a) Teoria epicului. Poetica

PETRESCU, LIVIU

Realitate si romanesc

Editura Tineretului, Bucuresti, 1969

Tema volumului de eseuri Realitate si romanesc, cu care Liviu Petrescu a debutat editorial, e definirea nuantata a conceptului de «realitate» in literatura moderna, in care accentul se deplaseaza «de pe factorul exterior si material asupra personalitatii lumii launtrice», esentiala in fond, ceea ce nu inseamna - precizeaza autorul - «fuga de realitate», aceasta pe de o parte, si descoperirea participarilor «spiritualitatii romanesti la framantarile si cautarile spiritualitatii europene a secolului nostru», pe de alta parte. Trebuie de adaugat ca modalitatea lui Liviu Petrescu de a discuta despre «tendintele europene ale literaturii romane mi se pare dintre cele mai serioase, din moment ce afirmatiile sale sunt sustinute cu argumente in general plauzibile»."

(Constantin Calin, "Familia", 1970)

DAN, SERGIU PAVEL

Proza fantastica romaneasca

Editura Minerva, Bucuresti, 1975

"Cunoscuta opinie a lui G. Calinescu despre inaptitudinea prozatorului roman pentru imaginativ si fantastic («prozatorul roman e ingust realist, rusinat de orice initiative fictive.»), primeste prin cartea lui Sergiu Pavel Dan o replica de proportii. Toata ampla demonstratie, consolidata prin raportarile la un mare numar de scriitori autohtoni - incepand cu Eminescu si ajungand la nume din actualitate - urmareste sa impuna o teza contrarie celei calines­ciene: exista un fantastic romanesc, filon abundent care, chiar daca nu a dat prea multi scriitori integral daruiti geniului, s-a ilustrat prin numeroase opere de puternic accent individualizat.

Autorul previne ca nu a intentionat sa redacteze o istorie a prozei fantastice romanesti, ci sa ofere asupra materialului cercetat o «perspectiva categoriala»."

(G. Dimisianu, "Romania literara", 18 septembrie 1975, nr. 98)

CAPRETTINI, GIAN PAOLO

Semiologia povestirii

Editura Pontica, Constanta, 2000

"In Semiologia povestirii (1992) dupa ce reexamineaza eficienta metodei semiologice, verificata mai ales asupra unor materiale narative de provenienta mitica si simbolica, Caprettini evalueaza disociativ pertinenta metodologica prin asumarea altor instrumente critice, mai putin «stiintifice», cum ar fi comparistica si critica impresionista. Posedand o asemenea deschidere epistemologica / hermeneutica, autorul analizeaza opere cunoscute ale unor scriitori de valoare universala (Dostoievski, Eminescu, Pirandello, Borges) reusind sa descopere sensuri si semnificatii inedite."

(Marin Mncu, Postfata)

BATTAGLIA, SALVATORE

Mitografia personajului

Editura Univers, Bucuresti, 1976

"Conditia omului ca martor al unei revelatii, modul in care stie sa se opuna realitatii, omul ca fragment al omenirii, convergenta dintre individualism si societate, cucerirea si integrarea mediului social in literatura si in viata personajului, eroul ca martor al evenimentelor vietii - constituie firul conducator al unei cercetari foarte ample si nuantate care, depasind spatiul literaturii si al gandirii italiene, se infatiseaza ca o exegeza a antinomie om - destin, specifica literaturii europene."

(Din prezentarea cartii)

CROHMALNICEANU, OVID. S.

Cinci prozatori in cinci feluri de lectura

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984

"Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu si Mateiu Caragiale, recititi cu niste lentile care poarta marca Jung, Poulet, Freud, Todorov, Spitzer - si ce a reusit sa descopere un vechi iubitor al lor privindu-i prin ele."

(Editura)

ZAMFIR, MIHAI

Cealalta fata a prozei

Editura Eminescu, Bucuresti, 1988

"Un dublu impuls a provocat scrierea cartii de fata. Pe de-o parte, incercarea de a aplica principiile unei 'stilistici diacronice' pe texte apropiate de vremea noastra, unele abia nascute, inca palpitand. Pe de alta parte, redescoperirea unor proze uitate sau neglijate, peste care privirea a trecut distrata, sau pe care habitudinea critica le-a omologat gresit, din cine stie ce prejudecata sau capriciu."

(Mihai Zamfir, Prefata)

Caiete Critice nr. I-III, 1999. Romanul romanesc la sfarsit de secol

Articole despre roman semnate de: Nicolae Breban, Mircea Zaciu, Dumitru Micu, George Cusnarencu, Tudor Dumitru Sorescu, Tudor Vlad, Nicolae Iliescu, Florin Mihailescu, Daniel Cristea Enache, Bogdan Popescu, Razvan Voncu, Eugen Simion.

VALETTE, BERNARD

Romanul. Introducere in metodele si tehnicile moderne de analiza literara

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1997

"Studiul isi propune sa descrie procedeele care permit abordarea lecturii romanului intr-o perspectiva metodica. Studiul va incerca sa alature analizelor formale, tematice sau intr-un mod mai general semantice, cele mai fecunde si mai accesibile contributii ale cercetarii contemporane in domeniul criticii universitare.

Lucrarea are un dublu obiectiv: incerca sa faca un bilant al cunostintelor dobandite in diferite discipline si sa arate modul cum acestea ar putea aduce o noua lumina asupra studiilor literare."

(Bernard Valette)

LODGE, DAVID

Limbajul romanului. Eseuri de critica si analiza verbala in campul romanului englez

Editura Univers, Bucuresti, 1998

"Mediul romancierului il constituie limbajul; orice ar face, el opereaza in si prin limbaj. Din punctul meu de vedere, acest lucru este o axioma care cred ca va putea fi unanim acceptata ca atare."

(David Lodge, Prefata)

"Dubla problema a interesantei carti a lui David Lodge, Limbajul romanului (Univers, 1998, traducere Radu Paraschivescu) este daca limbajul functioneaza la fel ori diferit in roman si, respectiv, in poezie; in consecinta, daca este posibila o critica verbala a romanului de tipul analizelor de text din poezie. Raspunsul autorului englez este, intai, ca n-avem nici un motiv de a discrimina lingvistic intre roman si poezie, si, apoi, ca o critica verbala este tot asa de legitima in cazul romanului si in acela al poeziei."

(N. Manolescu, "Romania literara", 1998)

BREMOND, CLAUDE

Logica povestirii

Editura Univers, Bucuresti, 1981

"Naratologia porneste de la faptul fundamental ca povestirile unei culturi se aseamana intre ele. Elementele analoage din mai multe naratiuni vor fi numite unitati narative, iar relatiile analoage dintre elemente - reguli de sintaxa narativa. Atat in relatii, cat si in elemente, cultura depune un sens, care, interpretat, adica desfacut, dezghiocat din acestea, reda discursul ei despre univers. O reproduce. Cu problemele de acest fel se ocupa semantica narativa. In fine, individul povestitor are anumite intentii si indeplineste asupra publicului sau, prin insusi actul naratiunii, o serie de actiuni, altele decat aceea de a nara. Acestea formeaza domeniul de studiu al pragmaticii narative. Cartea este conceputa de autor ca un inventar al unitatilor narative de baza si trateaza despre principalele roluri narative considerate drept sarpanta evenimentelor povestirii si incearca sa raspunda unui mod complex de probleme ce pot fi condensate in urmatoarea intrebare: este oare posibil sa descrii reteaua completa a optiunilor oferite logic unui narator, intr-un punct anume al povestirii sale, pentru a continua povestea inceputa ?"

(Ion Panzaru, Prefata)

LINTVELT, JAAP

Punctul de vedere

Editura Univers, Bucuresti, 1994

"Eseu de tipologie narativa al lui Lintvelt e destinat in primul rand specialistilor, pentru care el reprezinta de mult un titlu de referinta. Dar si cititorul obisnuit - cititorul de romane - poate profita de efortul clasificator si clarificator al autorului: va invata cum sa abordeze un roman, cum sa-l citeasca mai bine si sa-l priceapa cu adevarat."

(Mircea Martin, Postfata)

SKLOVSKI, VIKTOR

Despre proza, vol. I, II

Editura Univers, Bucuresti, 1975, 1976

"Cartea Despre proza de Victor Sklovski, unul din intemeietorii Opoiaz (Societatea pentru studierea limbajului poetic), cuprinde o analiza a prozei din perspectiva functionalitatii si evolutiei procedeelor narative. Cu un termen modern este vorba de acel domeniu al cercetarii literare si anume o incercare de practica a prozei, anticipand in timp cunoscutele demersuri ale lui Tzvetan Todorov, Jean Rousset sau Claude Bremond.

Unitatea operei de arta se realizeaza ca urmare a unei atitudini unice a autorului fata de obiectul naratiunii, dar aceasta atitudine (conceptie despre lume) se clarifica pentru autor in procesul de faurire a operei, si sunt unele situatii cand autorul, ca si epoca din care face parte, nu intelege evidentele contradictii prezente in naratiune, nu poate coordona elementele noii constiinte cu ramasitele vechiului."

(Viktor Sklovski)

PETRESCU, LIVIU

Romanul conditiei umane

Editura Minerva, Bucuresti, 1979

"Tema «conditiei umane» este o tema prin excelenta a literaturii secolului al XX-lea, daca admitem observatia lui Albert Camus. anume ca, in arta, pasiunile colective iau din ce in ce mai mult locul pasiunilor individuale; reflexia asupra conditiei umane circumscrie, intr-adevar, specificul romanului modern, marcand o evolutie fata de interesul, de factura clasica, pentru iubire, de pilda. Literatura conditiei umane ne releva conflictul dintre setea de absolut a fiintei umane, pe de o parte, si existenta anumitor principii limitative, pe de alta parte. Am distins, inainte de toate, o serie de limitari care decurg din pozitia pe care omul si-o reclama in cadrul marilor ierarhii cosmice, din insemnatatea si importanta pe care doreste sa si-o acorde intr-o perspectiva a totalitatii, din raporturile in care el se afla inainte de aceasta totalitate; problema pe care el si-o pune, in acest sens, este de a accepta sau nu un principiu de transcendenta, de a se accepta sau nu pe sine doar ca «parte», deci ca element subordonat."

(Liviu Petrescu, Ipostazele absolutului)

BARTHES, ROLAND

Romanul scriiturii (antologie)

Editura Univers, Bucuresti, 1987

"Pastrand toate proportiile, cei care-l ascultau pe Socrate spuneau despre el ca este «atopos», de neclasat, de o neprevazuta originalitate, «fara de pereche», ravnit si deopotriva respins. Cei care l-au citit pe Barthes n-au reusit, scriind despre el, sa-l «clasifice». Le scapa mereu. Era pretutindeni si niciunde. Sau mereu la rascruce. In fapt, singur. Cand transcrie un fragment din Suferintele tanarului Werther («Nici un preot nu il conducea»), il citeste «proiectiv» pe Goethe. Isi transfera in acel citat propria «singuratate filosofica», sustragerea, in ultima instanta, din orice sistem de gandire (si scriere).

Pentru ca, de fapt, dupa ce a strabatut aproape toate tipurile de discurs, el ramane, la sfarsit, singur. Cucerite, supuse, rand pe rand, sistemele il refuza in final. Nici unul nu il mai poate cuprinde. Nici unul nu intelege. Ii sunt straine. Iar el e supus, se supune unui exil perpetuu."

(Adriana Babeti, Prefata)

LUKàCS, GEORG

Romanul istoric, vol. I, II

Editura Minerva, Bucuresti, 1978

"Spiritul lucrarii noastre este unul istoric. In ea se urmareste insa realizarea unui tablou istoric complet. Sunt tratati numai acei scriitori ale caror opere sunt reprezentative intr-o unanima privinta, constituind puncte nodale pe calea evolutiei romanului istoric. Principiul selectiv a fost hotarator si in citarea criticilor si a esteticienilor mai vechi; ca si a scriitorilor care s-au ocupat de literatura sub aspect teoretic."

(Georg Lukàcs)

RICARDOU, JEAN

Noi probleme ale romanului

Editura Univers, Bucuresti, 1988

"Ricardou nu procedeaza ca Propp, Greimas sau chiar Genette si Todorov, prin aplicarea unei «grile» prefabricate - desigur, din concluzii trase pe temeiul unor «analize» de multiple texte - ci prin apel la o «grila» produsa, fabricata in fiecare dintre cazuri de scriitura insasi «generata» de pre-textul operei «analizate».

«Grila» lui este miscarea insasi a scriitorului, ductila, maleabila, fluida, pulverulenta sau aburoasa, dupa cum i se cere a deveni de catre pretextul care i-a imprimat acel «primum movens» in temeiul caruia se desfasoara. Este o scriitura speculara, ce se pune «in abis» pe sine si totodata opera analizata, refacand-o pe aceasta spre a ne-o arata, dar nu printr-un travaliu ce ar cunoaste o progresiune literara, ci printr-unul de montari si demontari alternate, mereu usor modificate."

(Irina Mavrodin, Prefata)

ADAM, JEAN-MICHEL; REVAZ, FRANÇOISE

Analiza povestirii

Editura Institutul European, Iasi, 1999

"Dupa ce mentioneaza in treacat titlurile fundamentale din domeniul analizei povestirii, lucrarea de fata face o prezentare metodica a notiunilor cheie din naratologie. Cum aceasta disciplina analizeaza povestirea prin mijlocirea unor modele teoretice, notiunile care vor intra in discutie provin din modele diferite - la acestea trimite Bibliografia de la sfarsit.

Termenii cheie in cauza au adesea o istorie destul de indepartata in timp. Apelul la origini ne va permite sa pastram legatura intre analiza moderna si radacinile sale, retorica."

(Jean-Michel Adam, Françoise Revaz)

ECO, UMBERTO

Lector in fabula

Editura Univers, Bucuresti, 1991

"«Prezenta» cititorului in povestire pare sa aiba natura sacrificiului propitiator care asigura temeinicia constructiei epice. Lector in fabula incorporeaza fantasma arhitectului mitic Dedal, prizonier al propriului edificiu, in corpul caruia se transubstantiaza."

(Cornel Mihai Ionescu, Lector fabulator (eseu despre imaginarul semiotic))

PROPP, VLADIMIR I.

Morfologia basmului

Editura Univers, Bucuresti, 1970

"Morfologia basmului? Greu de crezut ca cineva sa-si fi imaginat posibilitatea unei asemenea notiuni.

Cu toate acestea, formele basmului pot fi studiate cu aceeasi precizie cu care se poate stabili morfologia formatiunilor organice. Daca asertiunea de mai sus nu poate fi extinsa asupra basmului in intregul sau, la toate speciile genului, ea este in orice caz aplicabila asa-numitului basm «fantastic»."

(V. I. Propp)

PROPP, VLADIMIR I.

Radacinile istorice ale basmului fantastic

Editura Univers, Bucuresti, 1973

"Nu vom incerca nici sa «ghicim» faptele istorice, nici sa dovedim «identitatea» lor cu folclorul. Ne vom calauzi dupa un alt principiu in aceasta problema. Intentia noastra este sa cercetam fenomenele, nu evenimentele din trecutul istoric carora le corespunde basmul rus si in ce masura il conditioneaza si il determina cu adevarat."

(V. I. Propp, Premise)

BOOTH, WAYNE C.

Retorica romanului

Editura Univers, Bucuresti, 1976

"O carte care pune sub semnul intrebarii multe si esentiale prejudecati istorice si critice legate de proza, polemizand cu tot atatea studii de anvergura si circulatie este Retorica romanului. Apeland la texte non-didactice de la Cartea lui Iov la Joyce sau la romanul deceniului sase, W. C. Booth abordeaza operele de fictiune, intelegand prin retorica modul in care scriitorul impune cititorului lumea sa, mijloacele acestuia de a-si controla «recuperarea»."

(Doina Uricariu, "Romania literara", 1976)

GRIGORESCU, DAN; ALEXANDRESCU, SORIN

Romanul realist in secolul al XIX-lea

Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971

"Fara indoiala un mare «moment» al evolutiei romanului ca gen literar, romanul realist reprezinta cel mai adecvat «spiritul» secolului al XIX-lea (pe care poezia si eseul mai curand il neaga), si ca atare el nu poate sa nu alunece partial in umbra, o data cu aceasta, datorita marii revolutii in mentalitate, de la inceputul veacului nostru. Totusi, marile sale realizari raman «clasice» in materie si «inepuizabile» atat pentru scriitorul cat si pentru cititorul modern. Fapt de care ne vom convinge poate mai bine, urmarind raporturile realismului cu alte curente literare din secolul al XIX-lea, ca si tranzitia lui catre noul roman al secolului al XX-lea."

(Sorin Alexandrescu)

b) Istoria genului

CONSTANTINESCU, POMPILIU

Romanul romanesc interbelic

Editura Minerva, Bucuresti, 1977

"Pompiliu Constantinescu e un «cititor de romane» ideal. Albert Thibaudet, care a inventat formula, credea si el ca si criticul nostru ca «tout critique este un liseur de romans. le vrais liseur de roman», iar Pompiliu Constantinescu e unul din acei critici gratie carora romanele capata importanta, sunt evaluate si asezate intr-o ordine, «intr-o societate», cum ar fi spus Thibaudet."

(G. Gheorghita, Postfata)

OLANESCU, C. DIMITRIE

Teatrul la romani

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Studiul Teatrul la romani este o lucrare foarte serioasa reprezentand nu doar o consemnare a evolutiei istorice a artei dramatice, ci pertinente, documentate observatii asupra teatrului ca institutie, asupra societatii culturale romanesti. [.] A fost prima istorie a teatrului [romanesc] alcatuita cu seriozitate, cu ascutime a judecatii critice si cu pertinente criterii de ordin estetic, cu un foarte cuprinzator unghi al cercetarii; a fost prima si, pana in zilele noastre a fost si singura de acest calibru."

(Cristina Dumitrescu, Prefata)

CRETU, NICOLAE

Constructori ai romanului

Editura Eminescu, Bucuresti, 1982

"Intentia noastra este de a defini arta si sensul constructiei la trei mari romancieri romani: Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu. Nu in perspectiva unei universale poezii a romanului, ci in aceea a poeticilor romancierilor. Pentru ca in fiecare mare roman, la orice romancier autentic exista o constiinta a «limbajului» tehnicilor (a situarii in el) si totodata a unor deschideri de semnificatie virtuala proprii acestui limbaj. Inteleasa nedeformat, arhitectura romanului este o sinteza, la care participa toate nivelurile si articulatiile textului, fie direct, fie implicate in jocul raporturilor structura - constructie."

(N. Cretu, Constructie si structura)

DAIX, PIERRE

Sapte secole de roman

Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1966

" aceasta lucrare nu poate fi confundata cu o adevarata istorie a romanului. Scopul meu a fost cu mult mai modest: acela de a inlesni unele reclarificari ce mi se par mai importante si susceptibile de a arunca o lumina mai precisa asupra istoriei literaturii noastre si a luptelor scriitorilor nostri; de a stabili cateva jaloane pentru o critica a traditiei, in general sectara si periculoasa in aceste domenii."

(Pierre Daix, Postfata autorului)

VIANU, TUDOR

Arta prozatorilor romani

Editura Minerva, Bucuresti, 1981

"In anul 1941 vede lumina tiparului Arta prozatorilor romani a lui Tudor Vianu. In acelasi an apare si Istoria. a lui Calinescu. Ambele lucrari sunt carti fundamentale pentru cunoasterea si receptarea literaturii romane. T. Vianu examineaza devenirea prozei romanesti din perspectiva proceselor de arta. Cartea este «o contributie majora, de mare rafinament la definirea originalitatii scriitorilor romani. Cei 60 de creatori discutati s-au bucurat de interesul interpretativ al marelui invatat si au beneficiat, cei mai multi, de judecati de valoare memorabile, metafora critica fiind investita cu functiile esentiale ale unui instrument de cunoastere» (H. Zalis). Astfel, Vianu oficiaza un act creator de cultura, propunand o intinsa meditatie despre experiente si mijloace scriitoricesti. Cartea unica in genul ei este si o incununare de estetica literara evolutiva, o istorie stilistica a prozei romanesti."

(P. Constantinescu)

TOMUS, MIRCEA

Romanul romanului romanesc, vol. I - In cautarea personajului

Editura Gramar, Bucuresti, 1999

"Pentru ce un roman al romanului romanesc si nu, pur si simplu, o istorie a lui ? Dar, mai intai, in fond care sa fie diferenta dintre istorie si roman, de vreme ce este unanim recunoscut ca fiecare roman cuprinde cel putin cate o «istorie», iar istoria, in intregul sau in infatisarile ei fragmentare, cuprinde si ea nenumarate romane, cel putin presupuse, ascunse si nemanifestate ca atare, deci virtuale? Nu poate avea loc indoiala ca fiecare din ele contine o materie de fapte, de evenimente care le fac, adesea, pasul cadentat al desfasurarii lor foarte asemanator, daca nu chiar identic pe langa acesta, substanta evenimentiala, atat a istoriei, cat si a romanului cunosc o inlantuire, o desfasurare in durata care duce de la puncte sau zone initiale, de origine a proceselor faptice, prin acumulare de continut activ, spre cate o implinire, cate un final."

(M. Tomus, Preliminarii)

TOMUS, MIRCEA

Romanul romanului romanesc, vol. II

Editura Gramar, Bucuresti, 2000

"Dupa cum am vazut, in primul volum al acestei incercari de a reface destinul romanului romanesc in perspectiva unei devenirii si a unei structurari avand trasaturile principale ale unor de roman, care au putut sa fie atat antecedentele lui istorice, interdeterminarile antropo si socio-culturale si, mai ales cei dintai pasi pe calea afirmarii de sine ca entitate literara, pe de-o parte autonoma, pe de alta cu trasaturile ei particulare, proiectul unei viziuni romanesti asupra romanul romanesc insusi, credem ca ne obliga sa indeplinim acea «formalitate epica» a fiecarei constructii de acest fel, care presupune stabilirea identitatii cat mai precise a personajului sau actantului sau principal; adica a romanului."

(Mircea Tomus, Preliminarii)

PROTOPOPESCU, ALEXANDRU

Romanul psihologic romanesc

Editura Eminescu, Bucuresti, 1978

"Este o carte proaspata si incitanta. Asta in primul rand fiindca discutia in jurul romanului in general, al celui psihologic in special, e departe de a-si fi epuizat zacamintele; dar si fiindca «ultimul boem al veacului» avea/trebuia sa aiba suficient dispret fata de prejudecati si canoane pentru a sfida marginile traditionale ale dezbaterii. Surprinzatoare, cu toate acestea, cumintenia enunturilor, metoda analitica atent rabdurie, aproape tematoare cand atinge zone nevralgice, deferenta, chiar daca adesea contrazisa in aparteuri rebele, fata de marile locuri comune. Dupa doua capitole de introducere teoretica si incursiune istorica (In cautarea genezei si Viziuni asupra metodei), reprezentantii romanului romanesc sunt comentati pe rand, intr-o ordine subtil valoranta (Rebreanu, H. Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Gib Mihaescu, Mircea Eliade, M. Blecher)."

(Irina Petras, "Apostrof", nr. 2 (129), 2001)

ROBERT, MARTHE

Romanul inceputurilor si inceputurile romanului

Editura Univers, Bucuresti, 1983

"Fata de multitudinea de teorii ale romanului formulate fie de scriitorii insisi, fie de teoreticieni ai literaturii, cartea Romanul inceputurilor si inceputurile romanului, publicata de Marthe Robert in 1972, reuseste performanta, greu de atins astazi, de a propune o teorie originala, privind originea, substanta si forma romanului modern european, a carei noutate apare evidenta printr-o raportare oricat de sumara (si inevitabil lacunara) la unele din cele mai cunoscute opinii ale criticii literare privind aparitia si evolutia romanului modern, in care autoarea dialogheaza implicit sau explicit in cartea sa."

(Angela Ion, Prefata)

UNGUREANU, CORNEL

Proza romaneasca de azi

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985

"O sinteza de mari dimensiuni se anunta, la aparitie, Proza romaneasca de azi, din care criticul a publicat numai primul volum, intitulat Cucerirea traditiei, lucrare masiva, ambitioasa, conceputa in spirit personal; in prima parte, asa-numitul «deceniu unu» (de la Sadoveanu la Marin Preda si Vasile Voiculescu postum), iar in a doua de prozatorii generatiei '60. Cum era de asteptat, autorii sunt comentati dintr-o perspectiva contextuala, sinteze fiind intrucatva anticipata de cartile anterioare ale criticului. Pentru a realiza o istorie a contextelor, nu doar a textelor, criticul recurge la informatii de ordin sociologic, psihologic si chiar psihanalitic. Scriitorii sunt cercetati in totalitatea aspectelor analizabile, de la articolul publicistic la marturii programatice exprimate in tablete, confesiuni de autor si interviuri.

(Cornel Moraru, Dictionarul esential al scriitorilor romani,
Albatros, Bucuresti, 2000)

VLAD, ION

Povestirea. Destinul unei structuri epice

Editura Minerva, Bucuresti, 1972

"Incontestabil, reprezentativ pentru evolutia de pana acum a autorului este studiul Povestirea. Destinul unei structuri epice. Este un studiu morfologic a unei forme literare ce si-ar avea corespondent doar in cunoscuta lucrare a lui R. M. Albérès (Metamorphoses du roman, Paris, 1966), in cea a lui V. Propp (morfologia basmului) si, la noi Estetica basmului a lui G. Calinescu. Data fiind raritatea unor asemenea cercetari, apare de la inceput un semn al importantei cercetarii lui I. Vlad, constand tocmai in pionieratul ei. In alta ordine de idei, inainte de a se trece la studiul nuvelei or romanului, era legitima investigarea povestirii, ea regasindu-se in unele din liniamentele ei, cu celelalte specii epice."

(Serafim Duicu, "Vatra", 1972)

FORSTER, E. M.

Aspecte ale romanului

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"Aparuta initial in 1927, lucrarea Aspecte ale romanului a remarcabilului romancier, nuvelist, critic si eseist englez E. M. Forster este astazi o carte clasica. Ea nu poate lipsi din nici o bibliografie privind investigatia critica a romanului ca subiect literar. Este vorba mai putin de o istorie a romanului cat de o discutie spirituala si patrunzatoare a principalelor aspecte ale romanului (naratiunea, personajele, intriga, fantezia, profetia, scena si ritmul). Sustinuta si argumentata cu ample referiri la principalele monumente ale genului, lucrarea, care se citeste cu deosebita placere, contribuie atat la largirea orizontului cititorului de rand cat si la a specialistilor."

(Postfata)

MANOLESCU, NICOLAE

Arca lui Noe, vol I, II, III

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"Carte fundamentala pentru teoria romanului romanesc. Analizand romane, criticul vrea sa degajeze «chipul Romanului» nostru; stabilind o tipologie posibila, el nu ierarhizeaza si nu-si declina preferinta pentru o categorie sau alta"

(M. Zaciu" "Tribuna", 1980)

"Tricotomia manolesciana, ca orice ipostaza, este discutabila, dar ea infatiseaza cateva avantaje. Mai intai, ingaduie criticului o larga cuprindere evolutiva, prima de acest fel; in al doilea rand, fundamenteaza, zicem, teoretic (tot pentru prima data) modernitatea prozei, consecvent logic. Trecerea doricului spre ionic, altfel zicand aparitia ionicului in gloria tarzie a doricului, se infatiseaza nuantat. De aici porneste - si e al patrulea avantaj - specificul marcat al modernismului romanesc; e o excelenta aplicare creatoare a sincronismului lovinescian."

(Paul Georgescu, "Romania literara", 1980)

ALBÉRèS, R.M.

Istoria romanului modern

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"Cartea lui R.M. Albérès are meritul de a oferi o buna initiere in istoria romanului modern. Roman care, in zilele noastre mai ales, are nevoie, cum am mai spus, de o initiere istorica si teoretica. A te initia inseamna a cobori spre un «initium», spre un inceput. A cauta originile romanului si repetatele sale resurectii (arta renaste cu fiecare opera autentica), inseamna a proceda in spiritul insusi al romanului ca gen al tuturor explorarilor, al tuturor cautarilor."

(N. Balota, Prefata)

BALOTA, NICOLAE

Universul prozei

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Toate aceste studii, oricat de divergente in aparenta, pornesc dintr-o viziune coerenta asupra trecutului si, chiar asupra prezentului. Ele sunt fragmente dintr-o mai ampla istorie analitica a literaturii romane la care lucrez."

(Nicolae Balota)

BALOTA, NICOLAE

De la Ion la Ioanide

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"Valorile literare asupra carora se apleaca exegetul sunt fie valori consacrate de vechea critica asupra carora se aduce o judecata sau o perspectiva noua, fie valori insuficient explorate, fie altele care abia acum sunt scoase la lumina pentru a fi descifrate cu adevarat. Esentialmente De la Ion la Ioanide (carte care-si propune un bilant al prozei moderne romanesti in care intra Rebreanu, Iorga, Parvan, Ibraileanu, Blecher, Gib Mihaescu, Pavel Dan, Al. Philippide, V. Voiculescu, Urmuz, Calinescu) este o carte de «revizuiri literare», cea mai cuprinzatoare si mai angajat programatica incercare de revizuire literara din toate cele pe care le-am putea trece la aceste capitole in ultimele decenii."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1974)

HOLBAN, IOAN

Profiluri epice contemporane

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987

"Istoria romanului romanesc in ultimele decenii se confrunta cu istoria personajului sau, in al carui profil se poate recunoaste intotdeauna figura autorului, «intors» in propriul text.

Este aici nu un alt «narcisism» al scriitorului, cat nevoia acuta de a «experimenta» el insusi realul; in aceasta semnificatie a prezentei prozatorului in textura propriei opere trebuie cautata si explicatia interesului cititorilor contemporani pentru roman: cunoscand personajul, el recunoaste scriitorul, descoperindu-si astfel propriul chip in oglinda textului."

(Ioan Holban)

De la N. Filimon la G. Calinescu. Studii de sociologie a romanului romanesc

Editura Minerva, Bucuresti, 1982

"Va reiesi mai clar acum de ce romanul constituie un obiect privilegiat al sociologiei literare: in doua cuvinte, fiindca e genul care prin excelenta se hraneste din istorie, genul maximei socialitati. El vine in felul acesta in intampinarea unei vechi ambitii a disciplinei, aceea de a cauta radacina creatiei imaginare in «inraurirea mediului», sau, in termeni mai putin marcati de pozitivism, de a explora in ce chip literatura exprima sau transfigureaza «datul» socio-istoric ambiant."

(Paul Cornea)

LAZARESCU, GHEORGHE

Romanul de analiza psihologica in literatura romana interbelica

Editura Minerva, Bucuresti, 1983

"In anii imediat urmatori primului razboi mondial, romanul romanesc a cunoscut un exceptional salt calitativ, care s-a manifestat atat prin extinderea zonei de investigatie asupra domeniului vast al psihicului cat si prin perfectionarea tehnicii literare de disectie in profunzime.

Vom incerca sa demonstram in acest studiu bogatia si varietatea romanului romanesc de analiza psihologica, urmarind atat caracteristicile care il apropie de modelele genului din literatura universala cat si, mai ales, actele sale de profunda originalitate."

(Gheorghe Lazarescu, Introducere)

a) Teoria dramaticului. Poetica

SESTOV, LEV

Filozofia tragediei

Editura Univers, Bucuresti, 1999

"In sfera contingentului, suferinta umana depaseste limitele estetice si etice ale tragediei, ca reprezentare artistica a ideii de «frumos», a ideii de «bine».

Confruntat cu revelatia completa a lipsei de inteles a vidului creat de o suferinta, «accidentala» ruptura existentiala, Sestov se refugiaza pe pozitiile unui idealism care aduce experienta tragicului sub incidenta «maretiei morale»: suferinta isi gaseste astfel justificarea in posibilitatea, chiar necesitatea «renasterii» ori transformarii interioare. Hamlet, Macbeth, Lear, inspaimantatoare spectre ale hazardului, ale destinului orb, incontrolabil - devin pe rand, purtatorii unui mesaj semnificativ, indubitabil, semnatarii lucizi ai pactului insuportabil, dar intemeiat cu «necesitate rationala». Hamlet traverseaza experienta disperarii, nebuniei, crimei, pentru a ajunge in final sa-si dea seama ca dislocarea temporala trebuie reparata in interior, la nivelul constiintei morale."

(Ramona Fotiade, Lev Sestov si problema binelui - Studiu introductiv)

PETRESCU, CAMIL

Comentarii si delimitari in teatru

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

".in acest volum impozant, [.] avem pentru prima oara adunata, cu exceptia cronicii teatrale propriu-zise, intreaga opera teatrologica a lui Camil Petrescu. E, negresit, o restituire de referinta. Pentru ca in sumarul acestei editii aflam nu numai lucrari cunoscute, dar azi intruvabile ca Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici, Addenda la fasul tratat si Modalitatea estetica a teatrului, dar si o lucrare tot teoretica inedita Modalitatea artistica a teatrului. Un volum alcatuit in jurul unei idei interesante, cu piese care slujesc excelent ideea si care, laolalta, ni-l prezinta pe exceptionalul ganditor teatral care a fost Camil Petrescu.

Recitindu-i acum lucrarile acestea, cele cunoscute, cele quasiinedite si cele selectate din presa vremii, se realizeaza nu numai calitatea de cugetare a acestei sectiuni din opera scriitorului dar si febricitatea polemica a celor mai importante dintre aceste texte."

(Z. Ornea, "Romania literara", 1984)

MICHEL VIEGNES

Teatrul

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1999

"Cuvantul «teatru» provine dintr-un termen grecesc, insemnand «ceea ce este privit». Substantivul «drama» semnifica, etimologic, «actiune». Cele doua notiuni exprima intreaga esenta a teatrului: o actiune interpretata de actori, sub ochii unui public. Arta dramatica ocupa un loc atat de central in cultura noastra incat avem tendinta sa o socotim universala, ceea ce aproape si este: toate marile civilizatii sedentare au dezvoltat forme de teatru derivate, la origine, din ceremonii religioase. In afara Europei, aflam bogate traditii teatrale in India, China, Indonezia, Japonia."

(Michel Viegnes, Teatrul occidental)

UBERSFELD, ANNE

Termenii cheie ai analizei teatrului

Editura Institutul European, Iasi, 1999

"Versiunea romaneasca a cartii Termeni cheie ai analizei teatrului e un dictionar care inregistreaza si explica cele mai importante si utilizate concepte si nume de care se serveste comentariul teatrologic curent. Titlul dat cartii nu-i acopera in totalitate continutul, pentru ca alaturi de articole ce dezvaluie semnificatiile unor concepte, gasim altele care fac vorbire despre teoreticieni (ori practicieni cu aplecare spre teorie) care au imbogatit ideologia teatrului (Aristotel sau Brecht). Prezentarile succinte si clare sunt urmate de o bibliografie esentiala a carei consultare poate furniza celor interesati detalii suplimentare."

(Mircea Morariu, "Familia", nr. 11-12, 2000)

CUSSET, CRISTOPHE

Tragedia greaca

Editura Institutul European, Iasi, 1999

"Cartea este o prezentare succinta a conceptelor si a structurilor fundamentale legate de tragedia greaca, analizata atat din perspectiva specta­go­logica, cat si formula textuala. Melanjul text - spectacol devine punctul de referinta in demersul intreprins, axat pe fuziunea acestor coordonate si pe efectul obtinut prin actul reprezentatiei.

Configuratie spectaculoasa, tragedia este raportata la ceremoniile religioase, subsumate zeului Dionisos si la primele manifestari teatrale cu caracter ritual. Ca «fapt literar», reinterpreteaza legatura cu mitul, impunandu-se printr-o formula heteroclita."

(Michaela Michailov, "Observator cultural", 1999)

DEFAYS, JEAN-MARC

Comicul

Editura Institutul European, Iasi, 2000

"Rasul a exercitat intotdeauna o certa fascinatie, probabil pentru ca el manifesta ambivalenta conditiei umane: «propriu omului», spiritual sublim, rasul este deopotriva instinctiv, impulsiv, primar; de asemenea, comicul trimite constant de la cultura catre natura noastra si viceversa. In sanul unei comunitati, comicul pune in joc alternativa solidaritatii («se rade cu») si a excluderii («se rade de»), care intemeiaza grupul si de care depinde locul pe care il ocupa fiecare individ. In fine, intre pulsiune si interdictii, rasetele noastre si ale altora pun in seama si in cauza compromisul pe care se construieste identitatea oricui. Mizele comicului sunt deci pe cat de numeroase pe atat de importante."

(Jean-Marc Defays, Prejudecatile)

POPA, MARIAN

Comicologia

Editura Univers, Bucuresti, 1975

"Comicologia lui Marian Popa este un adevarat bombardament informational, gandit sa ajunga in final la o poetica bibliografica, in sensul unei cuprinderi enciclopedice a unei materii foarte vaste. Lucrarea e, in acelasi timp, o exegeza organizata sistematic spre a defini, nu numai informativ, conceptul de comic. Daca informatia ar fi ramas numai in stadiul bibliografic, cercetarea lui Marian Popa ar fi avut numai un caracter tehnic, de instrument de lucru, dar autorul merge mai departe, devenind, personal in organizare si interpretari, exprimand «punctul de vedere» prin exemplificari si ilustrari. Si exemplificarile merg de la Shakespeare la Eminescu si Macedonski sau de la Swift si Pope la Romulus Vulpescu sau la Marin Sorescu.

