Pluralitatea de infractiuni

PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Art. 32 - Pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.

Art. 33 - Concurs de infractiuni exista:

a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni;

b) cand o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.

Art. 34 - In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:

a) cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;

b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani;

c) cand s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la jumatate din acel maxim;

d) cand s-a stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda, in totul sau in parte;

e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b, la care se poate adauga amenda, potrivit dispozitiei de la lit. c.

Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

Art. 35 - Daca pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complimentara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Masurile de siguranta de natura deosebita, luate in cazul infractiunilor concurente, se cumuleaza.

Art. 36 - Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35.

Dispozitiile art. 34 si 35 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.

Daca infractorul a executat in totul sau in parte pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Art. 37 - Recidiva exista in urmatoarele cazuri:

a) cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an:

b) cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an;

c) cand dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu inchisoare pana la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Exista recidiva si in cazurile in care una dintre pedepsele prevazute la alin.1 este detentiunea pe viata.

Pentru stabilirea starii de recidiva in cazurile prevazute in alin.1 lit. a si b si alin.2 se poate tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii.

Art. 38 - La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:

a) infractiunile savarsite in timpul minoritatii;

a¹) infractiunile savarsite din culpa;

b) infractiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare.

Art. 39 - In cazul recidivei prevazute in art. 37 alin.1 lit. a, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35. Sporul prevazut in art. 34 alin.1 lit. b se poate mari pana la 7 ani.

Daca pedeapsa anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

In cazul savarsirii unei infractiuni dupa evadare, prin pedeapsa anterioara se intelege pedeapsa care se executa, cumulata cu pedeapsa aplicata pentru evadare.

In cazul recidivei prevazute in art. 37 alin.1 lit. b, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 10 ani, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

In cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. c, se aplica in mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente.

Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin.1 in cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. a si dispozitiile din alin.4 in cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. b.

Dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Art. 40 - Cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

Pluralitatea de infractiuni se prezinta sub urmatoarele trei forme:

- concursul de infractiuni;

- recidiva;

- pluralitatea intermediara.

I. Concursul de infractiuni

Aceasta forma a pluralitatii de infractiuni inseamna ca o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Concursul de infractiuni se prezinta sub doua forme: concursul real si concursul ideal.

Concursul real de infractiuni este definit de art. 33 lit. a Cod penal ca fiind acela "cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele, chiar daca una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni".

Concursul ideal de infractiuni prevazut de art. 33 lit. b Cod penal presupune existenta unei actiuni sau inactiuni savarsita de aceeasi persoana si care datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive ale mai multor infractiuni.

Concursul de infractiuni arata pe de o parte periculozitatea infractorului (in cazul concursului real) care persevereaza in activitatea infractionala, iar pe de alta parte, periculozitatea sociala a faptei prin care sunt lezate mai multe valori sociale (in cazul concursului ideal de infractiuni).

Pentru a fi in prezenta concursului de infractiuni este necesar a fi intrunite urmatoarele conditii:

a) sa fie savarsite doua sau mai multe infractiuni;

b) infractiunile sa fie savarsite de catre aceeasi persoana, indiferent ca este autor, instigator sau complice;

c) infractiunea sa fie savarsita inainte de condamnarea definitiva pentru vreuna din ele;

d) cel putin doua infractiuni sa se poata pronunta condamnarea infractorului.

In ceea ce priveste pedeapsa in cazul concursului de infractiuni, in doctrina exista trei concepte, dupa cum urmeaza:

- sistemul cumulului aritmetic conform caruia pentru fiecare infractiune se stabileste pedeapsa, dupa care toate pedepsele se insumeaza;

- sistemul absorbtiei, conform caruia pedepsele mai mici sunt absorbite in pedeapsa cea mai mare, care se va executa de catre infractor;

- sistemul cumulului juridic adoptat de Codul penal roman, conform caruia dupa stabilirea pedepselor pentru fiecare infractiune concurenta se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor fix sau variabil, cu conditia ca pedeapsa ce urmeaza sa fie executata sa nu depaseasca cumulul aritmetic al tuturor pedepselor stabilite (art. 34 alin. ultim Cod penal).

Raportat la dispozitiile referitoare la concursul de infractiuni, in mod obligatoriu se parcurg doua etape:

- stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune concurenta in functie de criteriile de individualizare prev. de art. 72 si 27 din Codul penal;

- aplicarea pedepsei pentru intreaga pluralitate de infractiuni in functie de gradul de pericol social al intregului concurs de infractiuni si periculozitatea infractorului.

In art. 34 lit. a-e se prevede modalitatea de stabilire si aplicare a pedepsei in mod concret, dupa cum s-a aratat la inceputul prezentarii concursului de infractiuni, fara a se putea depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

In situatia pedepselor complementare si masurilor de siguranta, in cazul concursului de infractiuni se aplica potrivit art. 35 Cod penal, daca pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii. Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura dar cu continut diferit, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii, iar daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Masurile de siguranta de natura deosebita se cumuleaza.

In cazul infractiunilor savarsite de minori, pedepsele principale se aplica conform acelorasi criterii prevazute in art. 34 Cod penal, tinandu-se insa seama de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru aceasta categorie de infractori care se reduc la jumatate (art. 109 Cod penal).

