|
|
|
REFERAT CRIMIOLOGIE
PRACTICA ANTICRIMINALA
Practica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor aplicate de catre stat in scopul stapanirii fenomenului criminal. In literatura de specialitate s-a formulat opinia potrivit careia in lupta impotriva criminalitatii sunt utilizate in concret doua categorii de mijloace:
a) mijloace juridice, in care intra totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau mai putin direct la combaterea si stapanirea fenomenului criminal.
b) mijloacele empirice ,unde sunt incluse practicile institutionale (politie,parchet,instanta de judecata,penitenciare etc.) care au ca scop combaterea si prevenirea criminalitatii.
Prin combinarea celor doua categorii de mijloace rezulta in practica trei domenii principale de lupta contra criminalitatii:
1. domeniul dreptului penal si aplicarilor lui concrete;
2. domeniul tratamentului delincventilor;
3. domeniul prevenirii criminalitatii.
Cele trei domenii alcatuiesc un ansamblu unitar,un sistem avand ca finalitate stapanirea fenomenului criminal. Prin stapanirea fenomenului criminal intelegem mentinerea acestuia in cadrul unor limite si structuri suportabile din punct de vedere social. Interesul si vocatia de a stapani fenomenul criminal apartine statului si de aceea,in mod firesc,tot sistemul este creat si pus in miscare, printr-o vointa statala,printr-o decizie politica anticriminala.
1.Contributia stiintelor penale la combaterea crimei.
Un rol importanta l-a avut si il are stiinta dreptului penal in lupta de combatere si aparare impotriva crimei,care cuprinde idei,conceptii privind mijloacele de combatere a crimei,in special mijloacele represive,pedepsele. Stiinta dreptului penal este totalitatea ideilor,conceptiilor despre pedeapsa si despre aplicarea si executarea ei. Aici este vorba de teoria dreptului penal, care a avut si are un rol deosebit de important in problematica combaterii crimei.Stiinta penala preceda dreptul,in sensul ca,mai intai,exista pareri,idei despre pedeapsa,despre felurile si efectele ei in combaterea crimei,care apoi,unele din acestea,iau forma juridica,devin norme juridice inscrise in legi penale.
Dreptul penal ,la randul lui,stabileste pedepsele si sistemul pedepselor,pedepsele pentru fiecare infractine in parte,precum si aplicarea pedepselor
Un stat poate duce o politica penala autoritara,represiva,cu incriminari severe,cu pedepse severe sau o politica penala liberala,moderata,cu putine incriminari si pedepse si limitate,blande etc., in functie de mersul crescand sau descrescand al criminalitatii.
Pedeapsa este menita sa trezeasca constiinta criminalului si sa previna comiterea de noi crime.Cu cat pedeapsa este mai aspra-se sustinea-cu atat infractorul va invata mai sigur sa respecte legea.Or,experianta a dovedit ca functia de prevenire a pedepsei ,speciala sau generala,de intimidare si de oprire a criminalului ori a altor persoane de la crima,depinde nu de asprimea si duritatea pedepsei,ci de certitudinea si de inevitabilitatea pedepsei.Neaplicarea pedepsei,intarzierea ori ocolirea aplicarii si executarii pedepsei conduc la pierderea autoritatii si eficacitatii pedepsei.
Politicii penale represive i s-au adus obiectii si a fost combatuta de penalisti si doctrinari ai dreptului penal,cum a fost C.Becaria care,la vremea sa,intr-o lucrare celebra,sustinea ca pedeapsa nu de poate justifica prin asprime,prin intimidare,ci prin utilitatea ei.Pedeapsa se aplica nu pentru a ispasi un rau facut-crima- ci pentru a impiedica alte rele,alte crime,in viitor.
