|
|
|
Capitularea
1. Continutul legal
In art. 338 alin. (1) este incriminata fapta comandantului care preda inamicului fortele armate pe care le comanda, lasa in mainile dusmanului, distruge sau aduce in stare de neintrebuintare mijloacele de lupta sau alte mijloace necesare pentru purtarea razboiului, fara ca faptele sale sa fi fost determinate de conditiile de lupta.
In alin. (2) al art. 338 este incriminata tentativa la faptele comandantului, aratate in alin. (1).
Capitularea, intr-o acceptiune mai generala, inseamna acea actiune prin care una din partile beligerante se recunoaste invinsa si accepta conditiile celeilalte parti, determinand prin aceasta incetarea actiunilor militare. O asemenea actiune poate avea loc ca urmare a conditiilor de lupta, cand acestea apar la un moment dat si pot fi defavorabile sau chiar dezastruoase pentru una din partile beligerante. Dar capitularea poate interveni si fara a fi influentata direct sau nemijlocit de conditiile de lupta. O astfel de ipoteza este avuta in vedere in dispozitiile art. 338 C. pen., care incri mineaza fapta de predare, de catre un comandant, in mainile inamicului, a fortelor armate pe care le comanda, fara ca fapta sa sa fi fost determinata de conditiile de lupta.
Orice comandant aflat intr-o situatie grea de lupta are datoria sa foloseasca cat mai bine mijloacele de lupta, sa dea dovada de initiativa si spirit de organizare, sa insufle curaj si incredere celor ce se gasesc sub comanda sa, sa faca totul pentru obtinerea victoriei, neezitand de a-si jertfi chiar viata daca interesele apararii patriei o cer.
Aceasta fapta prezinta o gravitate deosebita, deoarece duce la compromiterea actiunilor de lupta, la pierderea potentialului tehnic si uman al fortelor militare comandate, la slabirea capacitatii de lupta a tarii.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il formeaza relatiile sociale referitoare la capacitatea de lupta a fortelor armate, relatii a caror normala existenta si dezvoltare este asigurata printr-o comportare patriotica si plina de curaj si devotament din partea comandantilor carora li s-a incredintat soarta fortelor armate si mijloacele de lupta in timpul razboiului.
b) Obiectul material il constituie, dupa caz, fortele militare sau mijloacele necesare ducerii luptei ori toate acestea impreuna.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ este militarul cu functie de comandant al unei formatiuni care are caracterul de "forta militara", adica functioneaza in timp de razboi ca o forta de opunere si de neutralizare a inamicului.
Subiectul activ este deci calificat nu numai prin calitatea de militar, dar si prin calitatea de comandant al unei forte militare[1].
Fiind o infractiune cu subiect activ unic, aceasta este susceptibila de a fi savarsita in participatie numai sub forma instigarii sau complicitatii. Capitularea nu poate fi savarsita sub forma de coautorat, chiar daca mai multi comandanti se inteleg sa capituleze deodata. Fapta lor nu va constitui coautorat, ci fiecare va raspunde pentru o infractiune proprie.
b) Subiectul pasiv generic al infractiunii este statul, ca titular al valorii sociale fundamentale (capacitatea de aparare), iar in calitate de subiect pasiv special apare unitatea militara din care fac parte fortele sau mijloacele de lupta predate inamicului.
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva a) Infractiunea de capitulare se realizeaza sub aspectul elementului material printr-o actiune constand fie in "predarea" fortelor armate de un comandant catre inamic, fie in "lasarea" in mainile acestuia a mijloacelor de lupta sau oricaror mijloace necesare purtarii razboiului, fie in "distrugerea" sau "aducerea in stare de neintrebuintare" a mijloacelor necesare desfasurarii luptelor cu dusmanul.
Nu sunt excluse insa ca modalitate de realizare a elementului material nici actele omisive (de exemplu nedistrugerea armamentului propriu cand trupa paraseste campul de lupta etc.).
Capitularea presupune fie o predare in mainile inamicului a potentialului uman, fie lasarea in posesia acestuia a mijloacelor de lupta, pentru existenta infractiunii fiind suficienta savarsirea uneia din actiunile alternative descrise in norma de incriminare.
O cerinta esentiala pentru existenta infractiunii este aceea ca actiunile comandantului sa fie savarsite pe campul de lupta. Daca fapta s-ar savarsi in afara campului de lupta, ea ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de tradare prin ajutarea inamicului (art. 156 C. pen.)[2].
O a doua cerinta esentiala este legata de comportamentul comandantului care nu trebuie sa fi fost determinat de conditiile de lupta.
b) Urmarea imediata a infractiunii consta in crearea unei stari de pericol pentru capacitatea de aparare a fortelor armate si pentru sustinerea luptei impotriva dusmanului.
c) Legatura de cauzalitate dintre actiunea faptuitorului si urmarea imediata rezulta din insasi savarsirea faptei.
B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie o constituie numai intentia directa sau indirecta; subiectul are reprezentarea ca prin actiunea sa pune la dispozitia inamicului fortele armate si mijloacele de lupta ori distruge mijloacele necesare purtarii razboiului si urmareste producerea acestui rezultat ori accepta posibilitatea producerii lui.
Mobilul sau scopul care au stat la baza savarsirii infractiunii de capitulare nu prezinta relevanta juridica decat pentru individualizarea sanctiunii.
Aceasta infractiune nu se poate comite din culpa[3].
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Actele pregatitoare, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Tentativa se pedepseste. Infractiunea se consuma in momentul savarsirii vreuneia din actiunile incriminate si crearii starii de pericol pentru capacitatea de aparare a tarii.
B. Modalitati. Fapta de capitulare se poate realiza in oricare din modalitatile normative descrise in continutul normei de incriminare, corespunzatoare celor patru actiuni care constituie elementul material al infractiunii.
Prin savarsirea oricareia dintre actiunile incriminate sub forma acestor modalitati normative sau a tuturor deodata se realizeaza continutul unei infractiuni unice.
Fiecareia dintre modalitatile normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.
C. Sanctiuni. Infractiunea de capitulare este sanctionata alternativ cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se sanctioneaza potrivit regulilor stabilite in art. 20 si 21 C. pen.