Comicologia e cartea unui autor cu mult umor".

(Emil Manu, "Saptamana", 1975)

MUNTEANU, ROMUL

Farsa tragica

Editura Univers, Bucuresti, 1970

"Generata de anumite premise caracteristice secolului in care traim, farsa tragica a impus in cele din urma anumite conventii artistice in dramaturgia secolului XX, pe care dialectica fireasca a luptei dintre vechi si nou le va surpa poate, in numele unor alte idealuri din arta, nascute si ele dintr-o inepuizabila sete de innoire. Dar oricare ar fi natura unor experiente artistice viitoare, ea ramane in istoria literara ca acel fenomen artistic specific epocii in care traim."

(Romul Munteanu, Din prezentarea cartii)

FAGUET, ÉMILE

Drama antica. Drama moderna

Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971

"Clar in analiza, intunecat in concluzii, seducator in cercetare, dezolant in consecinte, antrenat in argumentatie si deconectat in perspectiva, Faguet ne apare de o stranie complexitate! Calm si entuziast, modest si orgolios, trist si surazator, crestin credincios si pagan agresiv, isi schimba rand pe rand fatetele inegal taiate, ca un cristal care se roteste.

Uneori extrem de alert, manuieste fraze scurte si pline de idei, intelese si subintelese, cu care provoaca evidentele. Alteori, iritat, de o surprinzatoare vigoare in rationament, iti taie parca orice replica si orice obiectie.

Analizand insa destul de sistematic, in special tragedia greaca, engleza si franceza, Faguet stabileste in final trei sisteme in care se incadreaza dramaticul. Primul, cel al grecilor, se va caracteriza prin nazuinta spre un frumos, simplu, nobil si armonios. Drama engleza va fi construita pe baza de ascutite observatii istorice si morale. In schimb, sistemul dramatic francez, oricate variante ar prezenta, nu se poate lipsi niciodata de un anumit spirit cartezian exigent in ceea ce priveste ordinea, claritatea si logica."

(Marcel Petrisor, Prefata)

GRAMATOPOL, MIHAI

Moira, Mythos, Drama

Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969

"Paginile acestui volum se straduiesc sa infatiseze poezia tragica ateniana intr-o dubla perspectiva, a rezonantei pe care va fi avut-o dupa cate ne putem da seama, in sufletele contemporanilor lui Eschil si Sofocle si a ecoului in constiinta umanitatii moderne.

Pentru o cat mai exacta conturare a celor ce ne-am propus, am incercat sa situam fenomenul literar respectiv in ambianta istorica, sociala si artistica a vremii in care s-a manifestat. De aceea, capitolele care se succed, si uneori ordonarea materialului in cadrul acestora, nu sunt tinute a urma o inlantuire demonstrativa din aproape in aproape, ci dimpotriva, cauta sa inconjoare din diferite orizonturi, cu precautie, o realitate care, datorita multimii veacurilor, se lasa greu surprinsa."

(Mihai Gramatopol, Postfata)

RACHET, GUY

Tragedia greaca

Editura Univers, Bucuresti, 1980

"Oare in ce mod un om al secolului XX poate aborda tragedia greaca?

Oare cum se mai poate simti el implicat in problemele pe care acesta le ridica?

In cele din urma, tragedia greaca ramane o simpla curiozitate de erudit sau ne apare drept o realizare eterna, ca o fiinta vesnic vie, o opera care ne mai implica inca in calitatea noastra de oameni?

Sunt cateva intrebari la care incearca sa raspunda autorul acestui studiu de amploare consacrat tragediei grecesti, subliniind faptul ca « atat timp cat va exista o voce care sa se ridice impotriva tiranilor care strivesc omul, tragedia greaca va ramane vie si va continua sa gaseasca in noi motivatia acestei supravietuiri»."

(Guy Rachet, Prolog)

a) Istoria si critica literara

PAPADIMA, OVIDIU

Creatorii si lumea lor

Fundatia regala pentru literatura si arta, Bucuresti, 1943

Volumul cuprinde trei mari sectiuni: I. Carti si probleme: Simion Barnut - un profet al nationalismului nostru; Nichifor Crainic si eforturile noastre de orientare; Lucian Blaga vazut de V. Bancila. II. Din lumea eticei: Despre destinul eticei noastre. Gib Mihaescu sau arta ca forma a energiei; M. Sadoveanu si adancimile etnicului nostru; Ionel Teodoreanu sau despre agonia unei lumi sufletesti. III. Despre poeti: Iluminarile lui Vasile Voiculescu, Aspecte din poezia lui Ion Pillat; Energia facuta vers: Cotrus; Poezia lui Nichifor Crainic; Jocul poetic al lui Emil Botta.

MARINO, ADRIAN

Introducere in critica literara

Editura Tineretului, Bucuresti, 1968

"Introducerea este un tratat in toata regula, echivalent, pentru critica, cu teoria literaturii a lui Wellek si Warren. Procedarea e la fel de meticuloasa, de exhaustiva. Sunt atinse mai toate problemele principale: ale literaturii mai intai (limbajul, structura operei), ale criticii, pe urma (obiective, functii, judecata critica, metoda etc.). Fiecare capitol «rezuma» si «actualizeaza» datele problemei. Exemplele, numeroase, nu sunt aplicative, cat teoretice: lucrul se explica prin conceptia autorului despre carte."

(Nicolae Manolescu, "Contemporanul", 17 ianuarie 1969, nr. 3 (1162))

MARINO, ADRIAN

Critica ideilor literare

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974

"Ambitia lui Adrian Marino este aceea [.] de a elabora un sistem critic propriu, o metoda riguroasa de cercetare si interpretare a literaturii in parametrii ei specifici.

Metoda pe care Adrian Marino o propune este aceea a hermeneuticii ideilor literare si cuprinde, in mare, trei etape: ideea literara - modelul literar - interpretarea si creatia hermeneutica, acest din urma etaj incluzandu-le, intr-un act totalizator, si pe celelalte doua.

Baza intregii constructii critice o constituie conceperea literaturii, in ciuda aparentei proteice, ca un sistem de invariante si recurente, de constante literare. Si astfel de constante sunt desigur ideile literare."

(Paul Dugneanu, Constructie si rigoare, in "Luceafarul",
6 septembrie 1975, nr. 36 (697), anul XVIII)

MAURON, CHARLES

De la metaforele obsedante la mitul personal

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

"Intre psihanaliza si critica tematica - si adesea explicit polemic fata de acestea - studiul lui Charles Mauron propune o noua metoda de analiza a literaturii, psihocritica. Aceasta presupune ca dedesubtul retelei asociative a unei opere literare actioneaza matricea imaginativa a mitului personal al autorului, o «fantasma» ce evolueaza in timp, coordonand amintiri, materiale literare, obiecte si lecturi deopotriva, fara a se desparti de conflictele adolescentei sau de evenimentele traumatice, originare, ale biografiei. Astfel, criticul poate controla ipoteza explicativa a anumitor imagini, comparand contextul biografic cu evolutia mitului."

(Ioana Bot, Postfata)

FRYE, NORTHROP

Anatomia criticii

Editura Univers, Bucuresti 1972

"Cartea de fata este alcatuita din eseuri in sensul original al cuvantului (de incercare sau tentativa incompleta), propunandu-si sa cerceteze posibilitatea realizarii unei perspective sinoptice asupra domeniului, teoriei, metodei si principiilor criticii literare. Scopul principal al studiului este sa expuna temeiurile pe care se sprijina convingerea mea ca o asemenea perspectiva sinoptica este posibila."

(Northrop Frye)

WELLEK, RENÉ

Istoria criticii literare moderne - 1750-1950, vol. I-IV

Editura Univers, Bucuresti, 1974

"Dupa parerea mea, istoria criticii literare, departe de a fi un subiect de domeniul exclusiv al anticriticii, este chemata sa ajute la explicarea si interpretarea situatiei actuale. La randul ei, va putea fi inteleasa cu adevarat numai in lumina unei teorii literare moderne. In lucrarea noastra am ales ca punct de plecare mijlocul secolului al XVII-lea, momentul semnificativ in care a inceput dezintegrarea sistemului neoclasic de doctrine literare constituit inca din timpul Renasterii.

In ceea ce priveste acceptiunea in care folosesc termenul de «critica», subliniez ca prin «critica» inteleg nu numai emiterea unor judecati asupra anumitor carti si autori, adica critica aplicata, ci mai ales ideile privind principiile si teoria literaturii, natura, crearea, functia si efectele literaturii, relatiile ei cu alte activitati ale omului, genurile, procedeele si tehnicile literare, originea si istoria literaturii."

(René Wellek, Prefata)

COTRUS, OVIDIU

Meditatii critice

Editura Minerva, Bucuresti, 1983

"Un dublu talc se ascunde in conceptul de meditatii, termen sub care Ovidiu Cotrus a tinut sa-si adune in volum studiile sale critice; un dublu talc ce tradeaza, deopotriva, formatia sa intelectuala precum si tipul de critica pe care a inteles s-o proceseze cu o acuta constiinta de sine. E vorba, in primul rand, de o sugestie asupra formatiei sale spirituale in care filosoful - inteles ca plan speculativ, al ideilor generale - detine un rol eminent."

(St. Augustin Doinas, Studiu introductiv)

GORCEA, PETRU MIHAI

Nesomnul capodoperelor

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977

"In eseul Nesomnul capodoperelor - care da titlul volumului - Petru Mihai Gorcea incearca o sinteza asupra criticii actuale, sinteza desfasurata in linii ferme, el lasand sa se inteleaga ca este adeptul unei «critici totale», din care nu lipsesc nici sugestii structuraliste, tematice (in special), predominand analiza «reprezentarilor», adica a «nuantelor-cheie» dintr-o opera literara, de preferinta capodopera."

(S. I. Nicolaescu, "Arges", 1977)

Metodologia istoriei si criticii literare

Editura Academiei R.S.R., 1969

"Istoria literaturii unui popor este insasi desfasurarea vietii ei in decursul veacurilor, desfasurare ce poate da uneori impresia ca ar fi dominata de capriciile de neinteles ale intamplarii. In istoria literara aceasta desfasurare ce pare oarba capata claritate, ordine si inteles; metaforic, si deci exagerand, haosul devine cosmos, ca in mitologia greaca, conglomeratele de fapte supunandu-se ratiunii ordonatoare."

(Ov. Papadima, Intre istorie si critica literara)

REGMAN, CORNEL

Cica niste cronicari

Editura Eminescu, Bucuresti, 1970

"Spectacolul oferit de analiza criticului este nu o data tragi-comic, insusire anuntata in cateva randuri chiar din titluri: «Echinoctiul nebunilor si delirul criticilor; O interpretare noua a operei lui Rebreanu. Cat de noua? Grigore Hagiu asumandu-si riscurile». Cat de limbajul utilizat, exemplele citate sunt, desigur, concludente."

(Nicolae Ciobanu, "Luceafarul", 1970)

VLAD, ION

Intre analiza si sinteza

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970

"Modernitatea lui Vlad Ion este tipica unui cercetator temperat, cenzurat de o estetica de derivatie clasicizanta. De aceea relatia dintre traditie si modernitate se gaseste intr-un raport relativ de conciliere. Compozitia reprezinta astfel un proces de ordonare a operei. Romanul se configureaza ca o opera construita. Teoria genurilor separa poezia ca un mod specific de cunoastere."

(Romul Munteanu, Descoperirea operei, "Romania literara", 1970)

ZARIFOPOL, PAUL

Pentru arta literara, vol. I-II

Editura Minerva, Bucuresti, 1971

"S-a spus despre Zarifopol ca a fost in literatura noastra o aparitie de exceptie ciudata si prematura. Criticismul, iconoclastia, rigoarea lui estetica au putut intimida rationalismul sau sceptic si ironic aparut ca lipsit de metafizica si de sensul sublimului. In fapt, n-a fost inteles cum trebuie decat in mica masura si mai ales de catre tanara generatie, care s-a recunoscut in atitudinile lui singulare si intr-un fel teribilist. Ea a intuit spiritul modern din Registrul ideilor gingase si din volumul Pentru arta literara si a imbratisat ideile cu care se simtea solidara: anticlasicismul, autenticitatea valorii, arta ca domeniu de sine statator.Paul Zarifopol n-a fost un «batran» cum se mai crede, nici un rationalist à outrance, nici un «estetizant» in senul comun si depreciat al cuvantului. Receptivitatea sa la revolutiile artistice ale veacului XX s-a dovedit remarcabila, iar teoria autonomista, pe care a sustinut-o pana la exclusivism, are intemeieri dintre cele mai pozitive."

(Al. Sandulescu, Prefata)

STREINU, VLADIMIR

Pagini de critica literara, vol. I-V

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"Impresioneaza, in aceste volume, acuitatea si profunzimea observatiei. Vladimir Streinu a practicat un «gen» de cronica literara eseu. Cartea sau autorul comentat devin obiecte de minutioasa si inteligenta analiza critica, dar si pretext de filosofare, pretext de profunda reflexie metafizica. Se realizeaza astfel o perpetua pendulare intre concretul operei si universalitatea ideilor sub semnul carora ea se dovedeste a sta. De aici farmecul deosebit al fiecarui studiu, al fiecarei analize, conceputa in spirit montaignian."

MIHAILESCU, FLORIN

Conceptul de critica literara in Romania, vol. I, II

Editura Minerva, Bucuresti, 1976, 1979

"Conceptul de critica literara in Romania, care nu este nicidecum o istorie a criticii, ci o istorie a conceptelor ei, este o sinteza remarcabila prin ceea ce convinge cu adevarat. O admiram, atat pentru ideile pe care le actualizeaza si ne face sa ni le insusim si sa meditam activ asupra lor, cat si pentru puterea de constructie a unui tanar critic foarte talentat. "

(Zaharia Sangeorzan, "Cronica", 1976)

VIANU, TUDOR

Scriitori romani, vol. I, II, III

Editura Minerva, Bucuresti, 1970

Estetica si critica literara romana a ultimei jumatati de veac inregistreaza doua eminente personalitati, a caror aparenta incompatibilitate asigura, in fapt, armonia si echilibrul spiritual al acestei epoci: G. Calinescu si Tudor Vianu. Primul, un temperament romantic, dezlantuit, puternic, subiectiv, intolerabil, un vizionar cu intuitii strafulgeratoare, aruncand fascicule de lumina peste tinuturi inaccesibile pana la el, avand sugestii surprinzatoare, de o fertilitate neobisnuita, care au deschis imens campul cercetarii literare, un Achile al artelor.

Cel de-al doilea, Tudor Vianu, a existat parca pentru a-si completa emulul prin temperanta si intelepciune superioara, expresie a unui intelectualism rafinat, puternic dominat de sistem, cu alte cuvinte un spirit clasic, un factor de stabilitate, echilibru si armonie, un aristocrat, un Nestor al culturii."

(Pompiliu Marcea, Postfata)

ZARIFOPOL, PAUL

Incercari de precizie literara

Editura Amarcord, Timisoara, 1988

"Polemismul lui Zarifopol nu pornea din capriciu artagos sau din negativism cusurgiu, desi multora asa li s-a parut. Polemismul sau decurgea dintr-o atitudine clara si consecventa. El a urmarit cu amuzata sau necrutatoare rabdare nu numai grimasa ridicola a semidoctismului snob si laconic, nu numai pittacismul, fie diletant, fie «stiintific», ci si cauzele lor mult mai adanci, anume lenea gandirii si, in ultima instanta, pofta de dominatie, ceea ce, in esenta, inseamna irationalism si violenta. Pe acestea le-a hartuit si dat in vileag Zarifopol cat a putut, neslabindu-le catusi de putin o viata intreaga."

(Al. Paleologu, Studiu introductiv)

ENESCU, RADU

Critica si valoare

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973

"Intreg studiul Critica si valoare are ca temeinicie conceptul de «esuare» a atitudinilor fundamentale ale omului in situatia de interferenta a acestuia cu lumea, in schimbul material dintre el si natura, schimb generator al valorilor. Cand raportul subiect obiect produce «o deturnare de finalitate», se manifesta actul critic. Acesta reprezinta un moment de rasfrangere, de reflexie. Structura lui cuprinde «atitudini intrerupte, la un moment dat, din desfasurarea lor fireasca, esuate intr-un fel in actiunea lor normala». Radu Enescu opereaza o transmutare a acestui concept din domeniul gnoseologic in domeniul axiologic, unde determina atat geneza cat si valabilitatea valorilor."

(Dumitru Velea, "Romania literara", 24 aprilie 1985, nr. 17)

REGMAN, CORNEL

Dinspre "Cercul literar" spre "Optzecisti" - eseuri/critica

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1997

"Cu exceptia catorva articole «restituite» de editori [.] cartea de fata cuprinde, in cele doua sectiuni principale ale ei, sugerate chiar prin titlu (Dinspre «Cercul literar» spre «Optzecisti»), studii, prezentari, dialoguri, evocari si polemici, dar mai ales cronici literare scrise dupa 1990. Fara pretentia de sistematizare, acestea nazuiesc sa arunce lumini lamuritoare asupra celor doua campuri invecinate, unul apartinand de pe acum istoriei literare, celalalt - actualitatii nemijlocite. Pe de-o parte, asadar, Radu Stanca, I. Negoitescu, Stefan Augustin Doinas, Ion D. Sarbu si ceilalti «cerchisti», pe de alta, Mircea Cartarescu, Bedros Horasangian, Florin Iaru, Alexandru Musina - deschizand seria «optzecistilor»."

(Postfata)

DRAGOMIRESCU, MIHAIL

Scrieri critice si estetice

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969

"Spiritul dogmatic, desi prefigurat inca in primele lucrari, nu a guvernat decat scrisul lui Dragomirescu de dupa primul razboi mondial, cand si-a elaborat Stiinta literaturii, care, dincolo de aplecarile excesive spre schema si estetica integrala, prezinta calitati incontestabile recunoscute de esteticieni cu prestigiu. Si, oricum, acel atat de des invocat spirit dogmatic nu poate anula valorile reale ale unei activitati pasionate, sincer animata de dorinta de a contribui la progresul literelor romanesti. Intr-o perioada (1895-1910) mult framantata de tendinte centrifuge, dominata de polemici incinse intre noile orientari estetico-literare (poporanism, samanatorism, simbolism), Mihail Dragomirescu a aparat cu talent legitimitatea esteticului, realmente amenintat de imixtiunea unor factori alogeni.

Opera lui M. Dragomirescu, acoperita prea multe decenii de uitare si nedreapta depreciere, reclama un atent examen la obiect, eliberat de chingile oricarei prejudecati, reasezandu-se in drepturile ce i se cuvin."

(Zigu Ornea, Studiu introductiv)

MAIORESCU, TITU

Critice I, II

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Influenta lui Maiorescu a lucrat in sensul temeiniciei, a descurajat mediocritatea si a facut imposibila farsa culturala. Reputatiile daramate de el nu s-au mai putut reface, admiram si astazi verbul lui critic, sobru si incisiv, demnitatea lui polemica de la care nu s-a abatut niciodata, prin evitarea oricarui atac personal, prin mentinerea in singurul plan al ideilor."

(Tudor Vianu, Istoria literaturii romane moderne)

DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN

Studii critice

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

Activitatea lui Gherea se intemeiaza pe un paradox. Cea mai importanta dimensiune a activitatii sale nu este aceea desfasurata in domeniul literar (critica, teorie, estetica), ci in acela social-politic. Daca e sa privim adevarul in fata, Gherea s-a intalnit cu literatura mai mult intamplator, ca autodidact, pasionat de lectura sau, mai exact, a devenit critic literar din nevoia acuta de a-si comunica, intr-o forma asa-zicand «diplomatica», ideile sociale si politice, de a folosi orice cale ca acestea sa patrunda in cele mai diverse medii intelectuale."

(Mihai Dragan, "Cronica", 1976)

MUNTEANU, ROMUL

Metamorfozele criticii europene moderne

Editura Univers, Bucuresti, 1975

"Critica reprezinta o metamorfoza continua, dictata de necesitatea racordarii ei permanente la contemporaneitate. Din aceasta cauza, chiar si atunci cand acceptam ideea unei istorii a criticii, aceasta apare ca o continua despartire de trecut, ca o forta care isi sedimenteaza reziduurile intr-o imensa urna funerara, din care nu razbat decat acele lumini ce pot intretine incandescenta actualitatii.

Modul de asumare a criticii din secolele trecute, ca si din veacul nostru, nu poate evita spatiile albe, conexiunile care se constituie doar ca niste insule fertile. Harta criticii nu este un inventar complet de nume, ci un flux viabil prin care vocile criticii pot dialoga in modul cel mai firesc."

(Romul Munteanu)

VOLPE, GALVANO DELLA

Critica gustului

Editura Univers, Bucuresti, 1975

".propunem o analiza menita sa ne restituie opera de arta in integra­bili­­tatea ei umana, atat in aspectele ei gnoseologice mai generale, prin care comunica, in esenta, cu alte dimensiuni umane fundamentale, stiintifice si morale, cat si in aspectele ei gnoseologice speciale si tehnice (ceea ce pune problema dimensiunii semantice propriei arte)."

(Galvano della Volpe)

RICHARD, JEAN-PIERRE

Literatura si senzatie

Editura Univers, Bucuresti, 1980

"Critica nu se poate multumi sa gandeasca o gandire. Ea mai trebuie, gratie acesteia, sa urce din imagine in imagine, pana la senzatii. Trebuie sa ajunga pana la actul prin care spiritul, pactizand cu trupul lui si cu trupul altora, s-a unit cu obiectul pentru a se inventa subiect. Aceasta e, pare-se, importanta extrema a criticii lui Jean-Pierre Richard. In ea, constiinta apare nu in gol ci in disputa, straduindu-se sa transforme in materie spirituala o lume incarnata."

(Georges Poulet, Prefata)

HUFNAGEL, ERWIN

Introducere in hermeneutica

Editura Univers, Bucuresti, 1981

"Avantajele si dezavantajele hermeneuticii nu se pot determina in mod global. Este impropriu sa vorbim despre hermeneutica in general. Chiar si coordonarea unor demersuri hermeneutice intr-o «filosofie hermeneutica» nu are drept rezultat decat o simpla legatura exterioara; la o analiza atenta, trasaturile comune care au fost sugerate se dovedesc a fi inexistente. Singura trasatura unificatoare care exista intre hermeneuticile filosofice este constiinta de sine asezata la baza teoriilor lor. Cum arata insa doctrina care le confera acestora un temei comun, continua sa ramana o problema cu desavarsire deschisa. Decizia referitoare la congruente de continut nu trebuie inlocuita printr-o subminare globala. Intentia lucrarii de fata este de a arata in detaliu divergentele si congruentele existente in modul de a concepe fundamentarea teoretica a hermeneuticii. Prin aceasta, polemica, precum si posibilitatea de a relua la nesfarsit problema sunt oarecum ingradite."

(Erwin Hufnagel)

LOVINESCU, EUGEN

Texte critice

Editura Tineretului, Bucuresti, 1968

"Opera lui Lovinescu este perfect unitara si mult mai putin contradictorie decat s-ar parea, reprezentand de fapt o crestere organica usor de sesizat. Ajunge sa constati, de pilda, ca, trecandu-si paginile odata scrise de pe foaia revistei sau ziarului in volum, si apoi reluandu-le, cu amendari, de la un volum de critica la altul «revizuit», apoi la Istoria literaturii romane contemporane din 1925-1929 si, in sfarsit, la cea, concentrata, din 1937, si chiar in Memorii si ciclul final de studii maioresciene, E. Lovinescu pastra cu sfintenie ceea ce i se parea definitiv - din perspectiva timpului ce trece.

Editia de fata restransa [.] a nazuit sa prezinte opera critica a lui E. Lovinescu in mod cat mai cuprinzator, de la pagini din Critice pana la seria ciclului maiorescian si la Memorii. Corpul principal al culegerii il constituie capitolele inchinate poeziei si prozei, respectiv al Evolutiei poeziei lirice si Evolutiei poeziei epice din Istoria literaturii romane contemporane (1937), opera importanta ce rasfrange ideile si metoda criticului in fata majora a activitatii sale, intr-o forma «definitiva», ca sa folosim un termen specific lovinescian."

(I. Negoitescu, Prefata)

CALINESCU, GEORGE

Istoria literaturii romane - dosarul critic

Editura Eminescu, Bucuresti, 1993

"Te intrebi cum a fost posibil ca o carte de asemenea importanta si stralucire sa fie, in acelasi timp, iubita atat de violent si atat de adulata, atat de injuriata si atat de categoric celebrata. In numai cateva luni, august-decembrie 1941, i s-au dedicat circa 130 de articole si studii, cronici si recenzii, note, notite si brosuri ca, dupa aceea, asupra ei sa cada tacerea si interdictia mai mult de douazeci si cinci de ani, pana in 1965."

(Petre D. Anghel, Prefata)

Serban Cioculescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1989

Serban Cioculescu este interpretat de T. Arghezi, Liviu Calin, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Valeriu Cristea, O. I. Crohmalniceanu, O. Densusianu, Zoe Dumitrescu Busulenga, Alexandru George, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Iorga, Mircea Iorgulescu, Eugen Lovinescu, Florin Mondesa, Nicolae Manolescu, D. Munteanu, D. Oprea, Al. Paleologu.

VRANCEA, ILEANA

Confruntari in critica deceniilor IV-VII

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1975

"Autor, in 1965 si 1969, a doua studii despre E. Lovinescu, cele dintai dintr-o serie de «reconsiderari», Ileana Vrancea se ocupa astazi, intr-o carte foarte interesanta si documentata (Confruntari in critica deceniilor IV-VII), de posteritatea marelui critic, cu alte cuvinte de lovinescianism, in care vede una din traditiile viabile ale criticii romanesti alaturi de critica lui Gherea, de scoala Vietii Romanesti si de calinescianism (dar maiorescianismul?). Metoda este imprumutata pana la un punct de E. Lovinescu insusi cand descrie posteritatea lui T. Maiorescu si consta din studiul principiilor estetice si al aplicarilor pe teren ale marelui critic, raportate la chipul in care au fost intelese sau chiar respinse de urmasi."

(N. Manolescu, "Romania literara", 1975)

STEFANESCU, ALEXANDRU

Prim-plan

Editura Eminescu, Bucuresti, ????

"Alex Stefanescu isi asuma rolul unui modest mediator intre un public tot mai larg si operele de rezistenta ale momentului literar actual. Daca majoritatea criticilor de azi scriu pentru un cerc tot mai restrans de specialisti, Alex Stefanescu scrie, si scrie bine, in folosul unui public imens cantitativ si cat se poate de diferentiat calitativ. Scrisul sau isi gaseste justificarea intr-o mare generozitate umana dublata de o pasiune gurmanda pentru carti. Traind intr-o baudelairiana lume de «lux, calm si voluptate», Alex Stefanescu isi savureaza portia zilnica de literatura, neuitandu-i - sublima solidaritate - pe toti cei ce trudesc in fata colii albe (35 de profiluri de scriitori romani contemporani, dispuse in ordine cronologica)."

(Tudorel Urian, "Flacara", 1987)

GRIGURCU, GHEORGHE

Critici romani de azi

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

"O literatura mare isi creeaza o critica pe potriva. Nu e, prin urmare, un joc al hazardului faptul ca in ultimii ani exegeza romaneasca e cuprinsa de un avant complementar cu cel ce anima beletristica, in masura a se structura pe datele unei epoci noi «Momentul» epigonic G. Calinescu a fost depasit prin decantarea unui sunet nou al limbajului criticii, ecou al schimbarii unghiului de observatie. Ceea ce parea la un moment dat a fi o criza a asimilarii marelui inaintas a devenit, in larga masura, un bun integrat organic, un indiciu al formatiei critice."

(Gheorghe Grigurcu, Critica si literatura)

WELLEK, RENÉ

Conceptele criticii

Editura Univers, Bucuresti, 1970

"Conceptele analizate de Wellek se integreaza in doua arii semantice, pe care le-am putea numi teoria criticii si teoria istoriei literare. In prima intra conceptele cu grad maxim de generalitate, teorie, critica, istorie literara si literatura comparata, apoi conceptele de evolutie, forma si structura in critica veacului nostru. In a doua arie semantica intra conceptele numind principalele curente si perioade literare, baroc, clasicism, romantism, simbolism si realism."

(Sorin Alexandrescu, Posibilitatea criticii)

ECO, UMBERTO

Limitele interpretarii

Editura Pontica, Constanta, 1996

"Prin Opera Aperta (1962), Umberto Eco deschide metodologia interpretarii catre o infinitate de posibilitati, antrenandu-l pe lector intr-un proces hermeneutic perpetuu prin care participarea acestuia la existenta operei literare parea sa o egaleze pe aceea a autorului.

Dupa aproape 30 de ani, prin I limiti dell interpretazione (1990), faimosul semiolog revine asupra problemei, transate atat de optimist anterior, ajungand la concluzia - mai echilibrata - ca semiotica nu (mai) poate fi nelimitata.

Prin aceasta contributie, de cea mai larga extindere hermeneutica si epis­temiologica, Umberto Eco ramane in continuare in avangarda cercetarii semio­tice, impulsionand in permanenta spiritul spre cunoastere. Lectorul ro­man are astfel ocazia sa se sincronizeze, prin aceasta lucrare fundamentala, cu ceea ce este mai nou in teoria critica contemporana."

(M. Mincu, Postfata)

CALINESCU, GEORGE

Studii si comunicari

Editura Tineretului, Bucuresti, 1966

"Studiile si comunicarile lui G. Calinescu, adunate in acest volum, unice in literatura de specialitate, perfectibile in latura documentarii, sunt inalterabile sub raportul imaginii artistice, rezultat al unei misiuni originale si al unei indelungate contemplari."

(Al. Piru, Prefata)

KRIEGER, MURRAY

Teoria critica

Editura Univers, Bucuresti, 1982

"Murray Krieger este cunoscut publicului roman prin lucrarea sa capitala, Theory of Criticism (1976), tradusa si prefatata de Radu Surdulescu pentru Editura Univers, in 1982. In critica americana, Krieger ocupa si in clipa de fata, la aproape trei decenii de la debutul din 1956 cu The New Apologist for Poetry, o pozitie de prima importanta. Aceasta longevitate critica se datoreaza, pe langa factorul inefabil care e talentul autorului, celei mai frapante trasaturi a sistemului sau, vointa de a sintetiza traditia cu orientarile critice contemporane, caracterul deschis al unei critici care se subscrie domeniului «dialogisticii». Componenta traditionala a sistemului o reprezinta mostenirea New Criticismului."

(Ioana Em. Petrescu, "Steaua", Cluj-Napoca, nr. 42, 18 octombrie 1990)

RICHARDS, I. A.

Principiile criticii literare

Editura Univers, Bucuresti, 1974

"Artele sunt tezaurul nostru de valori. Izvorul lor, pe care-l perpetueaza, se gaseste in acele momente de o desavarsita stapanire a trairilor unor oameni remarcabili, momente in care feluritele posibilitati de existenta sunt intuite cu adanca limpezime, iar diversele surse de energie se canalizeaza in chipul cel mai stralucit, momente cand in locul obisnuitelor interese meschine si al tumultului dezorientarilor se asaza o complexa serenitate. Atat in geneza unei opere de arta, in momentul creator, cat si in aspectul ei de vehicul al comunicarii se pot gasi ratiuni pentru asezarea artelor la loc de cinste in ansamblul teoriei valorilor."

(I. A. Richards, Editura)

BRANDI, CESARE

Teoria generala a criticii

Editura Univers, Bucuresti, 1985

"«Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt intrucat sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt.» (Protagoras din Abdera)

Aforismul lui Protagoras, atat de faimos si de limpede in ceea ce priveste prima si a doua asertiune, devine, dintr-o data, obscur in cea de a treia. Care oare sunt acele lucruri «care nu sunt» dar carora omul le poate fi totusi masura? Lucrurile care nu sunt, dar carora omul le este masura, tocmai «intrucat nu sunt», sunt operele de arta, carora le revine o realitate diferita de cea a lucrurilor «ce sunt»."

(Cesare Brandi, Introducere)

BLANCHOT, MAURICE

Spatiul literar

Editura Univers, Bucuresti, 1980

"Lumea propusa de M. Blanchot in Spatiul literar este un spectacol uimitor, compus cu ceea ce am putea numi instinct al inteligentei si un rafinat talent artistic [] Asadar, reactia imediata este aceea de voluptate intelectuala, prilejuita de un triumf al mintii si al talentului, de extraordinara densitate ideatica, de acea inclinare fermecatoare a criticului de a gasi paradoxuri, de a divaga fertil in jurul lor."

(Cleopatra Lointiu, "Romania literara", 1980)

SEGRE, CESARE

Istorie - Cultura - Critica

Editura Univers, Bucuresti, 1986

"Ceea ce este mai important in demersul critic al lui Cesare Segre, se inscrie in perimetrul interdisciplinaritatii: cercetatorul incearca sa gaseasca argumentele stiintifice prin care sa afirme si sa confirme fundamentarea teoretica si practica a acestui domeniu atat de des traversat de intrebari in acest secol al criticii. Cu perspectiva istorica se iau in discutie toate tendintele ce au aparut in ultima vreme: critica filologica, critica stilistica, critica structuralista, critica semiotica, critica textuala, pentru a se ajunge la o sinteza cat mai operativa."

(Marin Mincu, Prefata)

STAROBINSKI, JEAN

Relatia critica

Editura Univers, Bucuresti, 1974

"Pentru a putea raspunde vocatiei sale, plenare, pentru a fi un discurs comprehensiv despre opere, critica nu se poate inchide intre limitele cunoasterii verificabile; ea trebuie, la randul ei, sa devina opera si sa infrunte riscurile acesteia."

(Jean Starobinski)

POULET, GEORGES

Constiinta critica

Editura Univers, Bucuresti, 1979

"critica este dublarea mimetica a unui act de gandire. Ea nu depinde de elanul fortuit al unui capriciu. A reincepe in adancul tau cogito-ul unui scriitor sau al unui filosof inseamna a gasi felul lui de a simti si de a gandi, a vedea cum se naste si se formeaza, ce obstacole intampina; inseamna a redescoperi sensul unei vieti ce se organizeaza pornind de la constiinta pe care o are despre sine."

(Georges Poulet)

CONSTANTINESCU, POMPILIU

Scrieri, vol. I-VI

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Vreme de doua decenii, Pompiliu Constantinescu s-a situat in postul cel mai avansat de control critic al actualitatii literare. S-a pronuntat primul aproape totdeauna, in privinta noilor carti, a intampinat manifestarile autentice de arta din orice directie stilistica ar fi venit, cu o instrumentatie fina de captare si rasfrangere, a pus, in majoritatea cazurilor ce i s-au infatisat, diagnostice exacte, el fiind, in epoca lui, cum s-a observat retrospectiv, comentatorul literar care a gresit cel mai putin in situarile valorice.

Pe aceste insusiri si pe rectitudinea sa morala, [.] si-a cladit Pompiliu Constantinescu prestigiul de a fi fost, cum observase E. Lovinescu, criticul prin excelenta al celei de a treia generatii post-maioresciene."

(G. Dimisianu, "Romania literara", 1974)

POPOVICI, D.

Studii literare, vol. I-VI

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972-1989

"D. Popovici (1902-1952), decedat prematur, in deplinatatea puterilor sale intelectuale, [.] nu si-a putut inchega definitiv proiectata istorie a literaturii romane moderne [.]. Textele publicate si cele ramase in manuscris afirma un istoric literar temeinic informat in ariile comparativismului tematic si o nemaiintalnita rigurozitate a cercetarii. D. Popovici este cel mai erudit istoric literar roman al intervalului interbelic."

(Nae Antonescu, "Steaua", 1972)

Literatura romana in epoca "Luminilor"; Romantismul romanesc; Ideologia literara a lui I. Heliade Radulescu; "Santa Cetate". Intre utopie si poezie; Poezia lui Mihai Eminescu; Eminescu in critica si istoria literara romana.

PERSPESSICIUS

Opere, vol. I-XII

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966-1983

"Critica lui nu e nici curat literara, nici de tot discursiva, ezitand intre limbajul literaturii si limbajul in care vorbim despre literatura.

Stilul acesta este al unui voluptuos al literaturii si toata critica lui Perspessicius consta in savoarea unui stil, care invaluie operele, substituindu-se de fapt lor, si ingaduindu-ne, din cand in cand, sa le intrevedem ca printr-un «ochean fermecat» - dupa expresia criticului insusi. Opera rasufla numai prin porii limbajului critic, astfel zis, limbajul critic este acela care leaga fragmentele operei, caci pentru Perspessicius opera este, prin natura, fragmentara. El pune gust, finete, eruditie, emotie, in a descoperi partile de opera care pulseaza si a le izola de ansamblul inutil."

(N. Manolescu, "Contemporanul", 1967)

DAVIDESCU, NICOLAE

Aspecte si directii literare

Editura Minerva, Bucuresti, 1975

"Inainte de E. Lovinescu, exegeza poeziei romane de sensibilitate moderna nu a inregistrat glose mai comprehensive decat ale lui N. Davidescu; nu a consemnat pledoarie mai lucida decat a acestui eseist subtil si cultivat, in disputa cu personalitati ostile sau numai reticente in fata directiei noi de evolutie a literaturii: Ilarie Chendi, D. Zamfirescu, M. Dragomirescu, G. Ibraileanu si - intr-o faza de inceput, chiar momentul Sburatorului."

