|
|
|
Exprima-ti opinia despre valoarea estetica a unei scrieri in proza de Mihail Sadoveanu, prin dezvoltarea a doua argumente privind structura textului narativ si/sau limbajul prozei narative
1.Modalitati ale nararii: povestirea.
Povestirea este specia genului epic, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui sigur fapt epic, si avand un numar redus de personaje.
Trasaturi: Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din perspectiva povestitorului, fie ca participant sau doar ca mesager al intamplarii. Accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de unde rezulta caracterul etic exemplar al povestirii, iar stilul se caracterizeaza prin oralitate.
Apartine genului epic deoarece autorul isi exprima conceptia despre viata si lume in mod indirect, prin intermediul personajelor
Dimensiunea: constructia subiectului: un narator povesteste un singur fapt epic: idila dintre capitanul de mazili Neculai Isac si tigancusa Marga, existand un numar redus de personaje (Neculai Isac, Marga, Hasanache etc) si doar o succinta caracterizare a lor.
Este o naratiune subiectivizata deoarece intamplarile sunt povestite de Neculai Isac, care este si personaj al actiunii, deci intamplarile ajung la cititor prin prisma capitanului de mazili care se autocaracterizeaza "eram un om buiac si ticalos [.] Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare." Dupa ce se indragosteste de Marga, mancarea nu mai are pentru el "gust si pret", simte luand in mana blanita de vulpe, placerea tigancusei.
Caracter etic: pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului, comportamentul nobil al lui ii trezesc fetei respectul de sine si responsabilitatea pentru propriile fapte, Marga accepta sa moara pentru ca el sa poata trai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga.
Oralitate, demonstrata in primul rand prin caracterul fatic al povestirii = mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor si ascultator.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si ascultatori, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia ascultatorilor si a le cultiva o stare de asteptare. Naratorul apeleaza la formule de seductie a ascultatorilor si de implicare a acestora in naratiune. "-Iubitilor prietini, [.] mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi. Numai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-i slobod si deschis si-mi sunteti toti ca niste frati!"
Este povestire in rama deoarece:
se incadreaza intr-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri
cuprinse in "Hanu Ancutei"
spatiu desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos - hanul Ancutei),
in care mai multi povestitori (printre care si capitanul de mazili Neculai Isac) relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit (se strang laolalta, Ancuta le toarna vin etc) si desfasurad o arta a discursului memorabila.
timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului ("demult, pe vremea celeilalte
Ancute", iar principala modalitate de expunere este evocarea.")
Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi - M. Sadoveanu
Autorul este persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.). In cazul povestirii "Fantana dintre plopi", autorul este Mihail Sadoveanu. Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor. Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.
Autorul, Mihail Sadoveanu, este asadar creatorul universului epic din "Fantana dintre plopi", iar naratorul este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv, naratorul este cel care face medierea intre autor si cititor.
Atat naratorul cat si personajul (element principal al unei opere epice, care determina actiunea si care se afla in mijlocul evenimentelor) sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si cititor, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia cititorului si a-i cultiva o stare de asteptare.
Exista in "Fantana dintre plopi" doua tipuri de naratori:
1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat in deschiderea povestirii, aducand la cunostinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lautarii, Ancuta, comisul Ionita de la Draganesti si gospodarii si carausii din Tara-de-Sus. Relatarea se face in pricipal la persoana a III-a, si doar prin pozitionarea pronumelui la pers I "noi" in fata acestei categorii de personaje ("noi, gospodarii si carausii din Tara-de-Sus"), naratorul isi revendica apartenenta la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista si la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dupa ce participa la un adevarat ritual (Ancuta ii toarna vin in ulcica, lautarii vin mai aproape, comisul Ionita il invita sa povesteasca intamplarea in care si-"a pierdut o lumina"). Aici incepe povestirea propriu-zisa, "povestirea in povestire", devenind povestire in rama.
2. narator-personaj: Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii prezenti la han), aducand la cunostinta si cititorului intamplarile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica evocarii, fiind deci un narator. Prin participarea directa la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele doua atributiuni facand din Neculai Isac un narator-personaj
Perspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi pun amprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare."
3. In finalul povestirii naratorul revine in ipostaza de narator-martor, ("Noi gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas tacuti si mahniti").
