralistului crestin si so-
cialistului si reactionarului, lata de ce am staruit sa
ne intelegem in spirit obiectiv cu privire la faptul cel
mai hotaritor : personalitatea.

Desi in putinele pagini ale lui Caragiale despre
Eminescu se strecoara si unele momente subiective,
totusi, in intuitia lui fundamentala, Caragiale se apro-
pie da adevar mai mult decit Maiorescu si decit Sla-
vici. Faptele o confirma. El este deci chemat sa ne
conduca pina pe pragul intelegerii personalitatii.

Cu toate deosebirile de caracter si de tempera-
ment, dintre toti marii prieteni ai poetului, Caragiale
.a fost acela care l-a cunoscut mai de timpuriu, la
virsta marilor expansiuni si in imprejurari care nu
impuneau ingradiri. Nici unul dintre prieteni n-a avut
ca acest dramaturg innascut pasiunea de a patrun-
de cutele sufletesti. In ce priveste anume atitudinea
fata de Eminescu, chiar de la Slavici avem amanunte
din care vedem cu ce vie curiozitate Caragiale des-
cosea sufletul poetului, iscodindu-l, dindu-i neconte-
nit prilej sa vorbeasca. Fireste, din cit vedem la Sla-
vici, intrevorbirile se margineau la preocuparile inte-

lectuale. Dar sub pana lui Caragiale apar cuvintele
acestea : "am fost de multe ori confidentul lui' ; si
chiar fara ele, ar fi ere negindit ca un observator
atit de ager si de realist al vietii sa nu fi cautat sa
patrunda adincul firii celui mai de elita dintre prie-
tenii lui.

Am pierdut mult prin aceea ca gindul lui Cara-
giale de a da o seama de note asupra vietii lui
Eminescu nu s-a infaptuit. Chiar intentia arata ca el
avea un bogat material de amintiri si observatii. Cu
atit mai pretioase sint primele pagini pe care'ni Ie-a
lasat, indeosebi acel portret moral schitat cu prilejul
necrologului.

Dar tocmai cu privire la aceasta caracterizare a lui
Caragiale s-au scris de d-l T. Vianu cuvinte de dis-
credit⁴⁹⁾. Caragiale ne-ar fi dat nu un portret real, ci
unul conventional, pentru ca n-ar fi plecat de la in-
sesi elementele vietii poetului, ci de la intentia lite-
rara de a zugravi tipul genialitatii tumultuoase, sufe-
rind de mania circulara, cind exuberant, cind depri-
mat. Nu m-as opri sa discut acsasta parere daco
problema n-ar fi in legatura cu insasi inima intele-
gerii lui Eminescu.

Mai intii, observ in genere ca atunci cind Caragiale
vorbeste de Eminescu urmareste sa dea o icoana
credincioasa. "Inexactitatile, nimicurile nascocite, ne-
adevarurile absurde, ce se spun de trei ani de zile,
pe socoteala lui, ma revolta tot atita cit ma revolta
si scandalul cu portretele si busturile puse fara sfiala
in circulatie, ca fiind ale lui, ca si cum ar fi vorba,
inca o data, zic, de un tip din evul mediu, iar nu de
cineva care a trait in mijlocul nostru atita vreme.'
Astfel vorbea Caragiale, privind ce se scrisese despre
Eminescu. N-a pregetat chiar sa contrazica pe Maio-
rescu, bunaoara indreptind erori de text, protestind
impotriva alterarilor. Si cind erori marunte il revoltau,
sa fi fost el tocmai in spontaneitatea paginilor de
necrolog ispitit de gindul sa faca un pur exercitiu de
retorica ?

Pe fondul amintirilor, notelor biografice si jude-
catilor date de Caragiale, se reliefeaza portretul mo-
ral de mai jos, pentru ca vrea sa fixeze tocmai ceea
ce ne intereseaza mai mult : forma vietii de senti-
ment. "Avea un temperament de o excesiva neegali-
tate, si cind o pasiune il apuca, era o tortura nemai-
pomenita. Am fost de multe ori confidentul lui.

Cu desavirsire lipsit de manierele comune, succesul
ii scapa foarte adesea Atunci era o zbuciumare te-
ribila, o incordare a simtirii, un acces de gelozie, care
iasau sa se inteleaga destul de clar felul cum acest
om superior trebuia sa sfirseasca.