(Margareta Feraru, Prefata)

ADERCA, FELIX

Contributii critice, vol. I

Editura Minerva, Bucuresti, 1983

"Fost-a Felix Aderca un critic literar? Raspunsurile care s-au dat acestei intrebari au avut in genere un caracter ezitant. (.)

Antenele sale au surprins, mai devreme decat ale altora, praful stelar pe care cativa mari creatori l-au pogorat printre noi. Verbul sau le-a acordat caracterizari dense si insolite peste care nu putem trece. Aparent risipit, sporadic, succint si nervos (.), el a fost unul dintre principalii exponenti ai constiintei literare interbelice".

(Gheorghe Grigurcu, "Familia", 1983)

IBRAILEANU, GARABET

Opere, vol. I-IX

Editura Minerva, Bucuresti, 1971

"G. Ibraileanu are meritul de a se numara, la noi, printre cei dintai care au inventat insuficienta criticii estetice, socotita «un stagiu in subsolurile operei», cerand largirea orizontului. Critica stiintifica preconizata inca din «Spiritul.» se intemeia tocmai pe identificarea artistului in cuprinsul operei. El, crezul, isi pastreaza integritatea de-a lungul vremii, ca un ideal ce da sens existential. Ceea ce cauta [.] G. Ibraileanu este starea sufleteasca, morala si intelectuala a omului creator raspandita difuz in creatie."

(Al. Dobrescu, "Convorbiri literare", 1971)

b) Eseuri

FUNDOIANU, BARBU

Imagini si carti

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"Volumul de fata are de ce sa fie socotit o revelatie. O buna parte din textele ce-l compun sunt pentru prima data stranse laolalta, o alta parte sunt abia acum traduse in romaneste. Nu-i vorba insa numai de venirea in contact a publicului de astazi cu pagini ingropate in revistele si bibliotecile altei epoci (si chiar altei culturi), ci de semnificatia pe care aceste texte reunite o castiga retrospectiv."

(Prefata)

ELIADE, MIRCEA

Drumul spre centru

Editura Univers, Bucuresti, 1991

"Drumul spre centru, titlu simbolic ales de editori dupa unul din eseurile autorului, reprezinta cel de-al treilea cerc hermeneutic in evolutia personalitatii lui Mircea Eliade. Intaiul include eseistica anilor 1922-1928, al doilea caracterizeaza studiile elaborate in perioada specializarii in India, iar ultimul cuprinde marile sinteze create dupa al doilea mare razboi. Fiecare noua treapta intregeste cu necesitate pe cea anterioara, dezvoltand concomitent constituenti ideatici ce vor favoriza trecerea spre o noua spirala a cunoasterii. Ideile sunt elaborate prin adancirea semnificatiilor incluse, prin nuantarea sensurilor primare, prin gasirea altor analogii si similitudini, prin intuirea altor corespondente."

(Ion Balu, "Romania libera", 16 mai 1992)

HOLBAN, ANTON

Opere, vol. III

Editura Minerva, Bucuresti, 1975

".cuprinde eseistica lui Anton Holban culeasa din publicatiile periodice. Capitolele au fost structurate pe domenii de arta. La sectiunea literara am alcatuit doua «jurnale» sau «dosare», unul dedicat Hortensiei Papadat-Bengescu, celalalt lui Marcel Proust, adoptand o expresie favorita a lui Holban. In continuare sunt asezate cronologic articolele, cronicile, studiile literare, plastice si muzicale. In ultimul capitol am inserat articole diverse (teatru, invatamant, amintiri)."

(Elena Beram, Studiu introductiv)

SEBASTIAN, MIHAIL

Eeuri, cronici, memorial

Editura Minerva, Bucuresti, 1972

"Volumul de fata reprezinta o parte din publicistica lui Mihail Sebastian raspandita in periodice intre 1927-1940. Daca nu poate fi exhaustiv volumul incerca a fi cat mai reprezentativ, sa cuprinda in cateva capitole mari orientarile atat de diverse in publicistica iubitorului de carte care a fost Mihail Sebastian."

(Cornelia Stefanescu, Prefata)

PAPU, EDGAR

Motive literare romanesti

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

"Motive literare romanesti este un compendiu cu dubla deschidere: istorica si tipologica. Este cartea unei vitalitati creatoare deosebite, care ofera, ca si literatura la care se aplica, un sentiment permanent de plinatate spirituala."

(Constantin Sorescu, "Saptamana", 1983)

CALINESCU, GEORGE

Ulysse

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Textele care urmeaza reprezinta o selectie conceputa sa infatiseze «calinescianismul» chiar in momentul cristalizarii sale. Niciodata incluse in vreun volum, paginile acestea au darul de a ilustra, pe langa reactiunile spontane, pline de prospetime, circuitul omogen al unor idei ce aveau sa hraneasca lucrari ulterioare ale criticului.

Originalitatea sa rezulta din tumultul interior, fara sa se confunde cu titanismul romantic, fiindca nu tinde catre singularizare, ci catre o totala, absoluta absorbire in opera. Pe el nu-l preocupa «stilul», ci «atitudinea», exaltarea unicitatii, in contemplarea umanitatii in liniile ei esentiale"

(Geo Serban, Prefata)

BALOTA, NICOLAE

Euphorion (eseuri)

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1999

"De ce facem critica literara? - se intreaba la un moment dat Nicolae Balota. Intrebare de doua ori semnificativa: o data, in sine, a doua oara, pentru toate aceste eseuri intitulate Euphorion si care nu sunt, in fond, decat expresia unei permanente nevoi de a intreba. Euphorion este cartea unor intrebari fundamentale: arta, literatura, critica, Malraux, Céline, Blaga, Beckett constituie tot atatea pretexte. Ceea ce ni se pare remarcabil in Euphorion este tensiunea spirituala. Nimic nu ne lasa sa banuim ca autorul si‑ar pune obsedantele lui intrebari numai dintr-o orgolioasa placere de a intreba: chiar daca el cunoaste, uneori, dinainte, raspunsul - caci N. Balota este un «dogmatic», in sensul superior filosofic al cuvantului - hotaratoare ramane nu certitudinea, ci indoiala, capacitatea spiritului de a fi mereu nelinistit si de a cauta sa se depaseasca".

(Nicolae Manolescu, "Contemporanul", 27 iunie 1969,
nr. 26 (1184), la ed. I)

BALOTA, NICOLAE

Labirint. Eseuri critice

Editura Eminescu, Bucuresti, 1970

"Veacul e inaintat in varsta si am citit aproape toate cartile sale. Carti ale poetilor venerati intr-o lume care, imitand figurile Sacrului, isi investesc uneori fervorile in sacralizarea Cuvantului. I-am citit «aproape» pe toti, caci poate se afla undeva vreun altar pe care nu s-au aprins inca flacarile jertfei; vreun zeu necunoscut si care nu si-a gasit inca credinciosii. Pe toti ceilalti; zei-poeti; voci ale umbrei; corabia in deriva a sufletului nostru i-a purtat, plutind intre extaze si anxietati."

(Nicolae Balota, Tacerea germinatoare)

PANDREA, PETRE

Atitudini si controverse

Editura Minerva, Bucuresti, 1982

"Petre Pandrea (1904-1968) este, fara indoiala, o autentica personalitate a vietii cultural-ideologice interbelice. Cu toate acestea, ganditorul social, jurnalistul, eseistul, teoreticianul culturii si criticul literar Petre Pandrea nu este bine cunoscut, sub toate fatetele complexei sale personalitati, si, de aceea, uneori, nici bine inteles si receptat in contemporaneitatea noastra"

(Gh. Epure, Prefata)

REBREANU, LIVIU

Amalgam

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976

"Cu toate ca Liviu Rebreanu nu este, asa cum s-a afirmat, un teoretician in sensul consacrat al termenului, «protogeneza» credo-ului sau artistic, cuprinsa in Spicuiri (cf. Liviu Rebreanu, Caiete, I, Dacia, Cluj Napoca, 1974, pag. 169-224) marturiseste prezenta meditatiei teoretice, in paralel cu elaborarea anevoioasa a prozei scurte si a primului roman, publicat in 1920 (Ion).

Frecvente, precizarile la statutul estetic al nuvelei sau la principiul obiectivarii in roman, precum si observatiile despre importanta constructiei in epica, toate acestea formeaza, inca de pe acum, "topos-uri intr-un sistem teoretic sui-generis"

(Mircea Muthu, "Steaua", 1976)

ELIADE, MIRCEA

Insula lui Euthanasius

Editura Humanitas, Bucuresti, 1993

"Cartea aceasta e cea mai substantiala culegere de eseuri si articole adunate in volum de Eliade, inainte de a se stabili definitiv in strainatate. Ele acopera perioada 1931-1939 si au fost reunite, parca, pentru a releva, sub unghiuri variate, structura, functiile si dialectica simbolului inteles ca forma ireductibila a culturii si a spiritului. Nu este intamplatoare, asadar, asezarea lor sub semnul lui Eminescu."

(Postfata)

IONESCU, EUGEN

Nu

Editura Vremea, Bucuresti, 1934

"Nu nu este cartea unei negatii banale a catorva opere si nici a criticii ca atare, este dovada concurenta, vie, experimentala, patetica si bufona, ca literatura, ca si critica, este absurda, n-are nici un sens, dar este inevitabila, face parte din noi, de neinlaturat, acum si in vecii vecilor, amin. Ca si viata, ca si moartea. Jurnalul de lectura al «adolescentului furios» contine aceasta extraordinara lectie."

(N. Manolescu, "Romania literara", 1991)

PETRESCU, CAMIL

Teze si antiteze (Eseuri alese)

Editura Minerva, Bucuresti, 1971

"Camil Petrescu nu a fost un fenomen singular in epoca, dar, dintre numerosii sai contemporani, el este printre putinii eseisti care au ramas in istoria genului la noi. Sub aspectul educatiei aducea pe langa experienta vietii, depozitul cultural al artistului, puterea de a cobori in adancurile meditatiei si sincronizarea cu arta si filosofia cea mai inaintata."

(Aurel Petrescu, Prefata)

C. SCRIITORI ROMANI

a) Monografii de scriitori

CALINESCU, GEORGE

Viata lui Mihai Eminescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1986

"Capitolele, saptesprezece la numar, se dezvolta epic, in centrul fiecaruia stand viata poetului, in diferitele-i fete ale portretului sau anterior. Calinescu indeparteaza metodic zgura ce tinde sa inabuse aceasta pulsatie vitala, cand e vorba de originea familiei, de nasterea poetului, de studiile facute etc. Fabulosul, discutiile prozaice, ipotezele fanteziste, examinate cu malitie, sunt indepartate, lasand loc adevarului logic, servit de fapte si motivat de un ansamblu de factori contextuali."

(V. Fanache, "Tribuna", 1986)

"Am citit cartea d-lui Calinescu indata ce a aparut si inca nu ma pot desparti de ea. O tin pe langa mine, recitesc unele pagini ori capitole intregi, pentru faptele relatate, pentru modul in care autorul le povesteste, pentru imaginea ce si-a facut-o d. Calinescu despre poet, pentru frumusetea limbii si a stilului - si-mi spun mereu: exista, dar nu in intelesul pe care, cu exces de modestie, autorul il da in postfata sa.

Mirarea mea - caci aceasta este starea de suflet pe care ma incerc s-o exprim aici - este ca biografia poetului, asa cum o merita el, si care mi se parea irealizabila in conditiile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici pe masa, dinaintea mea. [.]

Este, dupa umila mea parere, monumentul cel mai impunator ce s-a ridicat pana astazi lui Eminescu."

(G. Ibraileanu, "Adevarul literar si artistic", XII, seria II, 1932,

nr. 619, 16 octombrie)

TODORAN, EUGEN

Eminescu

Editura Eminescu, Bucuresti, 1972

"Monografia lui Eugen Todoran isi propune «explicarea» creatiei eminesciene printr-o «cercetare din interior», prin dezvaluirea «genezei gandirii poetice». Preocupat de a invedera «fondul comun» al diverselor opere, de a le surprinde unitatea vizionara, exegetul detaseaza din «tesatura de idei-simboluri» ale poemelor si prozelor «ideilor prismatice ale gandirii poetice», acele «metafore simbolice», «metafore infinite», in care si-au gasit transfigurarea «cele trei mari niveluri cosmice: cerul, cu stelele, luna, luceafarul; marea, cu raurile, izvoarele, valurile; pamantul, cu vaile si padurile». Procedand la explorarea universului eminescian de sus in jos, analiza izoleaza succesiv diferitele lui domenii, cele uranice mai intai, apoi cele terestre, cu speciala staruinta asupra acelor privelisti ce evolueaza in taramul national, spatiul predilect de expansiune a frontierei lirice."

(Dumitru Micu, "Contemporanul", 1972)

CIMPOI, MIHAI

Narcis si Hyperion

Editura Junimea, Iasi, 1994

"Ideea de poem critic, din subtitlu, nu duce la o viziune poetizanta, instrumentatia critica riguroasa, cu trimiteri la cei vechi, ca Shakespeare si Goethe, la Kant si Hegel, la filosofia budista, la Hidegger, la multi altii, iti asociaza vibratia «poematica» doar in dictiunea antrenanta, in cadenta libera a discursului, in ardenta mirajului spre cunoastere. Limbajul exegetului, totdeauna elevat (uneori polemic), implica o vivacitate controlata strict, o tensiune in caldura intr-atat necesara, incat rostirea sa nu cada in platitudine si frigiditate. [.] Evident, comentatorul lui Eminescu, deschis orizonturilor intraistorice si filosofice, e un spirit eminamente sistematic, cu vocatia arhitecturilor clare, destinate sa puna in lumina paradigmele specifice in articulatiile lor definitorii."

(Constantin Ciopraga, Un eminescolog remarcabil,
"Viata romaneasca", nr. 10 - 11/2000)

STREINU, VLADIMIR

Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1989

"Dupa o cuprinzatoare prefata, in care sunt evidentiate activitatea criticului, eseistului si istoricului literar, caile si principiile estetice trasate inca in Clasicii nostri (1943), viziunea critica asupra operei «poetului nepereche» - «testul de afirmare a oricarui critic», si aproape polemica Nota asupra editiei, urmeaza materialul critic propriu-zis, constituit din studii valoroase (Eminescu, poet dificil, Legenda Luceafarului, Floare albastra si lirismul eminescian), accesorii aparent minore, [.] pentru ca volumul sa se incheie cu note si adnotari."

(Octavian Blaga, "Familia", 1989)

KOJEVNIKOV, JURII

Mihai Eminescu si problema romantismului in literatura romana

Editura Junimea, Iasi, 1979

"Teza pe care o demonstreaza convingator Jurii Kojevnikov este aceea dupa care «Eminescu este poetul care incheie romantismul clasic. Acesta este locul sau in poezia mondiala si in cea romaneasca, in istoria literaturii.». [.] opera lui Eminescu este privita atat in contextul romantismului romanesc, cat si in cadrul literar european al secolului al XIX-lea."

(Petru Zugun, "Cronica", 1979)

CIOPRAGA, CONSTANTIN

Poezia lui Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1990

"In cele din urma «arhetipul» Poetului nostru presupune analogii de natura existentiala cu inaintasi de geniu, cu Horatiu, cu Shakespeare, cu marii romantici, intre care Byron, dar dincolo de coincidente ori de elemente preluate, acestea minutios inregistrate de catre exegeti vechi si noi, domina masca regala a Demiurgului, reliefurile sale de neconfundat. Devenit, la randul sau, punct focalizant, arhetip venerat al poetilor de dupa el, in modelul pe care-l propune Eminescu fuzioneaza stralucit Omul Interior si Omul Cosmic."

(Constantin Ciopraga, Postfata)

NEGOITESCU, I.

Poezia lui Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1980

".acest studiu incearca, pe baza orizonturilor deschise de vasta cercetare la care G. Calinescu a supus opera integrala a poetului [.] sa descifreze sensurile lirismului eminescian pur. Socotind ca sunetul original al poeziei eminesciene se reveleaza intr-un vers - cheie, cu implicatii existential - vizionare: «De plange Demiurgos doar el aude plansu-si» - postumele lui Eminescu, in care aceste implicatii isi dezvolta copios si exemplar potentele lirice, dobandesc o importanta covarsitoare. Dincolo de sursele sale istorice, in literatura autohtona sau in literaturile straine frecventate de poet, rasare astfel un univers liric eminescian de o grandoare si de o autenticitate impresionante, de o actualitate estetica inalterabila."

(I. Negoitescu, Prefata)

IRIMIA, DUMITRU

Limbajul poetic eminescian

Editura Junimea, Iasi, 1979

"Interpretarea limbajului unui poet reprezinta, intre altele, o incercare de patrundere spre universul de semnificatii al creatiei sale poetice dinspre expresie, pe cai pe care cel mai adesea le lasa deschise sugestiei limbajul insusi. Expresia este atunci puntea care face legatura intre actul activ al creatiei si act de asemenea activ, dar in alt fel, al creatiei"

(Dumitru Irimia)

BOJIN, AL.

Fenomenul arghezian

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1976

"In viziunea lui Arghezi, poezia este sinteza a Trecutului asimilat si a Viitorului intrezarit, a vocatiei artistului de a descifra in cuvant, prin asocierea acestuia cu un altul, valente ale inefabilului insusi.

Inefabil echivaland cu ceea ce fiinteaza dincolo de fenomenal, de contingent, ca esenta banuita dar neidentificata inca in sine, si se infatiseaza material, la modul emotiei in frumusetea sau uraciunea universului macro si microcosmic familiar sau inexplicabil, in functie de care, sinestezic, prin corespondente metaforice, prin asociatii si disociatii, irealul devine real, binele izvoraste din rau, iar cuvantul din necuvant."

(Al. Bojin)

BOJIN, ALEXANDRU

Valori artistice argheziene

????????, Bucuresti, 1971

"Arta marelui poet are, insa profunzimi uneori greu de explorat, reliefuri cu uimitoare straluciri, intorsaturi piezise cu articulari sintactice specific argheziene, pentru a caror plenara definire si valorificare se impun inca eforturi. Initial, pe langa alte lucrari cu caracter prospectiv, am intocmit o statistica a frecventelor vocabularului in lirica lui Tudor Arghezi, pe baza editiei din 1966 a poeziilor sale, pentru a avea de la inceput o imagine de ansamblu clara, proiectata pe compartimente, a profilului liricului poetic arghezian."

(Al. Bojin, Cuvant inainte)

TOHANEANU, G. I.

Arta evocarii la Sadoveanu

"Sadoveanu este incomparabil tocmai prin desavarsirea si stralucirea expresiei hranita din folclor si crescuta din cele mai nobile traditii ale literaturii noastre culte. Se poate afirma raspicat ca, atat prin continutul operei cat si prin valoarea inestimabila a realizarii ei artistice, Sadoveanu reprezinta insasi constiinta de sine a poporului roman, in ceea ce priveste puterile sale creatoare la nivelul artei cuvantului."

(G. I. Tohaneanu, Cuvant inainte)

RESCHIKA, RICHARD

Introducere in opera lui Mircea Eliade

Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2000

"Richard Reschika ne infatiseaza prima monografie asupra operei integrale a lui Mircea Eliade si a tensiunilor care o strabat de la un capat la altul.

Fin analist, cunoscator profund al epocii si al bibliografiei critice, Richard Reschika nu trece doar in revista principalele probleme ale creatiei invatatului si scriitorului, ci incearca, pe cat posibil, sa le explice tot timpul, din interior, de cele mai multe ori polemic, punand in corelatie viziunea de ansamblu a autorului asupra lumii si vietii cu realizarile concrete din diversele domenii abordate si, evident, cu marturiile acestuia din Jurnal, sau din vasta sa corespondenta.

Lucrarea constituie o reala contributie si un necesar indrumar."

(Din prezentarea cartii)

STEFANESCU, ALEXANDRU

Introducere in opera lui Nichita Stanescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1986

"S-a spus despre aceasta poezie ca este de natura initiatica, dar si ca trebuie considerata un joc. Ca se caracterizeaza prin ermetism, dar si ca o poate intelege pana si un copil. Ca a rezultat dintr-un proces de spiritualizare, dar si ca apartine unui senzual. Ca deschide o perspectiva filosofica asupra lumii, dar si ca ramane exclusiv text. Ca este discontinua, dar si ca echivaleaza cu o reforma fara precedent a limbajului liric.

"Nichita Stanescu este un prototip al modernitatii tocmai datorita acestui statut de inaugurator castigat intr-un context al saturatiei. Peste 100 sau 200 de ani, cand se va incheia din nou un mare ciclu din evolutia poeziei, cineva va trebui, inca o data, sa realizeze trecerea la alt plan. Dar se va mai naste, oare, cineva, care s-o faca atat de bine?"

(Alex Stefanescu)

POP, ION

Nichita Stanescu - spatiul si mastile poeziei

Editura Albatros, Bucuresti, 1980

"De la o carte la alta, de la un orizont problematic la altul, Nichita Stanescu probeaza multitudinea posibilitatilor sale si ale poeziei de a construi sensuri, de a configura universuri. «Mastile» sale sunt tot atatea ipostaze lirice cu privire la capacitatea de incarnare a spiritului creator. Intre unitate si alteritate, intre contemplatie si proteismul metamorfozelor, poetul - ca instanta producatoare - experimenteaza succesiv o gandire si o imaginatie a caror disponibilitate absoluta tinde sa se consume pana la ultimele limite."

(Ion Pop, Postfata)

PILLAT, DINU

Ion Barbu

Editura Tineretului, Bucuresti, 1969

"Autorul a cautat in acest studiu sa dea la iveala cateva posibilitati de interpretare a poemelor lui Ion Barbu, considerandu-l in primul rand poet si in al doilea rand matematician, elementele matematice facandu-si aparitia in poezia lui numai ca «reflexe» ale omului de stiinta, fara a neglija insa importanta lor."

(Andrei Roman, "Viata romaneasca", 1971)

CARAION, ION

Bacovia. Sfarsitul continuu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977

"Ion Caraion intreprinde o cercetare pasionanta a poeziei lui Bacovia de o gravitate si o subtilitate pe care nu o anticipeaza nici unul din exegetii lui Bacovia. Cartea Bacovia. Sfarsitul continuu nu e doar rezultatul unei familiarizari exceptionale cu poezia lui Bacovia, ci si al studiului metodic al acestei poezii. [.] Ceea ce este esential, cartea lui I. Caraion despre Bacovia nu distruge taina poeziei lui, ci o sporeste."

(M. Ungureanu, "Luceafarul", 1977)

MICU, D.

Tudor Arghezi

Editura Albatros, Bucuresti, 1972

"Problema pe care si-o pune din capul locului D. Micu este daca Arghezi este un poet mare in absolut, nu relativ, adica prin comparatie cu alti poeti. Criticul nu va face deci un studiu de situare, ci o analiza a fenomenului arghezian in sine, menita a-i revela dimensiunea artistica. [.] D. Micu e un comentator insistent si tenace, izbutind pana la urma sa traseze marginile, liniile principale, de forta ale creatiei lui Arghezi."

(Al. Piru, "Romania Literara", 1972)

CIOCULESCU, SERBAN

Tudor Arghezi

Editura Minerva, Bucuresti, 1971

"Eseul analizeaza, metodic, inovatiile argheziene, la doua nivele: existential si estetic, nivele complementare, configurand un univers extrem de tensionat. Foarte exact, criticul fixeaza in domeniul moral, problematic, mereu necunoscut, posibile motive ale obscuritatii. Ceea ce-l frapeaza initial pe cititor este ineditul viziunii, coerenta subterana, dar inca ceva: libertatea limbajului."

(Petru Poanta, "Ateneu", 1972)

PETROVEANU, MIHAIL

George Bacovia

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972

"Bacovia se proiecteaza pe scena lui provinciala, care tine loc de teatrum mundi, cand ca un ecou docil al spaimei universale, ca victima muta si neputincioasa in fata tiraniei societatii si a neantului, cand ca un revoltat impotriva destinului sau cel putin ca spirit lucid, intampinandu-si conditia cu o demna resemnare. De aici dubla fata a poetului. Aceea de silueta umila, terorizata, ori de personalitate complet anulata, retrogradata la stadiul unui ghem de nervi al unui obiect dezafectat, al unei umbre fantomatice; aceea a insului afisand masca sarcasmului si autoironiei spre a-si acoperi plansul intern."

(Mihail Petroveanu)

REGMAN, CORNEL

Agarbiceanu si demonii

Editura Minerva, Bucuresti, 1973

"Cercetarea de fata nu este o monografie care ar egaliza, ar uniformiza opera in sensul iertarii mediocritatii, nu este propriu-zis nici studiu sintetic.

Spre a o defini mai exact, i-am spune explorare si operatie de triere, aceasta din urma nu foarte expeditiva, pentru motivul aratat: intreprinzand-o, daca trecem repede peste ceea ce consideram lipsit de importanta, ne oprim in schimb destul timp, ori de cate ori probele scoase la lumina prezinta elemente de interes si de surpriza."

(Cornel Regman)

CRISTESCU, MARIA-LUIZA

Hortensia Papadat-Bengescu - portret de romancier

Editura Albatros, Bucuresti, 1976

"Apropieri intre creatoarea romana si alti mari scriitori contemporani cu ea se pot face.

Metoda ei insa, conceptia despre lume si arta ii apartin intru totul.

Sunt fortate deci incercarile de a o compara cu Proust sau Virginia Woolf, de a cauta ascendentii directi sau posibile influente.

Hortensia Papadat-Bengescu e un scriitor original si unic, izolat pe insula creatiei sale de care literatura romana ulterioara se apropie si de la care se revendica tot mai mult."

(Maria-Luiza Cristescu)

SASU, AUREL

Liviu Rebreanu - sarbatoarea operei

Editura Albatros, Bucuresti, 1978

"Opera lui Rebreanu este o lume in lume. De ea trebuie sa ne apropiem, sa o ascultam, sa coincidem cu ea si, dupa o expresie a lui Jean Starobinski, sa o reflectam in noi. Conditia e, desigur, a oricarei critici adevarate. Am recurs, prin urmare, la ceea ce indeobste se numeste reflectie libera, tocmai pentru ca presupune o rezolvare deschisa si, in limitele bunului simt, plina de riscuri."

(Aurel Sasu)

ZACIU, MIRCEA

Ion Agarbiceanu

Editura Minerva, Bucuresti, 1972

"Continuator recunoscut (pana la a fi confundat cu un epigon) si totodata contemporan al lui Slavici, Ion Agarbiceanu deschide partia pentru Rebreanu, caruia ii supravietuieste, fertilizeaza creatia lui Pavel Dan, recunoscand in el un discipol dar si un emul, da aripi memorialisticii lui Ion Vlasiu, asista la ecloziunea - salutata cu entuziasm - a prozei actuale, in a carei tesatura intima (mai cu seama in reflectarea realitatilor ardelene din romanul lui Titus Popovici) isi detecteaza cu satisfactie contributia."

(Mircea Zaciu, Preambul)

RAICU, LUCIAN

Liviu Rebreanu

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Constiinta dificultatilor ce aveau de infruntat intr-o intrecere in care partenerii straini, dar si romani, erau numerosi, obliga pe Rebreanu la disciplina, eroica asceza si la incordarea tuturor fortelor spirituale. Cand tanarul, cu o inzestrare artistica atat de incerta, se arunca in valurile unei competitii ce se vestea atat de dificila si, pentru sine, atat de inegala, traind inca Tolstoi, printre «colegii» de generatie se numara Thomas Mann. Rebreanu a izbutit, totusi, sa se plaseze pe orbita marilor valori ale romanului european, tocmai pentru ca misiunea ii era dificila; fara aceasta dificultate presupusa la origine, fara mobilizarea acelor resurse launtrice la care obliga confruntarea, Rebreanu n-ar fi izbutit. Marile incercari antrenau in scriitor mari resurse, de aceea Liviu Rebreanu a izbutit. "

(Lucian Raicu)

DRAGAN, MIHAI

G. Ibraileanu

Editura Albatros, Bucuresti, 1971

"[.] Partea cea mai dezvoltata a lucrarii o constituie naratiunea biografica - un portret simpatetic schitat cu pasiune, in linii pregnante [.].

La lectura operei lui Ibraileanu, M. Dragan urmareste, in cateva capitole mari, etapele criticii teoretice si practice ale autorului scriitorilor romani si straini (Idei critice si estetice, Istoric si critic literar), analizeaza teoria specificului national in formula poporanismului literar lansata de critic prin "Viata romaneasca", si incearca prezentarea in spirit freudist si existentialist a temei romanului Adela. Altfel spus, M. Dragan urmareste evolutia conceptiei critice a lui Ibraileanu, stabilitatea fondului comun al gandirii literare a epocii si introducerea unor delimitari privitoare la originalitatea ideilor, modalitatilor criticului si scriitorului."

(Constantin Calin, "Ateneu", 1971)

DIMISIANU, GABRIEL

Introducere in opera lui C. Negruzzi

Editura Minerva, Bucuresti, 1984

"[.] Introducere se numeste cartea, de o admirabila densitate, dar impresia tot mai staruitoare, pe masura ce te apropii de capatul ei, este ca, de fapt, isi epuizeaza materia , spune cam tot ceea ce e de spus despre Negruzzi, despre epoca sa, despre directiile pe care le inaugureaza, despre posteritatea sa literara."

(Lucian Raicu, "Romania literara", 1978)

STREINU, VLADIMIR

Calistrat Hogas

Editura Tineretului, Bucuresti, ????

"[.] Micromonografia sa consacrata lui Hogas, Vladimir Streinu a conceput-o in doua sectiuni. Prima intitulata «naratiune bibliografica: neam, familie, scoala» staruie asupra mediului din care a iesit autorul si a formatiei lui intelectuale. A doua ne prezinta «activitatea didactico-literara» pe care a desfasurat-o Hogas si schiteaza un destin si portret de scriitor."

(Ov. S. Crohmalniceanu, "Romania literara", 1969)

MARTIN, AUREL

Introducere in opera lui Nicolae Filimon

Editura Minerva, Bucuresti, 1973

"[.] Criticul ne propune un Nicolae Filimon izbitor prin unicitate, fara «zei tutelari» din afara si cu prea putine tangente la contemporanii imediati, dar, tocmai de aceea necesar de a fi definit prin disocieri succesive. El isi pastreaza un ton egal, fara entuziasme facile sau negari violente, adeziunea sau respingerea fiind implicite."

(Liviu Leonte, Istorie literara, "Cronica", 1974)

MIHAILESCU, FLORIN

Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1975

Din cuprins: Putina metodologie; Preliminarii socio-psihologice; Dialectica operei; Radiografia operei; Modalitatile naratiunii; Originalitatea analizei; Structurile fictiunii; Viziunea asupra lumii; Consideratii despre stil; Constiinta artei (sau scriitoarea vazuta de ea insasi); Perspective critice (sau scriitoarea vazuta de altii); Suprafete si profunzimi.

CORNEA, PAUL

Anton Pann

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964

Din cuprins: Bucuriile si necazurile unei existente modeste; Bucurestii unei raspantii de drumuri si reprezentantul lor literar; Un «Anacron in papuci» care plange cu lacrimi adevarate; De la lume adunate.(Izvoarele criticii lui Anton Pann); Filozofia bunului simt; Scriitorul; Judecata posteritatii; Bibliografie.

PIRU, AL.

I. Heliade Radulescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1971

"Acesta este Ion Heliade Radulescu. El are in primul rand malitie, sarcasm crud, un ras hohotitor menit sa nimiceasca pe adversar intr-o satira necrutatoare [.]. Lipsit de imaginatie epica, Eliade e inzestrat cu o mare imaginatie fantastica si e un remarcabil, oricat de rebarbativ ar parea la o privire superficiala, ganditor, constructor de utopii, ca si de imagini escatologice, un poet al marilor spectacole infernale si paradisiace. Intentional si in forme nedesavarsite, pe alocuri aride sau chiar grotesti, Eliade este cel mai dantesc poet al nostru, inainte de Macedonski, care-l continua sub acest aspect."

(Al. Piru)

PILLAT, DINU

Ion Barbu

Editura Tineretului, Bucuresti, 1969

"Poezia lui Ion Barbu, foarte vitala si foarte cerebrala in acelasi timp, este o poezie lipsita de dimensiunea tragicului, dimensiunea fundamentala a artei supreme. Ion Barbu reprezinta pentru poezia romana un punct de mare altitudine, un reper fundamental pentru oricine va mai scrie poezie de acum incolo in aceasta limba, totusi consider ca estetica sa este o estetica inchisa."

(Cezar Baltag, "Viata Romaneasca", 1969)

MICU, DUMITRU

Lirica lui Lucian Blaga

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Lirica lui Lucian Blaga are marea calitate de a fi ceea ce trebuie sa fie, adica o incercare, fara pretentii vane, de a epuiza doar un sector al operei lui Blaga. Facut, insa, cu acurateta, sensibilitate si pricepere, acest studiu, premeditat partial, contine concluzii de o mai larga valabilitate, cum sunt cele despre proiectia satului mitic in lumina deosebirilor dintre culturile majore si cele minore. Permeabil la sugestiile operei, de care s-a lasat condus, D. Micu a putut configura cu mult mai multe sanse de succes, universul liric al poeziei lui L. Blaga [.].

Lirica lui Lucian Blaga este, in perspectiva filosofiei culturii, un fapt de cultura superior."

(Din prezentarea cartii)

CUBLESAN, CONSTANTIN

Opera literara a lui Delavrancea

Editura Minerva, Bucuresti, 1982

"C. Cublesan citeste literatura lui Delavrancea, textul si proza, plus gazetaria in toate formele ei, dinspre literatura prezentului. El aplica operei acestuia o optica literara noua, o modalitate estetica a timpului nostru. Acesta este si enuntul din capitolul dramelor sociale ale lui Delavrancea, unde C. Cublesan gaseste elementele unei directii care mai tarziu vor deveni predominante la scriitorii interbelici si mai ales la Camil Petrescu. Valorificarea pe care ne-o propune demersul lui C. Cublesan este de aceea cu atat mai captivanta. Unghiul modern se verifica mai ales in cazul prozei lui Delavrancea."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1982)

BALOTA, NICOLAE

Urmuz

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970

"Nimeni nu mai crede astazi ca Urmuz a scris din somnambulism intelectual, transcriind automatisme psihice si emanatii ale subconstientului. Departe de a fi divagatii onirice, scrierile sale sunt constrangeri ale inteligentei, organizarii lucide ale constientului, hazard metodic cu certe preocupari estetice.

Falsele sale automatisme sunt scrieri, nu transcrieri - fara spontaneitate - de o mare exactitate si acuitate a observatiei.

Fiecare piesa e un univers imposibil in sine, dar un univers cladit pe legi interne, in care, daca ai acceptat sa intri nu te mai mira nimic. Ca intr-o desprindere cosmica, doar primul soc e dificil la Urmuz - cand se sfarama firele realului. Odata parasit taramul normalului, totul devine posibil: intalnesti personaje de un grotesc infinit, plasmuiri hidoase, ilariante se rotesc in jur fara sa ne surprinda, pentru ca noile legi au primit - de la portile acestei lumi - adeziunea noastra."

(Eugen Negrici, "Ramuri", 1970)

DIMITRIU, DANIEL

Gradinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski

Editura Junimea, Iasi, 1988

"Ceea ce atrage atentia la lectura Gradinile suspendate de Daniel Dimitriu este, in primul rand, stilul. Fraza scurta, tinzand mereu spre un soi de exprimare proxima, esentiala si parcimonioasa, sau, dimpotriva, vicleana, alunecand pe nebagate de seama intr-un amplu si straniu desen de fascinante ipoteze si variante, da mereu senzatia ca demiurgul acestor din nou gradini suspendate a descoperit «drumul spre sine» in lupta cu logosul.

Gradinile suspendate marcheaza, probabil, momentul in care «posteritatea» critica macedonskiana a atins detasarea ceruta in fata obiectului ei."

(Cristina Müller, "Flacara", 1988)

TODORAN, EUGEN

Maiorescu

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Carte adanca prin felul in care se coboara la originile fiecarei probleme - cheie a esteticii, criticii, filosofiei maioresciene, Maiorescu divagheaza cu farmec asupra problemelor criticii, fiind de fiecare data istorie completa a unei chestiuni de istoric sau teorie literara. Ea este in acelasi timp «maioresciana», impotrivindu-se exceselor, avand meritul de a sublinia, inca o data, necesitatea acestei prezente in cultura romana de azi."

(C. Ungureanu, "Flacara", 1977)

GANA, GEORGE

Opera literara a lui Lucian Blaga

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"Solida in studiul lui George Gana este analiza operei dramatice, compusa din zece piese pe care criticul le grupeaza in trei categorii: lirism si istorie (Zamolxe, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor, Avram Iancu, Arca lui Noe), de la comic la psihologie (Daria si fapta sau Ivanca), o prelucrare (Inviere).

Scurt, dar substantial este portretul final, cu reliefarea principalelor linii de dezvoltare a creatiei lui Blaga; prelungirea sau convertirea realului in mitic, vocatia naturii, deschiderea spre totul cosmic si spre sensul lui metafizic intre realul imediat dispretuit si absolutul fara consistenta, sacralizarea pagana a naturii, limbajul clasic, integrarea in marea traditie a literaturii romane, nu singularizarea ostentativa, nici situarea excentrica."

