|
|
|
Romanul "Morometii" constituie o opera de referinta pentru literature noastra de inspiratie rurala,o monografie a satului romanesc din Campia Dunarii, aflat la confluenta unor epoci radical, cand razboiul ameninta iar taranimeatraditionala, clasa fundamental, este supusa destramarii de catre istorie.
Pregatit de nuvelele care prefigureaza motive , intamplari si personaje din roman"Morometii" este publicat in doua volume , elaborate la 12 ani distanta:volumul I-1955, iar volumul al II-lea -1967.
Opera are ca tema universal rural, urmarind simbolica destramare a unei familii de tarani din Campia Dunarii, in anii din preajma Celui de -al doilea razboi mondial.Naratorul se afla in spatele personajelor, pe care le prezinta distant, obiectiv, printr-o multitudine de tehnici:mediul de viata,relatiile dintre personaje,comportamentul, faptele.Subiectul este construit in mod classic, fixand locul, timpul si o parte din personaje in expozitiune.
Perspectiva naratorului obiectiv se completeazaprin aceea a reflectorilor-Ilie Moromete, in vol. I si Niculae , in vol. II, ca si prin aceea a informatorilor_ personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relateaza ulterior altora, de exemplu al lui Parizianu , despre vizita lui Moromete la fii , la Bucuresti.
Scriitorul nareaza lent, decupand parca scene de o simplitate dezarmanta, staruind minutios asupra fiecarui gests au replici.Pare ca totul se desfasoara dupa un anumit ritual, impresia de spontaneitate lipseste,ca si cum taranii ar trai si s-ar misca dupa un cod stravechi.
Actiunea primului volum se petrece cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, in satul Silistea -Gumesti, in Campia Dunarii si prezinta eforturile disperate ale taranului Ilie Moromete de a apara valorile morale ale vietii satului si de a impiedica destramarea familiei sale, pe care lupta so o pastreze unita sub autoritatea lui.Un sfert din primul volum cuprinde aspect din viata familiei oromete si a satului , ce se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, respective de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la fuga Polinei Balosu cu Birica.Semnificativa este scena cinei:desi pare ca prezinta personajele, naratorul pune de fapt, accent pe tensiunea dintre acestea:neintelegerile dintre fratii proveniti din casatorii diferite, lipsa de respect a copiilor lui Moromete fata de mama lor vitrega, Catrina, nemultumirile mezinului Niculae , obligat so mearga zilnic so pasca oile, desi el si-ar fi dorit so invete.
Desfasurarea actiunii este construita printr-o tehnica cu totul original.Preda aduna laolalta secvente din viata social a satului, dar si din cea a familiei Moromete, reunindu-le intr-un tot armonios dominat de personalitatea unui singur erou- Ilie Moromete si realizand in acelasi timp o vasta fresca a vietii taranului roman din sudul tarii.Pe de o parte sunt prezentate necazurile din familia Botoghina, Tugurlan si Birica-saracii satului, apoi cele din familia Balosu, una dintre cele mai instarite familii din sat.Pe de o parte este infatisata culoarea locala, prin descrierea unor evenimente traditionale:hora, calusul, secerisul,serbarea scolara.Deasupra tuturor acestor evenimente ale colectivitatii, este prezentata , in diverse moment si viata familiei Moromete, greutatile cu care se lupta zilnic, impozitele, taierea salcamului, fuga baietilor cu caii.
Eroul este portretizat in miscare, iesind la drum , stand pe stanoaga sau mergand undeva spre mijlocul satului .El sesizeazaintotdeauna elementul inedit, mai ales cel comical existentei, gustul sau pentru contemolatii imbinandu-se perfect cu darul vorbirii si cu placerea de a vorbi.Moromete stapaneste arta disimularii, starnind reactii derutante.El o utilizeaza pentru a surprinde partenerul de discutie, pentru a se distra pe seama prostiei, infatuarii si limbajului sau pentru a se ascunde pe sine, precum in scena discutiei cu Tudor Balosu.
O iluzie a sa este credinta in posibilitatea comunicarii.El crede ca este inteles,dar fiii sai mai mari sunt animati de planuri mai realiste si atitudinea sa concilianta ramane fara rezultat.
Pamantul inseamna pentru el demnitate sociala si umana, bucuria de a fi liber, sansa de a gandi si la altceva si posibilitatea de a privi viata , nu ca pe un spectacol, ci ca pe un secret descifrat.Drama lui este o drama a contemplativitatii, dar si a actiunii in sensul iluziei sale despre modul traditional de existenta a taranimii in contrast cu spiritul epocii marcate de puterea banului, care transforma totul, inclusiv productia taraneasca intr-o marfa, desi va intelege drama abia spre final, in urma unei tragice experiente si mutenia , in care aluneca, devine expresia acestei crize.
In volumul al II-lea, actiunea este plasata in doua momente temporale succesive:reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care le aduce si procesul de colectivizare a agriculturii.Conflictul principal are loc intre mentalitatea taranilor de a-si lucra singuri pamantul si mentalitatea colectivista, izbanda fiind a celei din urma, insa nu fara sacrificii si violente.Chiar din primul capitol, se constata lipsa de glorie a lui Ilie Moromete, datorita unor hotarari pe care le ia si care-l coboara in ochii familiei:ii interzice lui Niculae sa mai frecventeze scoala pe motiv ca nu-i aduce niciun"beneficiu", continua sa nu treaca pamantul si casa pe numele Catrinei, care-l paraseste si le promite celor trei baieti de la Bucuresti, totul pentru a se intoarce in sat.Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi, in batalia de la Cotul Donului, precum si cu sfarsitul tragic al lui Paraschiv, din cauza tuberculozei.
Autoritatea lui scade si in fata satului pentru ca vechii prieteni l-au parasit sau au murit, iar cei noi sunt mediocrii.Se naste o politica noua, iar discutiile lui contradictorii cu Niculae semnifica deci confruntarea a doua conceptii, a doua civilizatii.Secventa in care sapa un sant in jurul unei sure de paie pentru scurgerea apei de ploaie sugereaza disperarea fara margini a taranului care nu se impaca cu gandul ca rostul sau trebuie sa dispara.
Tacerea , insingurarea si moartea lenta sunt exprimate in paralel cu asezarea mai temeinica a noilor randuieli ale vietii taranesti, insa fara Ilie Moromete.Doar trufia ii mai ramane spunand doctorului pe patul de moarte "Domnule .. eu totdeauna am dus o viata independenta!".Moartea lui inseamna moartea taranimii traditionale, anuntata chiar din primele secvente ale romanului, din scena taierii salcamului intr-o zi de duminica, in zori, cand din cimitirul aflat in apropiere se auzeau bocete.
Ilie Moromete este un personaj monumental prin profunzimea spiritualitatii sale.
In romanul "Morometii" se disting doua realitati :o realitate interioara , structurata din psihologia personajelor, care confera romanului adevarata valoare si o realitate exterioara, care ne ofra impresia de roman monografic.
Arta narativa il impune pe Marin Preda ca pe unul dintre cei mai originali scriitori romani, iar stilul sau presupune doua calitati fundamentale:sobrietatea si limpezimea.Din punct de vedere stilistic, totul este lipsit de podoabe. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, rar capatand si un sens figurat.
