|
|
|
TRAIM INTR-O LUMEA REALA SAU ILUZORIE?
Sincer, la un lucru asa de mare sau general, cum este lumea, nu m-am gandit niciodata daca este reala sau iluzorie. In schimb, deseori, m-am indoit de faptul ca toti simtim aceleasi lucruri, la nivel strict senzorial. Fiindca psihic, suntem foarte diferiti. Revenind la nivelul simturilor, m-am gandit cateodata daca un miros sau un gust este simtit si de alta persoana la fel ca si mine. Daca parfumul care imi place mie miroase la fel si pentru altcineva.
In ideea cautarii unor definitii ale realitatii, m-am confruntat cu doua explicatii diferite: "Realitatea este materia care exista in afara conștiinței omenești și independent de ea" (sursa Dictionarul explicativ al limbii romane, varianta 1998), dar si faptul ca "Totalitatea reprezentarilor modale extrase de minte din informatia furnizata de perceptie defineste realitatea." (sursa Wikipedia). In ceea ce ma priveste, eu consider ca traim intr-o lume reala, desi impart lumea in doua categorii: cea formata din lucrurile concrete, care ne inconjoara (cele palpabile, simtite la nivel senzorial) si cea "interioara", referindu-ma la felul de a fi al omului.
Ar putea exista contraargumente, conform carora traim intr-o lume iluzorie. Intrebarea principala a aparut de la noi insine, fiindca omul cauta mereu sa descopere tot mai mult. Argumentand prin eliminare, pornesc de la ideea ca traim intr-o lume iluzorie, asadar lucrurile din jurul nostru nu sunt reale, ci sunt doar un efect al imaginatiei noastre sau al unor procese ale mintii noastre. Dar daca ma bazez pe aceasta supozitie, afirm in acelasi timp ca lumea inconjuratoare a aparut odata cu omenirea, ea fiind produsul nostru. Elimin, in primul rand aceasta idee si demonstrez intr-un prim argument ca lumea in care traim este reala. Se cunosc date despre inceputul procesului de formare al Terrei si aparitia speciei umane, iar acestea nu s-au produs concomitent. Nu putem admite ca ceea ce vedem, lucrurile care tin de Pamant, sunt ireale, fiindca ele au existat inainte de aparitia noastra si implicit inainte de a ne pune noi intrebarea referitoare la lumea exterioara. Aceste lucruri sunt mentionate sub forma altor cuvinte si in ideea realismului ontologic. Conform realismului ontologic, este necontestat faptul ca exista lucruri in afara constiintei oamenilor, ca ele continua sa fie chiar si in absenta oamenilor.
In al doilea rand, referindu-ma la acea realitate "interioara" pe care am mentionat-o mai devreme, eu consider ca aceasta se creeaza in momentul in care un om se naste si se termina cand acesta moare. Si ma refer la realitatea echivalenta cu formarea omului ca persoana. Mai exact, consider o realitate "interioara" felul unui om de a fi, ceea ce acesta arata celor din jur si implicit ceea ce cred ceilalti despre el. Fiindca problema despre lumea ireala sau reala poate avea legatura cu ceea ce crede o persoana si cum reactioneaza ea in societate. Toate aceste lucruri depind de cat de subiectiva este aceasta. De exemplu, pot lua drept subiect un om care este speriat de bolile fizice, ii este teama sa nu sufere de ceva. Aceasta persoana are moralul slabit, tinzand sa interpreteze gresit anumite semne fizice si simptome usoare ca pe o boala grava. Ipohondria, asa cum este numita aceasta stare, poate produce efecte vizibile. Un ipohondru este mai predispus la boli fizice decat o persoana optimista. De asemenea, pesimistii atrag asupra lor lucruri care le sustin ideile. Si totul porneste de la anumite idei ireale despre ei insisi. Aceste lucruri le cataloghez drept realitatea "interioara". Realitatea si implicit lumea in care interactioneaza o persona sunt reale sau ireale in functie de constienta lucrurilor si de sine a acesteia. In fond, o persoana care priveste lucrurile pe cat de obiectiv se poate si care se prezinta ea insasi in acest fel, va arata in mod real felul ei de a fi.
In al treilea rand, daca ne bazam pe realitatea cunoscuta prin simturi si notiuni, acestea ne pot induce in eroare. Daca eu am identificat lumea inconjuratoare prin anumite cuvinte, ele se vor gasi in locul in care se afla, indiferent ca am folosit cuvintele false sau adevarate. Fiindca ceea ce percep si invat eu este doar un cod de descifrare intre noi, oamenii, dar lucrurile tot acolo sunt, cu proprietatile lor individuale. Chiar ideea mai sus mentionata despre parfumul pe care eu il simt intr-un fel si altcineva il poate simti altfel este un bun exemplu. Eu pot cataloga acest parfum drept dulce, altcineva il poate numi tare s.a. Insa parfumul a fost creat din anumite componente si de fapt miroase la fel pentru toata lumea. Depinde insa de modul de percepere al fiecaruia, de preferinte, adica de subiectivitate. Omul este subiectiv si implicit aceasta subiectivitate poate induce iluzie. Chiar filosoful danez Kierkegaard vorbeste despre ideea ca nu exista un mod general valabil de gandire. Exista aforisme, parabole, dialoguri literare care pot servi drept materie de obiectivitate, insa ceea ce este aplicat de om, este subiectiv.
In concluzie, inchei prin a considera precum si Philip K. Dick, ca: "Realitatea este acel lucru care nu dispare nici atunci cand nu mai crezi in el". Exista o ordine, dovezi si lucruri palpabile care demonstreaza in fiecare moment ca traim intr-o lume reala. Dar realitatea este obiectiva, iar pentru a percepe-o avem nevoie de asemenea de acea doza de obiectivitate pe care o poate dobandi orice om de-a lungul vietii sale. In definitiv, totul depinde de fiecare.