Art. 36 Cod penal prevede situatia in care contopirea pedepselor are loc pentru infractiuni concurente, cu aplicarea acelorasi dispozitii ale art. 34 Cod penal, dupa cum urmeaza:

- daca infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multe infractiuni este judecat ulterior pentru alte infractiuni concurente cu cele anterioare, instanta care este investita cu judecarea ultimelor infractiuni va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune, dupa care va contopi aceste pedepse cu pedeapsa definitiva anterioara (aplicata pentru o singura infractiune) sau cu pedepsele stabilite pentru infractiunile anterioare (in cazul cand s-au stabilit pedepse pentru infractiunile concurente cu ultimele infractiuni supuse judecatii, inlaturandu-se un spor eventual aplicat prin hotararea definitiva anterioara) si pentru intreaga pluralitate de infractiuni se va face aplicarea art. 34 Cod penal, iar daca instanta considera necesar, se poate aplica un spor de pedeapsa care nu va putea fi mai mic decat cel aplicat prin hotararea anterioara;

- daca s-au pronuntat hotarari de condamnare definitiva pentru toate infractiunile concurente prin mai multe hotarari judecatoresti, se vor descontopi pedepsele contopite partial si se va aplica o singura pedeapsa pentru toate infractiunile concurente, dupa care se va aplica pedeapsa pentru intreaga pluralitate de infractiuni (art. 36 alin.2 Cod penal).

In situatia in care infractorul a executat in total sau in parte pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente (art. 36 alin.3 Cod penal).

Regulile de contopire prevazute de art. 36 Cod penal se vor aplica si in cazul condamnarii la pedeapsa detentiei pe viata, care a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

II. Recidiva

Recidiva este a doua forma a pluralitatii de infractiuni si ea exista atunci cand o persoana a savarsit una sau mai multe infractiuni cu intentie, pentru care legea penala prevede pedeapsa inchisorii (chiar si alternativ cu amenda) mai mare de un an, dupa ce a fost condamnat definitiv pentru o alta infractiune savarsita tot cu intentie, la inchisoare mai mare de 6 luni sau cel putin la trei pedepse cu inchisoarea de maxim 6 luni sau dupa executarea unor astfel de pedepse¹.

Intre cele doua forme ale pluralitatii de fapte, recidiva si concursul de infractiuni, deosebirea consta in aceea ca la recidiva persoana a fost condamnata anterior definitiv la pedeapsa inchisorii, pe care acesta fie nu a executat-o, fie ca a executat-o pana la savarsirea infractiunii ulterioare.

Recidiva exista si in cazul in care una din pedepsele prevazute in art. 37 alin.1 Cod penal a fost detentiunea pe viata (art. 37 alin.2 Cod penal) ori condamnarile au fost pronuntate in strainatate pentru fapte prevazute de legea penala romana si hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozitiilor legii (art. 37 alin.3 Cod penal).

In dreptul nostru penal este reglementata recidiva mare postcondamnatorie si postexecutorie, mica recidiva si recidiva internationala (art. 37-39 Cod penal).

A. Recidiva mare postcondamnatorie

Aceasta exista, in conformitate cu art. 37 alin.1 lit. a Cod penal, cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa detentiei pe viata sau la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni pentru o infractiune intentionata, cel condamnat savarseste din nou o infractiune intentionata, inainte de inceperea executarii acesteia sau in stare de evadare si pedeapsa pentru noua infractiune este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de un an, indiferent daca aceasta este singura pedeapsa ori este prevazuta de legea penala alternativ cu pedeapsa amenzii.

a) Pentru existenta acestei recidive, se impun cateva conditii a fi prezente cumulativ pentru primul termen:

- infractiunea sau infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana cu intentie, indiferent ca este autor, instigator sau complice;

1 - M. Basarab, op. cit, vol. II, p. 42; C. Bulai, op. cit, vol.I, p. 226.

- sa existe o condamnare (sau mai multe) definitiva a faptuitorului la pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, indiferent daca aceasta pedeapsa este aplicata pentru o singura infractiune sau pentru un concurs de infractiuni (cand pedepsele stabilite pentru unele infractiuni aflate in concurs pot fi si mai mici de 6 luni inchisoare) sau daca a fost aplicata de o instanta aflata in strainatate (cand hotararea trebuie recunoscuta potrivit art. 519 Cod penal) ori este rezultatul inlocuirii pedepsei amintite, conform art. 63¹ Cod penal, precum si daca s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau conditionata, executarea pedepsei la locul de munca, intreruperea sau amanarea executarii pedepsei conform art. 453 si 455 Cod proc.penala¹;

- sa nu existe o hotarare de condamnare definitiva care sa se refere la infractiunile prevazute de art. 38 Cod penal. De asemenea, nu poate constitui primul termen al recidivei condamnarea pronuntata printr-o hotarare casata pe calea recursului in anulare sau in interesul legii ori cand unele din infractiunile aflate in concurs au fost gratiate neconditionat si ca urmare sporul de pedeapsa aplicat a fost inlaturat, ramanand de executat o pedeapsa mai mica de 6 luni².

b) Conditiile necesare pentru existenta celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii:

- savarsirea din nou a unei infractiuni intentionate dupa o condamnare anterioara;

- pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de un an, singura sau alternativ cu amenda. De aceea, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ulterioara este inchisoarea de un an sau mai mica ori exista vreunul din cazurile prevazute de art. 38 Cod penal, conditia pentru existenta celui de-al doilea termen nu este indeplinita.

