|
|
|
A fost creat de regele caldeean Nabopalassar (626-605 a. Chr.) care, in alianta cu mezii, a distrus Imperiul asirian (614-612 a. Chr.). Astfel, sub o dinastie caldeeana, Babilonul redevenea, dupa un mileniu, prima putere a lumii orientale, disputandu-si cu Egiptul sait hegemonia asupra Syriei si Palestinei.
Din perspectiva istoriei Orientului Apropiat, suprematia Imperiului neobabilonian ne apare mai curand ca interregnul dintre asirieni si persi.
Opera lui Nabopalassar a fost continuata de fiul si succesorul sau, Nebuchadrezzar/Nabucodonosor II (605-562a. Chr.) a carui domnie nu a fost tulburata decat de intrigile faraonilor din dinastia saita in Palestina si revoltele succesive (598-587 a. Chr.) din Iudeea, care au luat sfarsit in cele din urma odata cu distrugerea Ierusalimului si a Templului (587 a. Chr.) si cu deportarea evreilor in Babilon. Sub Nabucodonosor II birocratia a fost reorganizata si repartizata in cateva mari "ministere". Nabucodonosor II a intreprins gigantice lucrari de infrumusetare in cele mai multe orase mesopotamiene, indeosebi la Babilon, care devine astfel veritabila metropola a lumii orientale. Din vremea acestor suverani caldeeni dateaza somptuosul Babilon descris de calatorii greci si care a fost descoperit de arheologii germani.
Suprematia babiloniana a fost insa de scurta durata, caci, odata cu regele persan Cyrus, o noua putere politica se ivise la Rasarit.
In aceasta alcatuire artificiala care era Imperiul neobabilonian, dincolo de fatada lui traditionalista, de consevatorismul atotputernicului cler al lui Marduk, aparusera, inca din sec. VII a. Chr., primele semne ale dezintegrarii vechilor structuri orientale, cel putin pe plan economic. Daca pana in epoca neobabiloniana palatul si templul avusesera un rol preponderent in economie, de acum inainte aceasta capata treptat caracterul unui capitalism ante litteram in care marile banci jucau un rol financiar privilegiat. In epoca neobabiloniana, in Babilon sunt atestate veritabile dinastii bancare, precum cea a familiei Egebi, de origine evreiasca, si a familiei Murasu.
Prin urmare, viata economica a Babilonului, impulsionata de remarcabila dezvoltare a comertului, privea spre viitor, in timp ce toate celelalte forme ale civilizatiei caldeene urmareau perpetuarea trecutului.
In cele din urma, prabusirea Imperiului neobabilonian a fost precipitata de veleitatile politice ale atotputernicului cler al lui Marduk. Dupa moartea lui Nabucodonosor II, au izbucnit o serie de conflicte intre diferite tagme sacerdotale care tindeau sa exercite o influenta dominanta in statul babilonian: preotilor lui Marduk li se opunea clerul zeului Sin si cel al lui Shamash. Dupa asasinarea unui rege copil, clerul lui Sin l-a impus pe tron pe Nabonide (556-539 a. Chr.), fiul unei preotese din Harran.
Ultimul rege al Babilonului a favorizat clerul lui Sin si cel al lui Shamash in detrimentul celui al lui Marduk. Nabonide s-a retras timp de opt ani intr-o oaza in Hedjaz, in timp ce fiul sau, Baltazar, domnea in Babilon. Nabonide a revenit in imperiul sau doar pentru a-si vedea armata zdrobita de Cyrus II, regele persilor, in 539 a. Chr., langa Sippar.
Preotii lui Marduk isi canta bucuria: "Pe zeii care isi parasisera templele, Cyrus i-a adus la locuintele lor,/ Furia a imblanzit-o, sufletului i-a adus pacea,/ Pe aceia a caror putere fusese rasturnata i-a readus la viata,/ Printre locuitorii din Babilonia domneste acum bucuria,/ Toti privesc bucurosi la noul rege!"
Caderea Babilonului, favorizata de tradarea clerului lui Marduk -care, ostil lui Nabonide, vedea in Cyrus salvatorul care-i va ingadui recastigarea privilegiilor- marcheaza prabusirea Imperiului neobabilonian si inceputul unei epoci de adevarata reinnoire. Cyrus II va intemeia un imperiu nou a carui organizare se baza, pentru intaia oara in lumea orientala, pe o conceptie universalista.