Cind ostenea bine de acest cutremur, se inchidea
in odaia lui, dormea dus si peste doua, trei zile, se
arata iar ca Luceafarul lui, «nemuritor si rece».'

Desi e indeobste cunoscut, am citat acest pretios
pasaj pentru ca in literatura punerea in lumina a
aurului e lucru mai greu si, in orice caz, mai necesar
dacit inseilarea a te miri ce maruntisuri.

Ceva reiese limpede din intreaga marturie a lui
Caragiale : in conglasuire cu ceea ce ne spune in-
fatisarea Iui de om, viata de sentiment a lui Emi-
nescu, in intimitatea ei, indeosebi pe terenul iubirii,
era caracterizata printr-o pornire, printr-un nesatiu
tot atit de viu si de nemasurat ca si setea de a sti,
ca si preocuparile intelectuale, ca si nazuintele natio-
nale si umane. Potrivit acestei psihologii, atit zbu-
ciumul cit si inseninarea finala din Luceafarul vin
dintr-un proces deosebit de acela indicat de T. Ma-
iorescu.

Si daca indoieli ar aparea cu privire la forma si
ia intelesul acestui ritm de sentiment, avem la inde-
mina un mijloc de control : datele biografice.

Trasatura relevata de Caragiale este confirmata
prin tot ce stim nu numai cu privire la viata senti-
mentala a lui Eminescu, dar si cu privire la toate
manifestarile lui, in iubire ca si in indignare, in vese-
iie ca si in deprimare.

Nu stiu daca "parintii din parinti' i-au dat aceas-
ta fire, dar fara sa vrei iti amintesti de acea marturie
pe care un frate ale poetului ne-a lasat-o cu privire
la mama lui : "cind iubea, iubea ; cind ura, ura'.
Nu ne intereseaza intrebarea daca poate fi vorba aio
de o inclinare ereditara ; fapt e ca, la poet, pretu-
tindeni, constati o pornire viu dezlantuita, vecina ade-
sea cu frenezia, istovindu-se prin chiar nemarginitul
ei. Virsta, nevoile vietii si inconjurimea nu puteau sa-f
schimbe. Cu firea aceasta, mergind pina la limitele
puterii ds afirmare, era firesc sa ajunga de timpuriu
la acea deprindere a gindului care-l facea sa se
astepte pururea la ce e mai rau, fara ca prin aceasta
uriasa putere vitala sadita in el sa inceteze de o
mai vrea. De aici intrebarea aceea atit de caracte-
ristica, ce suflet mi-au daruit parintii :

Ce suflet trist si fara rost
Si din ce lut inert
Ca dup-atitea amagiri
Mai spera in desert ?

Iubirea lui, vremelnica sau trainica, lua constant
forma aratata. Aleg citeva momente numai.

Sa mai amintesc acea criza prematura a adoles-
centei care-l face sa paraseasca drumurile batute s»
sa se arunce in haosul anilor pribegiei ? Paralei cu
ecourile pastrate in amintirile prietenilor si in bucati
ca Amorul unei marmore, cu accente ca acesta : «iu-
besc precum iubeste un ocean de foc', relev parteo
intii a poeziei Visuri trecute, scrisa inca din noiembrie
1866 si publicata in ajunul hotaririi de a rupe cu viato
de actor si de pribeag. Avind inca asperitati de for-
ma, trebuie sa o privim totusi ca pe cea dintii poefie
eminesciana, cu atit mai pretioasa, cu cit reprezinta
tranzitia de la faza tulbure a inceputurilor la aceea
a formatiunii calauzite de critica. E acolo o strofa iz-
bitoare : dupa ce aratase ca se topests de a/e pati-
milor orcane, da urmatoarea marturie, prin care des-

tainuieste prietenului zbuciumul acela cumplit a! ado-
lescentei :

Am uitat tata, am uitat mama,
Am uitat lege, am uitat tot ;
Mintea mi-i seaca, gindul netot,
Pustiul arde-n inima-mi beata

Dar, se va zice, acestea sint ecouri din tumultul
primelor rataciri ale vietii, carora le urmeaza poto-
lirea.