Conditia este indeplinita si cand pedeapsa inchisorii mai mare de un an prevazuta de lege este alternativa cu amenda chiar daca instanta a aplicat pedeapsa cu amenda³.

Exista recidiva postcondamnatorie cand a doua infractiune s-a savarsit in forma consumata sau tentativa pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an ori cand s-au savarsit mai multe infractiuni in concurs si cel putin una din ele este sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an sau detentiunea pe viata.

1 - C.S.J., Sectia penal, decizia nr. 1169/1994, Dreptul nr. 7/1995, p. 92

2 - M. Basarab, op. cit., vol. II, p. 46

3 - S.Moisescu, Nota dezaprobativa la dec. Trib.mun.Bucuresti nr. 144/1977, R.R.D. nr.10/1977, p.54

- infractiunea care constituie al doilea termen al recidivei sa fie savarsita inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare.

Raportat la aceasta conditie, se considera ca a fost savarsita "in timpul executarii pedepsei noua infractiune comisa in perioada termenului de incercare al liberarii conditionate, al gratierii conditionate sau al suspendarii executarii pedepsei in alte forme, prevazute de lege".

Daca infractorul a savarsit infractiunea ulterioara in stare de evadare dintr-o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni, aplicata de instanta sau din pedeapsa detentiunii pe viata, vom fi in situatia recidivei postcondamnatorii, iar primul termen al recidivei va fi format din pedeapsa cu inchisoarea din care a evadat condamnatul cumulata cu pedeapsa pentru evadare sau numai detentiunea pe viata.

In toate cazurile cand se savarseste insa infractiunea consumata de evadare prev. de art. 269 Cod penal sau tentativa la aceasta infractiune prev. de art. 269 alin.2 Cod penal, daca infractiunea anterioara a fost sanctionata cu inchisoarea mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viata, infractiunea de evadare constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

Daca pedeapsa din executarea careia a evadat infractorul este de 6 luni inchisoare sau mai mica sau daca acesta a evadat din starea de retinere sau arestare preventiva, infractiunea de evadare nu mai poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, nefiind intrunite conditiile cerute de lege privitoare la cuantumul pedepsei si existenta unei condamnari definitive pentru infractiunea anterioara.

B. Recidiva mare postexecutorie

Aceasta este definita de art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, care prevede ca exista recidiva si atunci cand, dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea mai mare de un an, singura sau alternativ cu amenda.

Pentru primul termen al acestei recidive se cere conditia ca sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, care insa se cere sa fie executata in intregime, sa fie gratiata total sau restul ei ori sa se fi prescris executarea acesteia.

In privinta celorlalte conditii ale primului termen nu exista nici un fel de diferentiere intre recidiva postcondamnatorie si cea postexecutorie.

In ceea ce priveste conditiile referitoare la al doilea termen al recidivei postexecutorii, acestea sunt aceleasi ca si in cazul recidivei postcondamnatorii, cu mentiunea ca noua infractiune intentionata trebuie sa fie savarsita dupa executarea totala a pedepsei sau dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa (deci dupa publicarea in Monitorul Oficial a actului de clementa) sau dupa data la care s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei¹.

C. Mica recidiva

Mica recidiva potrivit art. 37 alin.1 lit. c Cod penal exista cand infractorul comite o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea mai mare de un an, fie ea si alternativa cu amenda, dupa ce a fost condamnat definitiv pentru cel putin trei infractiuni intentionate la pedepse cu inchisoarea pana la 6 luni sau a executat ori se considera executate asemenea pedepse ca urmare a gratierii totale sau a restului de pedeapsa ori executarea acestora s-a prescris.

a) Mica recidiva postcondamnatorie

Pentru primul termen al acesteia trebuie sa existe urmatoarele conditii:

- sa fie format din cel putin trei pedepse definitive la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, din care cel putin una sa nu fie executata²;

- sa nu fie incidente prevederile art. 38 Cod penal.

Pedeapsa poate fi aplicata pentru o infractiune sau pentru concursul de infractiuni, in acest din urma caz cel putin una trebuie sa fie intentionata si pedeapsa nu trebuie sa depaseasca 6 luni pentru intreaga pluralitate de infractiuni. In cazul condamnarii pentru trei infractiuni in concurs la o pedeapsa de maxim 6 luni nu exista mica recidiva pentru ca avem doar o singura condamnare³.

b) Mica recidiva postexecutorie are primul termen format din cel putin trei pedepse, care toate trebuie sa fie executate sau considerate ca executate, iar la al doilea termen se intalnesc aceleasi conditii ca si in cazul marii recidive postcondamnatorii sau postexecutorii.

