|
|
|
STILUL ARTISTIC
Se caracterizeaza prin functia lui poetica (expresiva, sugestiva), rostul sau fiind acela de a sublinia insusirile expresive ale limbajului. Forma artistica, expresie a unui continut, este unica si nereperabila. Functiei poetice i se subordoneaza cea cognitiva, caci realizeaza o forma specifica de cunoastere, si anume cea estetica (despre frumosul artistic). In opozitie cu stilul stiintific, cel literar intrebuinteaza arareori cuvintele cu sensurile lor proprii. Stilul beletristic prefera intelesurile secundare si, mai ales, pe cele figurate, realizand adevarate lanturi (pletore) semantice. Caracteristicile artei literare sunt: originalitatea si noutatea limbajelor, varietatea lexicala obtinuta prin nuantare sinonimica si prin inovarea combinarii de sensuri si de cuvinte, valorificarea vocabularului pasiv al limbii (prin reactivarea expresivitatii arhaismelor, regionalismelor, a cuvintelor invechite), innoirea perpetua a formelor artistice prin apelul la neologisme si la unitati frazeologice neobisnuite. Numai stilul artistic (alaturi de registrul publicistic) recurge la figurile poetice sau retorice, care pot fi identificate la fiecare nivel gramatical: figuri de sunet (la nivel fonetic): aliteratia, asonanta, onomatopeea, rima, etc.; figuri de semnificatie (la nivel morfologic), numite si tropi.
Ele constituie o sursa importanta al caracterului polisemantic al limbii: epitetul, comparatia, personificarea, metafora, alegoria, metonimia, sinecdoca, hiperbola, litota, oximoronul, etc.; figuri de constructie (la nivel semantic): invocatia poetica, interogatia retorica, repetitia, enumeratia, anafora, epifora, anadiploza si epanadiploza, anastrofa (hiperbatul), inversiunea, antiteza, chiasmul, tautologia, elipsa, etc. Pornind de la realitate, dar transfigurand-o, stilul artistic apeleaza la imaginea artistica, la conventie si fictiune. Limbajele operelor de valoare au devenit modele de exprimare, productiile artistice contribuind decisiv la formarea si la dezvoltarea limbii literare. De aceea, s-a ajuns sa se confunde, uneori, limba propriu-zis literara cu limbajele operelor beletristice
