|
|
|
Desfasurarea perchezitiei domiciliare
Prima etapa in efectuarea perchezitiei domiciliare o reprezinta deplasarea echipei la locul ce urmeaza a fi perchezitionat. Nu exista retete general-valabile in privinta modului de deplasare, acesta fiind stabilit in functie de mediul rural sau urban in care se afla locuinta, amplasarea acesteia fata de constructiile invecinate si relatiile in care invinuitul/inculpatul se afla cu vecinii, particularitatile psihologice ale perchezitionatului, numarul participantilor la perchezitie etc.
Deplasarea trebuie facuta astfel incat sa nu deconspire perchezitia si sa alerteze pe invinuit/inculpat, care ar putea sa dispara, sa indeparteze sau sa distruga obiectele sau inscrisurile care prezinta interes pentru cauza. Daca martorii asistenti nu pot fi procurati la sau in apropierea locului in care se face perchezitia, deplasarea se va face alaturi de persoanele care au acceptat sa aiba aceasta calitate in timpul activitatilor pregatitoare desfasurate de organul judiciar.
Mijloacele de transport cu care se deplaseaza membrii echipei vor fi oprite la distanta suficient de mare de locul perchezitiei sau in spatii special destinate parcarii, astfel incat sa nu ataga atentia sau sa ofere camp de vedere celor la care urmeaza sa se faca perchezitia. In sate, comune sau alte asezari rurale, masina va fi, de regula, oprita in fata unor institutii publice, restaurante, magazine etc., iar apropierea de locul perchezitiei se va face pe jos, evitandu-se mersul in grup.
Dupa ajungerea la locul perchezitiei se iau masuri imediate de asigurare si paza a cailor de acces si de parasire a acestui loc, precum si a perimetrului din apropiere, pentru a preveni fuga invinuitului/inculpatului, ori pentru a identifica suprafetele de teren in care au fost ascunse bunurile, valorile cautate. Daca locuinta se afla intr-un bloc prevazut cu lift, acesta va fi blocat la un etaj superior sau inferior, iar in eventualitatea in care apartamentul este situat la ultimul nivel, se vor asigura terasa, uscatoriile si spalatoriile de folosinta comuna, precum si casa liftului. Totodata se va interzice apropierea persoanelor straine de elementele de constructie (balustrade, scari, usi de la uscatorii, tocurile luminatoarelor etc.) dispuse in vecinatatea locuintei.
Patrunderea in locuinta este considerat momentul de debut al perchezitiei domiciliare si se face in functie de particularitatile fiecarui caz. Modalitatile de patrundere se stabilesc in cadrul activitatilor pregatitoare efectuate la sediul organului judiciar, avandu-se in vedere prezenta sau absenta invinuitului/inculpatului la locul perchezitiei, numarul persoanelor aflate in acest loc, atitudinea cooperanta sau ostila a celui in cauza etc.
In munca practica a organelor judiciare pot fi intalnite urmatoarele situatii:
a. La locuinta ce urmeaza a fi perchezitionata, nu se afla nicio persoana. In acest caz, se vor sigila caile de acces si se va aduce, atunci cand este posibil, pe invinuit/inculpat, un membru de familie sau sau alt reprezentant al acestuia ori se va proceda la patrunderea fortata in prezenta unui vecin cu capacitate de exercitiu, administratorului sau presedintelui Asociatiei de proprietari ori a unui reprezentant al primariei.
b. Invinuitul/inculpatul nu se afla la domiciliu, dar locuinta e folosita in comun de mai multe familii sau persoane. In aceasta situatie, patrunderea se face in prezenta persoanelor aflate in locul respectiv.
c. Invinuitul/inculpatul se afla la domiciliu, dar refuza sa deschida usa. Intr-o astfel de situatie, organul judiciar isi prezinta calitatea pe care o are si-i va atrage atentia ca va trece la fortarea usii. Patrunderea fortata trebiue sa se faca numai in prezenta martorilor asistenti, imediat ce se constata refuzul de a deschide, pentru a-l impiedica pe invinuit/inculpat sa distruga, sa scape de obiectele care intereseaza cauza, ori sa fuga de la domiciliu. Dreptul la patrunderea fortata este pe deplin legitim, deoarece asigura efectuarea unui act procedural indispensabil pentru solutionarea cauzei.