D. Recidiva internationala

Aceasta presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

- sa existe dubla incriminare pentru infractiunile in privinta carora a intervenit condamnarea definitiva ce constituie primul termen al recidivei, pronuntata in strainatate;

- hotararea pronuntata in strainatate sa fie recunoscuta potrivit legii romane;

- al doilea termen (noua infractiune savarsita) sa indeplineasca conditiile necesare pentru marea recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie.

1 - T.S., Sectia penala, decizia nr. 9/1972, p. 153

2 - M. Basarab, op. cit, vol. II, p. 53

3 - T.S., Dec.indrumare 1/1987, R.R.D. nr. 8/1987, p. 45-48

Daca infractiunea pentru care infractorul este condamnat in strainatate a fost amnistiata in tara respectiva, nu se mai poate tine seama de condamnarea pronuntata la stabilirea starii de recidiva¹.

In ceea ce priveste tratamentul sanctionator al recidivei, disp. art. 39 Cod penal prevad pedeapsa avandu-se in vedere ca recidiva, indiferent de forma ei, constituie o cauza de agravare a raspunderii penale datorita modalitatii de sanctionare mai severa pentru infractiunile anterioare savarsite, dupa condamnarea anterioara definitiva, avand caracter:

- personal, deoarece conduce la agravarea raspunderii infractorului si nu are efect asupra altor participanti la savarsirea infractiunii ce constituie al doilea termen al recidivei (art. 28 Cod penal);

- facultativ, deoarece instanta nu este obligata sa agraveze raspunderea personala a faptuitorului in functie de pericolul social al infractiunilor care compun pluralitatea si periculozitatea acestuia;

- general, pentru ca din momentul in care se constata conditiile pentru existenta recidivei si necesitatea agravarii raspunderii penale a faptuitorului, consecinta va fi aceea a aplicarii unui tratament sanctionator mai sever, printr-un regim suplu cu posibilitati multiple de individualizare a pedepsei chiar si atunci cand vine in concurs cu circumstantele agravante sau atenuante (art. 80 Cod penal)².

Pentru existenta starii de recidiva este important momentul savarsirii infractiunii ulterioare si nu data condamnarii faptuitorului pentru aceasta infractiune, deoarece de la data savarsirii infractiunii ce constituie al doilea termen al recidivei se verifica daca sunt indeplinite conditiile pentru existenta ei, se stabileste tratamentul sanctionator pentru aceasta, precum si periculozitatea persoanei inculpatului care poate sa atraga o pedeapsa mai severa.

a) in ceea ce priveste pedeapsa in cazul recidivei mari postcondamnatorii, se regasesc trei modalitati de aplicare a pedepsei:

- pedeapsa stabilita pentru infractiunea ce constituie al doilea termen al recidivei si pedeapsa definitiva aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc potrivit art. 34 si 35 Cod penal dar sporul prevazut in art. 34 alin.1 lit. b se poate mari pana la 7 ani.

Daca primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitiva pentru un concurs de infractiuni, contopirea se face intre pedeapsa aplicata pentru intreaga pluralitate de infractiuni, care poate cuprinde si un spor si pedeapsa stabilita pentru infractiunea ulterioara, cu posibilitatea aplicarii unui nou spor.

Daca al doilea termen al recidivei este constituit dintr-un concurs de infractiuni, toate pedepsele stabilite pentru infractiunile care indeplinesc conditiile necesare existentei acesteia se contopesc mai intai fiecare cu pedeapsa anterioara, putandu-se aplica un spor de pana la 7 ani inchisoare, dupa care pedepsele rezultate se vor contopi in baza art. 34 Cod penal cu posibilitatea aplicarii din nou a unui spor de pedeapsa potrivit art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, de pana la 5 ani inchisoare.

1 - T.S., Sectia penala, dec. nr. 2751/1985, R.R.D. nr. 9/1986, p. 75

2 - Gh.Mateut,Recidiva in teoria si practica dreptului penal,Editura Lumina Lex,1997,p.233-358

- cand este savarsita infractiunea ulterioara in timpul executarii pedepsei ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, potrivit art. 39 alin.2 Cod penal, contopirea se realizeaza intre pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara si pedeapsa aplicata pentru infractiunea ulterioara.

Ca urmare, restul ramas de executat din pedeapsa anterioara care urmeaza sa fie contopit cu pedeapsa aplicata pentru infractiunea ulterioara, se calculeaza in raport cu perioada executata - pana la momentul savarsirii celei de-a doua infractiuni si nu in raport cu perioada executata pana la data pronuntarii pedepsei pentru noua infractiune¹.

In situatia in care infractorul (aflat in detentie sau care executa pedeapsa la locul de munca) a continuat sa execute pedeapsa anterioara, ceea ce s-a executat dupa momentul savarsirii celei de-a doua infractiuni pana la pronuntarea hotararii de condamnare se scade din pedeapsa aplicata pentru pluralitatea de infractiuni (recidiva postcondamnatorie) considerandu-se ca aceasta perioada reprezinta o executare anticipata in contul pedepsei aplicate pentru recidiva².

