|
INSTAURAREA 'DEMOCRATIEI POPULARE' IN DIFERITE STATE ALE LUMII
Inceputul razboiului rece a insemnat sfarsitul iluziilor oamenilor politici democrati din tarile eliberate de Armata Rosie de a se instaura un regim democratic dupa incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale. Stalin ajunge la concluzia ca 'a sosit momentul sa abandoneze orice retorica linistitoare privind 'fronturile populare si coalitiile nationale'(1; 45) ce-au functionat atata timp cat i-au adus un spor de imagine in perioada cand dorea sa dovedeasca partenerilor sai apuseni ca URSS este straina de 'exportul de revolutie'.
Pentru Moscova angajamentul anglo-americanilor de a sprijini fortele anticomuniste din Grecia si apoi decizia de refacere economica a intregii Europe prin planul Marshall erau semne clare ca trecuse timpul intelegerii cu fostii aliati burghezi si 'caile nationale spre socialism trebuiau definitiv parasite' (1; 45)
Modelul impus Europei rasaritene si de sud-est a constat intr-o extrem de violenta distrugere, sociala, economica si politica a vechii oranduiri 'burgheze', eliminarea tuturor dusmanilor potentiali sau reali si completa inregimentare a culturii. In zona sa de ocupatie diplomatii si militarii sovietici au instaurat guverne total aservite Moscovei. Cucerirea puterii de catre comunisti - principalele instrumente de presiune si control ale Moscovei in sfera sa de influenta - s-a facut cu anumite particularitati de la o tara la alta.
In IUGOSLAVIA partizanii
condusi de Tito au iesit din razboiul impotriva Germaniei cu un
prestigiu imens in societate. Astfel in alegerile din noiembrie 1945 Frontul
national a lui Tito a obtinut 96% din sufragii. Adunarea
Constituanta s-a reunit
In ALBANIA, comunistii
s-au folosit cu multa abilitate de infrangerile catastrofale suferite de
fortele naziste in Balcani si la 23-24 octombrie 1944
In toate celelalte tari ale Europei de Est trecerea la o democratie populara s-a facut pe etape si sub presiunea sovieticilor. Intr-o prima faza 'partidele comuniste, inca slabe, au trebuit sa accepte sa colaboreze cu celelalte partide si miscari politice a caror influenta diferea de la tara la tara dar care era puternica in Cehoslovacia si Ungaria unde transformarea regimului a fost mai dificila si a avut loc mai tarziu.
In UNGARIA s-a constituit, in
decembrie 1944 Frontul National Ungar al independentei in care
alaturi de comunisti, au intrat social-democratii,
taranistii, micii gospodari si altii care au
organizat alegeri. La 21 decembrie 1944
In POLONIA, inca din
decembrie 1944, activa un guvern democrat-popular adus de tancurile sovietice
dar care nu era recunoscut de puterile occidentale. In iunie
In CEHOSLOVACIA guvernul cu
care s-a intors presedintele Edward Benis in luna mai 1945, fusese modelat
In ROMANIA, coalitia
fortelor politice care au rasturnat regimul maresalului Ion
Antonescu n-a putut sa supravietuiasca mai mult de cateva luni
de zile. In octombrie s-a creat Frontul National Democrat o
trambulina de pe care comunistii vor prelua puterea cu ajutorul
Moscovei. Dupa scenariile care au functionat si in alte
tari de sub tutela Moscovei la sfarsitul lunii februarie comunistii
au trecut la asaltul asupra puterii organizand violente manifestatii de
strada. Lovitura impotriva guvernului N. Radescu a fost dirijata
de A.I. Vasinski care a sosit, pe 27 februarie, pe neasteptate
In BULGARIA a doua zi,
dupa patrunderea Armatei Rosii, a avut loc o
'insurectie' cu un caracter comunist. In urma acestor evenimente
s-a format un cabinet in care alaturi de comunisti au intrat si
membri ai altor formatiuni politice. Pentru a-si consolida
pozitiile in vederea instaurarii unui regim totalitarist stalinist,
comunistii s-au grabit sa organizeze alegeri (18 noiembrie 1945)
pe care le-au castigat. Dupa aceea a urmat un lung sir de activitati
initiate de P.C.B. menite a da substanta regimului instituit. La
8 septembrie in urma unui referendum, a fost abolita monarhia si
Bulgaria proclamata Republica populara. La 22 noiembrie 1946,
dupa alte 'alegeri' se formeaza un cabinet condus de un
vechi cominternist Gheorghi Dimitrov iar la 4 decembrie
In CHINA pe fondul luptei impotriva ocupantului japonez se declanseaza conflictul dintre partidul comunist si partidul national datorita diferentelor esentiale in strategia elaborata de cele doua partide privind evolutia Chinei dupa eliberare. Acordurile dintre conducatorii celor doua mari forte politice din octombrie 1945, Mao si Chiang n-au condus la aparitia unui guvern central cum ar fi dorit atat SUA cat si URSS, au fost doar un paravan si o amanare a marii confruntari ce avea sa sfasie China cativa ani, dupa aceasta data. Problema razboiului civil a fost discutata in decembrie 1945 si in Conferinta ministrilor de externe ai SUA, URSS si Marii Britanii. S-a decis retragerea trupelor sovietice si americane din China pana in primavara anului 1946 pentru a se putea unifica tara. La 10 ianuarie 1946 cei doi lideri Mao si Jiang Jieshi au dat publicitatii un ordin de incetare a luptalor. Insa ambele tabere se pregateau de razboi fiind practic fiecare sprijinite de URSS si respectiv SUA.
