|
|
|
PARTICULARITATILE UNUI BASM CULT STUDIAT
Opera ilustrativa: ,,Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga
Opera narativa in proza, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul este o specie literara straveche, prezenta atat in folclorul universal, cat si in literatura culta.
Aparuta in 1877, ,,Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creanga, este o sinteza a basmului romanesc, in care schema folclorica este preluata in liniile ei esentiale: cautarea Binelui dincolo de fatalitatea raului, existenta unui mezin( care i se substituie lui Fat-Frumos), drumul intru initiere al acestuia, nunta - ca final fericit.
,,Povestea lui Harap-Alb" prezinta si o seama de particularitati (care ii confera caracterul de basm cult).
Prima dintre acestea ar fi tema operei: initierea unui tanar care parcurge drumul de la stadiul de novice, la acela de om total. Prin tema, basmul in discutie intruneste trasaturile unui bildungsroman( roman al formarii unui tanar).
Caracteristica definitorie a basmului (fie folcloric, fie cult) este prezenta fabulosului, ,,conventie" prin care, cei care citesc un basm stiu, de la inceput, ca aici totul este posibil.
In ,,Povestea lui Harap-Alb", fabulosul este tratat in mod realist, este umanizat, fiintele supranaturale vorbind si comportandu-se ca niste tarani din Humulesti (satul natal al autorului).
O seama de particularitati apar si in discursul narativ, ca si in constructia subiectului.
Incipitul se deosebeste profund de formula initiala a basmului folcloric (,,A fost odata ca niciodata''), care fixa evenimentele narate in illo tempore (la inceputul lumii) si le facea unice.
De data aceasta, intram intr-o lume obisnuita, doar existenta celor trei feciori ai Craiului si referirea la un imparat, amintind de lumea basmelor.
,,Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata."
Actiunea incepe prin aceasta situatie initiala de echilibru, in care intervine o lipsa: ajungand la batranete fara a avea urmasi in linie masculina, Verde-Imparat ii scrie fratelui sau, Craiul, cerandu-i pe unul dintre cei trei feciori ca urmas la tron.
Cei doi fii mai mari ai Craiului aratandu-se dornici sa plece, tatal se imbraca intr-o piele de urs si ii asteapta, pe fiecare, sub un pod. Speriati de ,,fiara", feciorii se intorc, rand pe rand, acasa.
Intr-una din zile, mezinul
Craiului se intalneste, in gradina, cu o batrana care cersea (si care era
Sfanta Duminica). Milostivita de tanarul craisor, sfanta il
sfatuieste sa plece el
Dandu-i ascultare, mezinul isi alege calul (supunandu-l la proba jaratecului) si le reda armelor tatalui sau vechile virtuti (prin indepartarea ruginii).
Pe urma, ,,botezat" intru soare si luna (prin cele trei zboruri cosmice ale calului nazdravan), craisorul se pregateste de plecare, sfatuit fiind de tatal sau sa se fereasca de omul ros, ,,si mai ales de cel span".
Prima etapa a drumului o
constituie padurea- labirint in interiorul careia fiul de crai se intalneste,
de trei ori, cu Spanul (care-l momeste sa si-l ia ca
sluga). La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il
invita pe naivul tanar sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se
racori; imediat insa tranteste capacul si-l sileste pe captiv sa accepte
inversarea rolurilor. Asa devine craisorul sluga Spanului, cu numele de
Hara-Alb, ipostaza sub care se va infatisa
Noua travestire functionand, Harap-Alb este supus la trei probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului, apoi pielea (batuta in pietre scumpe) a Cerbului fermecat si, in final, pe chiar fata Imparatului Ros.
Motivul probelor initiatice (comun tuturor basmelor) prezinta si elemente originale: ecourile din mitologie, homerismul (prezent in dimensiunile uriesesti ale unor personaje), imaginea ,,lumii pe dos" (vazuta de Ochila), personajele ,,deghizate" (Sfanta Duminica, Harap-Alb, Spanul). Feericul lipseste, iar unele portrete sunt realizate cu mijloacele grotescului (Gerila).
Personajul eponim (care da numele sau unui oras, unei regiuni) este simbolic, la fel ca in basmul folcloric, dar are numeroase trasaturi care il apropie de uman: este bun si milostiv, naiv si neascultator, nestatornic si fricos.
Simbolic, el traverseaza o initiere, la capatul careia devine om deplin.
Pentru aceasta, protagonistul trece prin trei (cifra magica) nasteri simbolice: cea umana, cea din fantana (cand se transforma in sluga) si cea in care este ,,inviat" de fata Imparatului Ros. Abia la ultima isi castiga conditia de imparat etern, la a carui nunta ,,a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca."
Simbolice sunt si reperele drumului sau initiatic: podul, padurea-labirint, fantana, Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fiecare reprezentand un moment pe drumul cunoasterii.
Cel care faciliteaza momentele ritualice ale initierii protagonistului este Spanul, personaj solidar cu Harap-Alb, desi relatiile dintre cei doi sunt, aparent, antagonice (opuse).
Consider ca, ,,Pvestea lui Harap-Alb", de Ion Creanga, este cel mai frumos basm ,,de autor" din literatura romana.