lata-l acum intr-un moment de joc ; si e cunoscuta
insemnatatea jocului, cind e vorba sa ne dam seama
de natura instinctelor. Este la Viena, invitat, impreuna
cu citiva prieteni, in societatea unor doamne, pe care
ie scapase dintr-o primejdie. intr-un joc de societate,
fiecare trebuia sa faca o declaratie de amor, glu-
meata. Toti o fac hazlie ; cind vine rindul lui Emines-
cu, el ingenunche, vorbeste cu atita patima, sarutind
bratul celei preamarite, incit toti ramin uimiti. La
Iesire, marturiseste prietenilor ca, in adevar, ceea ce
<3 vorbit si a facut, a fost expresia fidela a sentimen-
tului nestapinlt din acel moment⁵⁰⁾.

Daca astfel era in momente in'cimplatoare, nu ne
mai surprind marturiile in legatura cu stari de ade-
varata iubire, chiar atunci cind, aflindu-se in socie-
tate, conventiile sociale (un mare dusman al lui) i-ar
fi impus rezerva. "Erai asa de putin stapin pe tine,
incit si cel mai prost om isi dadea seama ca ssti in-
dragostit de mine', il mustra Veronica. In acelasi fel,
Zamfir Arbore, unul din prietenii poetului, intregeste
o informatie publicata mai demult, prin urmatoarea
comunicare orala : la o reprezentare la Teatrul Na-
tional, ochii poetului erau fixati cu atita patima asu-
pra lojei iubitei, incit toti cunoscutii catau cu uimira
la privirile patimase ale poetului. Si daca amanunte
.ca acesta nu spun de ajuns, iata un altul, caruia cu
greu i s-ar putea gasi pereche. Multe casatorii se
fac din dragoste, dar greu sa-i fi trecut prin minte
unui indragostit ceea ce apare un moment in cugetul

lui Eminescu. Ca sa pecetluiasca proiectatul lega-
mint cu Veronica, se gindeste sa treaca amindoi la
catolicism, pentru ca aceasta confesiune, oprind des-
partirea, o consfinteste pe vecie, ca si confesiuneo
unita, careia apartinea Veronica.

Si daca mai e nevoie de documentare, la fel vor-
besc si celelalte amanunte, de pilda, cele date de
lacob Negruzzi cu privire la pasiunea pentru Cleo-
patra Popescu **, aceea pe care o urmarea "pe linga
plopii fara sot'.

Dupa cum in iubire, tot astfel ne apare si in fe-
luritele momente de petrecere : excesiv. Chiar ss
unele satisfactii estetice luau la el forma aceasta. La
teatru, "el ridea mult, cu lacrami si zgomotos ; ii era
deci greu sa asiste la comedii, caci risetele ii erau
adeseori oarecum scandaloase', noteaza Stefanelli.
Cit priveste petrecerile celelalte, care obisnuit urmau
indelungatelor incordari intelectuale, notez o expre-
sie caracteristica, transmisa de la Ion Al. Samurcas,
prieten al lui Eminescu pe vremea studiilor la Berlin.
Cind poetul primea bani si era pornit sa petreaca,
instiinta pe prietenul sau : "de acum fac pe impara-
tul !' Iar ca rezultanta, notez aici una din acele scli-
piri eminesciene, presarate in manuscrisele lui : "daca
as fi imparat, as fi fericit ?' Si paralel cu aceasta,
urmatorul crimpei de caracterizare a sufletului mo-
dern : "frenezie si dezgust, dezgust si frenezie, iata
schimbarile perpetue din sufletul omenesc modern',
de fapt, propriul lui ritm de sentiment.

Si pentru ca toate aspectele vietii sufletesti se in-
trepatrund, aceeasi pornire nemasurata, aceeasi ex-
cesiva afirmare a vietii sadita atit de adine in sen-
timent, se vadeste, ca semn deosebitor, si in alte do-
menii,    bunaoara in practica, pe terenul activita-tii

nationale si sociale.

