Informatizarea societatii - obiectiv dominant al dezvoltarii contemporane

Informatizarea societatii - obiectiv dominant al dezvoltarii contemporane

Lumea moderna, bazata pe tehnologii avansate, este caracterizata de o dezvoltare impetuoasa, in care cunoasterea reprezinta principala resursa a progresului. Aceasta cunoastere se bazeaza, in primul rand, pe informatii, dar si pe o noua mentalitate a oamenilor de a-si perfectiona continuu pregatirea, educatia, pentru a putea stapani uriasa forta pe care i-o pune la dispozitie stiinta.

Este nevoie, in aceste conditii, de noi tehnici si tehnologii  menite sa prelucreze, sa transmita, sa selecteze cantitatea uriasa de date si informatii ce apar si se perimeaza rapid.

Incepand cu anii '90 penetrarea rapida a calculatoarelor personale (PC), evolutia tehnologiilor software, dezvoltarea exploziva a retelelor de comunicatie de date si a serviciilor bazate pe Internet au produs schimbari profunde la scara mondiala.

Actualmente, in tarile dezvoltate, dar si in unele tari in curs de dezvoltare, sunt in derulare numeroase programe si actiuni, vizand crearea si dezvoltarea propriei societati informationale, in perspectiva realizarii unei viitoare societati informationale globale, care sa stea la baza noii economii mondiale.

Este de presupus ca primele tari care vor reusi sa creeze societatea informationala vor fi si cele mai avantajate, pentru ca ele vor stabili reglementari, standarde si proceduri ce trebuie respectate si de celelalte tari care vor urma aceeasi cale.

In opozitie cu acestea, tarile care vor intarzia in procesul de creare a societatii informationale sau nu vor folosi cele mai bune solutii, ar putea sa se confrunte cu grave consecinte determinate de ramanerea in urma, ceea ce ar putea determina reducerea investitiilor, a cresterii economice, sporirea numarului de someri etc..

"Societatea informationala" poate fi definita ca fiind societatea in cadrul careia majoritatea populatiei active lucreaza in domeniul informational, cel in care se creaza, prelucreaza, se distribuie si/sau se utilizeaza informatia.

Societatea informationala reprezinta o noua etapa a civilizatiei umane, un nou mod de viata, calitativ superior, care implica folosirea intensiva a informatiei in toate sferele activitatii si existentei umane, cu un impact economic si social major. Societatea informationala permite accesul larg la informatie membrilor sai, un nou mod de lucru si de cunoastere, amplifica posibilitatea globalizarii economice si a cresterii coeziunii sociale[1].

In ciclul sau de carti, intitulat Megatendinte (si in special in volumul "Megatendinte 2000"), viitorologul american John Naisbitt[2], preciza ca societatea informationala americana a inceput in anul 1956, cand, pentru prima data in istoria SUA, numarul managerilor (persoane implicate in prelucrarea si utilizarea informatiilor in scopul elaborarii deciziilor) a depasit numarul muncitorilor.

Noile tehnologii informationale si de comunicatii genereaza ample schimbari economice, sociale si culturale, bazate pe informatie si informare.

In lume, zilnic apar pe piata noi produse si servicii informationale, aceasta industrie cunoscand cel rapid ritm de innoire. Ele devin posibile datorita noilor tehnologii informationale si de comunicatii, care permit generarea, prelucrarea, stocarea, regasirea, comunicarea si utilizarea informatiilor, prin mijloace electronice sau optice, indiferent de forma ei (texte, sunete, imagini) si fara constrangeri determinate de distanta, timp si cantitate de informatie.

Informatizarea societatii este o noua etapa a revolutiei tehnologice cand cunostintele tehnice si stiintifice sunt utilizate intr-o masura tot mai mare, pentru promovarea unor tehnologii superioare, in scopul ridicarii standardului de viata al oamenilor.