(Al. Piru, Lucian Blaga, poet si dramaturg, in "Luceafarul", 1976)

SCARLAT, MIRCEA

George Bacovia

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987

"Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumatate a secolului nostru, aparandu-mi drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului. Revolutia romantica a constat in conceperea literaturii ca prelucrare a imaginarului, in timp ce bacovianismul presupune practicarea literaturii ca proiectie a imaginarului. Prin aceasta intelegere se deosebeste clar de romantism si de simbolism, apropiindu-se de programele avangardei «istorice», fara a se putea confunda cu ele, din simplul motiv al lipsei programului insusi."

(M. Scarlat)

TODORAN, EUGEN

Lucian Blaga - Mitul dramatic

Editura Facla, Timisoara, 1985

"In etapele demersului critic, dupa miturile fundamentale ale pieselor, se impune o regrupare intr-un sistem al valorilor, sub dublul aspect al structurii lor in obiectul estetic, al unui plan real din fata, al aparitiei sensibile, in care consta frumosul artistic, si un plan ireal din spate, care il determina pe cel dintai in sensul lui uman. Acesta, la randul lui, este descompus intr-o intreaga succesiune de straturi, care, cum spune N. Hartmann, este conditia estetica a adancimii si a bogatiei operei, a plinatatii ei semnificative si a frumusetii ei."

(Eugen Todoran, Cuvant inainte)

MARTIN, MIRCEA

G. Calinescu si "complexele literaturii romane

Editura Albatros, Bucuresti, 1981

"Fiecare natie din lume e indreptatita sa spere ca va fi sortita sa exprime de la locul ei terestru adevarurile universale."

(G. Calinescu)

VIANU, TUDOR

Ion Barbu

Editura Minerva, Bucuresti, 1970

".studiul rezista printr-o excelenta perceptie a particularitatilor poeziei barbiene. El surprinde exact originalitatea ciclului Isarlak, opus reprezentarilor celor mai raspandite ale universului balcanic in literatura romana. Extrem de patrunzatoare e semnalarea aliajului inedit pe care poetul il realizeaza aici intre observatia realista ascutita si vizionarismul mitizant. La fel de judicioasa se dovedeste si sublinierea spiritului barbian."

(Ov. S. Crohmalnicean, "Romania literara", 1970)

BAILESTEANU, FANUS

Introducere in opera lui Mihail Sadoveanu

Editura Minerva, Bucuresti, 1977

".calitatea acestei lucrari indraznete, ambitioase. rezulta din subtilitatea si profunzimea exprimarii. Metoda pe care o utilizeaza tanarul exeget este aceea a criticii hermeneutice si consta in explorarea, pe toate fetele, a semnificatiilor filosofice, etice si estetice ale operei sadoveniene.

.Fanus Bailesteanu este preocupat, mai ales, de coordonatele esentiale ale gandirii sadoveniene, de «filosofia» operei, a unei filosofii neenuntiative, nu in sensul de «doctrina» sau «sistem» [.] ci a unei filosofii implicate, organice, continuta in opera, consemnand atitudinea scriitorului in fata vietii si a universului."

(Ovidiu Ghidirmic, Sadoveanu intr-o noua exegeza, in "Ramuri", 1977)

CESEREANU, DOMITIAN

Arghezi si folclorul

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966

"Arghezi si folclorul debuteaza cu un capitol de Consideratii preliminare. Acesta intocmeste «istoricul problemei»

Intr-un capitol., se constata ca, in deosebire de precursori, Arghezi «nu dezvolta un fragment sau un motiv popular», ci creeaza insusi dupa «legile estetice ale folclorului.». Alt capitol infatiseaza «modul antonpannesc». Aici este analizat filonul narativ din lirica argheziana. Urmeaza un examen al aspectelor de etos popular, de viziune folclorica a existentei, al «conceptiei» si «caracterologiei populare», detectabile in opera lui T. Arghezi. Celelalte capitole, doua, studiaza Limba populara, Particularitati orale de stil si Versificatia populara."

(Dumitru Micu, "Gazeta literara", 1966)

FOARTA, SERBAN

Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu

Editura Facla, Timisoara, 1980

"Ramanand tot timpul in spatiul barbian, gandind dinauntrul lui, Serban Foarta dispune de un cifru universal de lectura. Cu impresionanta eruditie, el convoaca scriitori si filosofi de pretutindeni si din toate epocile, fara sa para pedant ori ostentativ. Referintele sale sunt alesaturi divers colorate in campul propriului sau covor. Serban Foarta citeste intreaga cultura dinauntrul poeziei lui Ion Barbu. El intra in poezie ca intr-o mare."

(Livius Ciocarlie, "Orizont", 1980)

IONESCU, MARIANA

Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, Prozatorul

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Autoarea a impartit materia in cinci domenii, studiindu-le fenomenologic, cu accentul major pus acolo unde valoarea a biruit tema. Ea examineaza pamfletul (Ironie si melancolie), utopia (Vamile fictiunii), romanul propriu-zis (Optiunea destinului), tabletele si proza poetica (Mirajul lunii), incheind cu un soi de rezumat, Mestesugul blestemat si fericit, care insumeaza liniile operei intr-o perspectiva integratoare."

(Artur Silvestri, Clasicii, contemporanii nostri: Arghezi, Barbu, Pillat,
vazuti de trei tineri exegeti: Mariana Ionescu, Mircea Scarlat,
Cristian Livescu in "Flacara", 1981)

DAN C. MIHAILESCU

Dramaturgia lui Lucian Blaga

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984

"Dramaturgia lui Lucian Blaga. nu se limiteaza la precizarea unui traseu spiritual care leaga romantismul precoce de expresionism. E o lectura aplicata. De care nu se va putea dispensa nici un cercetator al lui Blaga si. nici un om de teatru care afla, aici, argumentul subteran, substratul dramatic (nu numai drama ideii) al unui teatru greu accesibil pentru ca e liric. Este o carte scrisa pentru cei care cunosc dramaturgia lui Blaga, un inventar de personaje si teme grupate sintetic, spre a dovedi omogenitatea nu numai de gandire, dar si de procedee dramatice, a unui teatru socotit un bun de lectura.

(Val. Condurache, Blaga, dramaturgul, in "Convorbiri literare", 1984)

SORA, MARIANA

Cunoasterea poetica si mit in opera lui Lucian Blaga

Editura Minerva, Bucuresti, 1970

"Eseul acesta e ce s-a scris mai bun pana azi despre Blaga. Mariana Sora renunta sa procedeze prin invaluire. si ataca fulgerator si frontal subiectul, propunandu-ne o imagine unitara a autorului obiectul interesului il constituie de la inceput nucleul intim al gandirii lui Blaga, viziunea interioara care-l urmareste pe poet ca si pe filozof. Dupa Mariana Sora, cunoasterea poetica e o traire nemijlocita a lucrurilor, o cunoastere in sens claudelian, spre aceasta nazuieste Blaga, dar natura discronologica a lumii fata de structura mintii omenesti transforma o asemenea stradanie intr-o drama si diversele ei aspecte sunt opera lui filosofica si practica. Eseul demonstreaza, cu o coerenta exemplara, validitatea ipotezei pe care e construit."

(Ov. S. Crohmalniceanu, Mariana Sora, Cunoasterea poetica si mit in opera lui Lucian Blaga, in "Romania literara", 1970)

MINCU, MARIN

Ion Barbu - Eseu despre textualizarea poetica

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

Marin Mincu demonstreaza ca poezia barbiana se indreapta spre impre­sio­­nalizare totala, devenind operatie abstracta, meditatie incifrata asupra pro­ce­sului operational al poeziei. Evoluand astfel, ea intra intr-o stare paradoxala: tocmai pentru ca tinde sa nu fie decat oglindire de sine ca text, in Joc secund se rateaza partial ca text pentru ca se inchide in ea insasi, in vreme ce textul este prin definitie deschis.

Cartea lui este remarcabila, fiindca isi raspunde singura si nu inceteaza sa-si transforme raspunsurile in noi intrebari.

(Liviu Ciocarlie, "Romania literara", 1981)

CONSTANTIN CIOPRAGA

Mihail Sadoveanu

Editura Tineretului, Bucuresti, 1966

"Monografia consacrata lui Mihail Sadoveanu e si intaia lucrare in care Constantin Ciopraga da intreaga masura a talentului; sagacitatii spiritului sau i-o permite obiectul cercetarii: un mare artist, unic in felul sau pe plan mondial.

Accentul nu cade pe documentele biografice si nici pe aparatura () ci pe viziune. Opera sadoveniana nu e, pentru autorul nostru, un cadavru frumos pe care, chiar daca-l strabati la pas, cu toate simturile treze, si de la un capat la altul, nu-l poti cunoaste deplin niciodata. Ca atare, autorul, lucid, nu-si propune sa-l epuizeze pe Sadoveanu, ci dimpotriva, sa ne inoculeze ideea ca Sadoveanu e inepuizabil si acesta e poate meritul sau esential.

(Eugen Luca, Constantin Ciopraga, "Contemporanul", 1966)

BANCILA, VASILE

Lucian Blaga - Energie romaneasca

Editura Marineasa, Timisoara, 1995

"Nu e o monografie cum se face de obicei. Am incercat sa redau un om, un destin, in raport de esentele, originalitatile si semnificatiile ultime. Totodata, am cautat sa dau si o atitudine filosofica personala si una romaneasca."

(Vasile Bancila, Din scrisoarea trimisa lui Basil Munteanu la Paris,
la 14 iulie 1938)

SIMION, EUGEN

Eugen Lovinescu. Scepticul mantuit

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1971

"Lucrarea prezinta pe larg evolutia criticii lovinesciene, principiile criticului matur, istoricul literaturii romane contemporane, pozitia sa fata de curentele literare ale secolului nostru, judecatile sale critice asupra poeziei, prozei si teatrului, memorialistului, prozatorul, polemistul, criticul junimis­mului si biograful lui Maiorescu.

Scrisa intr-un spirit obiectiv, teza nu ocoleste oscilatiile judecatii critice lovinesciene, nu fara insa a-l apara pe critic de invinuirile celor ce au vrut sa faca din faimoasele lui revizuiri un cap de acuzatie, spre a incrimina nesiguranta acestei judecati."

(Serban Cioculescu, "Romania literara", 1971)

TEODORESCU, DORIN

Poetica lui Ion Barbu

Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1979

"Diferentiind hermetismul lui Ion Barbu de poezia pura, Dorin Teodorescu constata ca, de fapt, ambele moduri urmaresc scopuri convergente, hermetismul - sa rascumpere materia profana, purismul - sa salveze un sistem de semne moarte, amandoua - sa esentializeze lirismul, poezia hermetica vehiculand un fond initiatic, vag speculativ, poezia pura constituindu-si un limbaj adecvat omogen.

Asimilarea unor tendinte si aparente ezoterice face ca poetica lui Ion Barbu sa devina o poetica a ambiguitatii organizata stilistic cu entitati inefabile si o codificare oculta, eliptica."

(Al. Piru, "Luceafarul", 1978)

CIOPRAGA, CONSTANTIN

Mihail Sadoveanu - Fascinatia tiparelor originale

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Cartea se compune din cinci mari capitole, plus un preludiu si o introducere, un fel de portret psihologic privind varstele interioare, in care sunt enuntate directiile de cercetare ale exegezei. O prima idee e aceea ca la Sadoveanu se pot observa trei cercuri concentrice incepand cu spatiul de la Pascani si extinzandu-se pana la echivalenta cu Tara. O a doua idee priveste tentatia descifrarii urmelor, ca obsesie primordiala a scriitorului. In sfarsit, exegetul subliniaza legatura indispensabila a operei sadoveniene cu creatia populara.

Celelalte capitole reiau si dezvolta, din mari unghiuri aceste idei, nuantandu-le pana la infinitezimal, in functie de contextul epic al unei carti sau alteia."

(Fanus Bailesteanu, "Amfiteatru", 1981)

MANDICS, GYORGY

Ion Barbu - Gest inchis

Editura Eminescu, Bucuresti, 1984

"Pentru Mandics, imprejurarea ca Ion Barbu a fost si unul dintre marii matematicieni ai acestui timp nu e o simpla coincidenta; verbul poetic nu e luminat intr-un chip specific de gandirea matematicianului, ci face trup comun cu ea. E una dintre cele mai corecte interpretari din cate au fost consacrate poeziei barbiene; in primul rand ceea ce nu e la indemanarea oricui, Mandics intreprinde aceasta exegeza dinauntrul procesului complex care uneste Logosul cu poezia numerelor."

(Dan Grigorescu, Cuvant inainte)

NICOLAESCU, BASARAB

Ion Bardu - Cosmologia Jocului Secund

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"Folosindu-se in argumentatie de reflectiile lui Ion Barbu asupra literaturii si poeziei in special si cunoscand foarte exact gandirea matematica a acestuia, Basarab Nicolaescu incearca mai intai o operatie de legare a lor, cu intentia clar polemica, de a spulbera prejudecatile multa vreme curente, privitoare la incifrarea si in ultima instanta totala gratuitate, ca sens, a poemelor din Joc secund.

Poezia este desfacuta din modurile ei formale, intr-un fel limpezita, pana la semnificatiile pure care-i vor lumina lirismul. Intre spirit si afect, intre ratiune si sensibilitate exista o sinteza si pe aceasta sinteza, mereu reclamand‑o, sta intregul univers, conturat uimitor in Joc secund."

(Laurentiu Ulici, Basarab Nicolaescu, Ion Barbu, Cosmologia Jocului secund, "Scanteia tineretului", nr. 5952, anul XXIV, 1968)

ALEXANDRU, GEORGE

In jurul lui E. Lovinescu - eseu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1975

"Un eseu in cea mai exacta acceptie a cuvantului este cartea de reflectii si ipoteze a lui Alexandru George, In jurul lui E. Lovinescu, lucrare scrisa cu inteligenta si noblete si, mai presus de acestea, cu dorinta de a-l reciti pe Lovinescu si de a extrage elementele care ar putea configura personalitatea criticului sau, poate, chiar critica, vazand in E. Lovinescu personalitatea care afirma, cercetatorul cu o orientare constructiva (riguros afirmativa), Alexandru George stabileste puncte de reper foarte interesante, invitand la lectura activa a lucrarii lovinesciene in totalitatea ei."

(Ion Vlad, Cronica literara - Eseul (I), "Tribuna", 1975)

MIHAILESCU, FLORIN

Eugen Lovinescu si antinomiile criticii

Editura Minerva, Bucuresti, 1972

Urmarirea cronologica a ideologiei lovinesciene, netrecandu-se cu vederea cel mai mic amanunt si cel mai neinsemnat text, de la o uitata cronica dramatica pana la un articol din "Curentul falticinean", da lucrarii lui Florin Mihailescu un aspect de cercetare pana in panzele albe. Dogmatismul lovinescian nu e supunere la scheme fixe, absolute, ci probitate profesionala si constanta de caracter.

In opera lui E. Lovinescu, scrie Florin Mihailescu, sunt idei vii si fecunde, alaturi de altele care au suferit amendamente numeroase si adanci». Discutia la care si unele si altele se preteaza este o dovada a permanentei actualitati a lui E. Lovinescu, acest Euclid al criticii romanesti.

(Al. Piru, E. Lovinescu si antinomiile criticii, "Romania literara", 1972)

ALEXANDRU, GEORGE

Mateiu. I. Caragiale

Editura Minerva, Bucuresti, 1981

"Strania opera si personalitate a lui Mateiu I. Caragiale exercita, in ultimul timp, asupra istoriei si criticii noastre literare o atractie aproape nefireasca.

Spre deosebire de monografia postuma a lui Ovidiu Cotrus, care nu examineaza decat, conform titlului, opera lui Mateiu I. Caragiale, aceasta a lui Alexandru George, impleteste viata cu opera, intr-o serie bine chibzuita de douasprezece substantiale capitole urmate, in Anexe, de alte trei, mai scurte, cu caracter polemic."

(Prefata)

SIMUT, ION

Rebreanu dincolo de realism

Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1997

"O revizuire a viziunii critice despre personalitatea si opera lui L. Rebreanu comporta o atentie sporita, directionata spre secretele ce staruie in umbra marilor adevaruri, unanim acceptate. Personalitatea lui Rebreanu, dramatizata de un complex al inovatiei, solicita scrutarea originilor crizei de identitate, capabila sa explice o disponibilitate proteica, organizata intr-o veritabila confrerie de eseuri. Opera lui Rebreanu, un miracol al simplitatii, al fortei si echilibrului, solicita o scrutare a adancimilor sale, pentru a constata atat marea diversitate a formulelor narative cat si dimensiunea metafizica a realismului sau."

(Ion Simut, Postfata)

LOVINESCU, VASILE

Al patrulea hagialac

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

"Vasile Lovinescu a publicat un eseu, Al patrulea hagialac, subintitulat Exegeza nocturna a Crailor de curtea - veche, in care autorul se straduieste sa demonstreze, sau macar sa nu acrediteze ipotezele ca Mateiu I. Caragiale nu ar fi fost strain de practici oculte si nici de masonerie. Concluziile sunt trase exclusiv din contextul operei in discutie iar demersul lui Vasile Lovinescu este de natura hermeneutica."

(Prefata)

UNGHEANU, M.

Marin Preda - Vocatie si aspiratie

Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973

"Pentru M. Ungheanu cartile lui M. Preda par uneori sa fie martori intransigenti si rigizi intr-un proces intentat Iluziei. In orice caz, sa nu ne grabim, sentinta trebuie amanata macar pentru a oferi cuiva posibilitatea de a cere recurs. Poate acela va acorda mai mult credit unui aspect deocamdata neluat in seama: inocenta si puritatea martorilor, credinta in sensul gradinilor si in reverie. Unui realism fara iluzii «prefer o iluzie sistematica». Insa cartea lui M. Ungheanu este solida, curajoasa , un foarte important obiect de referinta pentru literatura actuala in general, pentru opera lui M. Preda in special."

(C. Stanescu, "Scanteia", 1973)

LOTREANU, ION

Introducere in opera lui Mircea Eliade

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"[.] meritul acestei introduceri sta in tentativa de a ni-l face cat mai familiar pe savantul si pe scriitorul Mircea Eliade. Ion Lotreanu se ocupa metodic de aceste doua fete ale personalitatii eliadiene, lamurindu-le cititorilor si cautand sa le descopere punctele de rezistenta. In aceasta idee, isi imparte cartea in doua «parti», aproximativ egale, Scrieri teoretice si Probleme ale prozei, urmate de o Addenda. Egalitatea spatiului consacrat pe de o parte, omului de stiinta, iar pe de alta, literatului, e o dovada a valorizarii lor paritare."

(C. Sorescu, "Saptamana", 1980)

PALEOLOGU, ALEXANDRU

Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1978

"Atitudinea lui Paleologu Alexandru fata de Sadoveanu sta sub semnul practic al restaurarii. Admiratia sa exclude ritualul encomiastic si costumatia sacerdotala, invesmantandu-se in salopeta mestesugarului (artist el insusi), impasibil la molozul care cade, atent doar la descoperirea stratului autentic al rigorii din adancuri a scriitorului."

(Prefata)

TODORAN, EUGEN

Lucian Blaga - Mitul poetic

Editura Facla, Timisoara, 1981

"Eugen Todoran si-a organizat demersul pe doua mari paliere: primul este acela al mitului poetic, interpretat atat ca inventie moderna si personala, cat si ca mostenire arhaica, iar al doilea il constituie «poezia mitului».

Dupa un necesar excurs in ambianta spirituala a genezei operei lui Blaga (fetele veacului, influentele), Eugen Todoran incepe o lunga serie de consideratii privind relatiile dintre poet, mit si mister, dintre modernism si alte orientari literare, de la scoala romantica pana la avangarda, intra apoi intr-o alta complexa dezbatere pe tema transcendentei, urmareste implicatiile miturilor si simbolurilor ancestrale si ajunge la preocuparile legate de limbajul poetic, cu detaliate paranteze despre imagine si despre metafora, in raporturile lor cu miturile si simbolurile, despre «sectiunea de aur», incheind dupa o logica evidenta, cu observatii referitoare la «spatiul si timpul poeziei», totul in aceeasi expresie incarcata si rabdatoare, digresiva, asociativa, speculativa, dar si din cand in cand cristalizata in scheme si grafice sinoptice, menite sa expliciteze comentariul, din care ies ca niste stanci aride din adancul apelor."

(Florin Mihaescu, "Viata Romaneasca", 1981)

COTRUS, OVIDIU

Opera lui Mateiu I. Caragiale

Editura Minerva, Bucuresti, 1977

"Credinta si cultura creeaza personalitati, oameni vii, care sunt capabili sa-si asume existenta, in tot ceea ce ea le ofera, pe cand ideologia creeaza forme hibride care nu pot ramane in memoria transcendenta a umanitatii. Ganditorii autentici, asa cum arata scrierile lor, nu umilesc pe nimeni, nu arata cu degetul. De aceea ei inspira toleranta si incredere pentru toti ceilalti. Proiectul intelectual al lui Cotrus era nascut din asemenea izvoare si modele. In momentul in care ai invins durerea si suferinta creatiei nu mai cunosti frica, iar daca nu cunosti acest lucru devii un om liber."

(Craciun Bejan, "Tribuna", 1977)

CROHMALNICEANU, OV. S.

Lucian Blaga

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1963

"Poezia lui Blaga dobandeste o factura foarte personala rezultata dintr-o rara impacare a spiritului reflexiv, hranit mereu de otrava indoielii, cu impresionabilitatea genuina, in stare de gratie copilareasca, dintr-o alianta fericita a singularitatii impinse pana la bizarerie, cu anonimatul creatiei populare si cu nota ei nationala atat de pregnanta. Un soi ciudat de mitologie literara ia nastere pe acest fond sufletesc. Ea e de esenta folclorica, are un aer autentic romanesc, transilvanean chiar, s-ar putea spune, dar ramane totusi pronuntat blagiana."

(Ov. S. Crohmalniceanu, Prefata)

VLAD, ION

Cartile lui Mihail Sadoveanu

Editura Dacia, Cluj-Napoca 1981

"Criticul vorbeste despre «cartile» lui Sadoveanu, impunand de la inceput gravitatea actului de percepere a textelor fundamentale, decisive pentru valoarea unei literaturi. Lectura are ca prima treapta reasezarea operelor carora ordinea impusa de receptor le confera calitatea de text nou. Cronologia cartilor lui Sadoveanu primeste, in eseul lui Ion Vlad, alte coordonate decat acelea strict temporale. Ordinea se refera la o cronologie a receptarii, care descopera, intr-o anumita grupare si succesiune a operei sadoveniene, poetica naratiunii."

(Prefata)

SANGEORZAN, ZAHARIA

Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"Dorinta de a primeni interpretarea operei sadoveniene este vizibila in cartea pe care Sangeorzan Zaharia o inchina lui Mihail Sadoveanu, Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale. Intentia autorului e de a-l privi pe Sadoveanu nu la suprafata ci in celula germinativa a operei. El va renunta deci sa refaca traiectoria analitica a vechilor si didacticelor teme sadoveniene (taranul, vatra, targul) si va cauta acele teme care traverseaza toata opera, indiferent de aceste diviziuni conform ideii ca un creator adevarat este acelasi in orice opera a lui."

(Mihai Ungheanu, "Luceafarul", 1976)

MANOLESCU, NICOLAE

Sadoveanu sau utopia cartii

Editura Eminescu, Bucuresti 1976

"Ideea centrala este aceea enuntata in titlul: Utopia Cartii. Ea apare inca de la primele pagini, se indeparteaza, se ramifica, revine imbogatita cu nuante, pentru a se indeparta si reveni iar ca un motiv delicat, persistent, ce sustine o simfonie. Forta ei consta in faptul ca e implicata in intreaga structura a studiului, actioneaza in psihologia scriitorului, in atitudinile lui sociale si chiar in formula artei sale, ca ea se continua de-a lungul intregii opere, ca forma a democratismului taranesc, a regasirii in inaltul Istoriei, implinindu-se ca utopie a cartii, elaborare filosofica a tuturor filoanelor anterioare."

(Paul Georgescu, "Romania literara", 1976)

POP, ION

Lucian Blaga - Universul liric

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

"O calitate indiscutabila a cartii vine din deplina adecvare a textului la ideea demonstratiei. Criticul ilustreaza prin exemplificare, nu prin extrapolare. Argumenteaza prin extensiune, nu prin reductie. Prefera holomerilor, integralitatea textului. O modalitate a analizei extensive o constituie descoperirea seriilor semantice care argumenteaza ipoteza critica. Spatiul ocrotitor e sugerat prin cuprindere, includere, adapostire; fuziunea osmotica prin zvon, murmur, fosnet, cutreier. Disponibilitatile textului raspund in intregime exigentelor demonstratiei. Un alt semn de maturitate critica e si folosirea functionala a noilor metode critice. Ion Pop apeleaza la tematism (pentru a demonstra fizionomia cosmoidala a spatiului), la psihanaliza (pentru a motiva nostalgia reintegrarii in stihial), fie la critica arhetipala (spre a da o figuratie mai profunda imaginarului). Acest lucru nu inseamna subordonare mimetica unei directii critice anume, ci capacitate de sugestie a selectiilor. Este un semn ca Ion Pop e un foarte bun cunoscator al criticii moderne, fapt ce nu se cere a fi rostit."

(Radu G. Teposu, "Amfiteatru", 1981)

BALU, ION

Viata lui Lucian Blaga, vol. I

Editura Libra, Bucuresti, 1995

"Aceasta lucrare a fost recreata prin studiul atent al unei imense documentatii, adunata si sistematizata de-a lungul multor ani de investigatii amanuntite in marile biblioteci ale tarii, in arhivele publice si particulare.

Viata lui Blaga ne ofera trei scenarii esentiale: un spatiu epic biografic, concretizat intr-o personalitate individualizata, intiparita in documente; o biografie interioara cristalizata in complexe psihice si mecanisme sufletesti ce inspira o particularitate distincta existentei; o istorie a evenimentelor spirituale, marcata printr-o succesiune de secvente fictionale, materializate in opera."

(Ion Balu)

LIVADA, MELANIA

Initiere in poezia lui Lucian Blaga

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1974

"Studiul laborios, incitant, subtil, relativ impresionist. Capitole: Viziunea cosmica, Lirica misterului si Gandirea mitica, Tragismul, Panteismul, Copilaria si satul natal, Meditatie asupra mortii, Motivele folclorice, A iubi e primavara, Echilibru si armonie, Metafore cu mesaj, Ritmul si rima cu semnificatie, Arghezi si Blaga (Paralela stilistica), Expresionism, Autohtonie si Universalitate, Retrospectiva critica, Singur in lumina sa."

(Prefata)

CROHMALNICEANU, OV. S.

Tudor Arghezi

Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1960

"Arghezi are un ochi de vizionar, care strapunge infatisarea obisnuita a lucrurilor, atinge zonele unde chimia firii topeste formele si substantele, combinandu-le dupa legi imperceptibile la simpla vedere, opereaza treceri miraculoase dintr-un regn in altul, realizeaza comunicari nebanuite ale miracolului cu vegetalul si animalul. Plasticitatea e la Arghezi mai degraba materializare, putere de a invinge - cum am spus - fluiditatea, faramitarea universului in particule insaturabile, reafirmare a realitatii prin expresia ei cea mai concreta, adica tangibila. Cuvintele poetului se infig in carnea lucrurilor, o musca, avide sa nu-i scape nimic din insusirile care-i certifica existenta - forma, culoare, miros, gust."

(Ov. S. Crohmalniceanu, Postfata)

TOMUS, MIRCEA

Mihail Sadoveanu

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978

"Iar daca cercetarea noastra, respectiv incercarea de a defini izvorul originii si calitatea predominanta a operei lui Mihail Sadoveanu va avea aerul unei dimensiuni a universului acesteia, aceasta nu va fi decat in aparenta; infatisand componentele lumii traite sau imaginate, descrise sau reinviate, pe mii de pagini, cu acelasi neslabit sentiment al unitatii lor de timbru, culoare si pitoresc, nu vom incerca altceva decat in realitate, sa depasim stratul superficial al aparentei acesteia si sa surprindem elementele de conceptie pe care stratul respectiv le marcheaza sau ascunde si de la care purcede toata infatisarea concreta a operei, cu componentele ei necesar determinate."

(Mircea Tomus)

MARCEA, POMPILIU

Lumea operei lui Sadoveanu

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Dintr-un respect adanc fata de limba literara, prozatorul nu si-a ingaduit niciodata, cautand efectele ieftine ale unor contemporani, sa se coboare la limbajul strazii, al cafenelelor sau al tripourilor. Oamenii sai, fie in situatii de promiscuitate, de mizerie ori nefericire, deruta ori exaltare, gasesc totdeauna un limbaj cuviincios prin care-si respecta interlocutorul, subaltern sau adversar. Nu recurg niciodata la necuviinte ori insanitati verbale. Prin modul de exprimare, adica prin cea mai importanta latura a civilitatii, lumea lui Sadoveanu este de un perfect aristocratism, atestand - prin rafinamentul ei - o obarsie nobila si o vechime milenara a stirpei. Observatia lui Calinescu, dupa care adevarata noastra aristocratie este cea taraneasca, nu se poate proba mai convingator."

(Pompiliu Marcea, Postfata)

CIOPRAGA, CONSTANTIN

George Toparceanu

Editura pentru Literatura, 1966

"Creatorul de balade a fost un clasic, insa un clasic cu viziunea epocii, fiindca astfel clasicismul inseamna trecut, canonizare, forma. G. Toparceanu a consultat trecutul pentru a intelege viitorul. Din totalitatea sugestiilor a ales cateva, totdeauna convenabile, legandu-le de viata. In esenta clasicismul lui e clasicismul unui realist."

(Ciopraga Constantin, Prefata)

PAPADIMA, OVIDIU

Octavian Goga. Scriitorii romani contemporani

Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, 1944

".Toata poezia are o atmosfera de priveghi de tara la capataiul cuiva care a trecut dincolo.

Si cu ea am ajuns la sfarsitul pelerinajului meu in poezia celui care doarme acum - urmandu-si si dupa moarte destinul intre impacare si revolta - la Ciucea, mereu la granita. [.]

N-am vrut sa fac deci nici o monografie completa a poeziei lui Goga, nici sa insemn o fantezie critica agreabila.

Am vrut pur si simplu sa incerc sa descifrez linia unui mare destin poetic din insasi arhitectura creatiei sale. Am cautat sa vad intrucat raspunde acest destin unui moment existential al neamului insusi".

(Ovidiu Papadima)

MARINO, ADRIAN

Viata lui Alexandru Macedonski

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966

"[..] prin expresia «eseu de interpretare biografica» n-am inteles nici viziune pe baza de pura intentie, nici impresionism, nici, cu atat mai putin, «romantare». Toate afirmatiile noastre sunt strict documentate (bibliografia pe capitole, destul de intinsa, o dovedeste). Concluziile noastre despre dimensiunile si sensurile vietii morale ale lui Macedonski sunt bizuite in permanenta pe o stransa analiza a izvoarelor, puse metodic la contributie, ferindu-ne de «metode» de a scoate concluzii generale dintr-un citat, doua, si acelea arbitrar alese."

(Adrian Marino, Prefata)

MARINO, ADRIAN

Opera lui Alexandru Macedonski

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"[.] mai presus de orice, actualitatea oricarui poet mare se verifica, in primul rand, in latura durabila, realizata universala a operei sale. Si Macedonski, care a dat expresia atat de adanca unor conflicte de esenta, atator elanuri unite cu impulsiuni si chemari profunde ale vietii, care transmite numai dinamism, exuberanta, combativitate, sarcasm, optimism si pasiune estetica, este azi mai aproape de noi ca niciodata."

(Adrian Marino)

VALEA, LUCIAN

G. Cosbuc. In cautarea universului liric

Editura Albatros, Bucuresti, 1980

"Marturisim ca n-am scris un singur rand sedusi de goana dupa senzationalul critic si n-am urmarit nimic altceva decat creionarea unui profil modern al poeziei cosbuciene, asa cum ea insasi ni l-a sugerat dupa repetate lecturi. Profil care sa permita cititorului, modern si el, sa-si depaseasca apatia si prejudecatile daca ele exista.

Ideea fundamentala, careia i s-a dedicat ravna noastra tocmai aceasta este: punerea in lumina a naturii lirismului cosbucian si a modernitatii poeziei sale."

(Lucian Valea, Prefata)

CONSTANTINESCU, POMPILIU

Tudor Arghezi

Editura Minerva, Bucuresti, 1994

"Viziune prin excelenta lirica a omului si a universului, opera lui Tudor Arghezi nu trebuie studiata cronologic; cercetarea noastra urmareste o drama metafizica, in toate implicatiile, abaterile, revenirile si telurile ei supreme, intr-o grupare interioara de cicluri poetice"

(Pompiliu Constantinescu)

"Criticul Pompiliu Constantinescu a scris un volum despre poezia si creatia lui Tudor Arghezi. Fara a se abate catusi de putin de la criteriile indelung puse in exercitiu ale gustului sau personal, Constantinescu a tinut sa examineze opera lui Arghezi si in lumina unor consideratii de filosofie a culturii."

(Lucian Blaga, ed. I, 1943)

MICU, DUMITRU

Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre varstele interioare

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1965

"In constelatia valorilor artistice menite sa marturiseasca eternitatii geniul poporului roman, numele lui T. Arghezi va straluci neincetat asemeni luceferilor plini de voie si de har din poezia sa."

(Dumitru Micu)

" Dumitru Micu stie sa fie concentrat fara a omite, fara a simplifica. A-i urmari ideile de-a lungul intregii carti, de-a lungul intregii activitati artistice a marelui scriitor e util si placut pentru cititor[]"

(Paul Georgescu, "Contemporanul", 1965)

SCARLAT, MIRCEA

Ion Barbu - poezie si deziderat

Editura Albatros, Bucuresti, 1981

"Mircea Scarlat ne infatiseaza o ipostaza oarecum surprinzatoare asupra surselor ermetismului la Ion Barbu, pe linia unor motivatii ce tin de psihologia creatorului.

Finalitatea demonstratiei propuse de sintagma poezie si deziderat pare sa fie ideea refuzului confesiunii, aceea a gasirii unei modalitati indirecte de expresie."

(Tania Radu, "Contemporanul", 1981)

GRIGURCU, GHEORGHE

Bacovia - un antisentimental

Editura Albatros, Bucuresti, 1974

"Amplul comentariu se situeaza deliberat si polemic la antipodul monografiilor de tip eseistic. El raspunde tendintei mai noi, manifestata in critica, de punere in paranteza, cel putin metodologic, a elementelor corelate sau presupus corelate cu opera si de considerare a operei ca singura certitudine majora si realitate primordiala.

Ideea de la care porneste si pe care-si construieste comentariul este aceea a unui Bacovia antisentimental, prin care criticul pune in discutie ceea ce devenise loc comun in exegeza bacoviana sau parea de ordinul evidentelor."

(M. Nitescu, "Viata Romaneasca", 1975)

PIRU, ALEXANDRU

G. Ibraileanu - viata si opera

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Analiza operei lui Ibraileanu am intreprins-o pe sectoarele din care se constituie, mai intai in incercarile de propagare a unor directii social-politice si literare, apoi in nazuinta de fundamentare a unei conceptii estetice, in latura de istorie literara si critica romaneasca si universala, in lupta de opinii cu alti critici, in creatia literara propriu-zisa (a publicat un volum de aforisme si un roman), in fine, in expresia ei stilistica."

(Al. Piru, Cuvant inainte)

OPREA, ALEXANDRU

Mateiu I. Caragiale - Dosar al existentei

Biblioteca Manuscriptum, Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 1979

"Reconstituirea de portret a lui Al. Oprea e bogata in sugestii si deschideri asupra intelegerii caracterului atat de ascuns si incitant al lui Mateiu I. Caragiale. Fara sa pledeze intru apararea amoralismului scriitorului, studiul atrage atentia asupra punctelor de contact dintre opera si putinele repere pe care ni le ofera documentele vietii lui Mateiu, punand in lumina puternica dar si complicata intruziune a biografiei scriitorului in structura Crailor"

(Constantin Mateescu, "Ramuri", 1979)

MARINO, ADRIAN

Hermeneutica lui Mircea Eliade

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980

"Hermeneutica lui Mircea Eliade raspunde in forma actuala urmatoarelor obiective:

1. Sa descopere si sa puna in lumina in mod sistematic si analitic, printr-o minima dar esentiala incadrare comparatista, prima hermeneutica romaneasca moderna, in integralitatea principiilor si aspectelor sale de baza

2. Sa integreze aceasta hermeneutica, foarte putin cunoscuta, in istoria criticii si a ideilor literare romanesti si, in felul acesta, sa consolideze o traditie romaneasca de studii hermeneutice. Ea ar putea astfel sa corecteze si sa echilibreze excesul de subiectivism, impresionism si jurnalism literar dominant adesea in critica publicistica."

(Adrian Marino, Prefata)

MICU, DUMITRU

G. Calinescu - Intre Apollo si Dionysos

Editura Minerva, Bucuresti, 1979

"Calinescu nu poate fi imaginat nici o clipa drept un paradisiac, plutind extatic, undeva sus, in vazduhul dantesc Ar fi pentru el, totusi, loc alaturi de paganii de geniu in Empireu. Acolo sa-l cautam. Criticii l-au cautat in ultima vreme la diverse adrese. Unii i-au gasit urmele, altii i-au auzit partial ideile, altii au incercat sa-l urneasca din imperialul sau jilt, cu umerii lor firavi ori aplicandu-i perfide intepaturi acolo unde doare.

Dintru-nceput, D. Micu sesizeaza ca lui G. Calinescu elementul liric ii este congenital, lirismul congenital, vocatia epica, simtul critic, domeniul publicistic, obsesia monumentalismului sunt cateva coordonate ale perso­na­litatii calinesciene."