In cazul savarsirii infractiunilor ulterioare in termenul de incercare al suspendarii executarii pedepsei si al gratierii conditionate, tratamentul sanctionator al recidivei este acela prin care pedeapsa anterioara si cea aplicata pentru infractiunea ulterioara nu se contopesc, ci se cumuleaza aritmetic.

- daca noua infractiune a fost savarsita in stare de evadare conform art. 39 alin.3 Cod penal, pedeapsa anterioara va fi constituita din suma pedepsei care se executa, din care faptuitorul a evadat si pedeapsa pentru evadare si pedeapsa rezultanta va fi primul termen al recidivei. Acest prim termen va fi apoi contopit cu pedeapsa pentru infractiunea ulterioara (al doilea termen al recidivei) putandu-se aplica un spor de pedeapsa de pana la 7 ani (art. 37 alin.2 Cod penal).

Daca faptuitorul a savarsit inainte de evadare sau concomitent cu aceasta o alta infractiune care constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, se va face mai intai aplicarea art. 39 alin.1 Cod penal, contopindu-se restul neexecutat din pedeapsa anterioara cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea ulterioara cu posibilitatea aplicarii unui spor de pana la 7 ani si apoi la aceasta pedeapsa rezultanta se va adauga pedeapsa stabilita pentru evadare³.

b) pedeapsa pentru recidiva mare postexecutorie

Aceasta recidiva are un regim sanctionator mai sever, conform art. 39 alin.4 Cod penal, deoarece in cazul acesteia se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca acesta este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 10 ani, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

1 - T.S., Sectia penala, dec.penala nr. 1088/1973, R.R.D. nr. 2/1974, p. 167

2 - T.S., Sectia penala, dec. nr. 1240/1981, R.R.D.nr. 7/1982, p. 93; T.S. complet de 7 judecatori, dec. nr. 5/1980, C.D./1980, p.234.

3 - Trib.Timis, dec. nr. 806/1972, R.R.D. nr. 3/1973, p. 164

Daca aceasta recidiva postexecutorie vine in concurs cu circumstantele agravante sau concursul de infractiuni, pedeapsa inchisorii nu poate sa depaseasca 25 ani daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic si 30 ani daca maximul special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani (art. 80 alin.3 Cod penal).

c) Potrivit art. 39 alin.5 Cod penal, in cazul recidivei prev. de art. 37 lit. c Cod penal (mica recidiva) se aplica in mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente, adica cele ce prevad tratamentul juridic pentru recidiva mare postcondamnatorie si postexecutorie.

Nota:

In ceea ce priveste concursul de infractiuni si recidiva, noul Cod penal prevede anumite modificari fata de cele ale codului vechi, dupa cum urmeaza¹:

- s-a inlaturat solutia anterioara care asimila concursul formal de infractiuni cu cel real; noul Cod penal diferentiaza cele doua forme de concurs prevazand ca in cazul concursului formal de infractiuni fapta se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava (art. 47 alin.3);

- in sanctionarea concursului real de infractiuni s-a adoptat atat sistemul absorbtiei cat si acela al concursului juridic si al cumulului aritmetic, fara a se depasi maximul general al pedepsei imediat superioare (art. 48);

- sanctiunile prevazute in cazul concursului de infractiuni au in vedere noul sistem de pedepse si masuri adoptat de lege;

- solutiile privind contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente au fost cuprinse (art. 48) in textul privind modul general de sanctionare in cazul concursului de infractiuni si nu in texte diferite, ca in Codul penal anterior (art. 36), inlaturandu-se totodata unele dispozitii care nu-si gaseau justificare (art. 36 alin.3,4);

- in materia recidivei, pastrandu-se principiul recidivei relative, au fost reformulate ipotezele privind primul termen al recidivei cand exista recidiva postcondamnatorie si postexecutorie; astfel primul termen al recidivei poate fi o condamnare anterioara la o pedeapsa privativa de libertate de la unu la 5 ani sau o condamnare anterioara la o pedeapsa mai mare de 5 ani; in prima ipoteza, in cazul recidivei postcondamnatorii se aplica regulile concursului de infractiuni, in a doua ipoteza pedepsele se cumuleaza fara a depasi maximul general al pedepsei imediat superioare.

In cazul recidivei postexecutorii, in ambele ipoteze se aplica o pedeapsa ce poate fi agravata cu 10 ani in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.

S-a renuntat la reglementarea micii recidive.

- s-a prevazut pedeapsa in cazul pluralitatii de infractiuni savarsite de persoana juridica (art. 54).

1 - George Antoniu, Noul Cod penal si Codul penal anterior. Privire comparativa. Partea generala; Revista de drept penal nr. 4/2004, p. 17-18, Bucuresti

III. Pluralitatea intermediara

Aceasta forma a pluralitatii de infractiuni exista cand nu suntem in ipoteza concursului de infractiuni sau a recidivei, deoarece nu sunt indeplinite conditiile celor doua forme ale pluralitatii de infractiuni.