Lumea contemporana este in continua schimbare, iar noua economie, bazata pe tehnologia informatiilor, are avantajul de  a stimula progresul economic si social. Aceste evolutii s-au datorat in mare masura atat progreselor tehnologice cat si promovarii unor politici noi privind privatizarea si promovarea competitiei pe piata tehnologiei informatiilor si comunicatiilor, noilor reglementari tehnice si juridice in domeniu, noilor strategii nationale si regionale de dezvoltare a societatii informationale. Toate tarile dezvoltate si-au elaborat si implementat politici guvernamentale sustinute privind cercetarea, dezvoltarea si adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informationale nationale, formarea si atragerea de specialisti in domeniul tehnologiei informatiilor si comunicatiilor (inclusiv din alte tari), educarea populatiei adulte, cooperarea cu sectorul privat si incurajarea investitiilor in aceasta noua ramura economica, promovarea de proiecte guvernamentale menite sa demonstreze utilitatea serviciilor specifice societatii informationale.

Uniunea Europeana are de asemenea multe initiative privind dezvoltarea Societatii Informationale si trecerea la noua economie bazata pe cunoastere. In acest context, Uniunea Europeana, prin organismele sale politice si executive a actionat incepand din 1993 printr-o serie de decizii strategice si programe, cel mai recent document strategic fiind eEurope - O Societate Informationala pentru toti. Comisia Europeana a luat aceasta initiativa prin adoptarea Comunicarii 'eEurope - an Information Society for All' la 8 decembrie 1999, prin care se propune accelerarea implementarii tehnologiilor digitale in Europa si asigurarea competentelor necesare pentru utilizarea acestora pe scara larga. Aceasta initiativa are un rol central in agenda reinnoirii economico-sociale pe care si-o propune UE, constituind totodata elementul cheie pentru modernizarea economiei europene, pentru tranzitia la noua economie bazata pe cunoastere in perspectiva anului 2010[3]

Exista insa si riscul de a se agrava inegalitatile in lume, iar aparitia asa numitul fenomenul 'digital divide' face ca diferentele dintre tarile cu venituri ridicate si cele cu venituri scazute sa se  amplifice. La summit-ul G8, care a avut loc in Japonia in anul 2000, a fost adoptata Carta asupra societatii informationale mondiale[4], care contine initiative menite sa previna o ruptura intre tarile care au si cele care nu au acess la tehnologii moderne.Tarile participante s-au angajat sa aloce sume importante in vederea facilitarii transferului de tehnologie din tarile bogate in cele sarace.

Romania se afla in plin proces de informatizare a societatii. Aceasta nu se afla inca la un nivel ridicat, desi au fost realizate multe actiuni de promovare a tehnologiilor informationale. Multe realizari vin insa sa confirme potentialul de inteligenta al poporului roman. Astfel, Sistemul Electronic National al Romaniei a fost singurul proiect european de eGovernment selectat pentru a fi prezentat in cadrul Summitului Mondial pentru Societatea Informationala care a avut loc la Geneva in decembrie 2003[5]. Cele mai bune 40 de proiecte din intreaga lume au fost selectate din peste 800 de aplicatii inscrise in concursul care vizeaza sa ofere o privire de ansamblu asupra celor mai bune practici privind continutul digital si creativitatea. In fiecare dintre cele 8 sectiuni ale competitiei - e-Learning, e-Culture, e-Science, e- Government, e-Health, e-Business, e- Entertainment si e-Inclusion - au participat 5 dintre proiectele considerate cele mai reprezentative pentru nivelul calitatii Societatii Informationale la scara mondiala.

Sistemul Electronic National, accesibil pe Internet la adresa www.e-guvernare.ro, a fost dezvoltat pentru a facilita interactiunea cetatenilor si reprezentantilor mediului de afaceri cu administratia publica, prin oferirea de informatii si servicii online.

