|
|
|
Pietro Gralla - caracterizare
Camil Petrescu este prozator si dramaturg interbelic, creator a doua romane moderne prin excelenta si a dramei de idei ('Act venetian ' , ' Jocul ielelor ', 'Suflete tari ' ) .
"Act Venetian " este o drama " absoluta"(Camil Petrescu)/"de idei" deoarece are un continut grav si un conflict puternic , interior , de idei , declansat in constiinta personajului principal , acesta caracterizandu-se in primul prin atitudine si trairi launtrice intense , actiunea fiind redusa .
Personajul principal al acestei drame este PIETRO GRALLA , personaj ce ilustreaza drama intelectualului ce cauta absolutul in iubire (ca si Stefan Gheorghidiu ) si care intra in conflict cu sine si ceilalti .
Modalitati de caracterizare a personajului :
- portretul lui Gralla realizat de autor
in didascalii (scena I , act I ) : fizic - 40-50 ani , inalt , nas puternic ,
gura mare , nu poarta peruca epocii ; moral - sinceritatea , impulsivitatea ,
apparent calm si echilibrat , fierbere interioara , gandeste lucid .
- autocaracterizare - vezi reveletia : ' Nu tu mai inselat , eu m-am inselat '
( Pietro Gralla descopera faptul ca propriul sistem de valori este incompatibil
cu lumea reala si se hotaraste se isi reierarhizeze propriile valori) .
B. INDIRECTE (fapte , gesturi , atitudini , relatiile cu celelalte personaje )
a) dialogul Pietro Gralla -Nicola din prima scena : prezinta drumul parcurs de
Pietro Gralla pe treptele scarii sociale pana la statutul de conducator al
flotei venetiene (pirat , cavaler al Ordinului de Malta , sclav) .
b) confruntarea directa cu Cellino (Marcello Mariani) , antogonismul sau :
- pe teme strategice - vezi antiteza dintre profesionalismul , devotamentul ,
spiritul de initiativa si de sacrificare al lui Pietro Gralla si
superficialitatea si lipsa de vointa a lui Cellino (ajuns conducator al
fregatei Velocita nu prin merite personale , ci pentru ca se tragea dintr-o
familie importanta a Venetiei )
- pe tema dragostei - vezi antiteza dintre conceptia absolutista a lui Pietro
Gralla , care vede in Alta o monada imediat urmatoare celei divine , si
conceptia lui Cellino , sigisbeu care prefera cantitatea calitatii si care
devine un simbol al decadentei Venetiei .
c) EVOLUTIA personajului (personaj ROTUND) : intr-o drama de idei personajul se
afla la sfarsit intr-o situatie diferita de cea initiala in urma unei revelatii
puternice in constiinta , astfel , Pietro Gralla evolueaza de la intelectualul
inadaptat de la inceputul piesei la individul insetat de a cunoaste realitatea
vietii cu tot ce presupune aceasta .
Viteazul conducator de flota, ajuns la acest statut prin merite
proprii, dupa parcurgerea mai multot etape, are in fata nu
urmasul unor strabuni eroi inscrisi in Cartea de aur a
Venetiei, ci "lepadatura" nedemna de originea nobila a
predecesorilor sai. Dispretul lui Gralla se manifesta
fara menajamente: "ratoi gatit",
"ramasita unui neam ilustru", "tanar putred" sunt
adresari directe ale superiorului fata de Cellino.
Atitudinea ferma a lui Pietro si detasarea sa de moravurile
Venetiei justifica refuzul lui de a urma vestimentatia epocii,
spre deosebire de Cellino, care este fidel "veacului de rafinament" parizian
prin peruca, pomadarea fetei si prin alegerea
pretioasa a hainelor, semn al aparentei luate drept
esenta.
Raportul protagonist-antagonist dintre cei doi se evidentiaza mai
ales in scenele IV-VI din primul act, in dialogul declansat de sosirea
marchizei de Caratesta, cumnata dogelui, al carei sigisbei este Cellino.
Personajele au viziuni contrastante nu numai asupra conditiei de strateg,
ci si asupra iubirii, caci cautatorului de absolut in
dragoste care este Pietro i se opune avenurierul Cellino. Pentru acesta din
urma, efemeritatea aventurii si numarul cat mai mare de
cuceriri, implicand aspectul carnal al iubirii, reprezinta un modus
vivendi, in timp ce Gralla are o conceptie exclusivista asupra
dragostei ("dragosea e preferinta exclusivista sau nu mai e
nimic"), preferand o relatie durabila, profunda ("daca n-ai
vazut o femeie care iubeste, atunci n-ai vazut niciodata o
femeie frumoasa"), intelectualizata si esentializata
("O femeie nu e numai trupul ei, fiindca orice femeie are o frumusete
nemarginita"), caci femeia este considerata o monada
( concept preluat din filozofia lui Leibnitz care desemneaza "punctul care
reflecta in el toata existenta universului", asemeni uei
"picaturi de roua in care se rasrfange tot ce exista" sau
unei "frunze de stejar in care e toata padurea"). Exista o
viziune unitara asupra iubirii concepute ca un absolut la protagonistii
operelor lui Camil Petrescu, intrucat fraze similare cu cele ale lui Gralla
regasim si in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi": "Acei ce se iubesc au drept de viata si de moarte
unul asupra celuilalt" sau "O iubire mare e mai curand un proces de
autocunoastere. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea
ei".
Finalul permite o analogie cu romanele lui Hermann Hesse ("Narcis si
Gura-de-Aur" sau "Jocul cu margele de sticla"): doua
personaje aflate la inceput pe pozitii antagonice isi inverseaza
rolurile la sfarsit. Cellino evolueaza de la statutul de aventurier
superficial la cel de insetat de cunoastere, alegandu-l pe Gralla drept
maestru, iar acesta intelege ca poate invata de la
"ratoiul gatit" din Actul I lectia adaptarii la
viata sociala.
Astfel, daca personajele plate ale comediei clasice sunt tipuri umane,
fara e avolua pe parcurs, personajele dramei de idei sunt rotunde
prin complexitate psihologica, pri bogatia substatei
interioare, prin evolutia previzibila si prin schimbarea
statutului in final.