** De fapt, este vorba de Cleopatre Poenaru.

Deosebit de sugestive sint amanuntele cu privire
ia un moment hotaritor al anilor de formatiune : ser-
barea de la Putna. in cugetul lui Eminescu, aceasta
serbare, impreuna cu congresul care a incheiat-o, lua
proportii imense, era chemata sa fie "incercarea de a
organiza viata viitorului'. Si insufletirea lui era lipi-
cioasa ; I. Slavici noteaza aici : "cazut odata sub
stapinirea vreunui gind, el nu dormea si nu mai minca
zile intregi de-a rindul si stia sa transmita si asupra
altora neastimparul din sufletul sau'.

Cind toti se indoiesc, cind cei mai multi sovaie si
greutatile sporesc, el ramine credincios hotaririi si
insufleteste intreaga miscare. Dar cel care pornise
cu gindul sa dea directie viitorului era firesc sa re-
colteze din elanul acesta amaraciune, dezamagire, o
rezerva dureroasa dar nu renuntare. Asa a ramas
pina la urma. Anii tot mai apasatori n-au putut dez-
radacina din el firea dintii, Iar lupta lui politica de
mai tirziu, departe de a fi aceea a unui simplu sa-
Sariat, e continuarea celei incepute in avintul tine-
retii, in colivia vremii se rup si singera aripile vultu-
rului, dar el tinteste necontenit spre nemarginirile
oare-l cheama.

Cind imprejurarile il silesc sa primeasca unele
insarcinari cu* caracter administrativ sau politic, el
ramine totdeauna credincios partii alese a propriu-
fui suflet. Directorul bibliotecii lupta sa poata aduna
tot scrisul vechi romanesc, revizorul scolar se stradu-
ieste sa dea indrumari de metoda sanatoasa, asa ineit
un om de mare destoinicie scolara a putut scrie ca
tara n-a avut revizor scolar mai bun ca Eminescu **.
Mai mult jdecit toti insa, ne vorbeste ziaristul. Munca
plina de abnegatie depusa in cele mai grele impre-
jurari intrece tot ce cunoastem din istoria ziaristicii
noastre. Timp de cinci ani, o continua incordare, sa-
virsind adesea intreaga munca, da la bucataria ga-
zetei pina la inalte indrumari culturale si politice. Si

** Este vorba de profesorul geograf Simion Mehedinti.

in ce neprielnice conditii ! Reciteasca cineva paginile
inchinate de Vlahuta acestei parti din viata maes-
trului ⁵¹>.

in luptele duse de el nu era facut sa-si creeze
prieteni ; dimpotriva, o parte din loviturile primite aus
fost copitele celor infierati. Desi avea o nemarginita
iubire de oameni, totusi, cind era vorba de neamul
lui, era aproape sovinist. in politica, unii contempo-
rani au fost revoltati de violenta frazei lui, cind isi
pecetluia vrajmasii. Metoda lui Tepes o invoca nu
numai in forma revoltei estetice, dar si in caldura
infierarii politice, cind cerea ca neamul romanesc sas
instituie ca mijloc de mintuire de partidele politice.,
"ordinul sfintei cinepe' - spinzuratoarea Azi, la lu-
mina intregii lui activitati, intelegem ca Eminescu.,,
chiar de ar fi vrut, nu putea fi altfel ; dupa cum ni-i
arata toate celelalte aspecte, tot asa si activitatecs
lui politica : un om care savirsea din plin, cu toata
pasiunea, tot ceea ce facea.

Din toate faptele aratate si din altele numeroase;,
pe care socot de prisos a le mai insira aici, reiese
limpede unitatea feluritelor aspecte ale vietii poetuluk
Atit prin puternica vitalitate sadita de el, si vadita
in portretul lui fizic, cit si prin intelect, temperament
si intreg felul de a simti si de a lucra, personalitatea
lui Eminescu, in ce avea mai adinc, e caracterizata!
printr-o sete nemarginita de afirmare a vietii, in toate
domeniile, pina la limita la care e ingaduit sa se
incordeze firea omeneasca. in lipsa de alt termen,
voi numi aceasta nesatioasa afirmare tendinta catre
nemarginit, setea de absolut. Cind un sentiment pu-
ternic il framinta, un om croit astfel niciodata nu se
poate opri la jumatatea drumului. O stare de suflet
eminesciana izvoraste dintr-un sentiment care s-a
dezlantuit qtit de viu, incit a vrut mai mult decit
este rostul firesc al vietii sa cuprinda. Vom convem*
usor ca o fire astfel alcatuita, ciocnindu-se cu lumea^

va gasi la capatul oricarei experiente insesi hotarele
vietii si, prin aceasta, va ancora la un sentiment de
gol, de melancolie, de micime, de netemeinicie a
intregii fiintari.

