|
Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand perioadei pasoptiste.
Aplicatie la: Vasile Alecsandri - Malul Siretului
Vasile Alecsandri este un reprezentant de exceptie al romantismului romanesc, el fiind situat in fruntea poetilor pasoptisti. Activitatea sa literara se manifesta atat in domeniul liricului cat si in cel al epicului si al dramaticului, luptandu-se neintrerupt pentru crearea unei literaturi moderne. La nivelul liricului el este creatorul pastelului, aceasta fiind o specie lirica descriptiva care prezinta un tablou de natura intr-o modalitate subiectiva, realizata prin imbinarea planurilor uman-terestru si universal-cosmic. Cuvantul "pastel" este preluat din pictura si defineste un tablou creat prin folosirea a unor culori pastelate.
Poezia "Malul Siretului", publicata in "Convorbiri literare" este una dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Alecsandri , fiind reprezentativa atat prin tehnica artistica, cat si prin atmosfera emotionala.
Creatia este structurata in patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silabe, tipica pastelurilor lui Alecsandri. Astfel in centrul tabloului prezentat in strofa intai se afla raul surprins in momentul diminetii devreme, cand intreaga natura pare adormita, iar deasupra luncii Siretului plutesc "aburii usori ai noptii", ce par "fantasme", comparatia provocand o puternica stare emotionala. Imaginea motorie data de verbele de miscare precum "se ridica", "se despica" este insotita de imaginea vizuala a raului personificat care, prin comparatia hiperbolica "ca un balaur" devine de o factura mitologica. Astfel epitetul cromatic "solzii lui de aur" accentueaza lumina stralucitoare a diminetii, care se reflecta in undele Siretului.
A doua strofa surprinde aceeasi natura, insa ilustreaza in mod deosebit lirismul subiectiv prin introducerea eului liric, creand totodata o atmosfera meditativa. Atractia pe care peisajul o exercita asupra eului liric este exprimata prin verbe la persoana I singular ("ma duc", "ma asez", "privesc"), iar tabloul este dominat de imagini motorii precum "apa curge", "se perde", "se schimba-n valurele" Epitetul cromatic "malu-i verde" sugereaza un anotimp calduros si contribuie la crearea emotiei.
Strofa a treia incepe cu imaginea delicata a salciei pletoase care se apleaca deasupra undelor Siretului, tabloul fiind brusc dinamizat de un peste care "salta-n aer" si de ratele salbatice care "se abat din zborul lor", toate aceste elemente ale naturii fiind dependente de existenta raului. De remarcat in aceasta strofa sunt epitetele care evidentiaza detaliile peisajului ("salcie pletoasa", apa-ntunecata"), precum si folosirea expresiei "nor trecator" care sugereaza oarecum o meditatie asupra curgerii ireversibile a timpului.
Ultima strofa accentueaza ideea ca acest pastel nu descrie numai un peisaj natural, ci si un peisaj al sufletului, scotand in evidenta subiectivitatea poeziei. Atitudinea este meditativa, natura din jur este perceputa la o dimensiune eterna, in timp ce omul este supus trecerii timpului, valorificand in felul acesta renumitul motiv romantic al sotii nestatornice, motivul fortuna labilis.