Art. 40 din Codul penal prevede aceasta forma a pluralitatii de infractiuni ca fiind posibila in situatiile in care noua infractiune se savarseste dupa o condamnare definitiva, fara a exista recidiva, deoarece lipsesc conditiile referitoare la vinovatie, natura faptelor sau cuantumul pedepselor (de exemplu, pedeapsa anterioara este amenda, inchisoarea de 6 luni sau mai mica, este savarsita din culpa, in timpul minoritatii sau infractiunea ulterioara este cea savarsita din culpa, ori desi intentionata, pedeapsa prevazuta de lege este mai mica de un an sau numai amenda)¹.

In aceasta cauza pedeapsa care se aplica in cazul pluralitatii intermediare este cea prevazuta la concursul de infractiuni.

Nota:

Art. 52 din noul Cod penal prevede pedepse in unele cazuri cand nu exista recidiva, cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni.

Art. 41 - In cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.

Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.

Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 42 - Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor potrivit dispozitiilor art. 34.

Art. 43 - Daca infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

1 - Trib. Jud. Neamt, dec. pen.537/1980, R.R.D. nr. 5/1981, p. 68; T.S., Sectia penala, dec. nr. 206/1983, R.R.D. nr.7/1984, p.112; nr. 218/1981, R.R.D. nr. 10/1981, p. 74

Aceste prevederi legale cuprind aspecte care vizeaza unitatea legala de infractiuni sub forma infractiunii continuate si a infractiunii complexe¹.

Unitatea de infractiune desemneaza activitatea infractionala desfasurata de o persoana printr-o singura actiune (inactiune) sau mai multe asemenea acte ce decurg din natura faptei sau vointa legiuitorului, in baza aceleiasi rezolutii infractionale si care intruneste continutul aceleiasi infractiuni.

Plecand de la aceasta definitie, unitatea de infractiune se prezinta sub doua forme, naturala si legala, prima realizandu-se ca fapta unica savarsita, iar cea de-a doua fiind creatia legiuitorului de a reuni intr-o singura fapta o pluralitate de acte.

Unitatea naturala de infractiune se prezinta sub forma infractiunii simple si a infractiunii continue.

Infractiunea simpla este aceea care se savarseste printr-o singura actiune sau inactiune sau actiuni repetate, dar care se succed imediat si cu acelasi prilej. Aceasta inseamna ca prin repetarea actelor infractionale sa nu aiba loc o anumita durata de timp, deoarece in acest caz am fi in situatia infractiunii continuate sau a concursului de infractiuni.

Infractiunea continuata inseamna ca actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al laturii obiective se prelungeste in timp, chiar si dupa momentul consumarii pana cand se epuizeaza sau este intrerupta de infractor (de exemplu infractiunea de dezertare - art. 332 alin.1 Cod penal, infractiunea de port nelegal de decoratii sau semne distinctive - art. 241 Cod penal, portul de arme fara drept - art. 279 Cod penal).

In ceea ce priveste unitatea legala de infractiune, dupa cum am precizat, aceasta se poate prezenta sub forma infractiunii continuate si complexe.

1. Infractiunea continuata

Din definitia data de legiuitor aceste unitati legale de infractiune, rezulta necesitatea intrunirii unor conditii cumulative pentru a fi in prezenta acesteia:

a) pluralitate de actiuni sau inactiuni savarsite la diferite intervale de timp, ceea ce inseamna ca daca nu exista cel putin doua actiuni sau inactiuni, aceasta conditie nu este realizata pentru ca fapta sa fie infractiune continuata, ci doar o infractiune simpla;

b)     rezolutia infractionala unica, care reprezinta factorul subiectiv ce uneste pluralitatea de acte materiale si deosebeste infractiunea continuata de concursul de infractiuni si care presupune rezolutiuni infractionale distincte pentru fiecare infractiune.

Aceasta hotarare infractionala trebuie sa prevada in linii generale actiunile repetate si succesive, iar autorul trebuie sa aiba imaginea concreta a faptei pe care urmeaza sa o savarseasca prin acte repetate. Aceasta imagine poate fi initial mai putin determinata (fara un plan amanuntit) dar care se concretizeaza pe parcursul desfasurarii actiunilor succesive².

1 - M. Zohnek, Drept penal, Partea generala, Universitatea Al.I.Cuza, Iasi, vol.I, 1973, p. 515

2 - G.Antoniu, Consideratii asupra unor institutii de drept penal general, desistarea voluntara, participatia, infractiunea continuata, confiscarea speciala, R.R.D. nr. 1/1968, p.105; T.S., S.militara, dec.34/1987, R.R.D. 87/1987, p. 75

In activitatea practica pentru stabilirea existentei unei rezolutii infractionale unice se pot lua in considerare: unitatea de loc, unicitatea victimei, identitatea modului de savarsire a actiunilor, a scopului urmarit¹.

c) actele de executare de acelasi fel sa prezinte fiecare in parte continutul legal al aceleiasi infractiuni, deci nu trebuie sa fie identice, putand realiza unele variante tip a infractiunilor iar altele variante calificate ale acesteia ori variante alternative ale aceleiasi infractiuni².

d) actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Conditia este indeplinita cand aceeasi persoana comite unele acte in calitate de autor, iar altele in calitate de complice, urmand sa raspunda pentru infractiunea continuata in calitate de autor³.