Pentru a avea o viziune mai clara a ceea ce inseamna societatea informationala si cat de cuprinzator este conceptul, este prezentat in final sistemul de indicatori, agreat de catre statele membre ale UE si de catre statele candidate si folosit pentru aprecierea stadiului in care se afla fiecare tara din acest punct de vedere[6]

I. Indicatori privind furnizarea de servicii de comunicatii pe scara larga:

1. Procentul familiilor care detin servicii de telefonie fixa;

2. Procentul familiilor care detin forme de comunicatii capabile sa furnizeze accesul la Internet;

3. Preturi de interconectare;

4. Lista problemelor cu agreerea licentelor;

II. Indicatori privind dezvoltarea industriei nationale de produse si servicii TIC:

5. Venituri in: cadrul ramurii TIC;

6. Nr. de firme si nr. de angajati;

7. Structura veniturilor pe tipuri de activitati;

8. Resurse umane si venitul pe angajat, annual;

9. Domenii de utilizare a produselor si serviciilor TIC realizate in tara (domeniu, nr. firme);

III. Indicatori privind asigurarea accesului rapid si ieftin la Internet

11. Procentul populatiei care foloseste in mod regulat Internetul;

12. Procentul familiilor cu acces Internet acasa;

13. Costurile pentru accesul la Internet;

IV. Indicatori privind dezvoltarea retelelor de mare viteza pentru cercetare si educatie:

14. Viteza de interconectare si serviciile disponibile intre si in interiorul Retelei nationale de cercetare si educatie cu Uniunea Europeana;

15. Numarul de cercetatori care au acces Internet;

16. Procentul de cercetatori cu acces Internet;

17. Numarul de calculatoare cu acces Internet la 100 de cercetatori;

18. Procentul de cercetatori cu acces Internet acasa;

19. Numarul de institutii de cercetare cu conexiuni de mare viteza la Internet;

V. Indicatori pentru securizarea retelelor, antifrauda TIC si promovarea cartelelor inteligente:

20. Numarul serverelor securizate la un milion de locuitori si la numarul total de surse;

2.1. Procentul utilizatorilor publici de Internet, care au auditat probleme de securitate;

22. Auditul: indicatori cu privire la tipurile de atacuri, numarul acestora si masuri de contracarare;

23. Indicatori cu privire la pirateria informatica;

VI. Indicatori privind educatia si instruirea tineretului pentru Societatea Informationala:

24. Numarul de calculatoare la 100 de elevi din ciclul primar/ secundar/liceal;

25. Numarul de calculatoare conectate la Internet la 100 de elevi din ciclul primar/secundar/liceal;

26. Numarul de calculatoare cu conexiuni de mare viteza la 100 de elevi din ciclul primar/secundar/liceal;

27. Procentul de profesori ce utilizeaza in mod obisnuit Internet-ul pentru predarea altor materii decat cele de tehnologia informatiei;

VII.Indicatori referitori la munca in economia bazata pe cunoastere:

28. Procentul fortei de munca avand instruirea de baza (cel putin) in IT;

29. Numarul locurilor si absolventilor cu studii superioare in domenii legate de IT;

30. Procentul fortei de munca ce utilizeaza munca la distanta;

VII. Indicatori privind utilizarea nedescriminatorie a serviciilor specifice Societatii Informationale

31. Numar de puncte publice pe Internet (PIAP - Publin Internet Acces Points);

32. Procentul de website-uri guvernamentale care sunt conforme cu liniile directoare de accesibilitate WAI la nivel A;

VII. Indicatori privind comertul electronic:

33. Procentul de agenti economici care utilizeaza comertul electronic ( vand si cumpara prin Internet);

IX. Indicatori privind guvernarea electronica:

34. Procentul serviciilor publice de baza disponibile on - line;

35. Utilizarea publica a serviciilor guvernamentale on - line pentru informare/subscriere de formulare;

36. Procentul achizitiilor publice care pot fi realizate on - line;

X. Indicatori privind serviciile medicale bazate pe TIC:

37. Procentul personalului medical cu acces la Internet;

38. Folosirea diferitelor web-site-uri cu informatii medicale;

39. Numar de unitati sanitare cu acces la Internet;

XI.Indicatori privind stimularea crearii si diseminarii informatiilor si cunostintelor:

40. Procentajul web-site-urilor in topul celor 50 cele mai vizitate site-uri nationale;

XII. Indicatori privind transpunerea si implementarea Aquis-ului comunitar:

41. Lista celor mai importante legislatii ale aquis-ului comunitar, referitoare la Societatea Informationala, adoptate.