Politica penala trebuie sa apere societatea impotriva crimei,sa aplice pedepse,dar trebuie totodata sa apere si pe victima,si in acelasi timp sa ajute pe criminal sa se incadreze in societate.Accentul il pune pe cunoasterea criminalului si apoi pe tratamentul lui,in scopul recuperarii si al reintegrarii lui sociale
2.Tratamentul delincventilor.
Printre factorii favorizanti de comportamente delincvente un loc aparte revine mediului impus.Prin mediu impus intelegem locurile,special amenajate si aflate in administrarea statului,in care sunt tinute pentru ispasirea pedepsei persoanele care savarsesc infractiuni de o anumita gravitate(penitenciare,centre de reeducare etc).Majoritatea studiilor de specialitate mentioneaza ca pedepsa cu privatiune de libertate nu todeauna isi atinge scopul in care este aplicat,ca penitenciarul,este adesea un mediu criminogen.Exista criminali care sunt lipsiti de sensibilitate,care nu se sperie de aceasta pedeapsa. .Sau,uni nu sunt nici speriati nici impresionati de pedeapsa cu inchisoarea de lunga durata.
In societatea moderna,crimele comise si persoanele care le-au comis sunt cercetate,urmarite si judecate de organele de stat,aplicandu-se masuri represive,pedepse,pentru ca faptuitorul sa nu mai poata comita alte crime.Pe langa pedepse,criminologia,in cazul cauzelor sociale ale crimei,propunandu-se solutii preventive sociale,solutii de ameiorare a conditiilor de trai,iar in cazul criminalilor anormali,solutii medicale si asa mai departe.
3.Mijloacele de lupta impotriva criminalitatii in criminologia moderna.
In criminologia moderna se cerceteaza caile si mijloacele de lupta contra crimei si criminalitatii in mod insistent.In general,toti acestia sunt,oarecum,de aceiasi parere,ca lupta contra crimei trebuie dusa pe doua cai:una preventiva,de impiedicare a comiterii de crime(ante delictum) si alta,represiva,de pedepsire a celor ce comit crime(post delictum).
Activitatea si cercetarea politiei privesc si aspecte care vizeaza prevenirea criminalitatii prin controlul si supravegherea politiei ca organ al ordinii publice.Prin prevenire se intelege luarea unor masuri de impiedicare si oprire a comiterii de fapte criminale.In criminologie,prevenirea inseamna luarea unor masuri care sa conduca la impiedicarea comiterii de crime.Prevenirea aceasta este similara,ca sens,cu prevenirea unei maladii in domeniul medical,prevenire care se poate aplica prin aplicarea unor masuri medicale datorita carora o boala nu se produce sau nu se raspandeste.Exista si un adaos in aceasta materie ,aplicabil si in prevenirea crimei,anume mai usor opresti(o boala) decat s-o vindeci.In cazul prevenirii unei crime aceasta este o masura de preferat,deoarece,daca s-ar comite crima,aceasta inseamna,consecinte grave(victima,pagube) greu de inlaturat dupa comitere.
In criminologia romaneasca, se vorbeste de doua forme de prevenire a criminalitatii:
a)una,prevenirea generala,adica prevenirea aparitiei sau existentei unor cauze sociale ori individuale care pot conduce la crima.
b) prevenirea directa a crimei,care este o prevenire speciala ce vizeaza,in mod direct,oprirea comiterii de crime.
Prevenirea generala
Aceasta forma de prevenire are un camp larg de activitate,ea cuprinzand sectoare intregi din viata sociala,incepand cu cele economice,administrative,culturale si altele.In toate aceste sectoare de viata pot fi si sunt aspecte in care se pot manifesta deficinete ce pot fi cauze de criminalitate.In politica penala s-a subliniat rolul important al prevenirii in lupta contra crimei.Ferri,criticand,libertatea de vointa si de actiune a criminalului,recunoaste drept cauze ale crimei,pe langa cauzele individuale,si cauzele sociale,cum sunt conditiile de viata materiala si altele.Ca urmare,Ferri a sustinut ca folosirea numai a pedepselor nu este suficienta in lupta impotriva crimei,ca este necesara lupta cu cauze sociale ale acesteia,cu mijloace care duc la ameliorarea mediului,imbunatatirea conditiilor economice,perfectionarea administratiei,cresterea rolului educatiei si asa mai departe.Ferri a fost acela care a pledat pentru asa-numitele substitutive penale,mijloace de insanatosire materiala si morala a omului si a mediului social.Se combateau,in mod direct, relele sociale si se cerea ameliorarea conditiilor de viata si,indirect,se combateau si cauzele crimei.