In cazul infractorilor minori, daca o parte a actelor au fost savarsite inainte de implinirea varstei de 14 ani sau intre 14 si 16 ani, dar fara discernamant, iar altele dupa aceasta data cu discernamant, va raspunde numai pentru actele ce formeaza infractiunea continuata savarsita in conditiile de responsabilitate penala⁴.

Infractiunea continuata poate fi savarsita in participatie, astfel ca, daca pe parcursul desfasurarii ei participantii isi schimba rolurile intre ei, caracterul continuat al infractiunii nu este afectat si fiecare va raspunde in calitate de autor.

Nu va exista insa infractiune continuata in situatia in care instigatorul determina doua sau mai multe persoane la savarsirea de infractiuni asemanatoare (de exemplu, furt) sau daca complicele ajuta diferiti autori la savarsirea de infractiuni distincte, ci, dupa caz, concurs de instigari sau de complicitati⁵.

Infractiunile din culpa si cele de obicei nu pot imbraca forma unitatii legale a infractiunii continuate.

In ceea ce priveste regimul sanctionator al infractiunii continuate, se constata ca se aplica regula de la concursul de infractiuni, in sensul ca pedeapsa se va aplica spre maximul special si daca acesta nu este indestulator, se poate aplica un spor de pana la 5 ani daca pedeapsa este inchisoarea, iar daca pedeapsa este amenda se vor aplica, de asemenea, regulile de la concursul de infractiuni.

Referitor la momentul savarsirii infractiunii continuate, se constata un moment al consumarii infractiunii si un moment al epuizarii acesteia, ceea ce inseamna ca momentul epuizarii infractiunii il constituie data savarsirii ultimului act al acesteia, iar momentul consumarii este acela al savarsirii celui de-al doilea act infractional, care ii confera caracter de infractiune unica continuata.

De aceea, savarsirea unei infractiuni continuate coincide cu data epuizarii infractiunii continuate.

1 - T.S., dec. de indrumare nr. 1/1963, C.D.1963

2 - T.S., S.penala, dec.nr. 241/1971, C.D. 1971, p. 243

3 - T.S., S.penala, dec. nr.1670/1971, C.D. 1971, p. 246-248

4 - T.S., dec. de indrumare nr. 9/1972, C.D. 1972, p. 57

5 - T.S., col.pen., Dec. nr. 1383/1968, C.D. 1968, p. 252

Momentul consumarii are importanta la infractiunea continuata deoarece din acest moment apare raspunderea penala a infractorului, se produc consecinte juridice legate de existenta infractiunii (stabilirea starii de recidiva, revocarea liberarii conditionate, a suspendarii conditionate, a executarii pedepsei la locul de munca, se inlatura beneficiul gratierii conditionate, a intreruperii cursului prescriptiei, a termenului de reabilitare).

Momentul epuizarii infractiunii continuate sau momentul savarsirii infractiunii are importanta la incadrarea juridica a faptei, la aplicarea legii penale in timp si spatiu, prescriptia raspunderii penale, stabilirea daca infractorul este major sau minor, amnistia si gratierea ori alte asemenea consecinte, conditionat de epuizarea infractiunii¹.

2. Infractiunea complexa

Definitia data infractiunii complexe in art. 41 alin.3 Cod penal arata ca aceasta forma de unitate infractionala este creatia legiuitorului si prin care se absoarbe in continutul sau una sau mai multe fapte care isi pierd autonomia si fie devin un element al continutului legal de baza al infractiunii complexe, fie ca reprezinta o circumstanta a continutului agravat al acesteia.

Intre infractiunea care intra in continutul legal al infractiunii complexe, de regula exista o legatura de la mijloc la scop (de exemplu, la infractiunea de talharie, prev. de art. 211 Cod penal, infractiunile prev. de art. 180-181 sau 193 Cod penal constituie mijloace prin care se realizeaza infractiunea de furt). In cazul cand fapta absorbita in continutul infractiunii complexe agravate constituie un element circumstantial al acesteia, infractiunea absorbita reprezinta, de regula, o consecinta a infractiunilor absorbante (de exemplu, infractiunea prev. de art. 211 alin.2 lit. h sau alin.3 Cod penal, urmarile prev. de art. 182 si respectiv, moartea victimei).

La infractiunile complexe exista doua sau mai multe valori lezate sau puse in pericol prin actiunea faptuitorului. Una din aceste valori constituie obiectul juridic principal care determina incadrarea juridica a infractiunilor si cuprinderea ei din punct de vedere a sistematizarii legislatiei penale intr-o grupa de infractiuni (exemplu, infractiunea de talharie, prev. de art. 211 Cod penal, face parte din categoria infractiunilor contra patrimoniului; infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin.2-4 Cod penal, face parte din grupa infractiunilor contra libertatii persoanei).

Latura obiectiva a infractiunilor complexe se caracterizeaza prin aceea ca actiunile sau inactiunile savarsite pot sa fie de aceeasi natura (art. 176 alin.1 lit.b) sau de natura diferita (art. 211 sau art. 176 alin.1 lit. d Cod penal)² printr-o singura actiune sau prin actiuni diferite, dar in aceeasi imprejurare³.