(Mircea Vaida, "Steaua", 1979)

BALU, ION

Viata lui G. Calinescu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

"Nu am inventat nimic in biografia calinesciana. Am cautat atent toate izvoarele. Cine va avea curiozitatea de a urmari documentarea noastra se va convinge ce putine cuvinte introducem in text si cat de temeinic atestate sunt toate afirmatiile noastre."

Spuse de autor ca o concluzie a lucrarii sale, aceste cuvinte pot servi, foarte bine, in introducere Pentru ca iata, legendarul erou al literelor romane, mai ales in ultimul deceniu al existentei sale, face parte intr-o buna masura, dintr-o biografie uluitor de terestra."

(Ion Murgeanu, "Tribuna Romaniei", 15 februarie 1982)

BALU, ION

G. Calinescu - eseu despre etapele creatiei

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1970

"Constructia lui Ion Balu nu este altceva decat un eseu despre etapele creatiei calinesciene cu slabe si neinsemnate ecouri sau justificari, la incendiarul dialog purtat de discipoli si de adversari. Neaducand in discutie o asemenea idee si neactualizand-o, Ion Balu polemizeaza insa cu opera, descriind-o corect, analizand-o in totalitate. Monografia este efectiv ridicata pe o documentatie serioasa, de la sursa si isi propune un mod de a-l privi pe Calinescu: Primavara impetuoasa, Vara creatiei si Amurg de septembrie"

(Zaharia Sangeorzan, "Cronica", 1970)

CIOPRAGA, CONSTANTIN

Hortensia Papadat-Bengescu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1973

"Hortensia Papadat-Bengescu ni se infatiseaza ca o scriitoare care isi urmeaza destinul creator cu o constiinta de sine perfecta scrisorile, paginile de jurnal, interviurile, rememorarile autobiografice atesta fara echivoc o vointa de creatie darza, nazuinta creatoarei de a se adresa unui public, de a fi citita, discutata. Atesta implicit cautari, eforturi de a gasi un limbaj cat mai adecvat continutului, framantari, indoieli, nelinisti specifice naturilor creatoare."

(Dumitru Micu, "Contemporanul", 1973)

ANGHELESCU, MIRCEA

Introducere in opera lui Petre Ispirescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1987

"Examinand opera lui Ispirescu din perspectiva totalitatii ei, M. Anghelescu parcurge cu acelasi interes basmele, miturile antice repovestite in romaneste, [.] paginile de memorialistica si relatarile de calatorie, povestirile in stil popular despre Mihai Viteazul [.], despre Stefan cel Mare [.], despre Vlad Tepes si, in fine, despre Razboiul pentru Independenta. Rezulta din acest minutios examen o noua situare a lui Ispirescu: el este unul din primii nostri scriitori care exprima o sensibilitate si o problematica modern umana plecand de la vechile structuri ale spiritualitatii poporului sau, pentru a se intoarce, pe o alta spirala, tot la ele."

(Iordan Datcu, "Romania literara", 1987)

VAIDA, MIRCEA

Ion Budai-Deleanu

Editura Albatros, Bucuresti, 1981

"Mircea Vaida opteaza pentru monografia de nuante si propune o galerie de portrete ale aceluiasi scriitor. Tabloul cronologic pastreaza tonul neutru. Urmeaza imaginea istoricului si a lingvistului mai putin cunoscuta, cea a omului social si politic asa cum il defineste creatia sa. [.] Un triptic prezinta poemul Trei Viteji. Dar Mircea Vaida e interesat mai mult de monografia estetica a Tiganiadei, evidentiata cu lentile diferite, la ore diferite de exersare a privirii, alcatuind succesiv imagini impresioniste ce vad actul artistic cu optica lui Homer, Cervantes, Valery, Hugo Friedrich, Nichita Stanescu. [] Metoda lui bazata pe eruditie e paradoxal impresionista pana la fragmentarismul critic si comentariul imaginar, autonom fata de peisajul operei."

(Doina Uricaru, "Luceafarul", 1981)

MARTIN, MIRCEA

Introducere in opera lui B. Fundoianu

Editura Minerva, Bucuresti, 1984

"Daca Mircea Martin tine sa corecteze imaginea unui Fundoianu prea entuziast in fata extremismelor literare, apasa insa pe modernismul poezie sale, cu mult curaj si o rara acuitate analitica. Nervul demonstratiei critice se naste aici din nevoia de a inlatura o opinie falsa care persista in privinta acestei lirici si i-a inselat, primul, pe Lovinescu prin aspectul ei agrest, iar apoi i-a creat lui Calinescu impresia ca ar fi o forma a simbolismului autohtonizat. Eticheta de poezie a roadelor intretine inca echivocul unui Fundoianu traditionalist, sau cam asa ceva. Mircea Martin nu gaseste la el nici o beatitudine si comuniune cosmica, ci, ca si mine, o neliniste adanca si secreta fata de demonismul naturii, al sufletului ei nevazut."

(Ov. S. Crohmalniceanu, O carte pe care Fundoianu o merita,
in "Romania literara", 1984)

BALOTA, NICOLAE

Introducere in opera lui Al. Philippide

Editura Minerva, Bucuresti, 1974

"In exegeza operei lui Al. Philippide, criticul face proba decisiva a virtutilor si stilului sau intelectual. Impartindu-si materia pe compartimente de gen: poezie, proza, eseistica, N. Balota se abandoneaza succesiv lecturii si descifrarii simbolurilor textului [].

Exegeza lui N. Balota cauta in opera lui Philippide motivele ei dominante, imaginile cheie, nucleele germinative de viziuni si trairi poetice: interogatia interioara, visul, soarele, pustia, divinitatea, demonia, maledictia, uratul, tacerea etc."

(Florin Mihailescu, Un model al criticii exegetice,
in "Viata Romaneasca", 1974)

MUNTEANU, GEORGE

Introducere in opera lui Ion Creanga

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"[] Ideea directoare a meditatiei este aceea ca autorul Povestirilor si al Amintirilor din copilarie apartine familiei scriitorilor ce-s dificili, fara sa para. Denuntand «cecitatea» celor ce vorbeau initial de talentul primitiv si necioplit al marelui povestitor (formularea incriminata este a lui Iacob Negruzzi) si totodata persifland subtilitati cam gratuite ale celor ce invocau drept contrapondere in «carturarism» in linia lui Rabelais sau a lui A. France (emitatorul acestora este G. Calinescu), George Munteanu ni-l prezinta pe Ion Creanga ca fiind unul dintre cei mai culti scriitori din epoca sa si chiar de totdeauna, in sensul ca spiritul sau poseda o capacitate speciala, de sesizare a general-umanului, a universal-valabilului, constiinta intelectiv-creatoare fiindu-i mai captusita de filosofie decat se crede."

(Dumitru Micu, Introduceri critice, in "Contemporanul", 1976)

FLAMAND, DINU

Introducere in opera lui G. Bacovia

Editura Minerva, Bucuresti, 1979

"[] Dinu Flamand citeste si judeca opera ca pe un proces dinamic, ca forma formata si formanta [] fiindca, pe de o parte, a citi inseamna a executa, iar a executa inseamna a reda si a face sa traiasca opera asa cum este ea, cu ceea ce ea insasi voia sa fie. L-am citat pe Luigi Pareyson nu doar pentru a sustine, ci mai ales pentru a dovedi reputatia si modernitatea unei metode.

Cartea este impartita in zece capitole: Pornind de la Plumb, Contactul simbolist, O revolutie copernicana, Degradarea tragicului, In sistem de menipee, Campul social, Organizarea spatiului, Gestul, Alegorizarea, Reactivitatea arhetipului."

(Petru Poanta, "Steaua", 1979)

LIVESCU, CRISTIAN

Introducere in opera lui Ion Pillat

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"[] Meritul criticii practicata de Cristian Livescu trebuie cautat aici, in prudenta cu care aplica lectura antropologica, numai dupa ce textul este privit din unghi estetic: «Nu am pornit, declara el, de la o teorie anume pe care sa o aplicam mecanic unei materii lirice, ci am cautat sa verificam mai degraba posibilitatile pe care le ofera chiar poezia (si ideile estetice ale autorului, bineinteles) in a-si dezvolta o modalitate proprie de analiza. Am incercat sa determinam mitologia proprie poetului, arhetipurile si simbolistica in plina miscare si transformare»."

(Sorin Parvu, Critica antropologica, in "Cronica", 1980)

ANDREESCU, MIHAELA

Marin Sorescu. Instantaneu critic

Editura Albatros, Bucuresti, 1983

"Mihaela Andreescu propune o lectura a operei lui Marin Sorescu din «perspectiva maturitatii», ceea ce vrea sa spuna din perspectiva unui cogito unitar si recognoscibil. Citarea lui Georges Poulet poate fi un indiciu ca autoarea a luat ca model critica de identificare. [] Asadar: incercand sa urmareasca destinul personajului ca ipostaza unitara a constiintei care evolueaza in universul scriitorului, am catat dincolo de schimbarile aparente, consecventa, continuitatea, identitatea de profunzime: pecetea eului, pe cel ce se schimba."

(Eugen Simion, Amprenta Sorescu, in "Romania literara", 1983)

IONESCU, MARIANA

Introducere in opera lui Zaharia Stancu

Editura Minerva, Bucuresti, 1985

"[] Investigarea celor trei domenii in care s-a manifestat, in egala masura, talentul acestui scriitor - poezie, publicistica si roman - este dublata de segmentarea atenta a unor etape si stari evolutive de importanta majora a operei. Incadrarile biografice sunt sumare, facute mai ales pentru a sustine aprecierile autoarei."

(Vasile Macoviciuc, "Luceafarul", 1985)

ZAHARIA-FILIPAS, ELENA

Introducere in opera lui Vasile Voiculescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"Studiul este organizat in trei mari capitole, intitulate: Poezia, Teatrul, Proza; in primele doua se face o prezentare amanuntita a temelor si motivelor cuprinse in creatia poetica si dramatica a lui Voiculescu. La o lectura atenta a cartii, capitolul despre proza ne apare ca fiind cel mai bine realizat, tratand intr-o versiune originala proza atat de interesanta a lui Vasile Voiculescu."

(Elvira Medar Ionescu, Elena Zaharia-Filipas despre creatia lui
 Vasile Voiculescu, in "Flacara", 1980)

POANTA, PETRU

Poezia lui George Cosbuc. Eseu monografic

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976

"Eseul monografic Poezia lui George Cosbuc, 1976, printre cele mai subtile dedicate poetului in perioada postbelica, desface minutios discursul liric cosbucian, pana la nucleele tematice si stilistice, ideologice si tehnice, in vederea recompunerii lui dupa un criteriu multiplu ce implica sensibilitatea contemporana (prin comparare), fondul principal de semnificatii (prin analiza temelor) si axiologia literara (prin tendinta reevaluarii). Facand critica formelor, criticul face totodata opera de selectie si de potentare a semnificatiilor."

(Laurentiu Ulici, Recenzia ca radiografie,
in "Romania literara", 1976)

SANDULESCU, AL.

Duiliu Zamfirescu

Editura Tineretului, Bucuresti, 1969

"[.] Actuala monografie izbuteste a cuprinde omul si opera in aspectele sale decisive. In capitolul intitulat Viata, Al. Sandulescu limpezeste ascendenta scriitorului .pentru a-i urmari apoi evolutia, cariera publica si literara cu o precizie si o detasare a expresiei care-i asigura un farmec necontestat. Urmeaza capitolele destinate Poeziei, Prozei scurte, Romanelor si Corespondentei literare si opiniilor estetice in care istoricul literar pune in contributie toate cercetarile existente spre a sintetiza specificul personalitatii lui Duiliu Zamfirescu."

(G.M, "Contemporanul", 1969)

ZAMFIR, MIHAI

Introducere in opera lui Al. Macedonski

Editura Minerva, Bucuresti, 1972

"[.] Ideea de la care pleaca Mihai Zamfir este ca mai important decat romantismul si simbolismul este la Macedonski, neolatinismul. Acesta din urma nu este inteles ca o particularitate a conceptiei macedonskiene de viata, cum i se infatiseaza lui Adrian Marino, ci ca o subordonare la reforma lingvistica preconizata de Eliade Radulescu in jurul anului 1830 si care ar fi produs o mutatie insemnata in limba romana literara. La aceasta data, sustine Mihai Zamfir, s-ar fi produs relatinizarea Romanei literare."

(Al. Piru, Un nou Macedonski?, in "Romania literara")

Raicu, LUCIAN

Nicolae Labis

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Poetul este un om edificat, si numai in virtutea stiintei sale isi permite sa vorbeasca. Poetul este purtatorul unei competente si din felul cum articuleaza frazele se vede convingerea linistita ca este ascultat, urmat. Tonalitatea poemului exprima aceasta stare de spirit privilegiata a vorbitorului, care este si un invatator, un initiator. Versurile lui Labis au aspectul unor definitii pregatite din vreme, al unor formule care depoziteaza o experienta consumata pana la cap.

Poemul are o curgere ireversibila, axiomatica. Energiile semnificative ale textului se orienteaza intr-un singur sens, interzicand ambiguitatea. Forta lui Labis este de a fi incorporat acestor structuri decise un continut in nici un fel rigid, de a fi exprimat intr-o forma mediata un sens cat se poate de complex."

(Lucian Raicu, Posfata)

MANOLESCU, NICOLAE

Introducere in opera lui Alexandru Odobescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"Volumul a fost incununat cu Premiul de critica si istorie literara al Uniunii scriitorilor.

Tot o deformare a obiectului (a operei) este eseul despre Odobescu. Aici criticul, contrar preocuparii de care e banuit, ca se indeparteaza orgolios de ceea ce s-a scris, invoca aproape toate principalele aprecieri si judecati despre opera scriitorului, ca sa treaca apoi la o noua lectura si interpretare a ei. Accentul nu mai cade pe Scenele istorice si pe Pseudo-kynegetikos, ci pe corespondenta, Istoria arheologiei si Le trésor de Pétrossa, telul fiind modificarea imaginii traditionale a unui Odobescu dublu: artistul pe de o parte, omul de stiinta, savantul, pe de alta."

(Mihai Dragan, Critica artistica, in "Cronica", 1976)

POPA, MARIAN

Viscolul si carnavalul

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"Intregul concept de fundal al prozei romanesti de azi pare anume construit plecand in primul rand de la Fanus Neagu, un stilist in proza (desigur, nu unul oarecare). Incat acest stralucit eseu monografic, Viscolul si carnavalul, vadeste deopotriva afinitati caracteriale, emulatie stilistica si, fireste, o strategie literara deloc duplicitara []. Viscolul si carnavalul sunt cele doua simboluri operatoare de baza, definite succint ca forme extreme «ale agitatiei naturale si umane» sau ca «stimuli si raspunsuri, termenii de opozitie pentru placiditate si conformism»."

(Cornel Moraru, Marian Popa - Viscolul si carnavalul,
in "Vatra", 1980)

MANU, EMIL

Ion Minulescu si Constiinta simbolismului romanesc

Editura Minerva, Bucuresti, 1981

"Criticul gloseaza despre trubadurul modern si poetul «popular», al carui secret artistic ar fi fost «innobilarea poetica a locului comun», despre vocabularul nu o data extravagant, despre pitorescul si vitalismul minu­les­cian, conchizand, in consens cu aproape toti criticii, ca volumul cel mai original ramane Romante pentru mai tarziu."

(Al. Sandulescu, "Romania Libera", 1981)

LOVINESCU, EUGEN

Scrieri, vol. VII. Titu Maiorescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1978

"Monografia se publica in 1940, la exact o suta de ani de la nasterea criticului; ea constituia doar inceputul unei actiuni mai ample de reactualizare a lui Maiorescu, in care criticul de la Sburatorul vedea un mare simbol al constiintei culturale romanesti. «Refuzul organic de a-si recunoaste un patronat» a fost infrant din ratiuni superior conjuncturale. A vorbi despre Maiorescu intr-o epoca de confuzie a valorilor spirituale i se parea a inalta cel mai potrivit stindard: istoricul literar proceda la o deshumare mai putin din searbada eruditie (desi eruditia nu-i lipseste) si mai mult din nevoia de a rechema in actualitate un personaj necesar, propunandu-l generatiilor noi ca pe un mare exemplu. Rationalismul de esenta clasica al gandirii maioresciene si claritatea stilului de viata si de arta reprezentau cel mai bun exemplu la ratacirile unei epoci ce avea sa culmineze in catastrofa razboiului. Istoricul literar se inspira din ideea, perfect justa, ca operele majore ale trecutului nu raman inerte, oseminte pretioase dintr-un muzeu cultural, dar redevin active, ca fapte de constiinta, de cate ori istoria face apel la ele."

(Nicolae Manolescu, "Romania literara", 1978)

NICULIU, ADRIANA

Gala Galaction - omul si scriitorul

"Spre deosebire de scriitorii care se refuza cititorilor in orice alta ipostaza decat cea de artist, Gala Galaction, facand parte din familia goetheana, considera fireasca unitatea creatie-realitate, prin adevarul trairii proprii. Biografia interioara am incercat s-o recompun, afara de marturisiri directe, din amanunte semnificative, aluzii, fapte de viata, amintirile contemporanilor, proiectandu-le pe coordonatele epocii, in climatul ei. Treptele vietii, cu grafica lor intima, constituie un punct de plecare pentru intelegerea operei contradictorii, bogat nuantate, a lui Gala Galaction, surprinzand izvorul creatiei scriitorului in suvoiul trairii pline si generoase a omului, ca un corolar al acesteia."

(Adriana Niculiu, Prefata)

GAFITA, MIHAI

Duiliu Zamfirescu

"Pe masura ce inaintam prin straturile cartii lui Mihai Gafita, imi spuneam ca, in ipostaza avansata de G. Calinescu, dupa care Duiliu Zamfirescu n-a reusit sa fie un autor, adica un creator de tipuri sociale, nici macar un Tanase Scatiu, atunci a fost un personaj. Un personaj ce si-a ignorat potentialul, poate cine stie, tentat sa se produca direct pe sine, dar reprimat de obiectivare in stilul lui Balzac, Flaubert si mai ales Tolstoi, pe care-l admira, oricum cel mai interesant dintre eroii lui artisticeste sovaitori. Un fel de Mateiu Caragiale avant la lettre, fara himere si mistica trecutului, lipsit de inteligenta sarcastica si estetismul wildian al acestuia, dar realizat socialmente. Duiliu Zamfirescu a avut, de la inceputul vietii, toate inlesnirile de cariera si sursele financiare, inclusiv mosia, necesare libertatii de manevra politica, pentru a ajunge diplomat, ministru, academician si, in genere personalitate de suprafata."

(M. Petroveanu, "Viata romaneasca", martie 1970, nr. 3, anul XXIII)

BALOTA, NICOLAE

Opera lui Tudor Arghezi

Editura Eminescu, Bucuresti, 1997

"Ne aflam in fata unei abordari sistematice, ordonata si structurata in functie de motive si teme - perspectiva diacronica fiind abolita - metoda descriptiva imbinandu-se cu demersul hermeneutic.

[.] Poezia ocupa locul principal, criticul surprinzandu-i cu mare finete analitica articulatiile si in acelasi timp dezvaluindu-i liniile de forta. In acest scop, textul este pur si simplu «asediat» de pe pozitii concentrice, cu metode conjugate in care sugestiile criticii tematiste si psihocristicii mi se par cele mai fecunde. Astfel intentia fundamentala, conditia operei este stabilita intr-o dubla miscare de negare a propriei identitati si afirmare a principiului divin. []

Odata desemnata geneza poeziei, oarecum in stilul teoriei lui Maurice Blanchot din Spatiul literar, criticul procedeaza la identificarea si interrela­tio­narea unei intregi pleiade de teme, motive si figuri, ezitarea ontica, vocatia nihilului, eul difuz, dumnezeul evanescent, tentatia densitatii si ingreuiarii etc."

(Paul Dugneanu, "Luceafarul", 1997)

DIMITRIU, DANIEL

Bacovia

Editura Junimea, Bucuresti, 1981

"Cartea vrea sa dovedeasca - si reuseste - ca Bacovia este un scriitor foarte valoros, cu o viziune filosofica si poetica de pregnanta actualitate si un spirit, in ciuda aparentelor poeziei si a inertiilor receptarii, rafinate.

Eul poetic bacovian se proiecteaza intr-o individualitate si apasatoare facilitate a lumii, al carei sens si explicatie nu intereseaza. Fragilitatea fiintei se izbeste de amanunte, bajbaie neajutorata. Iar poezia o exprima esentializat sugestiv."

(Prefata)

ADAM, IOAN

Introducere in opera lui Duiliu Zamfirescu

Editura Minerva, Bucuresti, 1979

"[.] Asadar un Duiliu Zamfirescu analizat din unghi tipologic (ideologic), si deopotriva, scriitorul, prin el insusi. Un capitol ce urmareste «etiologia unei legende», a impopularitatii, clasifica din perspectiva mai sus amintita, tipul de scriitor reprezentat de Duiliu Zamfirescu, pentru ca urmatoarele sa aiba in vedere tipul de literatura practicat de acesta, respectiv proza, memorialistica, dramaturgia si poezia. Spatiul cel mai intins e rezervat, se intelege, prozatorului. Ioan Adam face o descriere tipologica a personajelor, a situatiilor si a mediilor simultan cu descrierea ideologica (probleme, idei, teme)."

(Laurentiu Ulici, Un studiu tipologic, in "Romania literara", 1979)

CALINESCU, G.

Vasile Alecsandri

Editura Tineretului, Bucuresti, 1965

"[.] Ceea ce ne pare cu adevarat fundamental si valoros la Vasile Alecsandri de G. Calinescu este viziunea, metoda si stilul critic. Capitolul refacut si dezvoltat din Istoria literaturii romane, el reprezinta nu numai o rapida, dar si o adevarata sinteza biografica si critica, in care nu amanuntele intereseaza, foarte multe, secundare, sunt lasate voit la o parte, ci atitudinea perspectivei, ideile generale si finetea formularilor."

(Adrian Marino, Gazeta literara, 1965)

TOMUS, MIRCEA

Opera lui I.L. Caragiale

Editura Minerva, Bucuresti, 1977

"Asadar, primul dintre meritele cercetarii lui Mircea Tomus e amplitudinea ei, travaliul linistit, alcatuit in umbra exigentelor stringente ale istoriografiei literare. Pe aproape 160 de pagini sunt examinate criticile predecesorilor, fara mare ingaduinta pentru cine nu trebuie si cu entuziasm ponderat in cateva randuri Concluziile sunt de tot fara crutare, vreo sase paragrafe aratand ca, de fapt, pana acum, rezultatele cercetarilor sunt lipsite de «program teoretic si metodologii», ca «sunt lipsite de o idee clara despre alcatuirea intregului acestei opere si despre raporturile ei interne».

Partea a doua descrie opera, fixeaza adica limitele ei Analiza marilor comedii nu este spectaculoasa, dar pune la punct adevaruri ce puteau fi ignorate, trecute cu vederea de o anumita traditie a cercetarii."

(Cornel Ungureanu, "Orizont", 1977)

PETRESCU, IOANA EM.

Ion Budai Deleanu si eposul comic

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974

"Pentru prima data, Tiganiada este privita dintr-o perspectiva hotarat literara; rezultatul este o exceptionala «insufletire» si «apropiere» de constiinta epocii noastre a cestei opere.

Urmarind prefacerile succesive ale eposului eroic si comic pentru a plasa Tiganiada intr-o suita de restructurari ale limbajului epic, Ioana EM. Petrescu schiteaza de fapt o substantiala «istorie» a unei modalitati literare iesita din circulatie astazi si marele merit al autoarei este de a reusi sa insufleteasca o materie ce indemna mai curand la o rece tratare de tip muzeistic."

(Mircea Iorgulescu, "Romania literara", martie 1974)

CALINESCU, ALEXANDRU

Caragiale - contemporanul nostru sau varsta moderna a literaturii

Editura Albatros, Iasi, 1976

"Acesta este dublul demers al lui Caragiale: pe de o parte fructificarea formelor literaturii «minore», ale genurilor marginale si transformarea materialului extra-literar in literatura; pe de alta, discursul metatextual lucid, necrutator de lucid, «dezgolind» procedeul, denuntand cliseul, ingaduind distantarea ironica fata de text. Si aratand «pe viu», din mers, cum se face (si cum ar trebui sa se faca) literatura."

(Al. Calinescu, Prefata)

CALINESCU, GEORGE

Ion Creanga (Viata si opera)

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964

"De aceea despre Creanga, ca artist, sunt putine de spus, si studiile se pierd in divagatii. Un muzician poate imita vuietul apelor, un pictor poate zugravi privelistea, dar acestea sunt succedanee artistice, nu impresii critice.

Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman, sau, mai simplu, e poporul roman insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune. Ion Creanga este, de fapt, un anonim."

(G. Calinescu)

BRATU, SAVIN

Ion Creanga. Oameni de seama

Editura Tineretului, Bucuresti, 1968

"[] targovatul, in fata hartiei, ca si in fata Junimii, se dedubla si devenea taranul Universal, adica omul unei civilizatii milenare si relativ statornice in izolarea ei de lume cu succesivele ei schimbari. Statornicia inseamna perpetuarea formelor fixe ce inchid experientele repetabile, condensarea intelepciunii continue si colective in imagini prestabilite, in parabole si ziceri. Etosul si umanismul popular se exprima intr-un limbaj batran, cu intelesuri multiple disimulate sub automatisme."

(Savin Bratu)

DUMITRESCU-BUSULENGA, ZOE

Ion Creanga

Editura pentru Literatura, 1963

"Creanga nu este un simplu povestitor popular, ci un creator de arta originala. Personalitatea lui artistica a fost, in primul rand, atat de puternica incat a dat nastere unui stil cu o pecete neindoielnica a originalitatii si unicitatii. [] Stilul lui Creanga este unic, izbitor, particular, alcatuind un Univers intreg, inchis, inimitabil al operei scriitorului, ca stilul (luat in sensul de totalitatea mijloacelor artei) lui Eminescu si Caragiale."

(Zoe Dumitrescu-Busulenga)

MARCEA, POMPILIU

Ioan Slavici

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"Contributia lui Slavici la dezvoltarea culturii si literaturii noastre izbeste, mai intai, prin dimensiunile ei: aproximativ o suta de nuvele, schite si povestiri, sapte romane, cinci piese de teatru, aproape douazeci de povesti, trei volume de memorialistica, zeci de lucrari didactice pentru copii, numeroase tratate de istorie, sociologie, morala si pedagogie, cateva monografii, o corespondenta dintre cele mai intinse, deosebit de revelatoare, traduceri, studii si articole de istorie si critica literara.

Slavici a fost o personalitate artistica proteica: povestitor, dramaturg, nuvelist, romancier. N-a reusit sa devina, in toate zonele abordate, un mare creator. Dar vigurosul sau talent nicaieri nu s-a exprimat mai deplin ca in nuvelistica. Pana astazi, autorul Morii cu noroc ramane marele nuvelist al literaturii noastre, nu numai parintele ei."

(Pompiliu Marcea, Profil)

MANOLESCU, NICOLAE

Contradictia lui Maiorescu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1970

"Cartea aceasta nu vorbeste pur si simplu despre «contradictia lui Maiorescu». Pana la un anumit punct, ea este o asumare inevitabila a contradictiei. Din doua motive: intaiul, pentru ca, facand apel la Maiorescu ca la un simbol al inceputului, ea izvoraste dintr-o obsesie cu aceea a lui Maiorescu insusi; al doilea, pentru ca ea nu infatiseaza pe Maiorescu in absolut, ci incearca sa-l descopere in opozitie cu imaginea consacrata de istoria literara.

Orice critic este, inainte de toate, un comentator de literatura, fiindca la un anumit nivel critica este lectura si analiza. Marii critici sunt insa creatori: ei isi inventeaza obiectul si, vorbind despre opere, vorbesc in fond despre ei insisi. Critica este creatie cand releva o personalitate. Pe cei mai multi critici ii citim pentru justetea sau claritatea opiniilor lor, intr-un cuvant, pentru felul in care descopera operele si le apreciaza; pe altii, putini, ii citim pentru ei insisi. Opiniile sau judecatile lor de valoare conteaza, desigur, dar nu mai reprezinta criteriul absolut. Maiorescu intra, prin articolele lui capitale, in ultima categorie."

(Nicolae Manolescu)

CIOCULESCU, SERBAN

Viata lui I. L. Caragiale. Caragialiana

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Omul era demonic in vorbire, cu un debit nesecat, cu o fantezie starnita si intretinuta de prezenta uimita a ascultatorului. Inapoia ochelarilor, ochii de miop sfredeleau si se miscau ca argintul viu. Fata se crispa actoriceste, bratele si trunchiul intrau in convulsiune, raspunzand cu automatism de reflexe dialecticei pasionale Prin reactiunile nestapanite ale inteligentei si-a facut dusmani, mentinandu-si prieteniile printr-o bunatate temeinica, ascunsa sub bruscheta Sub rasfatul de sine, vibra o anume dragoste de oameni, care-l indemna sa-si imbuneze prietenii, dupa ce ii maltratase. Acestia simteau ca le scapa printre degete, dar nu rezistau seducatorului."

(Serban Cioculescu)

POPESCU, MAGDALENA

Slavici

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977

"Creatia lui Slavici prezinta cu evidenta trei faze: prima - a idilismului si a reveriei, a doua - dramatica si obsesiva, a treia - didactica si instructiva. Modul de trecere de la una la alta, ritmul creatiei in interiorul fiecareia sunt diferite. De la prima la a doua nu exista aproape nici o tranzitie, si Slavici scrie ultimele povestiri ironice si idealizante, concomitent cu Moara cu noroc. Dimpotriva, faza dramatica a marilor nuvele suporta o lunga dezvoltare, dar mai des si o lunga perioada de degradare si estompare a motivelor ei in trecere spre faza a treia.

[] Slavici revitalizeaza basmul si, cu o intuitie sau obsesie adanca, el ii da semnificatia dominantului sau complex: basmul devine o calatorie in somn si in moarte, pe care scriitorul o parcurge spre a se intoarce mai viu, descarcat de obsesii, pe taramul faptei, generatoare de eternitate."

(Magdalena Popescu)

TUTEA, PETRE

Mircea Eliade

Biblioteca Revistei "Familia", Oradea, 1992

"Atat filosofia, cat si epica, literatura, in general, nu ne apar decat ca forme care incearca sa reediteze, in lumea profana, dimensiuni ale sacrului, sa transfere din lumea sacrului puteri care sa insufleteasca lumea profanului.

(Craciun Bejan, Actualitatea sacrului, In loc de Prefata)

b) Studii despre.

PERPESSICIUS

12 prozatori interbelici

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"12 prozatori interbelici cuprinde majoritatea articolelor, studiilor si mentiunilor inchinate de Perpessicius prozei semnate de: Nicolae Iorga, Hortensia Papadat-Bengescu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Panait Istrati, Mateiu Caragiale, Cezar Petrescu, Gib Mihaescu, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, Anton Holban, Mircea Eliade."

(Dumitru Panaitescu)

PERPESSICIUS

Patru clasici

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"De o sensibilitate rara, de poet, el avea marcata si in vorbirea si in gesturile sale, vocatia criticului. Entuziasmul de a descoperi valori noi se vedea asociat cu un spirit prudent, care se indoieste, cumpaneste, masoara, nuanteaza, adesea tace si reflecteaza. Afirmatiile nu tradau niciodata graba infatuata, ci rezultau dintr-un context, de meditatie fina intreprinsa cu grija de a nu comite vreo nedreptate."

(Edgar Papu, Cuvant inainte)

MUNTEANU, GEORGE

Eminescu si antinomiile posteritatii

Editura Albatros, Bucuresti, 1998

"Asa-numitul «cult al lui Eminescu» a invins spiritele intr-o polemica in care, cum se intampla, obiectul propriu-zis a disparut de sub ochii combatantilor, disputa transformandu-se repede intr-o confruntare de persoane si nu de idei. De undeva dintr-un colt celest de vers, Eminescu trebuie ca a suras amar vazandu-si numele luat de atatea ori in desert si tarat atat de mult si atat de jos intr-o cearta in care laudatorii, ca si denigratorii sai nu faceau decat sa confirme chiar peste asteptari premonitiile cu privire la antinomiile receptarii lucrarii de geniu in posteritate. Cu totii, «denigratorii» si «laudatorii», «emi­nes­colatri» si «eminescofobi» se regasesc, intr-o stranie fratietate, in gandurile pe care Eminescu le pune in seama «batranului dascal» din Scrisoarea I.

Indrumarea esentiala este intoarcerea la text, scormonirea noilor sensuri si a ineditelor frumuseti si splendori ale unei opere pe care toti o stim fara sa o citim. «Inapoi la text!» - este indemnul maiorescian pe care autorul il intoarce atat laudatorilor narcisiaci, cat si «denigratorilor» invidiosi ai lui Eminescu."

(C. Stanescu, Inapoi la Eminescu, in "Adevarul", 1998)

CALINESCU, G.

Opera lui Mihai Eminescu, vol. I, II

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"Sa recunoastem ca Opera lui Eminescu seamana (si in noua versiune) cu un imens santier arheologic deschis in inima unui continent necunoscut si ca o atitudine critica mai radicala l-ar fi putut sili pe G. Calinescu, odata cercetarile sfarsite, sa astupe santurile, sa dea jos schelele, sa lase iarba si pomii sa inverzeasca din nou ca intr-un tablou de viata adevarata. Cata vreme el a preferat sa se mentina in iluzia ca lucrarile incepute vor ramane vesnic neincheiate, studiul sau, cel mai exhaustiv si mai temeinic din cate i s-au inchinat lui Eminescu, sta pe aceasta contradictie: insufla poetului o viata extraordinara si profunda, dar nu-i ingaduie s-o traiasca nestanjenit."

(N. Manolescu, G. Calinescu: "Opera lui Mihai Eminescu" (reeditare), in "Contemporanul", an XXV, nr. 20, 15 mai 1970)

CONTE, ROSA DEL

Eminescu sau despre Absolut

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990

"Din punctul de vedere al prizei la text, intuitia Rosei del Conte opereaza intotdeauna fara gres. Fapt aproape miraculos la un strain, oricat de bun cunoscator al limbii noastre ar fi el. Nu numai ca versurile - cheie ale lui Eminescu antum sunt identificate si explicate perfect, dar autoarea italiana retine cu precizie capodopera din postume. Etapele esentiale ale demonstratiei sale au intotdeauna ca reper un vers memorabil din postume, facut sa ilumineze o intreaga lume. Dupa G. Calinescu si inainte de Ion Negoitescu, nimeni nu si-a bazat in asemenea masura arhitectura demonstratiei pe imensele bogatii ascunse in postume: aici gaseste Rosa del Conte versul - efigie si explicatia salvatoare, asa cum o vor face dupa aceea deceniile urmatoare."

(Mihai Zamfir, "Viata Romaneasca", septembrie 1990, nr. 9)

BOUTIÈRE, JEAN

Viata si opera lui Ion Creanga

Editura Junimea, Iasi, 1976

"Fie ca aceasta lucrare, la care atatia oameni binevoitori au colaborat, sa sporeasca si mai mult in Romania exceptionala pretuire de care se bucura opera lui Ion Creanga si sa-l faca cunoscut si iubit in strainatate pe acela care este unul dintre cei mai originali scriitori moldoveni si, in acelasi timp, unul dintre cei mai buni povestitori din Europa."

(Jean Boutière, Prefata)

IBRAILEANU, GARABET

M. Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1974

"Studiile lui Ibraileanu despre Eminescu pot fi impartite in doua categorii. Inainte de razboiul mondial, criticul se arata interesat mai ales de ideologia eminesciana (Spiritul critic, Curentul eminescian). Dupa razboi, atentia lui se indreapta spre aspectul tehnic si filologic, Note asupra versului si seria de comentarii asupra editiilor fiind textele principale. [.] Sociolog si ideolog innascut, G. Ibraileanu are, pe langa «volubilitatea sofistica si betia de idei» pe care i le constata G. Calinescu, o destul de buna orientare in materie, judecand cu aplicatie si metoda."

(N. Manolescu, Eminesciana, in "Romania literara",
14 noiembrie 1974, nr. 46, anul VII)

VIANU, TUDOR

Mihai Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1974

"Studiul lui Tudor Vianu din 1930 e absolut remarcabil in latura generala si in partea de comparatism sursa si nuanta fiecarui motiv eminescian sunt stabilite cu o eruditie unita mereu cu finetea spiritului. [.]Studiul situeaza pe poet in circuitul romantismului european, raspunzand mai tuturor observatiilor lui Maiorescu, Gherea, Ibraileanu. Tudor Vianu apartine unei generatii critice pentru care multe din problemele generatiilor anterioare s-au perimat. Limbajul critic este altul."

(N. Manolescu, Eminesciana, "Romania literara",
14 noiembrie 1974, nr. 46, anul VII)

PERPESSICIUS

Eminesciana

Editura Junimea, Iasi, 1983

"Despre Eminescu nu se mai poate vorbi fara a-l aminti pe Perpessicius si invers. Destinele li s-au legat nu numai prin iubirea si devotiunea celui din urma, ci si prin suferinta. [.]