Astfel in iulie s-a declansat al treilea razboi civil in China. In vara anului 1947 fortele armate ale comunistilor au declansat o ofensiva strategica. Au eliberat rand pe rand Manciuria (inceputul 1948) si au ocupat Beijingul si Tianjinul. Pana in vara anului 1949 comunistii controlau cea mai mare parte a Chinei.
La 21 septembrie 1949 Mao
Zhedong a convocat,
Nu numai China, ci si
Asia de Est si de Sud-Est in totalitatea ei aveau sa iasa
complet transformate din cel de-al doilea razboi mondial. In Indonezia
revolta comunistilor a fost innecata in sange. Liderul Partidului Nationalist
Indonezian dr. Ahmed Sukarno a proclamat la 17 august independenta
Republicii care va fi ulterior recunoscuta si de Olanda sub presiunea
SUA si a URSS. Comunizarea Vietnamului a fost un proces lung si
extrem de complex care se va incadra in tiparele confruntarilor din
perioada razboiului rece. Situatia din Coreea a fost la fel de
complexa. In Coreea paralela
Transformarile social-economice au fost creionate in tarile 'de democratie populara in programele 'Fronturilor' sau coalitiilor impuse sau inspirate de Moscova. Unicul principiu de legitimizare a partidelor comuniste din blocul sovietic a fost atasamentul fata de Uniunea Sovietica si predispozitia de a indeplini fara sovaire ordinele lui Stalin. El investise partidele comuniste din Europa de Rasarit cu putere si datorita lui acestea isi castigasera pozitiile conducatoare. Nu erau permise initiative si masuri proprii. Incercarea lui Tito de a face acest lucru a determinat o reactie violenta a lui Stalin. Din acel moment nationalismul a fost definit ca opus loialitatii fata de Uniunea Sovietica si fata de liderul ei diagnosticat ca o tradare a principiilor sacre ale marxist-leninismului.
Conflictul cu Iugoslavia si excomunicarea lui Tito din Cominform, in iunie 1948, au dat semnalul unor epurari dramatice in randul partidelor comuniste din Europa de Rasarit. Mecanismul epurarii, tehnica de baza a demonologiei staliniste a fost echivalentul modern al vanatorii de vrajitoare in Evul Mediu. Procesul a inceput 'moale' in Polonia unde liderul comunist Wladislaw Gomulka a fost acuzat in cadrul unei plenare a partidului 'de multiple devieri nationaliste si dreptiste' (5; 196) si inlaturat de la conducere. Va fi reabilitat in 1956. Opozantii lui Gottwald in Cehoslovacia ai lui Dej in Romania, ai lui M. Rokosi in Ungaria sau ai lui Dimitrov in Bulgaria, au fost judecati ca sionisti, spioni ai imperialismului si condamnati la moarte sau inchisoare pe viata. Au fost lichidati Lucretiu Patrarceanu (Romania), Rajk (Ungaria) Kostov (Bulgaria) si altii.
In domeniul economic
comunistii au promovat o politica de nationalizari si
industrializare fortata creindu-se multe ramuri noi: constructia
de nave (Polonia), industria chimica (Romania)etc. In agricultura, in
In scopul tinerii sub control a economiilor tarilor satelizate din ordinul lui Stalin s-a infiintat, in ianuarie 1949, Consiliul Economic Reciproc (CAER). Ca membri fondatori au fost Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria si URSS. Ulterior au devenit membrii Albania (aprilie 1949), RD Germana (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) si Vietnamul (1978).
Din ansamblul evolutiilor politice sociale si economice din tarile satelite Moscovei se poate trage concluzia ca procesul de bolsevizare a acestora a fost incheiat in primii ani ai deceniului sase. Inainte de moartea lui Stalin partidele comuniste guvernau dictatorial si cu exceptia partidului comunist iugoslav toate erau total supuse Moscovei.