1 - T.S., dec. de indrumare nr. 9/1972, C.D. 1972, p.57

2 - N.Diaconescu, Un punct de vedere in legatura cu regimul sanctionator in cazul infr. Prev. de art. 176 lit. d Cod penal, cand rezultatul s-a produs doar partial, Dreptul nr.2/1997, p.63, T.S., S.penala, dec.nr.2201/1983, R.R.D. nr. 12/1984, p.76

3 - Gh.Mateut, Drept penal special, vol.I, Editura Lumina Lex, 1999, p.105-106, O.Loghin, T.Toader, Drept penal roman, Partea speciala, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 1994, p.87

De exemplu, fapta inculpatului de a aplica partii vatamate mai multe lovituri de cutit in piept si in spate si apoi doua lovituri de cutit in zona inghinala si sold unei persoane care a intervenit in conflict, constituie o singura infractiune de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. b Cod penal, deoarece lovirea celor doua persoane s-a facut in aceeasi imprejurare¹.

In asemenea cazuri fapta constituie o infractiune complexa si nu un concurs de infractiuni intre infractiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal si infractiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. c Cod penal, deoarece intre cele doua fapte a trecut o scurta perioada de timp si infractiunea complexa este rezultatul vointei legiuitorului si nu a instantei de judecata.

In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea complexa este savarsita cu intentie, ceea ce denota faptul ca hotararea infractionala se poate distinge pentru fiecare din faptele care intra in componenta sa (exemplu - in practica s-a decis ca fapta inculpatului de a agresa cu cutitul doua persoane, uneia loviturile fiindu-i aplicate in abdomen si celeilalte la ambele picioare, in zona coapsei, cu consecinta mortii acestora, caracterizeaza intentia de a ucide si faptele constituie infractiunea de omor deosebit de grav².

Infractiunile complexe pot fi savarsite si in participatie sub forma coautoratului (exemplu, in cazul infractiunii de talharie, unul dintre faptuitori ameninta sau loveste victima, iar celalalt faptuitor ii sustrage bunurile; ori instigarii sau complicitatii, situatie in care participantii trebuie sa cunoasca imprejurarea ca au determinat sau ajutat, inlesnit la comiterea unei infractiuni complexe, deoarece daca nu au cunoscut aceasta imprejurare, vor raspunde numai pentru infractiunea de baza sau pentru ceea ce au cunoscut (respectiv numai pentru una din infractiunile care intra in componenta infractiunii complexe).

Infractiunea complexa are doua forme raportat la rolul indeplinit de infractiunile absorbite, si anume infractiunea de baza si forma agravata.

Infractiunea complexa de baza sau tip exista cand in continutul infractiunii complexe intra ca element constitutiv o actiune sau inactiune care constituie ea insasi o infractiune (de exemplu, art. 211 Cod penal, art. 239 Cod penal).

Daca in acest continut nu se regaseste infractiunea absorbita (exemplu - violentele sau amenintarea la infractiunea de talharie) sau intre infractiunea absorbanta si cea absorbita nu este nici o legatura, nu se realizeaza continutul infractiunii complexe, ci doar a unei infractiuni de furt sau concurs de infractiuni distincte.

Infractiunea de baza poate avea si o forma calificata (exemplu - art. 211 alin.2 lit. h sau art. 211 alin.3 Cod penal) iar lipsa din continutul acesteia a faptei ce constituie element circumstantial, face ca fapta sa fie complexa in forma infractiunii de baza sau tip.

1 - C.S.J., S.penala, dec.1938/1995, Buletinul jurisprudentei, Culegerea de decizii pe anul 1995, Editura "Proema" Baia Mare, 1996, p. 175-176

2 - C.S.J., S.penala, dec. nr. 986/1996, Revista Dreptul nr. 10/1997, p.123 - in sens contrar Sectia penala, dec. nr. 581/1966, C.D./1966, p.381

Infractiunea complexa ca varianta agravata a unei infractiuni simple, este cea de-a doua forma a infractiunii complexe. Aceasta cuprinde in continutul sau legal agravat o fapta care constituie o infractiune de sine statatoare si, ca atare, asemenea infractiuni numai in formele lor agravate sunt infractiuni complexe (de exemplu: art. 189 alin.2 Cod penal, art. 198 alin.3 si 4 Cod penal, art. 209 lit. i Cod penal).

Nu exista infractiune complexa atunci cand unele fapte sunt incriminate conditionat de existenta unor anumite imprejurari (de exemplu: la infractiunile de insulta, calomnie, ultraj care sunt legate de calitatea subiectului pasiv) deoarece infractiunea este complexa prin vointa legiuitorului doar cand in continutul sau legal intra ca element sau circumstanta agravata o alta fapta ce constituie infractiune¹.

Nota:

Art. 55-56 din noul Cod penal prevad aspecte legate de unitatea infractiunii continuate si a celei complexe, dupa cum urmeaza:

Art. 55 (1) - In cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.

(2) - Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. In acest caz, se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor pana la maximul special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa sa poata depasi maximul general.

(3) - Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 56 - Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai mica decat cea pronuntata anterior.