|
|
|
Sinteza spirituala: crestinismul la daco-romani
Inca din primele ei etape, sinteza romaneasca cuprinde un aspect spiritual semnificativ: trecerea de la credinta in vechile divinitati la o noua religie, crestinsmul. Din pacate, pentru inceputul acestei treceri, izvoarele istorice sunt mai putin concludente.
Astfel, atat in Dacia, cat si in Moesia, ca de altfel in majoritatea provinciilor romane, obiectele paleocrestine din secolele II-III d.Hr. sunt rare. Inca numeroase sunt monumentele pagane. Explicatia este simpla: pentru a evita persecutiile puse la cale de autoritatile imperiale, crestinii din perioada respectiva isi manifesta credinta cu precautie.
Vreme indelungata, ei apeleaza la simboluri din mitologia greco-romana. Intre acestea, delfinul, care "transporta mortii in insulele fericite" si "preinchipuie pe Iisus Hristos", Cel ce "duce spre limanul mantuirii corabia Sa" (Biserica Crestina); tridentul, care strapunge delfinul si, asemenea crucii mai tarziu, este "instrumentul mantuirii credinicosilor"; vita de vie, care prin incrucisarea vrejurilor indica o cruce florala; paunul, care pentru primii crestini devine simbolul invierii trupurilor. Asemenea simboluri, datate in veacul al III-lea al erei crestine, apar pe un coronament de altar funerar de la Potaissa si pe alte monumente asemanatoare semnalate la Apulum si Micia. Descoperite in preajma castrelor, aceste vestijii ilustreaza contributia soldatilor la raspandirea crestinismului in Dacia romana. Cat priveste rolul colonistilor si al negustorilor din orasele pontice in prozelitismul crestin, acesta este confirmat de alte obiecte specifice, opaite, mai ales existente la Tomis.
O perioada favorabila propagarii monoteismului crestin in provinciile romane din spatiul carpato-danubian coincide cu domnia imparatului Severus Alexander (222-235), un spirit sincretist si tolerant. Unii crestini isi fac publica apartenenta la noua religie, asa cum dovedeste, printre altele, o inscriptie funerara provenita tot de la Tomis. Potrivit acestei inscriptii,m in cadrul diferitelor familii unii membri raman pagani, iar altii devin crestini.
Concomitent, in nordul Daciei romane apar obiecte paleocrestine cu imagini s texte tot mai sugestive. Astfel, o gema de la Potaissa prezinta scena cu Bunul Pastor, care il simbolizeaza pe Iisus. Acelasi obiect este prevazut cu acrostihul "IXOYC" insemnand in limba greasa peste, care atesta inlocuirea, in simbolistica crestina, a delfinului.
Urmeaza o lunga perioada de reprimare a crestinilor. Initiata de imparatul Decius, ea atinge punctul colminant in timpul domniei lui Diocletianus. Dupa ce acesta organizeaza in anul 284 o noua provinice, Scythia Minor, cu capitala la Tomis, crestinii din zona pontica sunt din nou persecutati. Mai mult, prin edictele din anii 303-304, imparatul condamna la munca silnica sau la moarte mai multi misionari. Se pastreza inscriptii cu martiri de la Axiopolis (Cernavoda), Halmyris (Murighiol), Naviodumum (Isaccea) s din alte locuri. In anul 313 imparatii Constantin cel Mare si Licinus acorda libertate de cult crestinismului, dar accepta, pe mai departe, practicile pagane. Astfel se explica de ce in continuare sunt martirizati alti patru misionari amintiti in inscriptia de pe monumentul funerar descoperit la Niculitel (jud. Tulcea). Cateva decenii mai tarziu, pe valea Buzaului, este martirizat Sava Gotul.
Interzicerea cultelor pagane, in vremea imparatului Theodosius (379-395), este urmata de organizarea Bisericii Crestine, la Dunarea de Jos. Episcopii de la Tomis se remarca pe plan local si universal. Cel mai cunoscut este Teotim I de origine "scit", deci localnic, din Scythia Minor. Scriitor de limba greaca, "abil dialectician si prieten devotat al lui Ioan Gura de Aur", arhiepiscop apoteozat la Constantinopol, Teotim I apara opera lui Origene, propaga crestinismul printre goti si huni, ultimii supranumindu-l Zeul Romanilor.
Tot in secolul al IV-lea este atestata basilica de la Slaveni (jud. Olt). Noul loc de cult, specific crestinismului, biserica, poarta un nume provenit dintr-un termen latinesc. Aceeasi sorginte o au si alti termeni de baza ai noii religii: altar (altarium), a boteza ( baptizare), cruce (crux, crucem) , duminica (Dies/Dominica), inger (angelus), Pasti (Paschae), scriptura (scriptura) s.a.
Noua organizare bisericeasca se extinde in secolele al V-lea si al VI-lea, la Sucidava, la Drobeta-Theodora si in alte centre nord-dunarene.
