|
|
|
Imbogatirea lexicului romanesc actual prin procedee interne
Lexicul se deosebeste de gramatica, intre altele, prin marea sa capacitate de schimbare: in orice epoca din istoria unei limbi sunt cuvinte care dispar sau care se intalnesc tot mai rar, intrebuintarea lor restrangandu-se, eventual, la domenii speciale sau la anumite regiuni; totodata se produce fenomenul invers: apar, de obicei in numar mai mare, cuvinte noi - imprumuturi din alte limbi sau creatii interne, formate din elementele de care dispune limba respectiva si care sunt destinate sa imbrace conceptele noi, pe care viata unui popor, in multiplele ei forme, le creeaza si le impune comunicarii.
Formarea de cuvinte noi - derivate sau compuse - reprezinta un fenomen constant in cursul istoriei unei limbi. Particularitatile care caracterizeaza sub acest aspect o anumita epoca, deosebind-o de altele, privesc intensitatea procesului si preferinta pentru anumite procedee, pentru anumite elemente de derivare sau compunere.
Bogatia si diversitatea formatiilor sufixale aparute in presa postdecembrista confirma faptul ca, in ciuda cresterii spectaculoase a numarului compuselor, romana isi pastreaza caracterul de limba derivata de tip sufixal, ceea ce o apropie - sub aspect structural - de franceza contemporana.
Derivarea cu afixe se caracterizeaza prin mentinerea pe primul loc - ca importanta cantitativa si calitativa - a sufixarii si printr-o sporire marcata a derivatelor cu prefixe. In ambele situatii, cele mai productive afixe sunt cele neologice, cu etimologie multipla.
Sufixarea ramane, in continuare, pe primul loc intre procedeele interne, desi acest fapt fusese contestat in anii `60 chiar de autoarea DCR5, care semnala tendinta de trecere de la tipul structural derivativ la unul nou, in care predomina compunerea.
Transpunand in domeniul formarii cuvintelor o distinctie propusa de Sextil Puscariu, ne putem referi - sub aspectul motivatiei - la derivate "necesare" si derivate "de lux". DCR2 ilustreaza printr-un numar impresionant de derivate, ambele categorii, confirmand tendintele constatate de noi in presa postdecembrista.
In domeniul sufixarii, derivatele "necesare" reprezinta cuvinte cu functie denominativa si sens denotativ, avand rolul de a "umple" un "gol" lexical sau de a propune un termen mai adecvat (prin monosemantism sau brevilocventa).
Majoritatea derivatelor denotative se realizeaza cu ajutorul unor sufixe neologice:
Sufixele substantivale sunt astazi, ca si in trecut, cele mai numeroase, cele mai diverse ( sub aspect semantic si stilistic) si cele mai productive.
Sufixele pentru nume de agent se caracterizeaza prin multiple valori semantice si stilistice.
Sufixul neologic de origine greaca - IST a patruns in romana la inceputul secolului al XIX- lea prin intermediul unor imprumuturi din franceza si italiana, iar ulterior si din alte limbi (germana, rusa, spaniola, engleza).
Alaturi de corelativul sau - ISM, - IST este, probabil, cel mai productiv sufix neologic din perioada interbelica si pana astazi.
Derivatele in - IST sunt, de regula, substantive, dar pot fi si adjective; unele functioneaza cu dubla valoare: evazionisit [fiscal], opozitionist, tupeist, pedeserist.
Marea lui productivitate se explica prin capacitatea de a se atasa mai multor parti de vorbire:
Substantive comune simple (valutist, A.22.03.1999, p. 16) sau compuse (ping-pongist, A.16.01.1996, p.10), inclusiv prin abreviere ( pedeserist,
cederist, A, 13.03.1998, p.1); nume proprii ( ciorbist "sustinator al ex-premierului Victor Ciorbea, A, 8.06.1998, p.1; trabantist " posesor de automobil Trabant", TVR1, 13.06.1993; lazarist elev la Liceul "Gh. Lazar", A, 15.06.1999, p.13);
Adjective: vocalist "interpret vocal" (D, 23.12.1994,p.6); fiscalist " lucrator al fiscului".