In directia folosirii mijloacelor prevenitive,in literatura de specialitate se evoca rolul mediului in producerea criminalitatii,reprezentata de scoala criminologica de la Chicago,potrivit careia conditiile proaste din anumite cartiere ale oraselor etc., constituie cauze principale ale criminalitatii.In astfel de cartiere-marginase,sarace-populatia este ingradita,locuintele sunt insalubre si conditiile de viata sunt grele.In plus,aici au aparut baruri,localuri unde se consuma bauturi alcoolice,cu o populatie pestrita,cu multi vagabonzi,cu fosti condamnati penal etc.,toti atatia factori care incita la crima.In astfel de orase trebuie actiuni concentrate de prevenire a crimei prin mijloacele sociale,mijloace de insanatosire a mediului,a cartierelor.S-au luat masuri dezvoltandu-se adevarate companii de schimbare a mediului prin care indirect se lupta impotriva crimei.Experienta a fost interesanta si a avut un ecou social si unele rezultate bune.
Lupta impotriva crimei se poate face,in primul rand,numai pe baze stiintifive,combatand cauzele care determina si conditioneaza acest fenomen.Intr-un fel,crima si criminalitatea sunt ca o maladie,care se poate combate numai anihiland cauzele care produc asemenea boala.Combaterea crimei,in aceasta lumini,inseamna opera de taiere reducerea cauzelor majore macar de slabire a fenomenului.In al doilea rand,combaterea cauzelor se poate face in mod diferentiat,si anume:cauzele fenomenului sunt diferite,combaterea se poate face folosind mijloace diferite.
Folosind asemenea mijloace se poate ajunge,intr-o anumita masura,sa se reduca comiterea de infractiuni,eventual in anumite sectoare.In masura in care se imbunatatesc conditiile materiale de viata ale oamenilor,conditiile instructiv-morale,criminalitatea se poate reduce.Astfel de mijloace sunt mijloace preventive,mijloace ce se folosesc ca sa nu se comita crime.Acestea sunt mijloace preventive,pe de o parte,dar sunt si mijloace extrajuridice,pe de alta parte,folosite de societate.Ele se folosesc inainte de a se comite crime si privesc asa-numita criminalitate posibile sau potentiala.
Lupta anticriminala preventiva,prin combaterea cauzelor acesteia,este necesara,stiintifica si este aplicata in societatea moderna.Dar ea nu este todeauna sufiecienta,fiindca:
a) lupta cu cauzele sociale si individuale este o lupta ce se duce cu niste cauze si conditii mai difuze,mai putin conturate(de exemplu cu saracia materiala,lipsa de instructie,lipsa de morala etc.) si mai putin cunoscute si identificate;
b) criminalitatea potentiala,de asemenea,este mai mult banuita,mai greu de identificat si apreciat;nu se poate cunoste in cate cazuri ea a fost anihilata si in cate cazuri ea n-a fost anihilata;
c) lupta cu cauzele se desfasoara inainte de comitere si ea se duce un timp mai indelungat,treptat si incet si nu se poate sti exact cat este de eficineta.
Prevenirea speciala.
Pe langa prevenirea generala,in criminologia moderna,se cerceteaza si preconizeaza o seama de masuri prin care se previne in mod direct comiterea de crime. Este tot o prevenire ante delictum dar,de data acesat,nu este vorba de combaterea unor cauze generale care constituie un teren favorabil pentru crima,ci de combaterea unor situatii si persoane care duc la comiterea de crime.