Daca din datele care se detin rezulta ca persoana perchezitionata este periculoasa si va reactiona violent asupra membrilor echipei, se procedeaza de indata la patrunderea fortata, cu luarea masurilor care se impun pentru preintampinarea eventualelor acte de agresiune ale acesteia.
Atunci cand perchezitionatul raspunde cu intarziere, se trece, de asemenea, la intrarea fortata, pentru a nu-i da posibilitatea sa ascunda sau sa indeparteze bunurile, valorile, inscrisurile care constituie probe materiale in dovedirea vinovatiei sale.
d. In caz de infractiune flagranta, patrunderea fortata reprezinta modalitatea cel mai des folosita, intrucat este de natura sa intrerupa imediat derularea actiunilor ilicite si prevenirea producerii de noi victime omenesti ori pagube materiale.
Imediat dupa patrundere, organul judiciar are obligatia de a se legitima si de prezenta, daca este cazul, autorizatia de efectuare a perchezitiei eliberata de judecator. Aceasta obligatie decurge din reglementarile statuate de Codul de procedura penala si are menirea de a-l atentiona pe cel in cauza ca activitatea se desfasoara de catre o autoritate a statului legal investita si de a se supune solicitarilor care i se adreseaza.
Din punct de vedere tactic, dupa patrunderea in locuinta se procedeaza la perchezitia corporala sumara si legitimarea persoanelor prezente. Masura are drept scop descoperirea obiectelor cautate, precum si a unor arme, instrumente etc., care ar putea fi folosite la agresarea organului judiciar. Va fi perchezitionat mai intai invinuitul/inculpatul si apoi celelalte persoane, mai ales daca sunt cunoscute cu antecedente penale sau ca facand parte din anturajul si preocuparile infractionale ale acestora.
De la caz la caz, vor fi perchezitionate si alte persoane necunoscute, dupa care toti cei prezenti in locuinta vor fi dati in supravegherea unuia sau mai multor membri ai echipei. Cei gasiti la locul perchezitiei vor fi stransi intr-o singura incapere, atragandu-li-se atentia ca nu au voie sa paraseasca incaperea, sa comunice intre ele sau la telefon, decat cu acordul organului judiciar. Fac exceptie batranii, bolnavii care nu se pot deplasa si copiii mici. Persoanele care patrund dupa inceperea perchezitiei vor fi legitimate si intrebate despre scopul vizitei, iar daca este cazul vor fi perchezitionate, interzicandu-li-se sa paraseasca locuinta pana la terminarea activitatii. Aceasta masura nu se ia fata de persoanele care vin la domiciliul perchezitionatului in virtutea unor atributii de serviciu: factori postali, angajati ai serviciilor de telefonie publica sau internet etc. daca din datele existente la dosar rezulta ca nu ar fi implicate in savarsirea infractiunii.
In continuare, celui perchezitionat i se cere sa predea obiectele care intereseaza cauza, alte bunuri sau valori detinute contar legii, precum si cheile de la incaperile/dependintelor locuintei, obiectele de mobilier, punandu-i-se in vedere ca in cazul refuzului se va recurge la deschiderea sau patrunderea in forta. Cu acest prilej, invinuitul/inculpatul va fi intrebat despre spatiile pe care le detine sau le foloseste in exclusivitate ori in comun cu alte persoane, verificandu-se corespondenta dintre raspunsurile primite si autorizatia data de judecator.
Paralel cu aceste masuri, membrii echipei vor lua si alte masuri care sa previna incercarile de semnalizare sau comunicare cu exteriorul, precum si distrugerea, ascunderea sau indepartarea obiectelor cautate. In acest sens, seful echipei impreuna cu invinuitul/inculpatul si martorii asistenti vor parcurge si vor observa locul perchezitionat, cercetand cu atentie ferestrele, obiectele aflate in fata lor, pozitia draperiilor, sursele de avertizare optica plasate la nivelul geamurilor, wc-urile, scrumierele, cosurile de gunoi, instalatiile de gatit, recipientele pentru prepararea sau pastrarea hranei si orice alte locuri si obiecte care pot fi folosite pentru ascunderea ori distrugerea obiectelor cautate. Se vor retine si se vor nota, cu acest prilej, mesajele aflate pe monitorul calculatorului, cele transcrise sau receptionate cu ajutorul telefoanelor mobile si orice alte informatii aflate la vedere pe aparatura electronica din locul perchezitionat.