Din stari de acestea, un spirit religios crestin isi
hraneste, din micimea pamintului, viziunea si min-
giierea atotputerniciei si indurarilor ceresti. Lovin-
du-sa necontenit de hotarele existentei, cugetul pri-
veste nemarginitul plin de taina, simte puternic pro-
pria micime si golul vietii, dar nu poate concepe lipsa
de noima, netemeinicia definitiva a intregii fiintari, si»
neputind arunca asupra intregii vieti zabranicul ne-
gatiunii, gaseste in sentimentul religios al intrepatrun-
derii cu cele vesnice o impacare cu destinul si un>
legamint cu nemarginitul.

Altfel Eminescu. in sensul unei linistiri si izbaviri
finale, religiozitate este si la el, pentru ca seriozitatea
adinca in fata vietii e vecina cu spiritul religios. Da?
inzestrat cu un puternic spirit critic, si avind, in ma-
sura aratata, barbateasca frina a intelectului, Emi-
nescu, stapinit de nevoia unei intelegeri ferite de de-
zamagiri, n-a putut gasi un reazim nici in valorile
vietii de aici, nici in rningiierile lumii ds dincolo A
iubit nemarginit valorile vietii, a cautat in ele grani-
tul absolutului si, negasindu-l, din amaraciune fata
de faza istorica in care i-a fost dat sa traiasca, si din
durere, sfisiere si revolta fata de marginirea fiintei
omenesti, a tagaduit

Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene, de
aici, in sentiment, atmosfera aceea de sumbra nega-
tiune, care invaluie o buna parte din plasmuirile Iul
si, alaturi de aceasta, in practica, acea putere de
afirmare care te uimeste.

Ce searbad e si ce putin spune cuvintul acesta ;
pesimist, cind e vorba sa caracterizezi o fire si o ati-
tudine ca acestea ! Patima, afirmare excesiva, si, de
aici, negatiunea excesiva, iata cele doua planuri cara
alcatuiesc polaritatea vietii si creatiunii lui Eminescu.

Inriuririle primite sint, de fapt, dezvoltarea fireasca
a propriei personalitati.

Din lumea cugetarilor si a inteleptilor si-a insusit
numai ceea ce organic se potrivea cu firea aratata.

Nu a dat, dupa cum au sustinut unii, cunoscutele
accente, pentru ca a fost inriurit de Schopenhauer,
ci a devenit schopenhauerian pentru ca, avind tem-
peramentul dat, doctrina aceasta il ajuta sa-si lim-
pezeasca firea, era in concordanta cu propria expe-
rienta intens traita. Afirmarea nesatioasa in toate
domeniile avea la Schopenhauer un nume : setea de
a fi, vointa, substratul oricarei fiintari ; si inclinarea
filozofului de a descifra din plusul de suferinta al
vietii nevoia de eliberare prin negatiunea vointei era
adinc sadita in insasi firea poetului.

Tot din centrul personalitatii si numai de aici se
lamureste intelesul permanentului contact cu strave-
chile izvoare de intelepciune ale Orientului, indeosebi
alipirea lui constanta de invatatura lui Buddha. Esen-
ta ei este cuprinsa intre acesti doi poli : constiinta
vie a vesnicii suferinte legate de fiinta umana, de
unde se hraneste, atotstapinitoare, nazuinta izbavirii
definitive.

