|
|
|
LIBERAREA DE SUPERSTITIA MATERIALULUI - EMINESCU
In prima forma, covirsitorul
element poporan adu-
cea grave scaderi tocmai atunci cind era nevoie sa
se exprime sentimentalitatea reprezentata prin per-
soane. Astfel, iubirea fetei de imparat pentru Florin,
apoi fuga ei cu el, nu sint rezultanta unui proces su-
fletesc ce se desfasoara treptat in sufJetul ei, ci efec-
tul interventiei unui factor supranatural, al Sfintelor.
Florin arunca pe fereastra floarea fermecata, apoi da
drumul pasarii daruite de Sfinta Duminica. Evident
ca in.acest chip viata de sentiment a fetei de impa-
rat nu poate avea o insemnatate mai larga, nu poate
simboliza un intreg fel de a fi al iubirii. De buna
seama ca o parte din criticile acestea si Ie-a facut
poetul cind, dupa ce a meditat mai tirziu asupra for-
mei prime, a suprimat singur amintita parte din po-
veste.
Este in acest gest al Iui Eminescu ceva
sugestiv ;
din el se desprinde, nu zic o invatatura, dar parca
un indemn care-si pastreaza si azi actualitatea in
literatura noastra : libertatea de ceea ce as putea
numi superstitia materialului. Desi Luceafarul a fost
la inceput strins legat de viziunea poetica poporana,
totusi factorul hotaritor al fiintarii lui ca opera
desa-
virsita e vadit ca sta in afara de
inspiratia folclorica,
anume in ce este mai adinc in experienta poetului,
rod nu al elementelor externe, ci al propriei perso-
nalitati. Astfel, de unde Fata in gradia de aur era
atit de incarcata de elemente poporane, incit era da
fapt un basm versificat, in Luceafarui elementul aces-
ta este atit de redus, incit ceea ce
ramine din basm
e acel "a fost odata', acea atmosfera a lucrurilor in-
departate si neobisnuite care ingaduie o larga liber-
tate de inchipuire, da prilej imaginatiei sa adauge
acel zvon vag de simtire, care nu poate fi prins in
cuvint.
Fara indoiala ca
adesea, in dezvoltarea literatu-
rilor, mitul poporan a dat poetilor un material priel-
nic in care si-au inscris conceptiile ; mitul poporan,
facind parte din avutul comun emotional al unui
neam, poate sa destepte un rasunet mai viu, mai
colorat.
Dar nici aceasta insusire,
nici imprejurarea ca
mitul se poate mladia usor spre a primi felurite con-
ceptii, nici orice alt avantaj estetic, cu atit mai putin
consideratiuni straine de arta, nu trebuie sa ne ispi-
teasca sa exageram rostul si valoarea lui. intr-o ade-
varata creatiune poetica, elementul de valoare, care
insufla viata si unifica totul, e adincimea si
adevarul
sufletesc cuprinse in experienta personala a poetului,
strins iflanifestata in forme adecvate. Aici sta origi-
nalitatea, de aici izvoraste trainicia, de aici isi ia
poetul suprema lui orientare. Ca si Eminescu, poetul
adevarat stie sa vegheze ca nu cumva elementele
straine (asociatii de idei care pot, citeodata, imbraca
haina unor teorii literare, sau avea graiul ispititor
al unor consideratiuni etnice sau sociale) sa intu-
nece aurul curat al propriei intuitii in care palpita
ce-i mai bun, mai inalt si mai trainic in sufletul lui.
Pilda lui Eminescu este elocventa, si, mai ales azi,
cind fetisismul formelor literare la moda e departe
de a fi temperat de simtul critic, se cuvine sa fie pusa
in lumina si meditatia : pe masura in care poetul a
stapinit aratatele asocieri de figuri si motive din lite-
ratura poporana, si Ie-a infrint cu propria conceptie,
utilizindu-le numai intru cit contribuiau la reliefarea
ei, el s-a apropiat de infaptuirea capodoperei lui
poetice 35).