Majoritatea contributiilor lui Perpessicius sunt de scurta respiratie, dar s-au constituit, la vremea lor, fie in sugestii pentru dezvoltari ample in marginea operei eminesciene, fie in puneri la punct ori in rezolvari de chestiuni indelung controversate. Perpessicius a cunoscut ca nimeni altul intreg laboratorul intim al creatiei eminesciene, a stabilit etapele devenirii in timp ale fiecarei poezii, a urmarit filiatiile succesive si travaliul variantelor, a pus ordine intr-un imens morman de manuscrise si de date, aflandu-se de foarte multe ori in situatia de a elucida ori de a limpezi unele aspecte de istorie literara legate de viata si de opera lui Eminescu."

(Serafim Duica, Eminesciana, 33, "Vatra", 1984)

STREINU, VLADIMIR

Eminescu - Arghezi

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Un fidel editor al lui Vladimir Streinu, George Munteanu ne ofera la Editura Eminescu un elegant volum Eminescu - Arghezi, de fapt o culegere de studii si articole care in majoritatea lor se afla insumate in volumele Clasicii nostri, Pagini de critica literara (vol. I-IV) si Versificatia moderna. Pe langa aceste articole si studii care si-au desigur rostul lor in volumele citate, alcatuitorul prezentului volum adauga mai multe pagini care reproduc articole ramase in periodice sau inedite despre Eminescu sau despre interpreti si editori ai poetului, intregind in chip suficient demersul critic cu deschiderea spre universul eminescian pentru care a manifestat o pretuire constanta Vladimir Streinu."

(Dumitru Anghel, "Cronica", 1976)

SORESCU, ROXANA

Interpretari

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979

Studii despre: Ion Barbu - Riga Krypto si lapona Enigel, Uvedenrode; Tudor Arghezi - Dacica, Morgenstimmung, Duhovniceasca, Cantare, Niciodata toamna; Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Eugen Jebeleanu.

MUNTEANU, GEORGE

Eminescu si eminescianismul (structuri fundamentale)

Editura Minerva, Bucuresti, 1987

"In Eminescu si eminescianismul este construita meticulos o interpretare globala, unitara si originala. Desi enunturile sunt precis asumate si motivate cu migala sobra, desi delimitarile sunt polemice - lasand impresia unui magister dixit - deci cu toata structurarea sa monolitica, aceasta interpretare este deschisa, nu inchisa, cultiva dialogul, nu monologul, tensiunea alternativelor comprehensive, nu platitudinea certitudinii ultime a unui punct de vedere."

(Prefata)

CORNEA, PAUL

Itinerar printre clasici

Editura Eminescu, Bucuresti, 1984

"Volumul de fata cuprinde studii asupra unor opere singulare (Ciocoii vechi si noi, Amintiri din copilarie, Viata la tara) si studii asupra unor ansambluri articulate de opere apartinand aceluiasi autor (Dramaturgia lui V. Alecsandri, Corespondenta B. P. Hasdeu - Iulia Hasdeu). Ele sunt intreprinse intr-o perspectiva istorico - literara, amendata prin preluarea de concepte si procedee apartinand sociologiei literaturii, teoriei lecturii, teoriei textului, dar care recurge si la portul criticii intuitive, fara de care nu cred ca poate exista contact viu si fecund cu opera de arta."

(Paul Cornea)

TODORAN, EUGEN

Mihai Eminescu - epopeea romana

Editura Junimea, Iasi, 1981

"Situarea lui Eminescu alaturi de Goethe, printr-o deschidere spre problematica filosofica a operei lui, cuprinsa intr-o unitate de viziune in conceptia despre lume, istorie, natura, societate, toate privite intr-o dialectica a gandirii poetice, opuse unei filosofii metafizice, la care opera era redusa de obicei, mi s-a parut o cale pentru reinterpretarea operei poetului dintr-un nou unghi de vedere, potrivit studiului contemporan ca orientare si metodologie."

(Eugen Todoran)

Studii eminesciene

Editura pentru Literatura, Bucuresti, ???????

"Eminescu a devenit unul dintre ele (oracolele vremii), si glasul lui placut razbate peste secole spre noi. El, de fapt, ne invata lucruri de o vitala simplitate - cum sa iubim si cum sa uram, ce sa iertam si fata de ce sa fim necrutatori, ne invata sa stim a simti si a faptui, lucruri de vitala importanta, fara de care omul nu poate trai intre oameni."

(George Calinescu)

ATANASIU, VICTOR

Viata lui Ilie Moromete

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984

"Incercand sa desprinda o serie intreaga de implicatii care se degaja din conduita lui Ilie Moromete, am scris o carte avandu-l pe el in centrul atentiei.

Un personaj caruia i se consacra o carte e un lucru oarecum inedit in literatura noastra critica. Daca insa ne gandim cat de proeminent e Ilie Moromete, gestul e absolut firesc este vorba, de fapt, de un personaj care te obliga sa-i consacri o carte."

(Victor Atanasiu)

BHOSE, AMITA

Eminescu si India

Editura Junimea, Iasi, 1978

"La origine teza de doctorat, lucrarea Eminescu si India constituie un substantial studiu comparatist in masura sa clarifice definitiv in ce au constat si cat de fertile au fost relatiile genialului poet cu patria lui Kalidasa si Tagore. La prima vedere, studiul Amitei Bhose pare a aduce doar o perspectiva din exterior. In realitate, ca una care ani indelungati a studiat la noi, insusindu-si desavarsit limba romana, Amita Bhose are privilegiul de a privi si dinspre noi spre India, astfel ca, in posesia izvoarelor fundamentale, cercetatoarea realizeaza o constructie echilibrata, cu totul remarcabila."

(C. Ciopraga, "Convorbiri literare", 1978)

CALINESCU, MATEI

Titanul si geniul in poezia lui Eminescu

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964

"Titanul si geniul in poezia lui Mihai Eminescu este practic o lucrare de literatura comparata. Dar accentul nu cade atata in ea pe stabilirea apropierilor intre diferiti autori, cat pe degajarea unor trasaturi proprii, originale ale poetului nostru national, prin raportarea anumitor motive centrale din opera lui la expresia lor tipica europeana. Matei Calinescu urmeaza aici cu talent calea, pe care o adopta in cercetarile sale, mai ales din ultima vreme, Tudor Vianu. De altfel cateva sugestii initiale ale investigatiei critice, cum recunoaste autorul insusi, le-a luat tot de la el. Originala ramane insa interpretarea data prin analize fine si patrunzatoare, prin nuantari importante si delimitari subtile, a titanismului eminescian."

(Ov. S. Crohmalniceanu, "Gazeta literara", 1964)

ELIADE, MIRCEA

Caiete critice

"Viata romaneasca", nr. 1-2, 1988

Pagini memorabile despre Mircea Eliade semnate de: Edgar Papu, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Marian Papahagi, Virgil Ierunca, Emil Cioran, Serban Cioculescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Alexandru Piru, Liviu Petrescu, Cornel Ungureanu, Marin Mincu, Nicolae Balota.

CARACOSTEA, DUMITRU

Studii eminesciene

Editura Minerva, Bucuresti, 1975

"In inceputurile ei, activitatea lui D. Caracostea e una de critic literar dedicat propagarii simbolismului si se dezvolta ca atare in cercul Vietii noi a lui Ov. Densusianu. Ulterior, trecand prin comparatism, cercetari de etnologie si sociologie, toate acestea cu scopul de a ajunge la un concept acceptabil de specific national in campul investigatiei literare, D. Caracostea devine si se complace a fi socotit un campion al explorarilor de ordin metodologic, in largirea si diversificarea carora nu si-a putut impune vreo limita."

(G. Munteanu, Prefata)

PETRESCU, LIVIU

Scriitori romani si straini

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973

"Noua carte a lui Liviu Petrescu sta mai toata sub semnul incercarilor de precizare a unor concepte literare, cu alte cuvinte al efortului disociativ, ceea ce demonstreaza ca vocatia autorului ei este predominant analitica. Din disectiile pe care le intreprinde, criticul scoate insa concluzii noi, sau cel putin, originale prin viziunea proprie, incat punctele sale de vedere incita, prin chiar natura lor, la dialog si - de ce nu - la controversa."

(Florin Mihailescu, "Viata romaneasca", iulie 1974, nr. 7)

STREINU, VLADIMIR

Clasicii nostri

Editura Tineretului, Bucuresti, 1969

"Clasicii nostri e in esenta un volum polemic. Si in cazul lui Odobescu sau al lui Titu Maiorescu, al lui Eminescu, Creanga sau Cosbuc - scriitori ce fac obiectul investigatiilor in aceste pagini - Vladimir Streinu propunea un punct de vedere nou, menit fie sa corecteze imagini impamantenite prin alunecarea in «capcana elogiului automat» cum o numeste foarte potrivit autorul, fie sa rectifice pareri exprimate de predecesori ilustri sau de contemporani nu mai putini reprezentativi."

(Valeriu Rapeanu, "Scanteia", 27 august 1969)

MANUCA, DAN

Pelerinaj spre fiinta (Eseu asupra imaginarului poetic eminescian)

Editura Polirom, Iasi, 1999

"Adesea, universul poetic eminescian este considerat a fi unul static, alcatuit din aceleasi componente de la inceputul formarii lui si pana la sfarsit. Studiul nostru il priveste dintr-o perspectiva diferita, urmarindu-i atat modalitatile de constituire, cat si evolutia. Am considerat necesar acest lucru nu numai pentru a repune in drepturi dimensiunea diacronica, indispensabila unei abordari judicioase, dar si pentru a reconstitui una din cele mai radicale drame ale cunoasterii propuse de literatura noastra."

(Dan Manuca)

PAPU, EDGAR

Din clasicii nostri

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Am dorit sa relev aici cateva ilustrari ale anticiparilor pe plan universal, care au avut loc de-a lungul secolelor in literatura romaneasca.

Nu este de fapt unicul obiectiv al lucrarii, care cuprinde explicit sau implicit si alte preocupari in legatura cu clasicii nostri. De aceea i-am si dat numai ca subtitlu Contributii la ideea unui protocronism romanesc, cu toate ca tocmai aceste contributii prezinta pentru autor interesul primordial."

(Edgar Papu, Prefata)

PETRESCU, IOANA EM.

Eminescu si mutatiile poeziei romanesti

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989

"Eseul Ioanei Em. Petrescu umple un imens gol in cercetarea literara de la noi, gol care s-a resimtit destula vreme, mai ales cand a fost vorba de a raporta pe Eminescu la preeminescieni sau pe posteminescieni la Eminescu. Autoarea isi asuma o sarcina dintre cele mai dificile, intrucat nu e deloc usor sa depasesti un anumit prag epistemic. Recurgand la cercetarea in diacronie si, mai ales, in sincronie, eseista urmareste cresterea limbajului poetic romanesc, cum se constituie, in planul valorilor, poetica rupturii si poetica sinuoasa a continuitatii, intr-o complementaritate de un sincretism functional si o diversitate greu de explicat pana acum, daca o raportam la poezia europeana."

(George Iorga, De la Bolintineanu la N. Stanescu, prin Eminescu,
in "Ateneu", 1989)

GRASOIU, DORINA

"Batalia" Arghezi

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984

"«Batalia» Arghezi, de Dorina Grasoiu, isi propune, dupa cum arata si
tit­lul, o reconstituire a bataliei literare in jurul lui Arghezi si a poeziei lui. Ar fi vorba de istoria receptarii unei literaturi controversate, de aventura ei existentiala, cu alte cuvinte, de-a lungul timpului. Tipul de lucrare e inedit in sine, pentru ca in nici un alt caz de scriitor controversat, fie el mare sau mic, nu avem incercari ample de reconstituire a modului in care opera lor a provocat reactii. Interesul cartii Dorinei Grasoiu este deci si acela al unui pionerat, situatie din care decurg avantajele si dezavantajele initiativei istoriografice."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1984)

CIOCULESCU, SERBAN

Argheziana

Editura Eminescu, Bucuresti, 1985

"Argheziana contine mai multe studii de critica, in sensul propriu, desi cercetarea bio-bibliografica ramane marea pasiune a autorului. Nici unul dintre criticii interbelici n-a fost mai e consecvent in aratarea geniului arghezian decat Serban Cioculescu. In cel dintai articol, din 25 iunie 1926, cand poetul inca nu debutase editorial, criticul scria negru pe alb ca Arghezi este "primul dintre poetii nostri in viata." Nici un poet roman nu s-a bucurat de asemenea elogiu."

(Nicolae Manolescu, "Romania literara", martie 1986)

VATAMANIUC, D.

Lucian Blaga 1895-1961 - bibliografie

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977

"Insumand 8780 de pozitii bibliografice, ea cuprinde trei mari sectiuni:

1. Opera lui Lucian Blaga (scrisori originale, traduceri - efectuate de Blaga si talmaciri ale operei lui in alte limbi);

2. Despre opera si personalitatea lui L. Blaga (indexare a tuturor fatetelor activitatii poetului, dramaturgului, filosofului etc., in lucrari cu caracter general, monografii, studii si articole partiale);

3. Corespondente (scrisori trimise, scrisori primite), la care se adauga in Anexe un inventar al pseudonimelor , portretelor, fotografiilor si al fondului de manuscrise depistat pana in prezent in diverse arhive. "

(Mircea Zaciu, "Romania literara", 1977)

BALU, ION

George Calinescu - bibliografie

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

"Include, intr-o prima sectiune, datele privind opera calinesciana tiparita: volume si scrieri inserate in periodice (in total 3439 de titluri); in cea de-a doua prezinta Corespondente, Manuscrise, Publicatii editate, iar a treia, inregistreaza un numar de aproape trei mii de titluri ce ne trimit la diferite lucrari privitoare la autorul bibliografiat."

(Dumitru Micu, "Saptamana", 1975)

GRASOIU, LIVIU

Poezia lui Vasile Voiculescu

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977

"Lucrarea lui L. Grasoiu e structurata in patru sectiuni (Trec vremile, Destin, Tara, De profundis), referitoare la receptarea critica a operei lui V. Voiculescu, analiza cronologica a volumelor sale de poeme, poezia patriotica si, respectiv, cateva teme majore abordate de lirica voiculesciana.

Din bun inceput frapeaza apropierea plina de caldura si pioasa consideratiune a exegetului fata de personalitatea si opera lui V. Voiculescu."

(V. Mihai, "Steaua", 1977)

CAPUSAN, MARIA VODA

Camil Petrescu - Realia

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988

"In abordarea semiotica pe care ne-o propune, Maria Voda Capusan descopera si explica textul petrescian considerat ca un sistem de semne, acesta devenind astfel obiectul cunoasterii, ca in semiotica. Autoarea «descopera» si «explica», in sensul deplin al cuvintelor, eseul sau constituindu-se ca o interpretare revelatoare si o justificare noua a operei lui Camil Petrescu."

(Editura)

BRUMARU, A. I.

Masca Princepelui - eseu

Editura Doua, Cluj-Napoca, 1997

"[.] Alegandu-si romanul lui Eugen Barbu drept obiect al exercitiului critic, A.I. Brumaru urmareste, simultan, doua lucruri: izolarea unui sistem coerent de semnificatii in magma epica a Princepelui si, inca mai ambitios, afirmarea unor «relatii critice» pe baza unei metodologii consecvente. Avem a face cu o interpretare libera, in sensul «infidelitatii» constructive, ce lasa, totusi impresia adecvarii la obiect gratie consecventei metodologice. In mare, metoda e psihanalitica, in varianta rationalistului Bachelard, cu frecvente deplasari in teoria mitului si in existentialism.

(Laurentiu Ulici, Relatia critica, in "Romania literara", 1997)

LOVINESCU, E.

Scrieri, IX - Titu Maiorescu si contemporanii lui

Editura Minerva, Bucuresti, 1982

"Cuprinde ultima lucrare din «ciclul junimist». Aceasta e de fapt si ultima lucrare a lui E. Lovinescu, ramasa neterminata din pricina mortii criticului. [.]

Fiind, asadar, polemica, intrucat din evocarea personalitatii lui Maio­rescu si a actiunii lui a facut un reazim spiritual, seria studiilor lui E. Lovi­nescu despre junimism pune, intre altele, si problema «maiorescianismului» sau. [.]

Chiar si in T. Maiorescu si contemporanii lui, lucrare admirabila, supe­rior roman de idei, E. Lovonescu vorbeste in mai multe randuri despre revolutia infaptuita de Maiorescu; amendandu-l acolo unde i se pare ca Olimpianul n-ar fi consecvent cu sine si s-ar abate de la «linia principala a misiunii sale», marcand distanta dintre «estetica timpului» si «estetica noastra».

Admiratia lui pentru Maiorescu nu inabusa nici cautarea si nici exprimarea adevarului; admiratia unui critic nu poate fi altfel decat critica."

(Mircea Iorgulescu, "Romania literara", 1982)

Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reactii din presa anului 1998

Editura Paralela 45, 1999

"Cartea cuprinde, in regia d-lui Cezar Paul-Badescu, toate articolele consacrate lui Eminescu in cursul anului 1998: Cazul Eminescu. Cititorii isi aduc aminte de polemica animata, prilejuita de un numar al revistei "Dilema" (nr. 256 din 27 februarie - 5 noiembrie 1998), care avea pe coperta vechea hartie de o mie de lei cu chipul poetului. Ecoul a fost enorm. In cotidiene, hebdomadare si lunare, din Bucuresti si din provincie, ca sa nu mai vorbesc de Parlament, au aparut peste saizeci de replici, unele extrem de violente, de revoltate, altele pur si simplu stupide, dar si destule intelegatoare si temeinice. Meritul antologiei de la Paralela 45 consta in a le fi cules aproape pe toate, indiferent de orientarea lor, in respect fata de opinia fiecaruia. Nota introductiva este pur tehnica. Antologia se fereste de a avea un parti - pris evident. Cititorul va decide, singur, de ce-i convine si de ce nu in polemica personalitatii si operei lui Eminescu."

(N. Manolescu, Spiritul dialogului, in "Romania literara",
nr. 50, 15 / 21 decembrie 1999 (anul XXXII))

Alexandru Davila interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1982

"Putin apreciata la inceput, destul de unilateral acceptata mai tarziu, piesa lui Davila poate fi considerata deci o comedie dramatica in maniera celor scrise de Calderon sau Lope de Vega. Altfel, Vlaicu-Voda are pentru momentul aparitiei un caracter simbolic, reactualizand problema resurectiei nationale. Daca ne amintim ca in aceeasi vreme isi publica Goga cele mai importante poeme si ca Sadoveanu tiparea Soimii, putem intelege mai bine functia piesei lui Davila. Vrem sa afirmam ca, pentru contemporani, Davila reprezinta in cadrul muntenesc ceea ce este Goga pentru Transilvania si Sadoveanu pentru Moldova.

(Marian Popa, Un moment al literaturii dramatice romanesti)

B. P. Hasdeu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1972

"In principiu, am preferat lucrarile publicate in reviste sau volume mai greu de procurat [.].

Abundenta fragmentelor privind aspectele lingvistice si filologice ale operei lui Hasdeu se justifica nu atat prin preferintele noastre, cat prin faptul obiectiv ca Hasdeu a fost mai mult studiat de specialisti in aceste discipline. Am evitat articolele festive, de omagiere entuziasta, care nu contribuie la explicarea operei."

(Grigore Brancus, Avertisment)

Lucian Blaga interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"[.] Determina atunci poetul pe filosof sau, cum s-a spus si cu mai putina indreptatire, filosoful pe poet? Nici una, nici alta. Lucian Blaga, prin cuprinzatoarea lui opera omogena, in versuri ca si in proza, e poate un tip nou de creator in cultura romana, nu un filosof si un poet, ci un filosof, cu o doctrina a lirei, care ii constituie deplina lui identitate."

(Vladimir Streianu, Filosofie sau doctrina lirei)

Calistrat Hogas interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Pantagruelismul lui Hogas, inrudit cu flamanzeala lui Creanga si cu euforia de roadele pamantului a lui Sadoveanu, e nota care sare in primul rand in vederea cititorului.

Homerism si acesta, caci si Rablais e homeric, dar mai modern, hugolian [.]."

(G. Calinescu, Un minor mare)

Vladimir Streinu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1984

Poet, critic, istoric literar, eseist, un virtuoz al geniului polemic, orator de for, profesor de nobila vita, preocupat intotdeauna sa indice drumul spre opera autentica si sa transmita acele criterii indubitabile ale valorii artistice, Vladimir Streinu inscrie prin intreaga sa contributie, prin exemplul personalitatii sale, o pagina de inalta tinuta umana si intelectuala in istoria literaturii, a culturii noastre in general. Opera, incitanta pe mai departe pentru generatiile actuale, se ofera in toata plinatatea de model spiritual si model viu, o chemare la onestitate si probitate, la munca sustinuta dupa criterii riguros alese; «lectia» sa, venita de la un clasic al culturii romanesti, se dovedeste a fi mereu actuala .

(Emil Vasilescu, Un clasic al culturii romanesti, 1984)

Emil Botta interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1986

"Erotica lui Emil Botta este discreta, stranie, supusa, in orice caz, unui sentiment mai adanc de neimplinire, de dor fara satiu, cum spune el. Obisnuita sugestie de cruzime dulce, de placere in suferinta pe care o aflam la toti romanticii? Emil Botta este mai aproape de toti poetii moderni prin gustul pentru macabru si teatralitate. Dragostea este o robie grea, femeia este o realitate misterioasa pe care poetul o ascunde sub initiale (L) din discretie, evident, dar si cu sentimentul ca orice vorba clara imputineaza, risipeste ceva ce trebuie sa ramana intr-o profunda indeterminare.

Versurile sunt, la randul lor, enigmatice, putand fi, la urma, interpretate in mai multe feluri."

(Eugen Simion, Emil Botta, 1986)

D. Bolintineanu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"Un «nu stiu ce», anume, in poezia lui, semnifica ingrijorarea, un fel de ingrijorare aparte, din cand in cand impacata cu sine, din cand in cand visatoare.

Structura poeziilor lui, catastrofica uneori, dar alteori isteata pana la proverb, ne lasa notiuni de neuitat in mostenire [.].

Imi venea sa incep aceasta evocare a sufletului meu cu exclamarea: «Dimitrie Bolintineanu, te iubesc!». O scriu abia acum, pentru ca, dupa cuvintele insirate mai inaintea ei, pare mai putin sentimentala si deci mai putin ridicola [.]."

(Nichita Stanescu, Bolintineanu, 1974)

Al. Philippide interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1979

"Exemplul lui Alexandru Philippide este inca unul din acelea oferite de marea lirica romaneasca a secolului XX, care, cunoscand foarte bine experimentele modernismului si insusindu-si-le pe toate, ajunge in cele din urma la valorile durabile ale culturii, la ideea vesnic pretioasa a umanitatii in evolutie, la echilibrul necesar dintre individ si lume (societate si cosmos) pentru implinirea personalitatii: adica la umanism."

(Zoe Dumitrescu-Busulenga, Exemplul lui Al. Philippide, 1972)

Geo Bogza interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Fire iremediabil lirica, insetata de absolut si sublim, Bogza isi organizeaza lumea cartilor si vede lumea din afara sub egida inaltei unitati a binelui, adevarului, frumosului. El este poet in acceptia initiala a cuvantului, poet a carui menire este de a proiecta pe marele ecran al timpului, deci in primul rand al actualitatii, geneza, metamorfozele, ordinea esentiala a umanului. Invectiva adresata in tinerete «confortabilului», «banalului», «conformismului», ca forme si mobiluri ale instrainarii de sine, o regasim, la maturitate, intacta in spirit.

(Antoaneta Tanasescu, Opera in timp, 1976)

Delavrancea interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1975

"In afara profesiuni de credinta a scriitorului, culegerea noastra a retinut o serie de texte privitoare la viata si opera lui Delavrancea, pe care le-am distribuit in doua capitole, fiecare avand o structura cronologica.

Primul, intitulat Vazut de contemporani, contine o selectie din opiniile critice ale epocii, precum si amintiri si evocari; al doilea (In constiinta posteritatii critice) este consacrat studiilor de istorie literara. Ne-am straduit ca paginile antologiei de fata sa ofere un portret bine reliefat, capabil sa-l puna pe cititor in contact cu o opera vie, pe care sa o inteleaga printr-o confruntare a parerilor, ce nu sunt, fireste consonante."

(Al. Sandulescu, Nota, 1975)

Octavian Goga interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"Literatura a avut intotdeauna o tendinta dezrobitoare, ca sa zic asa, o tendinta de a se apropia de cei umili, de cei care sufera. De aceea, rolul covarsitor al taranilor in literatura noastra de atunci.

Eu am crezut de la inceput in specificul national, adica am crezut ca nu se intra in universalitate decat pe poarta ta proprie.

Am crezut in dreptul de a trai al valorii autohtone, ca o completare a principiului de universalitate.

Am zis ca a oprima si a suprima o manifestare de particularism local, sufletesc, inseamna a fura din marele tezaur al universalitatii.

[.] De aceea, eu, recunoscand un specific national, in mod natural am sustinut ca tendinta trebuie sa fie osatura unui popor."

(Octavian Goga, Fragmente autobiografice, 1974)

George Cosbuc interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1982

"Nu i se poate contesta lui George Cosbuc calitatea de clasic, adica de scriitor mare din trecut, ramas ca atare in constiinta nationala. Aparut in timpul epigonismului eminescian, remarcat de Maiorescu chiar in anul mortii Luceafarului, chemat de el in tara la mijlocirea lui Slavici, Cosbuc aduce de peste munti, din partile de apus, graniceresti, un suflu de tinerete, de voie buna, de idilism robust si stenic, ca un factor decisiv de ecologie morala."

(Serban Cioculescu, Despre "actualitatea" clasicilor, Breviar,
in "Romania literara", 1982)

Alexandru Ivasiuc interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"In volumul de fata mi-am propus sa fixez o imagine a receptarii critice: a operei scriitorului, desigur subiectiva, ca orice intreprindere de acest fel. [.] Structura cartii era altfel conceputa pana la "4 martie". Dar, dupa aceasta data, am considerat ca este necesar sa alatur studiilor critice consacrate cartilor, fragmente din articolele si interviurile scriitorului, voind astfel ca, pe de o parte, sa pastreze ceva din ceea ce a fost Alexandru Ivasiuc, din structura sa temperamentala, iar pe de alta, sa fac cunoscuta o conceptie moderna despre literatura si viata. Din aceleasi motive, am urmarit ca si in prefata sa pun fata in fata Critica si Scriitorul ."

(Constantin Preda, Argument, 1980)

Zaharia Stancu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1972

"Sunt reunite textele (integral sau fragmentar) din mai toti criticii, de la E. Lovinescu si Pompiliu Constantinescu la Florin Manolescu si Dan Cristea. Autorul selectiei a grupat articolele in patru capitole: Poetul, De la «Poeme simple» la «Descult», Prozatorul si Un epos realist. [.] Ordinea este, macar in intentie, aceea cronologica, desi nu totdeauna respectata cu strictete, fiindca multe articole sunt reproduse din volume si nu din publicatiile unde au aparut prima data. Gruparea nu e nici ea fara cusur. Capitolul ultim este arbitrar, repetand consideratii din capitolele anterioare. Capitolul al doilea contine cateva din putinele sinteze existente si era necesar sa i se acorde un loc special. In sfarsit, unele lucruri citate n-au nici o valoare critica si unele nume de comentatori se cadeau lasate pur si simplu la o parte. .

Utilitatea ei, pana vom avea alta mai buna, ramane in afara de orice indoiala, ca si o bio-bibliografie din Addenda.

(Nicolae Manolescu, "Cronica Literara", Reeditari si noutati, 1972)

Tudor Arghezi interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Privind tabloul reactiilor critice produse de opera argheziana de la inceputul secolului si pana azi, ajungi, fara indoiala, la o intelegere mai clara si mai nuantata a acestei opere de o bogatie greu de egalat. Ajungi, insa, in acelasi timp, si la o intelegere mai clara si mai nuantata a insusi fenomenului literar romanesc din veacul douazeci, deoarece aproape n-a existat si nu exista scriitor de valoare care sa nu-si fi facut cunoscuta atitudinea fata de arghezianism. Incercand sa defineasca opera lui Tudor Arghezi, fiecare comentator s-a definit, implicit, si pe sine, dezvaluindu-si crezul cel mai adanc. [.] «Spune-mi ce crezi despre arghezianism ca sa-ti spun cine esti ca scriitor» - iata o formula care, cu toata aparenta ei ludica, are indreptatire si poate fi oricand verificata."

(Alex. Stefanescu Tudor, Arghezi in constiinta critica, 1981)

Vasile Voiculescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Autoportret romantic la 67 de ani

Mi-am faurit o batranete brava

Cu parul alb ca faldul unui steag,

Cu crangul barbii tarcuind sirag

Un chip uscat de pajiste firava.

In pieptul liber, bantuita nava

De al talazurilor valmasag

Port inca sus, ci tot mai langa prag,

O inima racita, dar de lava.

Visez mereu, caci visul mi-e trezie.

Din lene mi-am facut amica vie

Cu ea tin sfat cand ganduri mii ma trag.

Nu mai intreb ce vremuri bat afara,

Privesc, in mine, pulberea de seara

Si coborand launtrica mea scara.

Ma sprijin in condei ca in toiag.

(Dum. II. Nov. 1951. Bucuresti, Cismigiu, in Op. cit., 1981)

Nicolae Iorga interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1979

"Prezenta antologie isi propune sa ofere o imagine a receptarii critice a operei lui Iorga. Urmarind insa a lasa cititorului posibilitatea unei orientari cat mai exacte si mai obiective, ea ocoleste cu deliberare paginile pitoresti ale unor polemici mai curand formale.

Antologia nu vizeaza fenomenul Iorga in integralitatea lui, sarcina ce s‑ar dovedi coplesitoare, ci numai ipostaza omului de litere, cu toate laturile sale subsecvente: ideologul, criticul, istoricul literar, scriitorul, memorialistul si portretistul «oamenilor care au fost».

(Florin Mihailescu, Argument la editie, 1979)

George Calinescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1971

"Cu George Calinescu, spectacolul de personalitate se schimba pe de-a intregul. El e, in toate privintele, biografic, socialmente si psihologic, un homo-novus. O energie primigena, abundenta, impetuoasa, curgand in directii multiple si chiar opuse pe spatii mici, parand de aceea deseori tulbure, dar pastrandu-si limpezimea si directia de curgere pe spatii mari, energie decisa, prin demonstrativ si aproape razbunator, dupa legea morala, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune ca forta cotropitoare."

(Vladimir Streinu, Spectacolul de personalitate, 1971)

Dumitru Radu Popescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1987

"[.] Perspectiva noastra, fatalmente sumara, asupra unor dominante ale atitudinii critice in fata textului lui D.R. Popescu s-a constituit pe baza evidentei legaturi indisolubile intre opera poetului, a prozatorului si dramaturgului, caruia atribute ca «baroc» (M. Ungureanu), «barochizant» (R. Munteanu), «corintic» (N. Manolescu) ii sunt proprii nu numai pentru esenta compozita a lucrarilor sale, ci si pentru complexitatea personalitatii sale de scriitor total."

(Andreea Vladescu, Portret peste timp, 1987)

D. Anghel interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1982

"Am grupat antologia de fata in patru parti: 1. Omul; 2. Poetul; 3. Prozatorul; 4. Colaborarile literare, orientat de insesi liniile fundamentale ale opiniilor. Din criticii mai importanti (N. Iorga, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu, S. Cioculescu etc.) am selectat mai multe fragmente incluse in sectiuni diferite. Constrans de spatiul limitat, am renuntat, cu regret, la unele texte, pe altele dandu-le fragmentar, fara citate mai ample din opera, optand pentru esentialul aprecierilor critice. Am incercat sa compensez absentele, prin comentarea lor in studiul introductiv. Nici in antologie, nici in prefata, n-am ocolit parerile negative. Randuiala textelor a fost facuta cronologic, in fiecare sectiune, dar la un loc cand sunt mai multe de acelasi autor, intr-un singur grupaj. La colaborarile literare am reprodus mai intai pe cele care vorbeau despre modul colaborarii, dupa aceea aprecierile despre aceste opere. Bibliografia opiniilor critice este alfabetica."

(Nota asupra editiei, 1982)

Marin Preda interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"[.] substanta acestei antologii rezida mai putin in sedimentarea textelor critice, cat in incitarea si sedimentarea problematicii lor si scopul ei nemarturisit, dar prezent, este instaurarea unei exegeze active, corespondenta a maeuticii, ca o intelegere pe plan rational a acelui simbol central - poiana fierariei lui Iocan - spatiu al comunicarii, in care nu poti sa vorbesti singur, stramtat sau largit datorita absentei si, respectiv, prezentei oamenilor."

(Doina Uricaru, O antologie deschisa, "Luceafarul", 1976)

Studii despre opera lui I. L. Caragiale

Editura Albatros, Bucuresti, 1976

Din cuprins: Titu Maiorescu: Comediile d-lui I. L. Caragiale; C. Dobrogeanu Gherea: Napasta. Faclia de Pasti; Paul Zarifopol: Nuvele si schite; Pompiliu Constantinescu: I. L. Caragiale; G. Calinescu: Omul si opera; T. Vianu: Aspecte ale limbii si stilului lui I. L. Caragiale; Serban Cioculescu: Ironia; B. Elvin: Elemente moderne in arta lui Caragiale.

"Secretul artei lui Caragiale sta deci nu in «ilustrare», cu atat mai putin in simpla «reflectare» a realitatii, ci si in maiestria cu care el opereaza pe viu in anatomia sociala selectand si individualizand elementele pe care el nu le «reda», ci le pune in scena si le joaca potrivit finalitatii artistice urmarite. De aici extraordinara economie de mijloace artistice si, reluand totdeauna esentialul, marea lui accesibilitate [.]."

(George Ivascu, Caragiale)

Studii despre Ion Creanga, vol. I, II

Editura Albatros, Bucuresti, 1973

"Editia de fata a fost conceputa ca o antologie reprezentativa a studiilor dedicate personalitatii si (mai ales!) genialului humulestean.

Aceasta bogata si variata exegeza imbratiseaza aspecte multiple: locul lui Ion Creanga intre scriitorii romani, perenitatea operei, specificul artei si compozitia scrierilor, umorul si originalitatea artistica, expresivitatea si universalitatea clasicului roman. [.] Au fost calauziti [.] de ideea de a surprinde, in materialul selectat, aspectele principale pe care critica, istoria literara si stilistica le-au remarcat in legatura cu Creanga: 1) clasic al literaturii romane, semnificatia si actualitatea operei; 2) Ion Creanga - artisticul, specificul naratiunii, specificul national si universal; 3) izvoarele si specificul comicului, umorul lui Creanga; stilul si limba operei."

(Nota editorului)

Selectam cateva studii, din cuprins: George Calinescu: Creanga in timp si spatiu. Realismul; Pompiliu Constantinescu: Ion Creanga; N. Iorga: Ion Creanga; Constantin Ciopraga: Expresivitatea lui Creanga; T. Vianu: Ion Creanga; Jean Boutière: Povestile lui Creanga; N. Manolescu: Recitind povestile lui Creanga; Eugen Todoran: Ion Creanga intre umoristii lumii; Vladimir Streinu: Metafora umorului lui Ion Creanga; George Iordan: Limba lui Ion Creanga.

Mihai Eminescu si structurile operei

Editura Eminescu, Bucuresti, 1985

"Cititorul de azi are posibilitatea sa aleaga pentru a-si consolida intuitia proprie ori sa opteze alternativ pentru a se bucura de varietatea inspiratiei eminesciene: cand de clestarul indelung slefuit, «trecut prin infinite si magice filtruri», cand de poemele «ierboase», care-i revela «divinitatea nepasatoare a Cosmosului sub chipul enormei privelisti geologice», «uriesenia naturii» cu «taceri pleistocenice» sau codrii fabulosi unde «misuna pana la zdrobire cerbaria si furnicaria» - o «natura primara» cu dimensiuni ametitoare si incarcata de seve tari, in care «omul se pierde ca o furnica», abandonandu-se ritmurilor largi ale firii. E ceea ce incearca sa sugereze si antologia de fata."

(Gh. Ciompec, Introducere)

MANU, EMIL

Prolegomene argheziene

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

"In paginile ce urmeaza am proiectat in primul rand o intalnire cu publicistica argheziana.

.Eseurile din cartea de fata sunt simple comentarii, concepute cu note de lectura si numai in mod subsidiar sinteze, desi uneori informatia merge pana la acribie. Am incercat, pe langa analizele mai speciale, o prezentare a ambiantei literare si o cronologie, desigur, incompleta, pentru ca, paradoxal, din lipsa de marturisiri, biografia poetului e mai necunoscuta decat opera, iar opera nu e deloc, sau aproape de loc autobiografica."

(Emil Manu)

VIANU, TUDOR

Arghezi, poet al omului.
Cantarea omului in cadrul literaturii comparate

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964

"Paginile de fata isi propun sa infatiseze lunga evolutie a acestei teme, pentru a stabili, cu mijloacele studiului comparativ al literaturilor, ce anume s-a transmis din stravechea traditie in opera poetului roman si ce i-a adaugat acesta, prin puterea originala a viziunii sale si ca un reflex al imprejurarilor speciale in care s-a produs."

(Prefata)

Eliadiana

Editura Polirom, Iasi, 1997

"Volumul Eliadiana, cuprinzand texte foarte diferite atat in privinta continutului, cat si a stilului in care sunt scrise, se doreste a fi un ghid util tuturor celor fermecati de profunzimea si supletea gandirii lui M. Eliade.