Ne intruchipam pe tinarul Eminescu, ursit sa simta
in el necontenit povara hotarelor vietii, plecindu-se
asupra stravechilor pagini strabatute de duhul acesta :
"cind, o fratilor, un tinar nobil a cunoscut suferinta,
izvorul suferintei, nimicirea suferintei, calea cars duce
1a nimicirea suferintei, atunci tinarul cel nobil a do-
bindit dreapta cunoastere, crede in ea, e legat de ea',
il evocam pe Eminescu citind si meditind intiiul ade-
var, intiiul stilp al predicii din Benares : "Acesta, o
monahi, este nobilul adevar al suferintii : nasterea
e suferinta, virsta e suferinta, boala e suferinta, moar-
tea e suferinta, unirea cu cel pe care nu-l iubesti e
suferinta, despartirea de cel iubit e suferinta, dorinta
neimplinita e suferinta, scurt cele cinci elemente care
infaptuiesc alipirea de viata sint suferinta' ; il evo-
cam, intr-un cuvint, pe poet adincind cuvintele lui

Buddha despre cei patru stilpi ai mintuirii : suferinta °
izvorul ei ; izbavirea de ea si calea deplinei izbaviri,
si intelegem definitiva intrepatrundere dintre el sl
aceasta invatatura.

Nu pentru ca a citit-o intr-o carte, ci pentru ca
din toate invataturile lumii acaasta corespundea po-
laritatii sadite in personalitatea lui : patima si nega-
tiune, de aceea Eminescu a fost atit de aproape de
duhul doctrinei buddhiste. Iar marturisirea lui : "eu
sunt buddhist I', e departe de a fi o simpla dispozitie
de moment. in versul acela vestit : si-n stingerea eter-
na dispar fara de urma, e o lapidara formulare o
idealului buddhist de izbavire. Iar treptele caii de
liberare a lui Buddha le vom documenta in creatiu-
nea lui, care se inalta treptat la o cit mai larga inse-
ninare prin intelegere.

Nazuinta lui de a se urca Ia izvoarele indice ale
culturii poate fi documentata la tot pasul. La lumina
intelepciunii Upanisadelor vom intelege mai viu adin-
ca rezonanta a unor cuvinte familiare, bunaoara :
"nenorocirea cea mare e sa fii marginit', dupa cum
la lumina izbavirii prin intelegere vom patrunde mat
adinc acele momente care incoroneaza ca un ca-
tarsis moral si estetic finalul atitor capodopere.

Ne urcam astfel pe inaltimile in care poezia de-
vine mit, se infrateste cu religia intr-o unitate supe-
rioara. Eminescu e mare printre cei mari, pentru ca
a trait intens si a platit cu singele si viata lui fiecare
strop de frumusete, necontenit sporind propria lui fire
cu toate elementele conglasuitoare, pe care i le pu-
nea la indemina intreaga experienta si cugetare o
lumii. Da aceea e atit de greu sa-l intelegi acum
cum a fost.

Fie ca literatura noastra se va indruma spre o
noua adincire si valorificare a stravechiului fond po-
poran, fie ca se va alatura miscarii moderniste apu-
sene, Eminescu, sinteza a ambelor indrumari, ramine
la zenit. A-l intelege deplin insemneaza a grupa si
a reface in jurul personalitatii lui intreaga cultura o

lumii. Aceasta intelegere deplina este idealul catre
care trebuie sa tindem, acesta e marele monument
pe care i-l datoram. Marea rascumparare implinita
prin el nu va fi desavirsita in noi si nu se va face in
poezia noastra un pas mai sus pina ce nu ne vom
invrednici de o astfel de intelegere.

Dupa cum gindirea asupra vietii, tot astfel inriu-
ririle literare si estetice sint la el indrumate si selec-
tionate de aceasta calauza fara gres : propria fire.
Nu a fost in viata asa cum il stim pentru ca a fost
romantic, ci s-a apropiat de romantica pentru ca in-
tr-acolo il ducea temperamentul aratat.

Am definit cindva romantismul (si sint satisfacut
ca l-am definit astfel) tendinta de a cere vietii alt-
ceva, mai mult decit ce este in rostul ei firesc sa daa.
Pentru ca zodia sub care s-a nascut Eminescu, dindu-i
aratata dominanta, l-a facut sa apartina acestei fa-
milii de spirite, de aceea s-a apropiat de romantica
si nu de alta formula.

Chiar si inriurirea poporana era un mijloc de dez-
marginire, lua la el o forma pe care n-a mai avut-o
la nimeni altul de atunci : era nazuinta de a spori
propria simtire, prin larga rezonanta data de viata
obstssaca a neamului.