Numerale: [ poet ] optzecist, nouazecist (" Curierul Romanesc", 2/1996 p.7);
Adverbe: angrosist (cf. DN3. p.68).
Sub aspectul etimologic, bazele sunt, de regula, neologisme latino- romanice, dar si imprumuturi foarte recente din engleza ( hobbyst, R.Act, 24.08.1998; lobbyst, A.28.10.1995, p.3), rusa ( pedeserist, DCR2, p.175).
Majoritatea derivatelor recente in- IST exprima sensuri denotative. Sunt , astfel, desemnate urmatoarele categorii de pleonasme (" agenti", in sens larg):
-cel care are o anumita profesie, specialitate sau ocupatie: [medic] infectionist (RL, 7.11.1996, p.8); penalist ( A, 1.07.1999, p.8); civilist [ in domeniul dreptului]; stirist [la radio] ( A, 5.07.1999, p.4); internist " utilizator al retelei Internet" ( A, 18.02.1998,p.12), calculatorist ( PTV,14/1999,p.22).
-cel care isi practica meseria intr-un anumit loc: tonetist (A, 3.09.1997, p.3), tarabist, garajist, traseista (" prostituata de pe soseaua de centura") ( A, 7.04.199,p. 1).
-cel care face parte dintr-o organizatie culturala, politica, etc.: vetrist [< Vatra Romaneasca>] ( A, 22.07.1996, p.4); pedeserist, cederist, yogist (A.23.05.1999, p. 8).
-cel care are anumite convingeri, atitudini, comportamente: fundamentalist, deviationist ( A, 27.05. 1998, p.1); satanist (A, 9.05.1997,
p.3), opozitionist, tranzitionist, trekist "fan al filmului Star Trek" [ EM, 5/1995, p.15).
Valorile semantice peiorative sau nuantele ironice ale derivatelor in- IST ( semnalate de Iorgu Iordan in "Limba romana actuala. O gramatica a "greselilor", p.180-184 apar cu pregnanta in cazul celor care denumesc persoane cu un comportament reprobabil: "mitingist" ( "O noua profesie: mitingistul" - RM, 237/1994,p. 12); " simpozionist" ( " simpozionistii de week-end adunati in fosta sala ARLUS", A,8.06.1998,p.1); "zvonist" ("Zvonistii il aseaza deja pe banca stelistilor pe Emeride Ienei", A, 29.08.1998,p.9).
Alte sufixe substantivale frecvent intalnite in presa actuala sunt cele in: - ITATE, - IADA, - RE.
Sufixul neologic, cu etimologie multipla - ITATE formeaza in limbajul literar actual substantive de la baze adjectivale: criminalitate, fiscalitate, infectiozitate, mobilitate, aplicabilitate, excentricitate, precaritate, seropozitivitate, tardivitate, utilitate.
Dintre formatiile sufixale in - itate, neinregistrate in dictionare ( DN3, DCR2, MDTA) dar atestate in presa postdecembrista, semnalam: aproximativitate ( TVR1, 2.12.1990); dezirabilitate ( ANT 1, 10.07.1999); emotionalitate ( "Azi", 263/ 1990, p.1); radicalitate ( EZ, 20.01.1997,p.1); scabrozitate ( A, 22.09.1998,p.11); sistemicitate ( "22", 39/1990, p. 3).
Sufisul neologic cult -IADA, foarte productiv in presa postdecembrista, a fost, probabil, detasat din imprumuturi ( ca olimpiada, spartachiada, robinsonada) sau nume proprii de epopei ( Iliada, Tiganiada). El se regaseste si in creatii romanesti mai vechi cu sens exclusiv denotativ precum cruciada sau derivate care denumec competitii sportive ( balcaniada, ceferiada, dinamoviada, universiada).
Dupa aceste modele au fost creati in presa actuala numerosi termeni: cuponiada, caminiada, dosariada, mineriada, lideriada, metalurgiada, feseniada, clintoniada, Remesiada etc..
Sufixul substantival - RE formeaza abstracte verbale. Numarul foarte mare al substantivelor derivate cu sufixul- re care circula in presa actuala se explica prin preferinta jurnalistilor pentru expresia nominala cu caracter abstract. Sufixul se ataseaza, de regula, la infinitivl unor verbe in- iza imprumutate: monotorizare, accesibilizare, ambasadorizare, dolarizare, austerizare, destantarizare, clientelizare, masterizare, demonetizare, butonare, obstaculare, parolare, carantinare.
