|
|
|
Directia modernista Eugen Lovinescu
Modernismul a fost promovat de revista «Sburatorul» (1919-1922; 1926-1927) si de cenaclul cu acelasi nume.
Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste in evolutia literaturii. "Sburatorul" refuza sa-si arate preferinta pentru vreo formula estetica anumita, astfel incat la revista colaborau samanatoristi, parnasieni, simbolisti, realisti.
Ideile lovinesciene vor fi restranse si publicate in Istoria literaturii romane contemporane si in Istoria civilizatiei romane moderne
"Sburatorul" va pleda pentru racordarea literaturii romane cu spiritul veacului.
Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform careia civilizatia si cultura se propaga prin imitatie de la superior la inferior. Literatura trebuie sa paraseasca traditionalismul samanatorist si gandirist si sa se inscrie in modernitate cultivand inspiratia citadina, si preluand noi forme promovate de literatura europeana. Mai intai se imprumuta forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltata, apoi se creeaza si un fond original, forme proprii, tinandu-se cont si de specificul romanesc. Lovinescu sustine ca imitatia simpla fara asimilatie nu are nici o valoare. Criticul accepta teoria formelor fara fond pe care o respingea Titu Maiorescu, considerand ca formele pot sa-si creeze fondul.
In conceptia lui Lovinescu, modernismul presupunea:
1 trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitica;
2 preocuparea pentru problematica intelectualului;
3 trecerea de la poezia epica, cultivata de exemplu de George Cosbuc, la o poezie care cultiva simbolul, subiectivismul extrem;
4 epicul va tinde spre o creatie obiectiva (vezi cazul lui Rebreanu).
Criticul afirma primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de arta este de natura estetica si nu etica. Ea consta in acea inaltare impersonala, in acea obiectivare a cititorului, prin care uita de sine, traind emotii estetice.
