Subiectele raportului de drept administrativ

Subiectele raportului de drept administrativ

Cu privire la subiectele raportului de drept administrativ retinem particularitatea ca intotdeauna subiectul activ este un purtator al autoritatii publice. In aceasta ipostaza pot fi: autoritati publice, institutii publice, regii autonome, servicii publice, organe, agentii etc. Diversitatea terminologica impune, pentru a nu evoca doar o latura-dispozitie sau prestatie- a activitatii acestora si pentru eliminarea confuziilor, utilizarea categoriei de persoana administrativa. Aceasta teorie pleaca de la premisa ca in mod traditional subiectul de drept poarta numele de persoana, calificativul administrativa impunandu-se pentru a sublinia categoria raporturilor juridice in care se manifesta.

Cel putin unul dintre subiectele raportului de drept administrativ'va fi un organ al administratiei publice sau numai un functionar public, in timp ce al doilea subiect va putea fi un alt organ al administratiei publice, un organ de stat, altul decat al puterii executive, ori un particular, persoana fizica sau juridica.

Partile raportului administrativ sunt reprezentate, pe de o parte, de o autoritate administrativa publica, deci de un organ de stat, in vreme ce cealalta parte poate fi atat un alt organ de stat (executiv sau de alta natura) ori o persoana fizica sau juridica, o organizatie guvernamentala, asociatie, partid politic, etc, deci un subiect care nu trebuie sa aiba o calitate speciala sub aspectul dreptului administrativ.

Autoritatea de stat, ca subiect calificat de drept administrativ, are o capacitate proprie si specifica de a participa in raportul juridic numita capacitate administrativa a carei intindere si continut sunt determinate de competenta respectivei autoritati. in raport cu capacitatea juridica civila a persoanei fizice care este generala, capacitatea administrativa este speciala, limitata. Pe de alta parte, aceeasi capacitate este si unitara, nedivizandu-se in folosinta si exercitiul ei, ca in dreptul civil, deoarece organul de stat, de regula, trebuie sa-si exercite unitar competenta care are caracter obligatoriu.

Acest organ poate fi unipersonal (ministrul, prefectul), colegial (guvernul, consiliul local) sau cu conducere colegiala (daca are in frunte un colegiu de conducere). Si alte categorii de autoritati ale statului, decat cele administrative, pot fi subiecte de drept administrativ, atunci cand in organizarea activitatii principale - legislative sau judiciare - exercita atributii de autoritate administrativa (birourile permanente si aparatul Parlamentului, presedintii instantelor judecatoresti, primii procurori, etc).

Cealalta parte a raportului juridic nu trebuie sa aiba o anumita capacitate juridica determinata, putand fi un simplu subiect de drept, persoana fizica sau juridica, ori chiar lipsita de orice alta conditie juridica.

Persoana fizica poate sa fie cetatean sau strain (cu sau fara alta cetatenie), minor sau major, cu domiciliul in tara sau in strainatate. In anumite situatii insa o anumita calitate a persoanei fizice este ceruta pentru si in cadrul unor raporturi executive determinate. Astfel, numai cetateanul roman beneficiaza de buletinul (actul) de identitate care face dovada cetateniei sale. Alteori, varsta este relevanta in cadrul acelorasi raporturi, de exemplu, in materia raspunderii contraventionale.

Persoanele juridice ori alte subiecte colective pot aparea ca parti in raportul administrativ atunci cand aceasta calitate este ceruta de dreptul administrativ - desigur in conditiile legii civile sau a altor legi - pentru formarea, modificarea sau desfiintarea relatiilor executive. Conform legii[1] comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public. Ca persoane juridice civile au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local, potrivit legii.In ceea ce priveste pozitia partilor din raportul administrativ ea nu este, ca regula, de egalitate ci de subordonare fata de subiectul calificat al raportului, organul de stat, ce poate fi si superior ierarhic, si prin a carui vointa unilaterala relatia juridica se formeaza, se modifica sau se desfiinteaza. Spre deosebire de alte ramuri de drept ( de pilda, civil) inegalitatea de pozitie juridica nu este rezultatul intrarii subiectelor in relatia juridica -in care detin drepturi si obligatii diferentiate - ci ea este preexistenta raportului prin a carui formare i se da o concretizare intr-un caz determinat.

Pozitia supraordonata a autoritatii administratiei publice fata de celalalt subiect al raportului juridic nu inseamna o lipsire de drepturi a acestuia, persoana fizica avand dreptul de a cere primul sa-i fie respectate drepturile si libertatile prevazute de Constitutie si legea (in sens larg).

Totodata, cetatenii au la dispozitie mijloace juridice pentru a-si apara drepturile si pentru a se plange impotriva activitatii desfasurate de autoritatiile administratiei publice sau de a le sesiza cu privire la anumite nereguli constatate in activitatea lor. Astfel, dreptul de petitionare este garantat tuturor cetatenilor prin art. 51 din Constitutie, autoritatile publice avand obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile prevazute de lege. Pe de alta parte, conform Legii contenciosului administrativ nr.29/1990, orice persoana fizica sau juridica daca se considera vatamata intr-un drept al sau recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim, se poate adresa instantei judecatoresti competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.