Parcurgerea si observarea rapida a locului perchezitionat, ofera organului judiciar posibilitatea de a-si forma o imagine completa asupra intinderii si structurii acestui loc, de a definitiva procesele de cautare si de a repartiza sarcinile care revin fiecarui membru al echipei.
Odata terminata aceasta activitate, seful echipei va descuia toate incaperile, obiectele de mobilier si-l va intreba pe cel perchezitionat daca detine si alte chei ori carduri electronice care pot fi folosite la deschiderea acestora.
Dupa luarea acestor masuri, organul judiciar in prezenta perchezitionatului si a martorilor asistenti, va recurge la verificarea sistematica si minutioasa a ficarei incaperi ori suprafete de teren, respectand ordinea si directia indicate de seful echipei. Asa cum s-a aratat, cautarea debuteaza de la intrare si continua de-a lungul peretilor, in sensul acelor de ceasornic sau invers. In functie de natura caracteristicilor obiectelor care intereseaza cauza si posibilitatile de ascundere pe care le ofera locul perchezitionat, cautarea se poate face si la intalnire, cand o parte a membrilor echipei porneste de la dreapta la stanga, iar alta parte de la stanga la dreapta intalnindu-se in centrul incarerii; in paralel, cand numarul incaperilor este mare iar cautarea se face concomitent in fiecare dintre acestea; sau succesiv, cand cautarile se fac in mod repetat de membrii echipei.
In timpul perchezitiei vor fi ridicate doar obiectele si inscrisurile care au legatura cu cauza ori a caror circulatie si detinere este interzisa prin lege. Acestea se prezinta persoanei de la care sunt ridicate, celorlalte persoane care asista la perchezitie, pentru a fi recunoscute si insemnate spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza astfel incat sa se asigure aspectul initial si valoarea lor ca mijloace de proba.
Daca prin natura lor obiectele nu pot fi etichetate, sigilate sau insemnate se procedeaza la inchiderea sau impachetarea lor pe cat posibil laolalta, dupa care ambalajele ori incaperile in care au fost introduse se sigileaza.
Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare persoanei la care se afla sau unei custode.[1]
Obiectele si inscrisurile ridicate se pastreaza la dosar atunci cand acest lucru este posibil sau in alt mod, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Cele care din diferite motive nu pot fi ridicate, sau atasate la dosar, se fotografiaza iar plansa fotografica se ataseaza la dosar. La inregistrarea imaginilor fotografice se vor respecta regulile de fotografiere ale obiectelor principale si cele de detalii. Pana la pronuntarea unei hotarari definitive, obiectele se pastreaza de organul de urmarire penala ce instrumenteaza cauza sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul.[2]
Daca in cursul perchezitiei se ridica obiecte si inscrisuri despre care se stabileste ulterior ca nu au legatura cu cauza, acestea vor fi restituite persoanei careia ii apartin, incheindu-se in acest sens un proces-verbal de predare-primire. Nu se restituie obiectele supuse confiscarii, precum si cele care sunt produsul altor activitati ilicite ale perchezitionatului.
Obiectele mijloace de proba care nu sunt supuse confiscarii pot fi restituite persoanei careia ii apartin chiar inainte de pronuntarea unei hotararii definitive cu conditia ca aceasta masura sa nu dauneze aflarii adevarului. Organul judiciar ii pune in vedere persoanei careia ii sunt restituite obiectele, ca are obligatia de a le pastra pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Anumite categorii de obiecte care constituie mijloace de proba, daca nu este cazul sa fie restituite, se conserva sau se valorifica in raport cu natura sau destinatia lor. Astfel, bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice imediat. Metalele sau pietrele pretioase, obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta, in termen de 48 de ore. Tot in 48 de ore se predau institutiilor de specialitate, titlurile de valoare. Daca ultimele 2 categorii de obiecte sunt absolut necesare pentru efectuarea unor cercetari in cursul urmaririi penale, depunerea lor se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procurer, dupa terminarea urmaririi penale.
Perchezitia domiciliara se impune a fi efectuata chiar si in situatia in care, inca de la inceput, invinuitul/inculpatul preda la cererea organului judiciar obiectele care intereseaza cauza. Aceasta regula se impune a fi respectata cu atat mai mult, cu cat atitudinea binevoitoare, cooperanta a invinuitului/inculpaltului poate masca existenta altor bunuri, valori care intereseaza cauza sau care sunt produsele altor infractiuni.