Prima sectiune alatura [.] doua texte de tinerete ale filozofului, Litanii pentru fecioara si Glorii pentru mascul, parti componente ale Apologiei virilitatii. Al doilea capitol reuneste articole ale unor autori interesati indeaproape de opera de istoric al religiilor a lui Eliade. [.] A treia sectiune reproduce articolele unor importanti scriitori romani din Diaspora, publicate in numerele 48-49 din revista «Limite», 1986."

(Nota asupra editiei)

GUILLERMOU, ALAIN

Geneza interioara a poeziilor lui Eminescu cu un cuvant al autorului catre cititorii romani

Editura Junimea, Iasi, 1977

"Prezenta lucrare a vrut sa arate ca opera lui Eminescu, asa cum ne-o descopera studiul genezei sale, nu e un ecou oriental al canturilor lirice europene, ci o creatie a unui geniu profund si original, interpret, in plus, al poporului intreg.

Daca departarea in spatiu si, mai mult inca, obstacolul limbii nu ar fi restrans difuzarea unei asemenea opere, capitolului prea bogat, dupa noi, al influentelor suferite i s-ar fi adaugat, la criticii romani, un capitol al influentelor exercitate.

Intermediar intre excesele acelui capitol si lipsa acestuia, capitolul pe care l-am scris noi insine va contribui, poate, reducand excesul, la completarea intr-o masura modesta a lipsurilor, daca n-ar fi decat sa permita cercetarilor, istoricilor literaturii si comparatiilor o apropiere, putin mai sigura, la poezia lui Eminescu."

(Alain Guillermou, Cuvant inainte)

Eminescu - poetul national

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

"Insusi faptul ca de aproximativ o suta de ani opera lui Eminescu a ramas obiectul preferat al criticii si istoriei literare competente, dovedeste din plin ca ne aflam in fata scriitorului care a marcat definitiv felul da a fi al literaturii romane si - in genere - al culturii noastre. Lectura lui Eminescu a fost, pentru toate generatiile aparute de la moartea lui, un eveniment capital. Prin Eminescu, gandirea si sensibilitatea romaneasca au trait o extindere a orizontului lumii, a cugetarii si a simtirii care ne-a transformat in mod esential. Fara el, am fi cu totii altfel si mai saraci."

(T. Vianu, Cuvant despre Eminescu, 1983)

MARCEA, POMPILIU

Umanitatea sadoveniana de la A la Z

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Cartea lui Pompiliu Marcea este cea dintai care ofera cititorului o privire circulara asupra vastitatii universului uman al celui mai fecund si talentat dintre povestitorii romani. Autorul nu se sfieste sa judece critic, cand crede a fi surprins la marele scriitor cate o trasatura de schemantism moral. O vasta ancheta restabileste si existenta unor modele reale, cunoscute de autor in numeroasele lui peregrinari prin tara. Imaginatia creatoare ramane inca la Sadoveanu calitatea principala si izvorul nesecatei sale productii epice."

(Serban Cioculescu, Pompiliu Marcea, Umanitatea sadoveniana
de la A la Z, in "Flacara", 1977)

POPOVICI, VASILE

Lumea personajului

Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997

"Ipoteza teatralizarii personajului narativ devine pentru Vasile Popovici punctul de plecare al unei incitante constructii teoretice, in care rigoarea poeticianului, se asociaza fericit cu libertatea imaginatiei critice si cu talentul expresiv al eseistului."

Ion Pop, Postfata)

POPOVICI, VASILE

Marin Preda - timpul dialogului

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983

"Obiectul acestei carti il formeaza o singura parte din opera lui Marin Preda - ceea ce numim opera de tinerete.

La baza starii de creatie, care este a scriitorului in contact cu tineretea sa, regasim nostalgia secreta a acelui timp pierdut pe care numai actul de a scrie il mai poate recupera: rolul lui este de a obiectiva nu amintirile unei varste, ci - dupa cum spune Marin Preda - niste obsesii, obsesii de care el insusi nu este constient pana la capat. Din activitatea lor subterana sa va naste o opera de o exemplara claritate la suprafata, dar cu o bogata miscare si existenta inaparente, pe care eseul nostru intentioneaza sa le puna partial in lumina."

(Vasile Popovici)

Mircea Eliade sau "dimensiunea creatoare a mitului"

"Secolul XX", nr. 2, 3, anul 1978

"Spiritul textelor lui Mircea Eliade poate fecunda chiar si atunci cand literatura lor tace. La urma urmelor, calitatea ultima a acestor texte consta tocmai in faptul ca ele implica infinit mai mult decat declara.

Cu alte cuvinte, intelesul lor e, in primul rand, o suma de subintelesuri si de aceea, de la ele, se poate porni in toate directiile. Opera lui Mircea Eliade e in asa fel conceputa incat ea se identifica cu ceea ce fiecare din noi stie sa faca din ea, luand-o ca punct de plecare."

(Andrei Plesu)

INDRIES, ALEXANDRA

Corola de minuni a lumii

Editura Facla, Timisoara, 1975

"Caracteristica principala a lucrarii de fata este, fara indoiala, perspectiva inedita din care se incearca interpretarea poeziei lui Lucian Blaga. Cadrul este constituit structural, luandu-se drept fundamentala ideea de unitate a operei si cautandu-i-se in consecinta coordonatele in structurile care, prin functia lor poetica, asigura viziunea cea mai convenabila a operei."

(I. Coteanu, Prefata)

STREINU, VLADIMIR

"Secolul XX", in nr. 12/1970

"Vladimir Streinu are, mai presus de orice, o dominanta stilistica. Si aceasta aristocratica pecete o poarta si scrisul sau. Nu in zadar, scriitorul, iubitor al literelor frumoase, meditase cu sarg asupra stilului critic. Ele se intrebase atunci: Au ideile o dubla existenta? Desenul lor in formele Crea­tiu­nii e anterior sau ulterior actului gandirii omenesti? Ciudata intrebare, relevand in interogatia criticului credincios ratiunii o neliniste filosofica subiacenta. Nelinistea aceasta il facea sa vada in opera de arta o realitate limita a intelegerii noastre. Dar nelinistea aceasta se cerea jugulata, indiguita. De aici, rigorile ratiunii, de aici severitatea impusa scrisului, de aici stilizarea propriei fapturi."

(N. Balota)

GHEORGHIU, MIHAI DINU

Ibraileanu - romanul criticului

Editura Albatros, Bucuresti, 1981

"Cartea lui M. D. Gheorghiu ne ofera o cu totul alta poarta de intrare in opera autorului spiritului critic in literatura romaneasca si anume: romanul Adela. O perspectiva inedita, o idee fertila, care, odata descoperite, i-au dat posibilitatea eseistului sa identifice alte reliefuri intr-un teritoriu considerat arhicunoscut. O scriere care a fost lasata in al doilea plan, cel putin in contextul operei lui Ibraileanu, fiind pusa de unii editori alaturi de cugetarile din Privind viata, o scriere de netagaduita modernitate, mai ales prin finetea si adancimea analizei psihologice.

M. D. Gheorghiu observa ca similitudinile stilistico-semantice dintre maniera critica si cea romaneasca ale lui Ibraileanu nu sunt doar un simplu accident, o deformatie profesionala."

(Constantin Coroiu, "Romania libera", 1981)

ZACIU, MIRCEA

Rebreanu dupa un veac. Evocari; Comentarii critice;
Perspective straine; Marturii ale prozatorilor de azi

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985

"Daca omenescul va supravietui distrugatoarelor cuceriri si caderi ale omului, va trai si literatura, cu rotitoarele sagetari ale marilor insurgenti ai creatiei. Reperele statornice vor fi ca totdeauna si mereu altfel, regasibile, pentru ca va perpetua nevoia noastra de adevar si cantec, de credinta si surpriza. In fraternizare si ideal, in curaj si visare, in confruntare si in contemplare, omul nu se va putea, speram, desparti de sine, de creatie adica. Complementaritate contradictorie a vietii, ea e emblema insasi a existentei umane."

(Norman Manea, Nevoia de Rebreanu)

MANU, EMIL

Tudor Arghezi - Cadente

Editura Albatros, Bucuresti, 1977

".Emil Manu ne ofera varianta sa Arghezi, printr-un eseu inteles si afirmat nu ca inventar descriptiv, ci ca o sondare a unei integrari, abordand cu smerenie delicata, laturi mai putin expuse luminii comentariului din opera titanului.

In analiza operei argheziene, Manu nu foloseste niciodata observatia radicala, inmultind ori de cate ori are privilegiul, elogiile aduse in timp verbului consacrat."

(Dan Mutascu, "Saptamana", 1977)

UNGUREANU, CORNEL

La vest de Eden. O introducere in literatura exilului

Editura Amarcord, Timisoara, 1995

"Cartea nu incheie, ci deschide o cale de cercetare. Ea nu isi doreste sa fie altceva decat arata titlul ei: o introducere intr-o literatura asezata, deopotriva, sub steaua sansei si a nesansei."

(Cornel Ungureanu)

Mircea Eliade; Eugen Ionescu; Emil Cioran; Vintila Haia; Virgil Ieremia; Monica Lovinescu; Petru Dumitriu; Paul Goma; Ion Negoitescu; Aron Cotrus; Matei Calinescu.

(O introducere)

MINCU, STEFANIA

Nichita Stanescu intre poesis si poiein

Editura Eminescu, Bucuresti, 1991

"Ca orice lucrare [.] abordarea aceasta nu are decat orgoliul de a fi atras atentia inca o data asupra unui Nichita Stanescu post-modernist, surprinzator prin participarea sa activa la toate incercarile noastre, capabil sa ne exorcizeze spaimele metafizice printr-o terapeutica a literaturii implicite."

(Stefan Mincu, Perspectiva)

POPPER, IACOB

Celalalt Cosbuc

Editura Imago, Sibiu, 1995

"Pe acest bard de pe pamantul uitarii l-am numit candva celalat Cosbuc. Sunt gata sa propun aceasta formula iubitorilor de poezie romaneasca: cu specificarea ca odata cu el ni se dezvaluie in intregime adevaratul Cosbuc, poet mare, roman si european, care mai asteapta inca sa-si ocupe locul meritat pe treptele cele mai de sus ale Panteonului natiei sale, din al carei suflet nerupta parte a fost si pe veci va ramane."

(Iacob Popper, Postfata)

N. Filimon interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"Receptarea operei lui N. Filimon - receptare concentrica, am putea spune, ne apare astazi completa, in sensul directiilor din care a fost abordata. Fara a fi devenit o personalitate majora culturii noastre, el este un fondator, acestui fapt datorandu-i-se si interesul sustinut din partea criticii. Filimon se inscrie in eforturile nationale de a fundamenta o cultura moderna."

(Gabriela Dantis, Repere)

Ioan Slavici interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"In mai mare masura decat Creanga, scriitorul Ioan Slavici este descoperirea lui Eminescu. Intalnindu-l la Viena, «instrainat», cum marturiseste Slavici insusi, poetul i-a relevat valorile culturii romanesti si i-a indrumat indeaproape scrisul, fiind totodata si primul «critic» al scrierilor de debut apartinand sirianului, care pentru Eminescu intruchipa puritatea sufletului taranesc, acea inepuizabila comoara de literatura populara de o inegalabila autenticitate. Fara indrumarea lui Eminescu este greu de presupus ca Slavici ar fi devenit nuvelistul, povestitorul si romancierul cunoscut."

(C. Mohanu, Prefata)

C. Dobrogeanu - Gherea interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1975

"Avand prin insasi natura sa un pronuntat caracter documentar, incercand sa reconstituie un tablou istoric, lucrarea noastra cuprinde, se intelege, si o serie de texte a caror justa intelegere reclama unele lamuriri suplimentare. Referintele au fost grupate de aceea in trei clase distincte, respectandu-se ordinea cronologica dar tinandu-se seama de natura si spiritul lor, ca si de pozitia adoptata in raport cu opera critica a lui Dobrogeanu-Gherea. S-au avut in vedere si unele periodizari curente ale istoriei literaturii romane."

(M. Iorgulescu, Cuvant inainte)

Constantin Negruzzi interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Constantin Negruzzi a avut parte de o soarta fasta ca scriitor. A ramas in constiinta criticii literare precum si a cititorilor sai ca un deschizator de drumuri in literatura romana, «tatal» Lapusneanului ca si spiritualul autor al Scrisorilor.

Opera lui Constantin Negruzzi ramane un capitol fundamental in monografii sau in istorii literare, ca opera unui deschizator de drumuri.

Rand pe rand, romantic, clasic, realist si chiar impresionist, C. Negruzzi, amabil, «de treaba», nu fara un zambitor scepticism ne mai asteapta inca din filele scrierilor sale - destinul critic al oricariu mare scriitor."

(Ana-Maria Boariu, Repere)

Duiliu Zamfirescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Mai presus de rezervele si adversitatile starnite de structura temperamentala a scriitorului se situeaza insa vocatia lui statornica de a se afla in contratimp cu miscarea literara contemporana. Ceea ce il defineste pe Duiliu Zamfirescu este nelinistea estetica, mobilitatea spirituala. Cu exceptia inceputurilor, guvernate de zodia unui romantism lacrimogen, el va contraria sistematic preferintele literare ale timpului. Intr-un moment cand nuvelistii abundau, autorul Vietii la tara se ambitiona sa inzestreze literatura noastra cu un ciclu romanesc."

(Ioan Adam, Studiu introductiv)

Ion Barbu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Impactul cu opera lui Ion Barbu nu a fost din cele mai comode. Poetul venea cu un timbru nou, trecand de la o formula la alta, neconvenindu-i nici una, afara de formula nestatorniciei, cum a observat Lovinescu, in cautarea acelui lirism capabil de a celebra nu chipul indiferent al lucrurilor, ci lucrurile in absolutul lor, experienta similara poeticii mallarméene, definite in cuvintele: «a descrie nu obiectul ci efectul pe care il produce»."

(George Gibescu, Prefata)

Eugen Barbu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"Printre contemporani, Eugen Barbu este un scriitor singular, a carui opera a format obiectul unor mari procese literare. Groapa sau Princepele, dar si nuvelele si eseurile n-au avut o receptare comoda, directa si cursiva; in jurul fiecareia din operele sale s-a «creat» un conflict, s-a declansat o polemica, s-a deschis un dosar literar. Adevarurile avansate de Eugen Barbu se supuneau ciclic unui destin al contestarii."

(Emil Manu, Cuvant inainte)

Camil Petrescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1984

"Cea dintai sectiune a sumarului (Portrete lirice) contine evocari memorialistice ale personalitatii lui Camil Petrescu, iar cea de a doua (Interviuri, confesiuni literare) in evidenta legatura cu prima, dar facand tranzitia spre urmatoarele capitole, cuprinde interviuri si «arte poetice» ale scriitorului, de un real interes pentru exegeza operei sale. Celelalte capitole, Prozatorul, Dramaturgul, Poetul, Teoreticianul, Eseistul sunt dedicate comentariilor si interpretarilor despre romanul, nuvelistica, teatrul, poezia si eseistica literara si filosofica a autorului. In sfarsit, o Addenda trimite la literatura memorialistica a lui Camil Petrescu si la o ipostaza aproape necunoscuta a sa, aceea de practician experimentalist al teatrului."

(Paul Dugneanu, Nota asupra editiei)

Hortensia Papadat-Bengescu interpretata de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Prin mijloacele sale de investigatie si expresie si prin facultatea de a depasi «copia fidela a realitatii» Hortensia Papadat-Bengescu, integrandu-se in stralucita constelatie a prozatorilor interbelici: Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale, a contribuit la afirmarea constiintei de sine a romanului ce s-a constituit ca un gen complex, ca o «icoana multipla a realitatii variate» in cea mai obiectiva forma literara realizandu-se «nenumarate prisme temperamental diferentiate»."

(Viola Vancea, Studiu introductiv)

E. Lovinescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1973

"Daca, dincolo de valoare, desi in functie de ea, operele artei traiesc prin interpretare, operele criticii dainuie prin controverse. N-a fost critic mai discutat decat Lovinescu. Admiratia adanca si contestarea radicala s-au impletit in jurul personalitatii lui intr-o dialectica mai vie si mai captivanta decat in orice caz.

Lovinescu s-a manifestat de la inceput ca un om viu si evolutiv, intr-un dinamism niciodata satisfacut de sine, desi altfel criticul a ramas constant un spirit clasic, increzator in propriul sau destin, pe deasupra oricaror con­tin­gente."

(Florin Mihailescu, Studiu interpretat)

Liviu Rebreanu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1987

".exceptand nuvelistica, despre autorul lui «Ion» si al «Rascoalei» s‑au anuntat inca de la inceput propozitii critice fundamentale. E. Lovinescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, Serban Cioculescu, Perpessicius etc. au patruns adanc in miezul operei si au fixat o buna perioada de timp reperele critico-teoretice ale exegezei rebreniene. Ceea ce nu inseamna ca si definitiv. Contributii critice mai recente - studii, monografii, eseuri sau articole - au dovedit nu numai ca judecati, concepte si categorii consacrate pot suferi mutatii si nuantari teoretice sau axiologice, dar ca sunt posibile unghiuri noi de vedere, schimbari si reevaluari de ierarhii."

(Paul Dugneanu, Prefata)

Mihail Sadoveanu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Ca si Creanga sau Caragiale (doi idoli marturisiti), Sadoveanu are geniul subtilitatii. Dar, spre deosebire de subtilitatea acestora, fatisa prin obstinatia cu care cizeleaza ei cuvantul pana la forma pura, cristalina, de punct absolut, lui Sadoveanu ii placea sa-si mascheze gandurile subtile la umbra faptului de viata cel mai popular.

Nimic mai ispititor pentru critica decat aceasta Opera."

(Fanus Bailesteanu, Argument)

Mateiu Caragiale interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1985

"Viata si opera lui Mateiu Caragiale se infatiseaza atat de indestructibil legate, atat de inextricabil impletite, incat a vorbi doar de avatarurile existentei fara a le gasi justificarea sau «rascumpararea» in opera sau a incerca sa-i intelegi scrisul fara sprijinul biografiei pare o operatie harazita de la inceput esecului sau numai partialei izbutiri. Nu e vorba aici doar de faptul ca biografia ar lumina in parte textul literar si ca intelegerea acestuia nu s-ar putea implini fara a-l raporta la persoana atat de ciudata a autorului: omul a devenit el insusi un personaj al literaturii sale, impunandu-se atentiei cititorului cu aceeasi pregnanta ca si plasmuirile sale imaginare. Omul este cheia operei."

(Alexandru George, Introducere)

Gala Galaction interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1978

"Editia de fata este alcatuita din doua sectiuni. Prima, Confesiunile scriitorului, selecteaza, din numeroasele marturisiri autobiografice ale lui Gala Galaction, pe cele mai edificatoare, raportate la momentele si etapele importante ale vietii si activitatii sale creatoare. Confesiunile nu sunt insiruite in ordinea cronologica a publicarii lor in diferite reviste si ziare, ci potrivit evolutiei destinului uman si artistic al scriitorului.

Cea de a doua sectiune, In viziunea criticii si istoriei literare, reproduce, fragmentar sau integral, comentariile mai importante intreprinse de-a lungul timpului asupra personalitatii si operei lui Gala Galaction."

(Teodor Vargolici, Prefata)

Ion Vinea interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1986

"In volumul de fata am intreprins o selectie riguroasa din scrierile despre Vinea, Paginile de confesiune si Portretul intocmind cateva contributii dintre cele mai relevante, Opera receptata de critici, cu cele trei diviziuni: Poezia, Proza, Publicistica avand ponderea cea mai mare in volum. Si aici a trebuit sa ne oprim la nume de autoritate in critica noastra si la cele mai profunde cercetari ale criticilor mai vechi si mai noi."

(Gheorghe Spriteroiu, Nota asupra editiei)

Alexandru Macedonski interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1975

"Pro sau contra, despre opera lui Macedonski s-a scris o biblioteca intreaga, fundamentale ramanand interpretarile lui Tudor Vianu, G. Calinescu, Adrian Marino, Vladimir Streinu, Ion Pillat, N. Davidescu, I. Negoitescu, Al. Piru, D. Micu, Nicolae Manolescu. Tot atat de interesant e de urmarit insa si reactia publicistica, pe care au declansat-o aparitia si prezenta lui Macedonski in constiinta unor spirite exigente, precum Caragiale, Eminescu, Maiorescu, M. Dragomirescu, puterea de penetratie a poeziei sale in epoca, dar, mai ales, felul cum experimentele macedonskiene s-au lasat receptate si asimilate de generatiile posterioare si, in speta, de poetii care mai mult sau mai putin constient s-au nascut din partea lor de himera si fantasmagorie."

(Fanus Bailesteanu, Prefata)

Al. Odobescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1976

"Consecvent tezei sale despre aparitia dupa 1867 a unei directii noi in poezia si proza romaneasca, Titu Maiorescu opereaza asupra scrierilor lui Al. Odobescu aparute pana atunci una in dihotomiile care vor marca o perioada indelungata receptarea lui de catre publicul cititor ca si o parte din judecatile critice ulterioare, pornind de la impartirea «literaturii prozaice in doua specii»: «cercetarea stiintifica si. cea estetica sau cel putin stilistica»"

(Rodica Pandele, Pre-text)

I. Heliade-Radulescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"Constatarea extremei disparitati a opiniilor despre Heliade Radulescu e un loc comun al criticii. Pana la un punct, lucrul acesta n-are de ce sa ne surprinda prea tare: despre toti autorii importanti se discuta contradictoriu. In cazul lui Heliade insa controversele nu se situeaza doar in planul hermeneutic (ce interpretare e mai pertinenta?), ci ating planul axiologic (e realmente vorba de un mare creator?) si politic (rolul omului public in epoca a fost pozitiv sau negativ?). Cu alte cuvinte, disputa are un caracter global, in acelasi timp literar si extraliterar; ea pune in discutie atat biografia cat si opera, situandu-se intre absolutul plus si absolutul minus."

(Paul Cornea, Studiu)

Ion Budai-Deleanu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1980

"Din ampla bibliografie dedicata laborioasei activitati a lui Ion Budai-Deleanu am incercat sa selectam in aceasta antologie textele cele mai reprezentative, ilustrand modul in care opera marelui carturar s-a fixat in constiinta posteritatii.

Organizarea materialului a urmat, in general, cronologia aparitiilor, evidentiind in timp deschiderea in timp a exegezei spre o cuprindere cat mai completa a operei."

(Rodica Chiriacescu, Nota asupra editiei)

Dimitrie Cantemir interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Despre personalitatea lui Dimitrie Cantemir, spirit renascentist de mare anvergura atat pe plan national, cat si universal, s-au formulat cele mai diverse opinii.

Din materialul bibliografic extrem de bogat si de variat, am considerat necesar sa ne oprim doar la cateva directii concludente pentru modul in care au fost receptate, in timp, activitatea politica si literar stiintifica prin care s-a impus Dimitrie Cantemir. Cele doua laturi au fost semnalate, mai intai global, si abia dupa aceea pe aspecte diferite."

(Suzana-Carmen Dumitrescu, Prefata)

Ion Creanga interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1977

"Despre acest «foarte Taran», cum i-a zis Luigi Salvini, s-a scris mult, la inceput in latura biografica documentara - interpretarile de anvergura ivindu-se destul de tarziu. Practic, din cele peste o mie de referinte bibliografice despre autorul lui Harap-Alb cel mult cateva zeci aduc puncte de vedere notabile, realmente utile adancirii fenomenului Creanga. [.] Consacrat scriitor reprezentativ, definit de Ibraileanu drept un «Homer al nostru», era normal ca strainii sa descopere in el un exponent al sufletului romanesc."

(Constantin Ciopraga, "Homer al nostru" si comentatorii lui,
in Prefata)

I. L. Caragiale interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1974

"Spiritul comun si spiritul critic n-au intarziat sa se confrunte chiar din anii afirmarii spectaculoase a lui Caragiale, cel dintai manifestandu-se cu violenta, pana la denigrarea marelui dramaturg. Entuziasmul produs de lectura pieselor in cercul Junimii, unde Titu Maiorescu trebuie sa fi articulat si primele observatii critice devenite mai tarziu definitive, i s-a opus, cu marunte exceptii, spiritul agresiv al celor care in epoca detineau rubricile pentru comentarea diverselor spectacole."

(Liviu Calin, Caragiale in constiinta critica - Prefata)

Nichita Stanescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

"Temperament artistic modern, cu profunde si bogate resurse lirice, traindu-si poezia cu totala daruire, pana la identificare chiar, Nichita Stanescu a insemnat pentru literatura romana contemporana unul dintre cele mai importante momente ale istoriei sale.

Daca Nicolae Labis, cu putin timp inainte si de pe pozitiile unui romantism vizionar, refacuse legaturile cu marea traditie a poeziei romanesti, Nichita Stanescu, poet al generatiei sale, se adreseaza aceleiasi traditii din perspectiva modernismului."

(Sanda Anghelescu, Argument)

Horia Lovinescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

"Fiind vorba de un scriitor contemporan, receptarea critica a lui Horia Lovinescu n-a suferit avatarurile clasicilor de mult disparuti. A fost exclusa deci receptarea diferentiata, pe epoci, dupa gustul si cultura fiecaruia. Comentariile critice privitoare la opera lovinesciana poarta, in general, marca unei anume omogenitati fara a fi totusi identice caci acest fapt ar fi simptomatic. Diferentele tin de subtilitatea interpretarii si, mai ales, de judecata de valoare unde critica s-a dovedit deficitara. Cum nici un critic n-a scris un studiu complet despre dramaturgul nostru, scopul acestei antologii consta in configurarea unui tablou verosimil al receptarii prin confruntarea comentariilor, astfel incat cititorul sa poata avea o sistematizare a interpretarilor pe sectiuni, si, in recompunerea, din observatiile fragmentate, a unei imagini totalizatoare."

(Radu Teposu, Prefata)

Nichita Stanescu interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1983

"Temperament artistic modern, cu profunde si bogate resurse lirice, traindu-si poezia cu totala daruire, pana la identificare chiar, Nichita Stanescu a insemnat pentru literatura romana contemporana unul dintre cele mai importante momente ale istoriei sale.

Daca Nicolae Labis, cu putin timp inainte si de pe pozitiile unui romantism vizionar, refacuse legaturile cu marea traditie a poeziei romanesti, Nichita Stanescu, poet al generatiei sale, se adreseaza aceleiasi traditii din perspectiva modernismului."

(Sanda Anghelescu, Argument)

Mihail Sebastian interpretat de.

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Imaginea pe care o avem in prezent in legatura cu creatia sa este in buna parte departe de cea adevarata. Comentatorii au actionat pe directii unilaterale, supralicitand dramaturgia ori romanele in dauna creatiei critice, care - credem - da adevarata masura a personalitatii lui. De altminteri, insusi Camil Petrescu - autor care ii este asemanator atat prin rigoarea enunturilor teoretice despre arta, cat si prin concretizarea lor numai partiala in propriile scrieri - remarca aceasta opozitie intr-o calda evocare, Insula lui Mihail Sebastian, publicata la doi ani de la moartea scriitorului."

(Anatol Ghermanski, Mihail Sebastian in constiinta criticii - Prefata)

MANU, EMIL

Sensuri moderne si contemporane

Editura Eminescu, Bucuresti, 1982

"Poet sensibil, prozator cu notatie concreta de jurnal, istoric literar care patrunde cu minutiozitate in fenomenul cercetat si cu grija de a descoperi adevarul, critic literar pentru care opera scriitorului este prilej de relevare a valorilor si a reusitelor, E. Manu a demonstrat, de-a lungul multor ani, ca este un demn reprezentant al cetatii literelor in forul culturii din Romania."

(Prezentare)

GEORGE, SERGIU AL.

Arhaic si universal. Brancusi, Eliade, Blaga, Eminescu

Editura Eminescu, Bucuresti, 1981

"Blaga si Mircea Eliade, ca filosofi ai culturii, indiferent de deosebirile teoretice care ii despart, in perioada interbelica cand prelogismul si freudismul tindeau sa devina dogma in cultura epocii, in fapt au ramas mai aproape de spiritul lui Novalis decat al contemporanilor lor. Asa au putut deveni anticipativi, cum dovedeste audienta de care se bucura azi Mircea Eliade, audienta pe care s-ar putea sa o dobandeasca si Blaga."

(Sergiu Al. George, Arhaic si universal)

PREDA, MARIN

Caiete critice, nr. 3-4/1987

"Publica studii despre Marin Preda: G. Dimisianu, Florin Manolescu, I. Crohmalniceanu, Cornel Ungureanu, Elena Zaharia-Filipas, Ecaterina Taralunga, Marin Mincu, Radu Cosasu, Octavian Paler, B. Elvin, Maria Luiza Cristescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, Vasile Andru, Adrian Bittel, Gheorghe Craciun, Stelian Tanase, Ovidiu Moceanu, Bedros Hovasanghian, Ioan Grosan, Ion Bogdan Lefter, Cristian Moraru, Corina Ciocarlie, Eugen Simion."

SIPOS, MARIANA

Dosarul Marin Preda (viata si moartea unui scriitor in procese-verbale, declaratii, arhive ale Securitatii, marturii si foto-documente)

Editura Amacord, Timisoara, 1999

"Dupa aproape doua decenii de zvonuri, presupuneri, culpabilizari si calomnii - unele cuprinse in carti care au pretins ca ne spun «cum a murit Marin Preda» pentru ca pentru prima oara ies acum la lumina documente care consemneaza ceea ce in dictionare si istorii literare este comprimat, concis, intr-o singura propozitie: moartea unui scriitor. In cazul lui Marin Preda: «A murit la 16 mai 1980» eventual se mai poate adauga «la Mogosoaia».

Numai ca moartea lui Marin Preda, ca si viata lui, continua sa starneasca semne de intrebare, nu numai printr-un mister de roman politist, legat de circumstantele in care s-a produs, ci mai ales prin contextul social-politic in care scriitorul - si noi toti - am trait mai bine de o jumatate de secol."

(Mariana Sipos)

PAPU, EDGAR

Poezia lui Eminescu

Editura Junimea, Iasi, 1979

"Este vorba despre interpretarea universului poeziei eminesciene ca o structura organica din care se desfac armonios cateva dominante, categorii sau, cum le numeste Edgar Papu, elemente structurale. Tocmai aceste elemente - principiul feminin, departele, apropierea, dulcele, dorul, interiorul domestic, peisajul urban, bestialul, grotescul sunt delimitate cu neobisnuinta patrundere critica si analizate subtil si nuantat, intr-o viziune subliniat moderna prin care se urmareste constant ceea ce Edgar Papu numeste dimensiunile perspectivice ale artei eminesciene."

(Mihai Dragan, O carte de exceptie, "Convorbiri literare", 1979)

LOVINESCU, EUGEN

Scrieri. Titu Maiorescu si posteritatea lui critica, vol. VIII

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"Scopul autorului este de a arata longevitatea si difuziunea «invataturii maioresciene in trei generatii succesive de critici literari. Este o incercare singulara la noi de istoria ideilor []. Cartea este, dupa declaratiile prefetei, o genealogie ideologica» sprijinita pe «fundalul unei cercetari de istorie literara» limitata la posibilitatile de documentare ale momentului. Dupa E. Lovinescu cea mai buna cale este a impartirii materiei in trei parti corespunzatoare a trei generatii maioresciene, dar si a unei a patra parti dedicata reactiilor fata de Maiorescu.

Criticul se opreste asupra primului esalon de descendenti alcatuit din Mihail Dragomirescu, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, D. Evolceanu, I. A. Radulescu-Pogoneanu, G. Bogdan Duica, Duiliu Zam­fi­rescu, N. Petrascu, Anghel Demetriescu, care s-ar caracteriza mai ales prin apologie si cult fata de maestru. De aici si deosebirile fata de a doua gene­ratie de descendenti: I. Petrovici, Paul Zarifopol, D. Caracostea la care apologia si cultul ar disparea, iar spiritul critic si independenta de opinie ar fi pronuntate. A treia generatie postmaioresciana (G. Calinescu, Serban Cio­culescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Tudor Vianu) ar fi cea a «nepotilor», inconstienti de valoarea tutelara a maestrului pe care-l descopera tarziu, fiindu-i discipoli fara s-o stie si fara suficient spirit polemic in numele maiorescianismului."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1980)

GUTAN, ILIE

Tudor Arghezi - imaginarul erotic

Editura Minerva, Bucuresti, 1980

"Imaginarul erotic arghezian se structureaza in jurul unui «arhetip functional»: motivul miresii decupat dintr-o cronologie interna care ar cuprinde trei etape: mireasa - aspiratia spre desavarsirea erotica - este pe rand virtuala, reala, metafizica. Aceste stadii corespund unor structuri imaginare cu functionalitate simbolica, pasibile de a se intrepatrunde. [] procesul imaginar este pentru Ilie Gutan un concept care cuprinde in aceeasi matca aventura operei, plan poetic, dar si pe cea biografica - plan existential. Ultima nu ca relatie mecanica, pe linia biografismului traditional, ci in sensul modern de «biografie pasionala», ale carei legi de manifestare [] sunt de alta natura si actioneaza la apeluri carora viata imediata cu greu le propune vreo justificare."

(Costin Tuchila, "Viata romaneasca", 1980)

ALEXANDRU, GEORGE

Marele Alpha

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1970

"Alexandru George propune [] un Arghezi cu un destin liric exemplar, intr-un fel o «biografie» literara atemporala. Efortul criticului este de a sterge efigia argheziana de zgura determinarilor de tot concrete, trasand un destin pentru care nu mai conteaza decat imboldurile, chemarile fiintei esentiale. Devenit «voce», poetul isi urmeaza un drum al sau, ineluctabil, desprins de contingent, ascultandu-se numai si numai pe sine."

(Dan Cristea, Alexandru George - "Marele Alpha", "Arges", 1970)

IORGULESCU, MIRCEA

Eseu despre lumea lui Caragiale

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988

"Am incercat sa uit, pentru a scrie acest eseu, tot ce stiam, tot ce am invatat si am citit despre Caragiale.

[] Daca am incercat sa uit ce stiam din lecturile despre Caragiale si despre literatura lui a fost numai pentru a-i citi opera asa cum se citeste Iliada sau teatrul lui Shakespeare. Cu alte cuvinte nu am vrut sa fac din Caragiale, cum se spune «contemporanul nostru», dar nici sa ma travestesc in contemporanul lui nu am vrut. Mai convenabila mi s-a parut solutia unei situari, a unei deplasari in lumea operei lui, urmata de o relatare cu intentii analitice.

[] Am privit lumea lui Caragiale in prezenta ei si am ramas in prezentul meu, distantandu-ma de ea in permanenta si folosindu-ma in acest scop de toate posibilitatile si mijloacele de care am dispus.

Sper sa fi reusit."

"In aceasta lume in care toti sunt ori devin «de-ai nostri», fiecare il crede pe celalalt prost, fiecare la randul lui, face pe prostul. Fiindca adevarata, suprema valoare a acestei lumi este prostia - si toti se straduiesc sa fie, sa dea impresia ca sunt cat mai prosti.

Lumea lui Caragiale este o prostocratie in sistemul careia prostia reala, autentica se confunda indiscutabil cu simularea prostiei. [] din aceasta profunda ambiguitate se naste, in orice caz, o lume in care, pentru a supravietui, este necontenit nevoie sa faci pe prostul, sa intri in corul uniform si zgomotos al marii trancaneli, sa fii asemenea ei."

(Mircea Iorgulescu)

KOTT, JAN

Shakespeare, contemporanul nostru

Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969

"Iata ca avem in sfarsit un om care scrie, dintr-o experienta nemijlocita, despre atitudinea lui Shakespeare in fata vietii [] Shakespeare este contemporanul lui Kott, iar Kott este contemporanul lui Shakespeare; el vorbeste despre marele dramaturg cu simplitate, si cartea lui are prospetimea unei scrieri emanand de la un spectator care a asistat la reprezentatiile de la «Globe Theatre» si caracterul nemijlocit al unei pagini de critica pe marginea unui film actual. Cartea reprezinta o contributie importanta la exegeza operei lui Shakespeare si un aport de nepretuit pentru lumea teatrului."

(Din prefata lui Peter Brook la versiunea engleza a lucrarii lui Jan Kott)

ELVIN, BORIS

Modernitatea clasicului I. L. Caragiale

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Socotim, asadar, opera lui Caragiale un sistem complex de intentii care convietuiesc intr-o ambiguitate artistica, in literatura sa infruntandu-se doua tendinte intr-un dialog fecund: realismul si clasicismul. Prin tendinta de a infatisa tipuri sociale, prin gustul pentru coerent si local, prin ispita pe care o exercita asupra sa particularul - el este realist-critic. Prin grija de a disparea din propria opera, prin interesul pentru ceea ce este permanent in natura umana, prin importanta acordata formei, prin pasiunea echilibrului, el este clasic. Iar clasicismul si realismul nu reprezinta la Caragiale o alternanta, ci o sinteza privilegiata."

(B. Elvin)

CAZIMIR, STEFAN

I. L. Caragiale fata cu kitschul

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988

"Opera scriitorului mai toata, nepierzand din vedere componenta ei publicistica, e un vast studiu dedicat fenomenului kitsch, cauzelor, formelor si manifestarilor lui. Nu i-a lipsit lui Caragiale decat utilizarea termenului in sine, dar acesta, dupa cum stim, inca nu exista. Scriitorul l-a anticipat in schimb printr-un sinonim sugestiv si eficient, extras din limbajul curent al vremii: este cuvantul «moft», care ne vine din limba turca, unde inseamna «gratuit» sau «ieftin». La noi, el a devenit echivalent cu lucru lipsit de valoare, continut, importanta, avand doar aparenta unei anumite valori neimportante: fleac, minciuna, inselaciune, vorbe goale, palavre."

