|
|
|
Junimea si Junimismul - comentariu
In "Spiritul critic in cultura romana" , Garabet Ibraileanu observa ca inceputurile criticismului au constat in doua momente fundamentale: "Dacia literara" si "Societatea Junimea" condusa de Titu Maiorescu. "Junimea" continua critica obiectiva propusa de Mihail Kogalniceanu in "Introductie" , instituind o noua directie in cultura romaneasca intr-un moment in care tara noastra se alinia unor principii europene. Totusi, spiritul junimist s-a caracterizat prin pastrarea unui echilibru intre traditie si modernitate. Junimistii au cautat sa conserve valorile nationale, dar in acelasi timp nu au negat deschiderea catre Occident.
Inceputurile "Junimii" au constat din prelegerile populare pe care cativa tineri care studiasera in strainatate le tin la Iasi. Sesizand ca aceste prelegeri depaseau un interes local, au simtit nevoia unei organizari. Astfel se infiinteaza in 1863 societatea "Junimea" cu cenaclul "junimist". Nucleul constitutiv il formeaza 5 tineri: Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Petre Carp, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu. Acesta din urma devine mentorul "Junimii", fiind cel mai apt dintre toti sa instituie prin articolele sale o directie noua in cultura romaneasca. Tudor Vianu sesizeaza ca Titu Maiorescu avea un deosebit talent oratoric, un gust clasic si academic in judecarea operelor de valoare si o fina ironie. Se poate vorbi astfel despre un adevarat stil maiorescian care va fi preluat ca model de criticii de mai tarziu de la George Calinescu la Nicolae Manolescu.
Trasatura fundamentala a spiritului junimist era polemica. La intrunirile lor se lecturau texte pe care scriitorii de atunci le trimiteau la redactia revistei "Convorbiri literare". Revista a fost constituita in 1867 si a fost condusa de Iacob Negruzzi. Numai scriitorii cu adevarat talentati apareau in paginile acestei reviste, ceilalti fiind aspru criticati in articolele maioresciene. La "Convorbiri literare" au publicat scriitorii care au instituit bazele literaturii romane moderne, fiind numiti "marii clasici": Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale si Ioan Slavici.
Principiul junimist era: "Intra cine vrea, ramane cine poate." Aceasta insemna ca pt a participa la intrunirile junimiste scriitorii trebuiau sa fie intr-adevar oameni de o cultura autentica. In epoca, Titu Maiorescu si-a atras multe antipatii din partea celor nechemati in taramul literaturii sau al culturii. Maiorescu a avut meritul esential de a promova adevaratele valori. A fost nevoit sa devina critic literar, cultural, s-a ocupat de asemenea de lingvistica, adica de studiul limbii romane, de poezia populara, fiind si cel care a impus principiul estetic in aprecierea operelor de valoare.
La intrunirile anuale junimistii afirmau ca: "Inceputurile Junimii se pierd in negura timpurilor." De fapt, societatea s-a constituit in 1863, dar aceasta afirmatie doreste sa eternizeze activitatea junimistilor. Rolul lor a fost deosebit de important pt progresul civilizatiei si culturii romane.
In general se vorbeste despre 2 etape ale Junimii: cea "ieseana" cand intrunirile au loc la Iasi, si cea "bucuresteana"cand intrunirile au loc la Bucuresti. Daca in prima etapa intrunirile respectau intr-adevar un anumit nivel cultural, in cea de a doua spiritul junimist decade, devenind "o notiune de domeniul trecutului" (Eugen Lovinescu).
Junimea a avut un merit deosebit in special in perioada in care intrunirile au loc la Iasi, directionand cultura si civilizatia romaneasca spre principii europene. In acelasi timp junimistii au cautat sa pastreze si traditia romaneasca. Asadar, o caracteristica fundamentala a fost pastrarea acestui echilibru intre traditie si modernitate.
