Falsul intelectual

Falsul intelectual

1. Continutul legal

Potrivit art. 289 C. pen., exista fals intelectual in cazul falsificarii unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor celor­lalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare depinde in mod nemijlocit de increderea publica ce este acordata inscrisurilor oficiale si activitatii realizate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru intocmirea acestora.

c) Obiectul material al infractiunii este, si de aceasta data, un inscris oficial in acceptiunea art. 150 alin. (2) C. pen.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de fals intelectual este calificat, in sensul ca acesta nu poate fi decat o persoana care are calitatea de functionar si savarseste fapta in exercitiul atributiilor sale de serviciu.

Notiunea de "functionar", despre care am facut referire si la alte infractiuni, trebuie interpretata in sensul art. 147 C. pen si anume, ca este persoana care exercita, per­manent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera
art. 145 (functionar public).

Prin "functionar", intr-un sens mai larg, se intelege atat persoana care este func­tionar public, cat si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele in care actioneaza functionarul public.

Infractiunea poate fi savarsita si in participatie, cu mentiunea ca instigatorii sau complicii pot fi si alte persoane decat cele care au calitatea ceruta in art. 289 C. pen., dar coautoratul este posibil doar atunci cand intocmirea inscrisului este de compe­tenta mai multor persoane care au calitatea de functionar si actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (intentia) pentru falsificarea inscrisului oficial, cum ar fi: o comisie de expertiza, o comisie de avizare, o comisie de examen, o comisie de inventariere etc.[1]

b) Subiect pasiv principal al infractiunii este statul, prejudiciat prin slabirea incre­derii in inscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, institutia publica, institutia sau persoana juridica de la care emana inscrisul.

Subiect pasiv secundar al infractiunii va fi persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost prejudiciate in urma executarii falsului intelectual. Legea nu cere con­ditii speciale de loc, dar referitor la timpul savarsirii infractiunii, exista o conditie de timp intrinseca actiunii incriminate, in sensul ca falsul intelectual se comite cu prilejul intocmirii unui inscris oficial, deci concomitent cu redactarea sau completarea anumi­tor date ale unui inscris oficial[2]. Orice operatiuni de alterare care s-ar efectua ulterior finalizarii inscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infractiuni: fals ma­terial in inscrisuri oficiale.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta in falsificarea unui inscris oficial care poate fi realizata prin doua modalitati alternative: fie prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea, cu stiinta, de a inse­ra unele date sau imprejurari.

Infractiunea de fals intelectual este, din punct de vedere obiectiv, o infractiune comi­siva mixta care poate fi savarsita atat prin actiune, cat si prin inactiune[3].

Atestarea este acea consemnare, mentionare care se efectueaza cu prilejul intoc­mirii unui inscris oficial referitor la existenta anumitor fapte sau imprejurari determi­nate.

Atestarea este necorespunzatoare adevarului atunci cand faptele sau impreju­rarile asupra carora se face mentionarea nu au existat sau ele s-au petrecut in cu totul alt fel decat s-a facut consemnarea. Astfel, exista aceasta infractiune atunci cand functionarul intocmeste un proces-verbal de contraventie nereal, ori consem­nea­za un fapt neadevarat, si anume, ca la constatarea contraventiei a asistat si o alta persoana sau atunci cand in ambele situatii semneaza in fals pe martorul asistent[4]; ori daca confirma, cu semnatura sa, actele de primire intocmite de catre un alt incul­pat, atestand ca a primit cantitatile de marfa fictive inscrise in acte, ori daca trece in listele de inventar cantitati de marfa mai mari decat in realitate[5]; ori daca oficiantul P.T.T. confirma prin semnatura sa, ca mandatul postal s-a eliberat adevaratului desti­natar, desi banii au fost insusiti de catre functionar[6]; sau daca medicul atesta fals ca a vazut cadavrul si a constatat personal cauza mortii[7]; ori atesta fals ca a examinat bolnavul caruia i-a acordat concediul medical[8]; sau daca contabilul opereaza in fals incasarea unor sume de bani, in realitate neachitate; ori daca un receptioner, care are un plus de marfa, intocmeste acte fictive de cumparare a acestora[9].