Sufixele adjectivale cel mai des intalnite sunt: - bil ( antalogabil, circulabil, jucabil, schiabil); - al ( impresarial, epicentral, timbral); - istic ( estradistic).
Cele verbale sunt in: - iza ( acutiza, aluniza, caminiza, croniciza, esentializa, secretiza).
Dintre sufixele vechi romanesti, se creeaza derivate cu caracter denotativ in - ar, -ita, -a, -i, -giu.
Sufixul vechi si popular -AR se ataseaza unor teme substantivale apartinand, de preferintta, fondului lexical uzual ( sacosar " pesoana implicata in micul trafic de frontiera", A, 13.07.1998, p.10); dughenar, talciocar, celui familiar ( bisnitar, A, 7.07.1998,p.3; chichitar, A, 19.03.1998,p.1) sau argotic ( smenar, A, 2.08.1997,p.12; spagar, A, 17.03.1999,p.16).
Majoritatea derivatelor substantivale in -ar din presa actuala prezinta sensuri conotate negativ, sau, cel putin, ironic: hoitar ( "Foamea de case genereaza profesii noi: Hoitarii de la ICRAL",A, 28.10.1995, p.1), tejghetar ("Tot ce spune acest tejghetar politic iti trezeste o nesfarsita nostalgie dupa Corneliu Coposu" A, 2.09.1997, p.1); fursecar ( "Cu alte cuvinte, stati linistiti
la locurile voastre, privind la fursecarii politici vorbind despre Reforma la seminariile stropite cu sampanie[]", A, 4.12.1998,p.1).
Sufixul vechi si popular -GIU si-a redus mult productivitatea in limba romana actuala, iar toate derivatele din presa actuala, realizate cu sufixul in discutie au conotatii peiorative: bursangiu, culturagiu, "pseudooameni de cultura", gargaragiu, maidanagiu.
Sufixele diminutivale ( -AS, -EL, -ICA, -ISOR, -ITA, -ULET, -UT) ce apartin fondului vechi si popular, dau nastere in presa actuala la numeroase derivate, reprezentand creatii ad-hoc, cu sens dominant depreciativ: buticut, blugisori, bluzite, cadouase, slujbulita, partiduletul, casuta, vilisoara, directorasi, etc..
Alte exemple formate cu sufixe vechi: cuptorar, chioscar, drumar, barmanita, dulgherita, primarita, xeroxa, falimenta, hingheri`, pisici`.
Derivatele " de lux" sunt creatii cu caracter expresiv. Majoritatea au caracter ironic sau glumet, fiind formate cu ajutorul unor sufixe vechi, populare: -ar, si -tor, mostenite din latina (boschetar, dughenar, garar, scaunar, ttepuitor); -ac din slava veche (raspandac, zvonac); -ui din maghiara (smenui, tepui); -giu din turca (bancagiu, tarabagiu).
Sub aspect stilistic, efectul de surpriza asupra receptorului este mai puternic in situatiile cand derivatul realizeaza un contrast intre un sufix neologic si un cuvant - baza vechi si popular (dughenizare, maidanez, sufletist, tupeist, urechist) sau invers (aplaudac, buticar, clovnesc, cosmaresc, panicos).
De asemenea, trebuie mentionat numarul relativ insemnat de derivate sufixale avand ca baza antroponime si, mai rar, toponime. Cele mai numeroase sunt adjectivele derivate de la nume de persoana cu sufixele - ian (barbian, brebanian, caragian, cartarescian, dinescian), -esc (choplinesc); -ist (gorbacionist); verbe formate cu sufixul - iza(re) de la antroponime si
toponime (barbiza, bulgarizare, cotrocenizare, iugoslavizare); substantive in -ism (bucurestenism, ceausism, dejism, stalinism).
Prefixarea a inregistrat in ultimile decenii o crestere constanta, mai evidenta in stilul tehnico-stiintific si in cel publicistic.
Desi cele mai productive sunt prefixele neologice, cu caracter cult si etimologie multilpla, DCR2 inregistreaza si un numar (relativ redus) de cuvinte derivate cu prefixe vechi, de origine latina sau slava.