Dintre formele estetice, alaturi de genialitatea
conceputa ca darul de a contempla ideile desavirsite
si eterne, se vadeste la el o puternica inriurire a lui
Schelling : arta chemata sa-ti dea fiorul nemargini-
tului, frumosul fiind "nemarginitul intruchipat in mar-
ginit'. Si nu va gusta exact pe Eminescu acela care
nu va adinci aceasta imbinare de nemarginire inti-
puita.

Daca aspectul dominant al personalitatii este cel
relevat, e! trebuie sa fie confirmat si prin "micile mi-
zerii', prin partile de umbra ale firiT lui. Intre ca-
litati si defecte exista totdeauna o legatura organica.

De fapt, slabiciunile lui sint reversul trasaturii esen-
tiale. Neglijenta, nepasarea fata de cerintele ma-
runte ale vietii, instrainarea de lume, toate sint ur-
marea insusirii stabilite. "De ma voi duce cindva la
fund, asta se va intimpla dintr-un lucru de nimica,
caci acestia sunt cei mai mari potrivnici ai mei', scrie
el lui Maiorescu de la Berlin. A vazut de timpuriu
cauza prabusirii Iui ; si lucrul e firesc : cel ursit sa
traiasca intens absolutul aspectelor esentiale ala
vietii trebuia sa simta ca o grea si netrebnica povara
toate cerintele accesorii de ordine si de masura care,
crutind puterile, hotarasc izbinda spiritelor cumpa-
nite, clasice, impacate cu lumea.

Lipsa de vointa calculata, rece, practica, o fost
evidenta la el ; dar daca nu a^ea "metalul demonilor
in vine', in schimb am vazut uriasa putere elementara
a vointei nevoite, aceea care creeaza marile valori,
si aceasta se contopea cu telurile supreme ale che-
marii lui ! Lipsa de simt practic era fireasca la acela
care "facea totul, ca si cum ar fi avut de trait sute
de ani'.

Tot la lumina personalitatii ne intelegem si cu
privire la contradictia ce ar fi existind intre Emines-
cu-poetul si scriitorul politic. in poezie ar fi "pesi-
mist', in politica om de credincioasa lupta indirjita.

Am vazut ce restringere de inteles se cuvine sa
dam cuvintului "pesimist' cind e vorba de Eminescu.
Cit priveste pe scriitorul politic, e de amintit si aici
ca suportul ramine amaraciunea si revolta, datorite
contrastului dintre ceea ce concepea el ca ideal si
ceea ce vedsa in jurul lui. Creator si in politica, setea
de absolut sadita in el il ducea sa afirme valorile pe
care le socotea mai de pret pentru destinele neamu-
lui si ale omenirii, sa Ie afirme cu indirjire, pina la
ultima limita. Si dupa cum in poezie absolutul, pe
care nu-l putea intilni in viata, il ducea la negatiune,
tot astfel in domeniul politic, absolutul, pe care nu-l
putea vedea in vremea lui, il ducea la indignare, la

critica violenta, la o continua revolta, la strigatul de
instituire a ordinului sfintei cinepe.

Astfel ne apare pe toate terenurile unitatea sufle-
teasca a lui Eminescu. Cei care, ca Dragomirescu,
tagaduiau aceasta unitate, sacrificau, de dragul unor
teorii estetica, adevarul istoric.

Pe temeiul celor aratate, icoana personalitatii poe-
tului ni se infatiseaza de acum intr-o lumina deose-
bita de aceea in care eram deprinsi s-o vedem.

Nu stiu daca cele invederate in firea lui M. Emi-
nescu sint reprezentative pentru poporul nostru si
daca in ele dainuieste sau nu ceva din felul excesiv
ol traco-ilirului stapinit prin intelegere, prin disci-
plina romana, si limpezit prin arta. Nu stiu. De ase-
menea, nu stiu daca aici traieste ceva din firea reli-
gioasa, resemnata si activa a aceleia care "cind
iubea, iubea ; cind ura, ura', infratita cu vigoarea
caminarului Eminovici

Dar daca cele dezvaluite sint adevarul, daca aici
sta unitatea profunda a personalitatii, icoana stabi-
lita trebuie sa fie confirmata, la tot pasul, prin cea
mai hotaritoare dintrs dovezi : prin acea nedespar-
tita unitate care este istoria si estetica intregii lui
plasmuiri.