Omisiunea este acea inactiune a faptuitorului care omite, cu stiinta, sa consem­neze, sa inregistreze unele date sau imprejurari veridice, de care el a luat cunostinta si pe care avea obligatia sa le mentioneze in cuprinsul inscrisului oficial. Constituie astfel infractiunea de fals intelectual: fapta oficiantului postal care omite sa inregis­treze in registrul de evidenta mandatul postal primit si a carui contravaloare si-a insusit-o, ori daca functionarul omite sa completeze duplicatele ori triplicatele unor chitante sau sa insereze in notele de plata cantitatile de marfuri transferate; ori fapta oficiantului C.E.C. care nu inregistreaza suma primita de la un deponent, pe care si-o insuseste; fapta impiegatului C.F.R. care trece in registrul veghetor al statiei date nereale cu privire la sosirea si descarcarea unor vagoane[10].

b) Activitatea de falsificare, executata in oricare din cele doua modalitati, trebuie sa fie savarsita cu indeplinirea anumitor cerinte esentiale. In primul rand, dupa cum am aratat anterior, falsul intelectual se realizeaza cu prilejul intocmirii inscrisului ofi­cial.

In al doilea rand, falsificarea trebuie comisa de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. Nu exista aceasta infractiune daca functionarul, desi consem­nea­za in cuprinsul actului date nereale, nu se afla in exercitarea atributiilor de servi­ciu, situatie in care el urmeaza sa raspunda pentru un fals material in inscrisuri oficiale[11]. Nu va exista fals intelectual si nici uz de fals atunci cand inscrisul falsificat (in speta, o cerere de imprumut C.A.R.) nu constituie un inscris oficial, iar inculpata a completat formularul cu date nereale cand nu se mai afla in exercitiul atributiilor sale de serviciu, in acest caz ea urmand sa raspunda pentru fals in inscrisuri sub semnatura privata[12].

Textul art. 289 C. pen. nu cere in mod expres ca falsificarea sa fie de natura a produce consecinte juridice, cum se intampla in cazul falsului material in inscrisuri oficiale. Aceasta cerinta decurge, insa, in mod indirect, din mentiunea pe care o face legea ca falsificarea inscrisului oficial este realizata de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu[13].

c) Urmarea imediata consta si in cazul acestei infractiuni, in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala protejata de lege, prin intocmirea efectiva a unui in­scris oficial fals. Aceasta urmare este realizata, cand inscrisul aparent real este semnat, stampilat, perfectat intocmai ca un inscris autentic.

d) Fiind vorba de un rezultat independent de actiune, este necesara stabilirea le­gaturii de cauzalitate intre actiune (inactiune) si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se poate savarsi infrac­tiunea de fals intelectual este intentia directa sau indirecta. Prin urmare, intentia exista atat in cazul savarsirii faptei prin actiune, cat si prin inactiune. In raport cu prevederile ultimului alineat al art. 19 C. pen., in art. 289 s-a facut mentiunea ca omisiunea cons­tituie element material al laturii obiective a infractiunii doar in masura in care a fost comisa "cu stiinta", deci numai cu intentie[14].

Fapta savarsita din culpa nu constituie infractiunea de fals intelectual. S-ar putea retine, eventual, infractiunea de neglijenta in serviciu, in masura in care sunt inde­plinite cerintele legale ale acesteia[15].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul intelectual realizat prin actiunea de atestare a unor fapte sau im­pre­jurari necorespunzatoare adevarului poate cunoaste formele imperfecte ale infrac tiunii, insa actele pregatitoare nu sunt incriminate.

Tentativa se pedepseste. Exista tentativa atunci cand executarea actiunii de falsi­ficare a inceput, dar a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul din cauze indepen­den­te de vointa faptuitorului, cum ar fi cazul in care, dupa redactarea inscrisului ofi­cial, dar cu prilejul semnarii sau parafarii acestuia, falsul este descoperit de o alta persoana.

Falsul intelectual prin omisiune nu se poate savarsi decat in forma consumata.

Consumarea infractiunii intervenite in momentul in care este finalizata intocmirea inscrisului oficial fals, fie prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, iar inscrisul este perfectat prin semnarea si aplicarea stampilei sau a sigiliului[16].

B. Modalitati. Infractiunea de fals intelectual cunoaste doua modalitati normative, corespunzatoare incriminarii alin. (1) al art. 289 C. pen.: modalita­tea atestarii unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului si modalitatea omisiunii de a in­se­ra unele date sau imprejurari. Infractiunea se poate prezenta intr-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Falsul intelectual se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani. Limitele pedepsei sunt identice cu cele ale falsului material in inscrisuri oficiale savarsit de un functionar ori alt salariat in exercitiul atributiilor de serviciu, potrivit art. 288 alin. (2) C. pen.