(Stefan Cazimir)

CAZIMIR, STEFAN

Caragiale - Universul comic

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"Intr-o insemnata parte a ei, opera comica a lui Caragiale ne apare ca un vast studiu asupra vanitatii, asupra intruchiparilor si metamorfozelor acesteia la o anume incrucisare a timpului cu spatiul. Dar nicaieri ca in Noaptea furtunoasa nu ne va insoti impresia ca ne aflam chiar la izvoarele fenomenului, in prezenta formelor sale cele mai simple si mai vii."

(Stefan Cazimir)

IVANESCU, CEZAR

Pentru Marin Preda

Editura Timpul, Iasi, 1996

"Cartea lui Cezar Ivanescu despre Marin Preda trebuie citita ca lamentatia unui poet la moartea unui om pe care l-a iubit ca pe un tata. Aceasta lamentatie este plina de dovezi ale unei gandiri superstitioase, de invective deznadajduite la adresa unor presupusi vinovati, de incercari de comunicare oculta cu cel disparut - de genul celor facute de Hasdeu de a intra in legatura cu fiica sa, Iulia, dupa moartea acesteia Poetul evoca - si amesteca subtil cu intamplari din prezent - vechi legende, face marturisiri supreme in legatura cu propria lui viata, in stilul personajelor lui Dostoievski, descrie stari sufletesti stranii, greu de descris. Dragostea pentru Marin Preda se exprima si prin ceea ce s-ar putea numi o «exegeza fulguranta» a operei lui. Intuitii critice profunde in legatura cu viziunea asupra lumii configurata in proza lui Marin Preda sunt risipite cu larghete, pe intreg parcursul cartii."

(Alex. Stefanescu, Arta scandalului, "Romania literara", 1996)

CAZIMIR, STEFAN

Nu numai Caragiale

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984

"Relecturile din Nu numai Caragiale sunt un exemplu pentru modul in care orice lucru vechi poate sa ni se para nou daca e privit cum trebuie. O mare sectiune a volumului cuprinde studii despre Caragiale si ele sunt, fara exceptie, extrem de interesante."

(Nicolae Manolescu, "Romania literara", 1984)

MANOLESCU, FLORIN

Caragiale si Caragiale - jocuri cu mai multe strategii

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983

"Analiza oferita de Florin Manolescu semnaleaza in opera lui I.L. Caragiale si desavarseste pentru interpretarea acesteia «un proces anevoios de modificare a mentalitatilor literare, la nivelul creatiei si la nivelul receptarii»

Cercetarea intreprinsa de F.M. ne restituie un Caragiale explicit, un creator de geniu perfect constient si competent in fata sistemului cultural din care facea parte si pe care a incercat si a reusit sa-l modeleze."

(Traian Ungureanu, "Romania literara", 1983)

LOVINESCU, VASILE

Creanga si creanga de aur

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989

"Prezenta lucrare nu este ceea ce se numeste in mod obisnuit un studiu de folclor; basmele lui Creanga sunt doar un punct de plecare, pretext si materie prima ale unor consideratii strict adecvate si tesute pe stiinta simbolurilor, disciplina traditionala caracterizata ca imuabila, unanima, perena, ca legi proprii coextensive cu acelea ale unui Univers semnificativ si ierarhizat, misterios, dar nu absurd. A poseda aceasta stiinta este a poseda Creanga de aur si firul Ariadnei simboluri complementare."

(Vasile Lovinescu)

GEORGESCU, PAUL

Polivalenta necesara. Asociatii si disociatii

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

"P. Georgescu este un eseist care se recunoaste si se accepta ca atare; nimic nu e spus cu aer definitiv, profesoral. Criticul comunica «pareri literare», «insemnari despre roman».

Polivalenta necesara este cel mai bun volum de critica literara din ultimii ani. As putea alege pentru demonstratie, aproape orice eseu. Iata-l pe acela despre M. Sadoveanu. Intr-o succesiune deloc rigida (si imprevizibila) sunt examinate cateva dintre marile carti sadoveniene."

(Nicolae Manolescu, "Contemporanul", 1967)

MANU, EMIL

Sinteze si antisinteze literare

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975

".cea mai intinsa parte din Sinteze si antisinteze literare cuprinde o suita de contributii integrabile intr-o «critica de frontiera», unitare si axate pe ideea corespondentelor dintre artist si om, dintre opera si viata creatorului ei. Sunt acele texte consacrate lui Lucian Blaga, G. Calinescu, Tudor Vianu, Ion Minulescu, George Bacovia, legate, cele mai multe, de biografia criticului care a cunoscut nu numai operele, dar si pe cei care le-au creat."

(Liviu Leonte, "Cronica", 1976)

RESCHIKA, RICHARD

Introducere in opera lui Cioran

Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 1998

"In ciuda fascinatiei crescande, pe care personalitatea si opera lui E. Cioran o exercita asupra contemporanilor, nu exista pana la cartea lui Reschika, in spatiul cultural romanesc, nici o carte care sa-i fie consacrata.

Monografia lui Reschika, scrisa cu claritate si intelegere, umple acest gol, oferind intr-o perspectiva istorica si exegetica bine informata, traseele tematice si de receptare a operei unuia dintre cei mai rigurosi, mai autentici si mai paradoxali ganditori ai secolului nostru."

(Din prezentarea volumului)

SAVATER, FERNANDO

Eseu despre Cioran

Editura Humanitas, Bucuresti, 1998

"Eseu despre Cioran, publicat in 1973, a fost prezentat initial ca teza de doctorat, dovedindu-se o lucrare atat de noncomformista, incat juriul cu greu a putut fi convins ca autorul investigat exista in realitate. Cercetarea lui Fernando Savater are in vedere doar primele sase carti in franceza si cateva articole adunate ulterior in Exercitii de admiratie. Campul mai restrans de studiu nu reprezinta insa un dezavantaj, ci releva sfericitatea perfecta a operei cioraniene, performanta obsesiilor si a preocuparilor sale, pe care analiza tanarului admirator spaniol le consemneaza cu stralucire."

(Din prezentarea volumului)

CONSTANTINESCU, ION

Caragiale si inceputurile teatrului european modern

Editura Minerva, Bucuresti, 1974

"Ca si altii, si I. Constantinescu a fost sesizat de anume corespondente ale comediei lui Caragiale cu dramaturgia moderna occidentala. Autorul studiului face o operatie mult mai fireasca decat aceea de a compara un scriitor din secolul XIX cu scriitorii secolului XX: el il introduce pe Caragiale intre contemporanii sai, oameni de teatru ai secolului trecut, si-l examineaza in raport cu contributia acestora. Pentru I. Constantinescu, I. L. Caragiale este unul din marii novatori ai teatrului european, care prin Tzara si Eugen Ionescu a participat la actuala miscare de modernizare a teatrului."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1974)

IOSIFESCU, SILVIAN

Dimensiuni caragialiene

Editura Eminescu, Bucuresti, 1972

"Partea originala a volumului e de cautat mai cu seama in studiile analitice dedicate structurilor operei. Observatiile nu sunt, desigur, cu totul inedite, nu semnaleaza aspecte, procedee nemaidezvaluite, adancesc insa cercetarea, valideaza prin noi exemplificari anume remarci esentiale, rectifica opinii rigide sau unilateralizate, puncteaza altele judicioase. E, de pilda, unanim admis ca literatura lui Caragiale se integreaza stilului clasic. Silvian Iosifescu, impartasind aceasta concluzie, o demonstreaza, aratand ca, in teatru sau, scriitorul respecta aproape integral normele clasicismului, inclusiv regula celor trei unitati."

(Dumitru Micu, "Contemporanul", 1972)

CRISTEA, VALERIU

Despre Creanga

Editura Eminescu, Bucuresti, 1994

"Ce imagine a scriitorului spera sa ofere aceasta modesta (si ca nr. de pagini) carte? Ce fel de Creanga propun? Un Creanga mai putin incantator, robust si suculent decat acela pe care il stim si il iubim cu totii, dar mai profund si mai complex, scos din tiparul unei jovialitati de nimic umbrite, un Creanga aflat, poate, mai aproape de propria lui opera decat s-a crezut."

(Valeriu Cristea)

Din cuprins: "Ivan Turbinca" intre basm si parodie; Toti par ca rad; El nu stie sa descrie; Boierii din taraniile lui Creanga; Asa-i ca; Folclorul si Creanga.

CRISTEA, VALERIU

Dictionarul personajelor lui Creanga

Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999

"A vedea un autor prin personajele sale, de la cele mai importante pana la cele mai neinsemnate, mai marunte, poate oferi unui ucenic in ale scrisului si ale lecturii perspective de o noutate absoluta. Domnia sa a numarat nu mai putin de 151 de personaje (si asta, luati seama, intr-o carte nu mai mare de o suta de pagini!) de la Nic-a a lui Stefan a Petrei la Baba care spune: «sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, si atunci sa fie praznic si nunta». Cu o formula fericita o numeste pe baba «furnica literara purtand povara unui bob de umor popular».

Eu as zice ca furnica aceea impreuna cu celelalte furnici din Amintiri cara pe spinarile lor poverile unor bogatii fara seaman, poveri narative potentiale, fara de care lumea humulesteana ar fi, neindoielnic, cu mult mai saraca. A-i scoate pe acesti anonimi la lumina si a le privi pentru o clipa umbrele lasate in pagina, ce extraordinar exercitiu de caracterologie si de. cosmogonie! Vezi cum, sub ochii tai, se naste si moare o lume, o lume in care rosturile sunt mai adanci decat poti tu afla la o lectura obisnuita."

(Costache Olareanu, Furnici literare, In loc de prefata)

SILVESTRU, VALENTIN

Elemente de caragialeologie

Editura Eminescu, Bucuresti, 1979

"Noutatea punctului de vedere adoptat de autorul Elementelor de caragialeologie consta in inversarea raportului traditional dintre text si spectacol. Bun cunoscator al punerilor in scena reale si curajos sustinator al unor imagini, Valentin Silvestru priveste mereu lucrarile dramatice sau nedra­ma­tice ale lui Caragiale din acest unghi specializat, relevandu-se caracterul «reprezentabil». De altfel, autorul cartii arata ca progresele facute in ultimii treizeci de ani in intelegerea scrierilor respective se datoreaza, in primul rand oamenilor, oamenilor de teatru care, prin intermediul unor spectacole innoitoare, au propus criticilor literari subiecte de meditatie dintre cele mai fertile."

(Alex. Stefanescu, "Familia", 1980)

PAPADIMA, LIVIU

Caragiale, fireste

Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999

"Caragiale satiricul, maestru al «realismului critic», Caragiale precursor al «literaturii absurdului»; Caragiale «textualist», promotor al «decon­struc­tiei» conventiilor literare; Caragiale pe post de «placa turnanta» a literaturii romane; Caragiale «duplicitar»; Caragiale «existentialist», Caragiale «cel negru», al unui Univers uman cosmaresc; Caragiale al «vesnicei reintoarceri»; Caragiale in calea istoriei celei mari; Caragiale «retro»; Caragiale «glissando»; Caragiale c'est moi; si cate feluri de Caragiale mai sunt dom'le?"

(Liviu Papadima, Prefata)

PILLAT, ION

Portrete lirice

Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969

"Descins din stirpea lui Alecsandri, Maiorescu, Odobescu - Ion Pillat este un poet al culturii si ordinei, al moderatiei si intelepciunii. Tocmai de aceea vrea sa-si completeze creatia poetica - pe care, in ciuda influentelor diverse, in ciuda unor eclectisme, o socotim o infaptuire de frunte a literaturii romane - cu o armatura rationala, care sa limpezeasca si mai bine scopurile si intelesurile ei. Activitatea poetului si cea a criticului se continua firesc intre ele."

(Virgil Nemoianu, Prefata)

PIRU, ALEXANDRU

Permanente romanesti

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1978

"Volumul aduna 4 (patru) studii substantiale ale criticului despre I. Eliade Radulescu, C. Negruzzi, Liviu Rebreanu si G. Calinescu.

Al. Piru si-a facut o maniera din comentariu lapidar si exact al cartilor de critica si istorie literara, a celor de poezie si de proza, a fiecarei pagini care-i cade sub condei. Constructia exacta, stilul apodictic nu-si propun sa seduca si nici nu atrag mintile lenese sau pe teoreticienii criticii «frumoase»."

(M. Ungheanu, "Luceafarul", 1978)

BESTELIU, MARIN

Tudor Arghezi - poet religios

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1999

"Dupa parerea noastra, drama «psalmistului singuratic» nu poate fi corect motivata fara sa analizam particularitatile crizei morale care a generat aspiratia spre Revelatie si Credinta. Nici complicatele aspecte ale semnificatiei divinitatii nu pot fi corect problematizate daca ignoram tezele generale ale dogmaticii sau observatiile sintetizate de filosofia religiei.

Pentru a explica autenticitatea poeziei religioase este necesar sa cunoastem substanta si semnificatiile complexe ale religiozitatii ca suprema cale a sublinierii fiintei umane, iar pentru a discuta fiinta argheziana trebuie preluate din teologie observatiile privind natura omului religios."

(Marin Besteliu)

D. LITERATURA IN OGLINDA

CALINESCU, G.

Texte inedite. Ipostaze calinesciene

Secolul XX, 6[102]/1969

".structura unica a personalitatii lui G. Calinescu este aceea "de carturar clasic", structurat la zile mari de febre romantice. Ceea ce in admirabilul autoportret din poezia "Impostura" ni se prezinta ca doua varste succesive, este, in realitate, o urzeala unica, impletirea simultana a doua fire - ce-i drept inegale -, unul de aur, celalalt de argint."

(Stefan Augustin Doinas)

LEJEUNE, PHILIPPE

Pactul autobiografic

Editura Univers, Bucuresti, 2000

"Acest ansamblu de studii al unui cititor de autobiografie se gaseste, asadar, desfasurat intre doi poli aparent opusi: stiinta, in masura in care pretinde sa contribuie la elaborarea poeticii si literatura, daca activitatea critica nu este altceva decat un act literar de gradul doi. Este vorba in definitiv, de doua demersuri complementare in care am dorit sa pun aceeasi rigoare, in acelasi timp pentru a fonda mai bine teoria si pentru a oferi o interpretare mai pertinenta. Studiu poetic si interpretare analitica se regasesc, la urma urmelor, in aceea ca autobiografia trebuie sa studieze, in primul rand, ca fenomen de limbaj."

(Philippe Lejeune, Postfata)

HOLBAN, IOAN

Literatura subiectiva (Jurnalul intim. Autobiografia literara)

Editura Minerva, Bucuresti, 1989

"Jurnalul constituie ceea ce as numi o poetica a expansiunii fiintei in densitatea vietii; «robit» actualitatii, cotidianului, autorul-personaj trece de la un amanunt la altul, descoperind mereu inca alte amanunte; protagonistul jurnalului este o gandire care centralizeaza realitatea dupa ce o va fi pulverizat, organizand prin limbaj realul dispersat, distorsionat, fiind chiar descoperirea acestui limbaj care «face» lumea."

(Ioan Holban, Argument)

IORGA, NICOLAE

O viata de om - asa cum a fost

Editura Minerva, Bucuresti, 1976

"Savantul, istoricul literar, criticul, profesorul, conferentiarul, animatorul, demnitarul au fost una si aceeasi persoana care a pus o pasiune iesita din comun pentru a face sa triumfe un sumar de idei fara de care el nu vedea posibila asezarea unei societati pe bazele ei trainice si reale. [.]

Adevarat roman, O viata de om intruneste toate atributele marii literaturi. Sinteza si punct culminant al operei lui N. Iorga, ultima sa carte de seama, ea se inscrie in istoria literaturii romane cu drepturi egale, alaturi de operele lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Sadoveanu."

(Valeriu Rapeanu, Geneza unei opere fundamentale
a culturii romanesti)

STEINHARDT, NICOLAE

Jurnalul fericirii

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

"Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar - si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului - exista solutia ( mistica ) a credintei. Cele trei solutii la care ne referim sunt strict lumesti, au caracter practic si se infatiseaza ca accesibile oricui.

Solutia intai: a lui Soljenitan, solutia a doua: Zinoviev, solutia a treia: a lui W. Churchill si Vladimir Bukovski.

Moartea consimtita, asumata, anticipata, provocata, nepasarea si obraznicia; vitejia insotita de o veselie turbata. Liberi sunteti sa alegeti."

(N. Steinhardt, Testament politic)

TUGUI, PAVEL

Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Calinescu

Editura Floarea Darurilor, Bucuresti, 1998

"Am scris insemnarile de fata spre a nu lasa uitarii sau a trece cu usurinta peste viata si munca titanica a lui T. Arghezi, L. Blaga si G. Calinescu. Destinul a vrut sa le fiu contemporan, sa-i iubesc citindu-le operele, apoi sa traiesc in preajma lor, sa-i cunosc ca oameni de geniu si la bine si la rau, sa-i stimez si sa-i admir, pentru inepuizabila forta de munca, dragostea lor nemarginita pentru locuitorii Romaniei, pentru tara si istoria acestui popor incercat. Ei au inteles si au dezvaluit cu onestitate si geniu, atat virtutile, cat si viciile neamului de oameni de pe taramurile noastre."

(Pavel Tugui, Amurgul Demiurgului)

BLAGA, LUCIAN

Hronicul si cantecul varstelor

Editura Tineretului, Bucuresti, 1965

"Cum se stie, Blaga a fost un scriitor total, in spatiul operei sale fiind prezenta, deopotriva, poezia, dramaturgia, romanul, memorialistica, eseistica si aforismele, carora li s-a adaugat, impresionanta, cugetarea filosofica, ce a capatat dimensiunea unui sistem.[.].

Tabloul reconstituirii e efectiv tulburator. Memorabile sunt, desigur, portretele parintilor, poetul marturisind, apoi, unor prieteni ca de la tatal sau, preotul Isidor Blaga, a mostenit aplecarea spre cugetare si de la mama predispozitia pentru fabulos, liric, si apropierea de pamant, teluricul [.].

E binefacator ca avem marturisirile marelui scriitor despre copilaria, adolescenta si devenirea sa creatoare."

(Z. Ornea, "Romania literara", 1997)

OPRISAN, I.

Lucian Blaga printre contemporani

Editura Saeculum si Editura Vestala, Bucuresti, 1995

"Lucian Blaga este unul dintre poetii catre care s-au intors generatiile urmatoare de cititori si de poeti. Creator al unei opere literare unice si al unui sistem filozofic singular, Lucian Blaga n-a mai fost dupa razboi nici scriitorul, nici profesorul universitar de dinainte vreme. Intrarea lui in viata literara s-a facut tarziu, iar noua viata literara a scriitorului L.B. a fost scurta. Accidentul biografic a amplificat astfel misterul unei personalitati, ramas inchis sub sapte lacate pentru unii dintre cei care l-au cultivat dupa razboi in dorinta de a se afla in preajma celor mari. Lucian Blaga nu iubea spectacolul ci tacerea."

(M. Ungheanu, Cronica la editia I, in "Luceafarul")

LOVINESCU, EUGEN

Scrieri, vol. II, III. Memorii, Aqua Forte (anexa)

Editura Minerva, Bucuresti, 1970

"Citite azi, Memoriile lasa o impresie extraordinara: o opera critica seducatoare, scrisa inteligent, cu o rara forta de a portretiza. Aluziile, deformatiile, nedreptatile vizibile si invizibile nu ajung pana la noi. Ceea ce se arata contemporanilor a fi o teribila rea-credinta ne pare, acum, o atitudine discutabila dar nu condamnabila. [] Portretul e insa o creatie individuala. Memorialistul a vazut asa si nu altfel. [] Memorialistica e, inainte de orice, literatura."

(Eugen Simion, Prefata)

RADULESCU, ALEXANDRU CERNA

Arbori din tara promisa

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972

"Al. Cerna Radulescu publica o carte de consideratii eseistice si de memorialistica.

Cei de care se ocupa (Liviu Rebreanu, Petre Pandrea, Nicolae Iorga, D. Tomescu, N. Plopsor, Tudor Arghezi, Gala Galaction) nu sunt numai scriitori sau sunt mai mult decat niste scriitori obsedati de opera lor: figuri exemplare, in stare sa ofere o directiva, un sens moral superior, solutii de viata de o vibratie speciala si de mare ecou in constiinte tinere, insetate de certitudini."

(Lucian Raicu, "Romania literara", 1972)

Nichita Stanescu insotit de Aurelian Titu Dumitrescu

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985

"In definitiv, poetul nu are biografie. Biografia poetului e opera lui. Eu incerc, in spatele acestei opere, sa creez un personaj. Un autor posibil al vremurilor mele. Daca ele au un caracter - ca orice poezie liniara - metafizic, incerc sa fac din personajul meu un personaj concret, fizic. Ma bizui foarte mult pe amintirile razlete, care, de ce sa n-o spunem, nu prea au mare legatura cu opera. Epica cea mare e inlauntru, in spirit, iar nu pe strada, pe caldaram."

(Nichita Stanescu, Antimetafizica)

Romanul romanesc in interviuri. O istorie autobiografica

Editura Minerva, Bucuresti, 1985

"Romanul romanesc in interviuri, antologie alcatuita de Aurel Sasu si Mariana Vartic, subintitulata O istorie autobiografica si aparuta in 8 volume de-a lungul a 7 ani, incepand cu 1985, ar fi trebuit sa se numeasca Romancierii romani in interviu. Pentru ca majoritatea textelor reunite in atatea mii de pagini sunt de fapt niste autoportrete sau cele mai multe schite de autoportret. Romancierului roman ii place sa se autodefineasca, sa vorbeasca despre obsesiile si temele sale incercand sa-si construiasca biografia si sa acrediteze o anumita imagine despre sine."

(Constantin Coroiu, Nu poti fi neimplicat si in acelasi timp moral,
in "Adevarul literar si artistic")

KLUBACK, WILLIAM; FINKENTHAL, MICHAEL

Ispitele lui Emil Cioran

Editura Univers, Bucuresti, 1999

"«Cum se poate vorbi despre Emil Cioran fara contradictii» - e una din intrebarile pe care si le pun, autorii acestei provocatoare carti despre «ereticul» Cioran, eretic in raport cu toate credintele si convingerile, inclusiv ale sale. Raspunsul convingator la o asemenea intrebare nu poate fi, desigur, decat unul implicit si el exista in paginile volumului, in distanta dintre constiinta autorului, respectiv a operei, si constiinta interpretativa, in intervalul (mereu interior) care separa abordarea lui William Kluback, filosof neokantian convertit la existentialism, de aceea a lui Michael Finkenthal, astrofizician, specialist in fizica plasmei. Din dialogul purtat cu simpatie comprehensiva si uneori chiar cu pasiune de catre cei doi profesori (unul la Universitatea orasului New York, celalalt la Universitatea din Ierusalim si la Johns Hopkins din Baltimore), din confruntarea cu alte opere si din analogiile nu o data surprinzatoare pe care le stabilesc, rezulta un nou Cioran, ireductibil si recognoscibil ca orice mare autor."

(Mircea Martin)

ADERCA, FELIX

Marturia unei generatii. Masti de Marcel Iancu

S. Ciornei librar-editor, Bucuresti, 1929

"Interviu inseamna, etimologic, intrevederea, asadar privirea isi are rolul ei, deloc neglijabil. De obicei Felix Aderca e insotit in aceste vizite de Marcel Iancu, asa cum ziaristul de azi e insotit de fotograf. In timp ce Aderca se straduieste sa contureze portretul de cuvinte, Marcel Iancu deseneaza chipul ori silueta interlocutorului.

Aderca incepe foarte diferit: descrie casa, anturajul, nu evita nici latura anecdotica a omului din fata sa, prezinta volumele din biblioteca acestuia, vorbeste despre sentimentele pe care i le inspira. Ton sincer, impresie de autenticitate. In genere, in aceste chenare introductive se simte prozatorul Aderca.

De vorba cu este tinuta, din varful condeiului, de un gazetar profesionist si modest. Probabil ca Aderca scria foarte repede, ca un grefier."

Convorbiri cu T. Arghezi, I. Barbu, L. Blaga, M. Dragomirescu, Elena Farago, E. Lovinescu, G. Ibraileanu, I. Minulescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, I. Slavici, Marioara Ventura, Ion Vinea.

(Ioana Parvulescu, Revista revistelor interbelice, in "Romania literara")

"Temperamentele deosebite glasuiesc aici pentru o conceptie de arta, pentru un ideal de cultura. Desi in formele destul de reduse ale vietii noastre intelectuale, nici una din preocuparile noastre superioare ale veacului nu lipsesc."

(Felix Aderca)

PRUTEANU, GEORGE

Pactul cu diavolul. Sase zile cu Petru Dumitriu

Editura Albatros, Editura Universal Dalsi, Bucuresti, 1995

"De ce Petru Dumitriu? Pentru ca drama vietii sale (cea spirituala si cea telurica) reflecta amplu drama scriitorului roman in a doua jumatate a acestui secol schizofrenic. Pentru ca el insusi a fost dublu in tara, dublu in afara ei. Pentru ca, autor de carti mincinoase, dar si de carti fascinante, este un om complex ca un arhipelag si fermecator ca un spiridus trist."

(Alexandru Stefanescu, "Romania literara", 1995)

MUGUR, FLORIN

Convorbiri cu Marin Preda

Editura Albatros, Bucuresti, ????

"Convorbiri cu Marin Preda nu este numai o carte de factura putin obisnuita in literatura romana, cum fusese in 1971, Imposibila intoarcere, daca atunci se putea gasi totusi cateva, e drept rare precedente, in cazul de fata se poate vorbi despre o noutate absoluta. Foarte raspandit pe alte meridiane, considerat acolo un lucru firesc, genul acesta de carti la noi este inexistent.

In Convorbiri cu Marin Preda, doi scriitori, un poet si un prozator, stau fata in fata si dialogheaza; unul doreste «sa afle», pune intrebarea, insista, comenteaza, incita, incearca el insusi, uneori, sa raspunda tocmai pentru a provoca un raspuns cat mai complex si mai nuantat, celalalt, acceptand intrebarile ca punct de pornire isi expune opiniile si credintele in legatura cu diferite chestiuni, se destainuie, isi evoca momente biografice, experiente ale constiintei si ale sufletului []"

(M. Iorgulescu, "Luceafarul", 1973)

SIMION, EUGEN

Convorbiri cu Petru Dumitriu

Editura Moldova, Iasi, 1994

"Dialogul cu el a fost, trebuie sa spun, extraordinar. A iesit o carte cu un personaj care se judeca si judeca in acelasi timp pe altii cu luciditate si mila crestina. Un personaj care se confeseaza si, de multe ori, se caieste. Un mare scriitor care priveste in urma si reconstituie lumea dramatica prin care a trecut si din care, la un moment dat, a fugit, pentru a intra in alta: lumea frigului, ii zice el. Petru Dumitriu nu este multumit de nici una. Nici de socialismul tataresc, nici de singuratatea exilului."

(Eugen Simion, Prefata)

LOVINESCU, MONICA

Intrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Stefan Lupascu si Grigore Cugler

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1992

"Toate aceste convorbiri inregistrate au fost difuzate de «Europa Libera», in afara de una singura, cea referitoare la Les trois matières de Stefan Lupascu, care a trecut la Radiodifuziunea franceza.

Cum banda magnetica se pare ca e si mai pieritoare decat cerneala, n-am socotit inutil ca aceste cuvinte risipite pe unde scurte sa se adaoge, explicandu-le uneori, la operele complete ale unui Mircea Eliade sau unui Eugen Ionescu, sa atraga si mai mult atentia asupra filosofiei lui Stefan Lupascu, prea putin cunoscuta in tara, sau sa readuca in literele noastre pe nedreptatitul Grigore Cugler."

(Monica Lovinescu, In loc de Prefata)

IONESCO, EUGENE

Intre viata si vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy

Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

"Convorbirile lui Claude Bonnefoy cu Eugene Ionesco, publicate la Belford in 1966, au fost reluate peste unsprezece ani, rastimp in care dramaturgul scrisese cateva piese importante, intre care Jocul de-a macelul, publicase Jurnalul in farame si Prezent trecut, trecut prezent, abordase (cu Le solitaire) romanul, debutase la Zurich ca regizor si interpretase intr-un film rolul unuia dintre propriile personaje. Imbogatit cu toata aceasta noua experienta creatoare, volumul publicat sub titlul Intre viata si vis va contura mult mai pregnant decat Convorbirile din 1966, portretul lui E. Ionesco. In paginile sale, vorbeste un personaj apropiat, viu, contradictoriu, explicandu-si literatura, dar continuand sa-si puna intrebari asupra ei, ca si asupra legaturii dintre creatie, vis si viata.

Dosarul critic, bibliografia si cronologia creatiei teatrale, din anexe, transforma cartea intr-un veritabil instrument de studiu al operei ionesciene."

(Din prezentarea cartii)

PREDA, MARIN

Scrisori catre Aurora

SIMION, EUGEN; CORNU, AURORA

Convorbiri despre Marin Preda

Editura Albatros, Bucuresti, 1998

"Cartea ce urmeaza este de cele mai multe ori «atipica». Mai intai este o carte vorbita, nu scrisa, elaborata pe indelete, cum sunt toate celelalte. In al doilea rand nu este in totalitate opera celui care semneaza pe coperta si, in mod sigur, el nu este nici unicul narator, nici personajul central al discursului. In fine, textul ca atare nu-i text propriu-zis, este un dialog à battons rompus cu o scriitoare de origine romana care traieste de multa vreme in Occident: un dialog care are, in fapt, ca obiect central un al treilea personaj (personaj absent), adevaratul erou al cartii. Acesta este Marin Preda, disparut in mai 1980."

(Eugen Simion - Cuvant inainte)

"M-am referit de mai multe ori in cuprinsul acestui eseu biografic la filosofia de existenta si la modul de a fi scriitor al lui Marin Preda, dar, in afara unor scurte notatii despre comportamentul imprevizibil al prozatorului, n-am avut timpul necesar pentru a analiza aceste teme. Ce inseamna in fapt o filosofie de existenta? Un mod de a gandi lumea si un mod de a te situa in lume?"

(Eugen Simion)

Anchete literare din anii '30. De ce scrieti?

Editura Polirom, Iasi, 1998

"Volumul, constituit ca un grupaj de anchete literare aparute in presa romaneasca, abordeaza una din intrebarile - cheie, poate cea mai importanta in dinamica procesului creativ, aceea a motivatiei scrisului. Venind dinspre autori de prestigiu (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Geo Bogza, Eugen Lovinescu, Mihail Sebastian, Ion Barbu etc.), care marcheaza, prin numele si opera lor, coordonatele fundamentale ale culturii moderne romanesti, sincrona celei occidentale, raspunsurile dezvaluie arierplanul scrierii, framantari si polemici, profesii de credinta etc."

(Prefata)

STEINHARDT, NICOLAE

Primejdia marturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993

"Asa cum implinirea creatiei a avut nevoie de sapte zile, la fel are nevoie de timp o marturisire esentiala care poate ctitori o intreaga lume launtrica si ea pandita de nenumarate pericole.

Alaturi de Primejdia marturisirii, volumul mai cuprinde un text de amploare, Agonia Europei, singurul eseu eminamente politic al autorului. Fragmentele (atatea cate au fost concepute) dintr-un virtual Jurnal de la Jilava, cateva eseuri si un compendiu din sugestiva corespondenta trimisa lui Ioan Pintea completeaza acest volum care incheie, credem, integrala creatiei lui N. Steinhardt"

(Editura)

SIMION, EUGEN

De la T. Maiorescu la G. Calinescu. Antologia criticilor romani vol. I, II

Editura Eminescu, Bucuresti, 1971

"Antologia criticilor romani intocmita de Eugen Simion este un remarcabil act de cultura si, inainte de a ne gandi la o alta versiune, se cuvine sa meditam cum ar arata o continuare, o «aducere la zi»; sunt, cu alte cuvinte, criticii de azi niste urmasi legitimi ai celor cuprinsi in aceasta antologie? In ce masura sunt interesati de alte probleme decat cele strict literare? Pasiunea adevarului este la fel de puternica, sunt ei niste drepte constiinte morale?. Intrebari la care nu putem raspunde decat prin lucrarea cea de toate zilele, mereu consecventi cu noi insine, increzatori in acea «coarda» sensibila invocata de Titu Maiorescu, mergand egal, sub cer senin ca si prin vijelie, ziua la fel ca si noaptea."

(Mircea Iorgulescu, "Romania literara", 1971)   

Nichita Stanescu. Album memorial

"Viata romaneasca", 1984

"Faptul de a fi nascut este atat de uluitor si de mirabil, incat este mai degraba asemuitor intamplarii, decat legii.

Intamplarea nemaipomenita de a fi cal poate fi asemuita cu nemaipomenita intamplare de a fi arbore.

Pe om il ispaseste de individualism cuvantul, care este un organ colectiv al umanitatii, daca nu cumva singura ei fiinta fragmentata in nesfarsite substantive si verbe rostite de pieritorii globului pamantesc.

Averea cea mai sigura si mai importanta pe care o are umanitatea din timpul umanitatii mele este poezia fiecarui om in parte."

Ave!

(Al vostru Nichita Stanescu (Autoportret))

PREDA, MARIN

Timpul n-a mai avut rabdare

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1981

Confesiunile, evocarile publicate in volumul aparut sub coordonarea lui Eugen Simion si a Magdalenei Popescu dau cititorului un sir de imagini subiective asupra omului atat de contradictoriu si atat de consecvent cu sine - pasionalitate din care a imprumutat mult personajelor sale cu un efort de explicitare si de obiectivare neconditionat. Cartile lui Marin Preda ascund in personajul lor uman, undeva in prim plan sau undeva in fundal, ca in picturile marilor maestri, figura scriitorului, ca semn ca la temelia oricarei opere sta semnificata fiinta autorului, sfasierea lui, chinul lui, drama lui fara sfarsit.

(Dana Dumitru, Lupta pentru seninatate, in "Romania literara", 1981)

NICHITA STANESCU

Frumos ca umbra unei idei

Editura Albatros, Bucuresti, 1985

"Se considera el insusi un urmas al marelui Eminescu si un vestitor al poetului neasemuit care va veni. Un Ioan Botezatorul care anunta sosirea iminenta a unui alt talent, mult mai mare si mai puternic, zamislit de fortele spirituale ale acestui popor. «El va fi neasemuit de frumos, zice Nichita Stanescu, si toata fiinta lui, chiar si trupul lui, vor fi o neasemuita vorbire. Se vor usca lacrimile fetelor parasite, iar indragostitii vor vedea pasari cu gatul uimitor de lung intretaind soarele la amurg.»"

(Eugen Simion)

STANCU, ILIN; PAPADIMA, OVIDIU; POPESCU, DANA; TINCU, BUCUR; VATAMANIUC, D.

Reviste literare romanesti de la inceputul secolului al XX-lea

Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1976

"Prin acest nou volum, Institutul de istorie si teorie literara G. Calinescu, continua una din liniile programului sau de cercetare stiintifica: realizarea prin monografii sistematice, cat mai aproape de exhaustivitate, a unei istorii a revistelor literare romanesti care au avut un rol nu numai in dezvoltarea literaturii si artei la noi, ci si in viata noastra culturala si nationala, in intregimea ei, prin actiunea si inraurirea marilor personalitati care le-au intemeiat, le-au indrumat sau au fost factori de seama prin prestigiul colaborarii lor."

(Ovidiu Papadima, Prefata)

HANGIU, ION

Reviste si curente in evolutia literaturii romane

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978

"Lucrarea Reviste si curente literare in evolutia literaturii romane isi propune sa ofere celor interesati - profesori, studenti, filologi, elevi - o imagine de ansamblu asupra principalelor reviste literare care au determinat curente, scoli, directii si orientari, incepand cu secolul al XIX-lea si incheind cu presa literara contemporana. Din parcurgerea sumarului, se poate observa ca literatura romana moderna s-a nascut odata cu aparitia presei literare, ale carei baze au fost puse de Ion Heliade Radulescu in Tara Romaneasca, de Gh. Asachi in Moldova si de Gh. Baritiu in Transilvania, ca aproape fiecare moment din evolutia literaturii este legat de numele unei reviste literare sau al unui conducator."

(Prefata)

BUCUR, MARIN; CORNEA, PAUL; FLOREA, RODICA;
ILIN, STANCU; MUNTEAN, GEORGE; VARGOLICI, TEODOR

Reviste literare romanesti din secolul al XIX-lea

Editura Minerva, Bucuresti, 1970

"Cuprinde studii despre revistele: «Dacia literara», «Propasirea», «Revista romana», «Convorbiri literare», «Literatorul», «Vieata», «Vatra». Presa ne pune in relatie nemijlocita cu miscarea vie a literaturii, cu ceea ce place si se detesta, cu gusturile, prejudecatile si miturile caracteristice fiecarei epoci. Ea ne ofera imagini neretusate, prozele unor autori surprinsi in gestul stangaci al debutului, surasul adresat posteritatii de laurii efemeri ai clipei, schimburile de idei si amabilitati intre diversele baricade estetice, tranzactiile, lamentarile, trancanelile si mofturile."

(Paul Cornea, Proza literara si istoria literara)