Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata

Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiata.

Plumb, de George Bacovia

A aparut in fruntea volumului Plumb in 1916. Este considerata o capodopera a creatiei bacoviene si

o culme a simbolismului romanesc.

Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii: realitatea exterioara,

alcatuita din "cimitir", "cavoul", simboluri ale unei univers rece, ostil, care il impinge pe poet la

izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata

cu disperare nu este o sansa de salvare.



Cuvantul cheie al intregii poezii este "plumb" care devine metafora - simbol si care este

repetat de trei ori, numar fatidic in fiecare catren. Repetitia acestui cuvant sugereaza o atmosfera

macabra de cavou. In acest mediu, sentimentul iubirii inseamna "intoarcere spre apus" cum spune

poetul Lucian Blaga, adica moartea: "Dormea intors amorul meu de plumb,/. pe flori de plumb."

In aceste conditii poetul nu se poate redresa, nu se poate inalta .

Mijloacele artistice ale poeziei sunt simbolul ("plumbul"), metaforele("Stam singur in

cavou") si personificarile ("Dormeau adanc sicriile de plumb"). Remarcam folosirea verbelor la

imperfect: "dormeau", "stau" care sugereaza acea atmosfera de dezolare, o actiune trecuta dar

neterminata, in continua desfaurare inca.



La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza ideea de alunecare

spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta atmosferei

deprimante. Repetitia conjunctiei "si" amplifica atmosfera macabra si contribuie la realizarea unei

nelinisti metafizice. Frecventa consoanelor m, b, v, l, sugereaza foarte bine plansetul, vaietul, ca

ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul prozodic se constata folosirea iambului.

Poezia este simbolista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea interioara, prin

sugestie, sentimentul de impietrire si apasare sufleteasca fiind doar sugerat prin intermediul

simbolului si prin muzicaliatea versurilor, data de repetitia obsedanta a cuvantului "plumb".