Se poate mentiona, in acest sens, prefixele de origine latina in-/im-, care dau nastere unor cuvinte ca: incifra, format ca antonim al verbului a descifra, destul de vechi si de raspandit (cf. Dupa ce a citit o carte el consulta un cronicar literar in " Scanteia" 1970 nr. 8389 p.4/5), imborcana, impoma, innaveta si prefixul de origine slava veche, ne-, foarte activ in formarea antonimelor unor adjective: neasteptat, nedorit, nefiresc, nemeritoriu, nediseminare, neetansitate, neprotejat, nesifonabilitate.
Un caz interesant prin multimea derivatelor, dar si prin fenomenul cunoscut sub numele " dublete etimologice", este reprezentat prin prefixul vechi cu valoare negativa de(s)- /de(z)-, mostenit din latina si consolidat prin imprumuturi de origine franceza, din care romana a detasat prefixul neologic de- . Derivatele (verbale, substantivale, adjectivale) exprima contrariul cuvantului - baza sau anularea actiunii verbului (dezaburire, dezalergizare,
desfia, dezideologizare, dezideologizat, decomunicare, dedughenizare, destabiliza, detensiona).
Intre prefixele neologice " la moda" in stilul publicistic ( mai ales dupa 1989) predomina cele negative. "Ponderea insemnata a acestora a fost pusa in legatura cu continutul contestatar si negator al presei romanesti postdecembriste"( Irina Preda, Imbogatirea lexico-semantica a limbii romane actuale (cu privire la perioada postdecembrista),(I) in LR, XLI,1992, nr.9,p.487-488).
Cele mai numeroase derivate substantivale si adjectivale cu sens negativ contin prefixele anti- (antiacademic, antiartistic, antibraconaj, anticancer, anticarie, anticomunism, antijoc, antireclamatie), la care se adauga contra- (contramanifest,); i(n)- (inasortabil); non- (nonautor, noncarte, nonom).
O productivitate remarcabila se observa, in cazul prefixelor neologice care exprima ideea de superlativ, dand nastere unor derivate marcate stilistic. Din aceasta categorie, frecvent intalmita in presa si in limbajul reclamelor, DCR2 inregistreaza derivate cu prefixele: super- (superaccesorizat, superautomobil, supercalculator, supercupa, superfinisare, supergreu, supergrau, supersatelit, supertren); supra- (supraalbire, supracongelat,suprapoluat, suprarapid); hiper- (hiperdezvoltat, hipersensibilizat).
Un numar mare de derivate prefixate formate pe teren romanesc exprima sensuri temporale cu ajutorul prefixelor latino-romanice: ante- (antecalculatie, anteprogramat); pre- ( prealabil, preambalare, precomanda, precompetitional, preconsultare, preorasenesc, presesiune, prespalat); post- (postcomunist, postcurativ, postdecembrist, postelectoral, postgarantie, posttotalitar).
Alte prefixe neologice productive sunt co- (colider, copatron, coregizor, coscenarist) si iterativul re- (reactualiza, realegere, recalifica, refolosibil, revopsire).
Limba romana este intr-o continua evolutie, iar abaterile reprezinta una dintre modalitatile de schimbare a limbii. Dar, desi in foarte multe cazuri modificarile de limba, iinnoirile lingvistice nu sunt decat foste abateri generalizate, nu se poate pune semnul identitatii intre abatere si modificare a limbii (evolutie lingvistica), din cel putin doua motive:
1. nu orice greseala se impune;
2. nu intotdeauna o modificare lingvistica are la origine o greseala.
La fel ca si in alte perioade limba romana este marcata de dinamica si chiar daca uneori ea are manifestari nedorite, ea nu poate fi oprita.
Bibliografie
Avram Mioara, Noutati reale si noutati aparente in vocabularul romanesc actual, in Limba si Literatura, vol.I, 1998;
Avram Mioara,Vocabularul actual al limbii romane actuale, in LLR,1997, vol.3;
Hristea, Theodor, Ortogrfia si ortoepia neologismelor romanesti (cu speciala referire la imprumuturile recente) , in LL, 1995, vol.2;