Prevenirii acesteia i se spune prevenire speciala,fiindca vizeaza impiedicarea directa a comiterii de crime.Este un fel de lupta prin care se impiedica producerea iminenta a crimei. Asa, bunaoara in marile magazine,marfurile expuse,mai cu seama daca este vorba de bijuterii,ceasuri etc.,constituie tot atatea tentatii la furt;este necesar sa se ia masuri de supraveghere si paza;sau se formeaza un grup de recidivisti care pun la cale si organizeaza atacuri si sustrageri de marfuri ori se organizeaza in vederea falsificarii de bani etc.In atare situatii,daca lucrurile au ajuns la cunostinta politiei,aceasta trebuie sa ia masuri de impiedicare a comiterii unor astfel de crime. Dupa cum se poate observa,in cazul prevenirii speciale a crimei este vorba de fapte concrete,de fapt criminale gata a se comite si care pot fi impiedicate si prevenite. Prevenirea acesta intereseaza pe proprietarii ori posesorii de astfel de bunuri. Aici se aplica ideea ca masurile de prevenire le iau cei interesati,fiindca apararea aceasta este mai sigura decat apararea pe care o dau altii(de ex. politia). Aceasta prevenire intereseaza si organele speciale ale statului,anume politia,care are un rol mare in prevenirea speciala.
Masuri care impiedica comiterea unor crime sunt:
a)protejarea localurilor cu valori deosebite,de exemplu,localul unei banci,unui magazin;protejarea se face prin incuietori greu de desfacut,grilaje la ferestre,dispozitive de alarma;
b)protejarea autovehiculelor,motocicletelor prin incuietori,instalatii de alarma;
c)inarmarea transportorilor de bani,efecte de valoare prin arme defensive(pistoale speciale);
d)avertizarea publicului despre un cartier frecventat de hoti de buzunare,supraveghere localurilor comerciale prin agenti speciali(particulari),supravegherea bancilor cu personal special angajat,supravegherea marilor magazine de un personal special,instalarea de semnale de alarma in caz de atacuri din partea unui grup de raufacatori,supravegherea cartierelor marginase sau izolate ale oraselor de agenti de politie,care fac ronduri speciale(de zi ori de noapte). In mai multe locuri,cartiere exista populatie fara ocupatie-someri,oameni certati cu munca,fosti condamnati-unde se cere supravegherea si interventia organelor de politie.
Prevenirea speciala si indirecta a criminalitatii de catre organele de politie are o arie mult mai intinsa. Anume,ea trebuie sa exercite paza si supravegherea,mai intai,a locurilor publice,pietele,arterele de circulatie rutiera,cai ferate,trecerile vamale si altele.In aceste locuri populatia si circulatia oamenilor sunt mari si in acelasi timp,contactele si conflictele umane sunt intense si numeroase. Proba este asa,sta faptul ca in aceste locuri criminalitatea este intodeauna mai ridicata. In al doilea rand este necesara paza si supravegherea institutiilor de tot felul. Prezenta acestor organe se dovedeste salutara si este sigur ca fara aceasta prevenire,criminalitatea in aceste arii ar fi mult mai mare.
In consecinta,se considera ca este corect sa se prezinte cetatenilor situatia cat mai exacta cu putinta,pentru ca ei sa-si ia masuri suplimentare de autoprotectie.
Bibliografie:
1. Criminologie - Domocos Carmen Adriana;
2. Probleme de criminologie - prof.univ.dr Ion Oancea;
3.Criminologie - Rodica Mihaiela Stanoiu -vol 1;
4.Criminologie etiologica - lector.univ Valerian Cioclei;
5.Criminologie - conf. univ .dr Tudor Amzea;
6.Manual de criminoloie - Valerian Cioclei.
