|
|
|
Eschil
Eschil (525 i.Hr.-456 i.Hr.)s-a nascut la Elefsina in anul 525 i.e.n. Tatal sau se numea Ephorion si era descendent dintr-o familie nobila si instarita.
A participat la Batalia de la Marathon (490 i.Hr.) si Salamina (480 i.Hr.) impotriva persilor, unde a dat dovada de curaj si devotament. Este supranumit 'parintele tragediei universale'. Tragediile lui Eschil prezinta conflicte puternice, bazate pe subiecte simple si concentrate, realizate intr-un ton grav, iar eroii se afla in lupta cu destinul, manifestat prin intermediul zeilor. Eschil a considerat drama (tragedia) un instrument de propaganda nationala, o modalitate capabila sa trezeasca spectatorilor sentimente de care el insusi era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtutii, supunerea fata de zei. Eschil a introdus al doilea actor si a restrans partea lirica in favoarea celei dramatice.
A scris peste 90 de piese din care s-au pastrat doar 7:
trilogia "Orestia" care cuprinde "Agamemnon", 'Choeforele' (Choeforoi) si 'Eumenidele' (Eumenides),
'Cei 7 contra Tebei' (Hepta epi Thebas),
'Prometeu incatusat' (Prometheus desmotes),
'Persii' (Persai).
Eschil a murit in anul 455 i.Hr. la Gela (Sudul Siciliei).
Persii
PERSOANELE TRAGEDIEI
(in ordinea intrarii in scena)
CORIFEUL
CORUL , alcatuit din batrani din Susa
REGINA, vaduva regelui Darius si mama lui Xerxes.
VESTITORUL
UMBRA LUI DARIUS
XERXES, regele persilor.
Locul desfasurarii este capital persona Susa in sec. 480.
Regele Xerxes paraseste impreuna cu persii, Ecbatana si Susa si meterezele vechi ale Kissiei pornind la lupta sip e apa si pe uscat.
Actiunea revine la sediul sfatului regesc.
Corifeul reda actiunea prezentului; locurile unde persii impreuna cu Xerxes au plecat..
Apoi se vorbeste despre un posibil esec al luptei care s-ar putea termina cu o tragedie a Persiei.
Regina isi arata frica si nelinistea ca fiului ei sa nu fi patit ceva rau. Aceasta pune diferite intrebari despre locul unde se or lupta persii si despre armata pe care o vor infrunta.
Isi face apritia crainicul care le da acestora o veste cutremuratoare. Persii au fost invinsi. Corul pune intrebari despre cum a pierit armata persana si jeleste pe cei care au murit.Crainicul le povesteste ca acestia au murit in ciocnirea navelor.Tot acesta o linisteste pe regina spunandu-i ca acesta nu este mort.
Aceasta se bucura insa doar pe jumatate. Crainicul explica moartea lui Dadakes, Tenagon, Lilaios, Arsames, Argestes, Arkteus, Adeues, Pharnuchos s.a.
Reginei i se face rusine de persi si ii pare rau de nenorocirea care s-a abatut asupra lor, amintindu-si totodata de visul care se indeplinise.
Corul este suparat pe faptul ca Xerxes i-a dus la prapad si jeleste in continuare persoanele pierdute in lupta.
Corifeul ii spune reginei sa se inchine lui Dareios si sa ii cheme umbra pe pamant.Si totodata sa duca sa se inchine si altor zei.
Apare umbra lui Dareios care se arata desdupra monumentului funerar. Acesta pune diferite intrebari despre ce sa intamplat. Raspunzandui-se la intrebari acesta ramane surprins ca fiul lui nu l-a ascultat. Povesteste toate sfaturile pe care i le-a dat. Dareios incheie prin a-I spune reginei sa-l astepte pe Xerxes in cele mai impodobite straie caci el se va intoarce.Sa aiba grija de el si sa-I aline suferintele pentru ca ce-l va astepta acasa nu va fi deloc usor de suportat.
Apare Xerxes intr-un car cu 4 roti si baldachin. Aici ne este prezentat felul cum acesta este imbracat (Vesmintele ii sunt sfasiate). Xerxes se intoarce acasa indurerat de moartea camarazilor sai si se gandeste la ceea ce-l va astepta acasa.
Corul il intampina pe acesta cu reprosuri. Xerxes le spune sa-i planga pe cei care au murit. Corul de batrani il intreaba ironic unde au murit: Pharandakes , Susas ,Delagon, Dotamas, Agdabatas, Psammis, Susikanes, si altii.
Acesta le spune cu parere de rau ca au murit in lupta si sa se obisnuiasca cu pierderea si durerea ce va ramane in amintirea lor.
Xerxes le spune ca nu au reusit sa salveze decat o tolba, adapostul sagetilor lui.
Xerxes le spune sa jeleasca, sa tipe , sa suspine pentru pierderea suferita.
Piesa se incheie prin tipetele de jale pentru cei care au murit , ale lui Xerxes si hotararea corului de a-I face alai cu suspinele lor tanguitoare pana la palat.
