Principatul independent al Ardealului

Principatul independent al Ardealului

In 1526 armata turceasca a invins armata regelui maghiar in batalia de la Mohács. Tanarul rege maghiar, Ludovic al II-lea, a murit si tara a ramas fara rege. In deceniile urmatoare turcii au ocupat partea centrala a Ungariei; (Buda in 1541). Principatul independent care a luat fiinta in Ardeal, a fost urmasul de drept si de fapt al regatului ungar scindat in trei parti.

Aceasta a fost epoca Reformei; in Ardeal au domnit principi protestanti, care au dus o politica dibace, in urma careia Ardealul a beneficiat de o independenta relativa. Pentru prima oara in Europa ─ si in lume ─ la 1568, s-a declarat si a fost codificata la dieta din Turda libertatea confesionala. Principatul Transilvaniei a avut parlament propriu, turcii nu s-au amestecat in treburile sale interne. Platea dari turcilor, era expus haraciului, invaziilor turcesti si tataresti, dar sub aspect administrativ, Ardealul n-a devenit niciodata parte a imperiului otoman.

Formarea Principatului Transilvaniei independent a atras dupa sine mari transformari in intregul Ardeal. N-au mai stat la dispozitie sursele materiale si de forta ale regilor maghiari, astfel cele trei natiuni trebuiau sa-si asume o mai mare contributie in administrarea si sustinerea statului.

In Ardeal Reforma a inceput printre sasi, care au trecut la religia luterana. Printre unguri si-au gasit adepti invataturile lui Calvin si la mijlocul secolului XVI-lea, fiul unui cizmar clujean, Dávid Ferenc a pus bazele religiei unitariene, dictonul careia, "unul singur este Dumnezeu" a propovaduit eliberarea de dogmele nascute mai tarziu si reintoarcerea la textul original al Bibliei, la litera si spiritul Sfintei Scripturi.

Judele Brasovului, Johannes Honterus si tipograful Johann Benckner raspandesc noul crez si printre romani, in spiritul caruia, pentru luminarea romanilor, scot de sub teasc carti religioase in limba romana. Pe cheltuiala capitanului de Deva, Geszti Ferenc apar din Vechiul Testament primele doua din cele cinci carti ale lui Moise, sub titlul de Palia de la Orastie (1580 - 82). Calugarul grec Coresi, in timpul activitatii sale de la Brasov a scos aproximativ 35 de carti in limba romana si vechea slava bisericeasca, in mare parte cu ajutor material sasesc si maghiar. Aceste lucrari au avut o mare insemnatate in formarea limbii literare romane. Prima carte tiparita in limba romana a aparut in Ardeal (Catehismul luteran, 1544). Limba slava bisericeasca de pana atunci a slujbei ortodoxe este schimbata si inlocuita cu limba romana in 1566. Báthori István instituie in 1571 la Alba Iulia o episcopie ortodoxa (greco-orientala), episcopul careia este sfintit la Targoviste.

Principele Báthori István (1571 - 1576) continua politica inaugurata de Martinuzzi Fráter György: intrucat Habsburgii n-au putut apara Ardealul de turci, el a fost in mod deschis un domnitor care a platit tribut de vazalitate turcilor, dar in taina a fost aliatul regelui Ungariei. Dupa ce a devenit rege al Poloniei (1576 - 1586), una dintre scopurile sale principale a fost izgonirea turcilor din Europa intreaga, problemele ardelenesti insa au continuat si pe mai departe sa fie una dintre grijile sale principale (Jancsó, 16).

Mihai Viteazul in Ardeal

Secuii tineau mortis la privilegiile lor, dar dieta din 1557, desfiintand multe dintre acestea, i-a obligat la suportarea sarcinilor de natura baneasca. Mai tarziu principele Báthori Zsigmond a promis restaurarea vechilor lor libertati, dar nu s-a tinut de promisiune.

In asemenea imprejurari a initiat un atac impotriva Ardealului voievodul Munteniei, Mihai Viteazul. A trimis vorba secuilor, ca el ataca Ardealul din imputernicirea imparatului Austriei, Rudolf, si daca se alatura lui, imparatul va reface vechile lor libertati. Secuii s-au alaturat in mase la armata lui Mihai, pana intr-atata, incat o treime a trupelor sale, care se ridica la 36.000 de oameni, erau secui.

La 28 octombrie 1599 Mihai Viteazul a invins in batalia de la Selimbar (Schellenberg) ─ aproape de Sibiu ─ armata principelui ardelean si a intrat in Alba Iulia. Aici a convocat dieta, la care a declarat ca el a venit in Ardeal din insarcinarea regelui Rudolf, in calitate de loctiitor al acestuia si capitanul general al tarii. Statele si ordinele ardelene i-au depus juramant lui Rudolf si lui Mihai, ca loctiitor al regelui. Mihai a refacut vechea libertatea secuiasca, pentru ca avea nevoie de virtutiile si calitatile lor militare, dar n-a adus nici-o schimbare in situatia taranimii romane.

In vara anului 1600 Mihai l-a alungat pe voievodul Moldovei si s-a inscaunat pe sine insusi pe tronul Moldovei. Regele Rudolf insa n-a avut incredere in lealitatea lui Mihai si l-a trimis in Ardeal pe generalul sau Basta, in calitate de emisar regal, pentru a prelua tara in numele lui. Basta s-a unit cu maghiarii nemultumiti din Ardeal si in batalia de la Mirislau din 18 septembrie 1600 l-a invins si l-a alungat din Ardeal pe Mihai. Dupa aceasta, oastea moldoveneasca, ajutata fiind de polonezi, l-a alungat pe Mihai nu numai din Moldova, dar si din Muntenia. Mihai a fugit la Viena. La inceputul lui 1601 statele si ordinele dietei ardelene l-au rechemat pe tron pe principele Báthory Zsigmond. Faptul a contravenit vointei Vienei si l-au trimis pe Mihai in Ardeal, ca el, unindu-se cu Basta, sa-l alunga pe Zsigmond. In batalia de langa Guruslau trupele ardelene au fost invinse. Mihai insa, pentru a se putea mentine in Ardeal, a inceput negocieri secrete cu turcii. Afland de acestea, la 19 august 1601, oamenii lui Basta l-au omorat pe Mihai, in tabara acestuia langa Turda. Statele si ordinele ardelene, nemultumite de dominatia lui Basta, l-au ales ca domnitor al Ardealului pe Székely Mózes, care l-a izgonit pe Basta din Ardeal. Basta insa l-a chemat in tara pe Radu, voievodul Munteniei, care a invins trupele lui Székely Mózes in batalia de langa Brasov, insusi Székely Mózes gasindu-si moartea in batalie. Basta a mai domnit dupa aceasta inca patru ani in Ardeal.

Perioada de cinci ani dintre 1599 si 1604 a fost cea mai trista epoca din istoria Ardealului. Trupele lui Mihai si mercenarii lui Basta au trecut tara prin foc si sabie, depopuland dupa fiecare batalie cate o regiune: "Au taiat fasii din pielea spatelui oamenilor, au intors capul copiilor, incat le ieseau ochii din orbite" (Mikó Ferenc, 1603; citeaza Jancsó, 124).

In decursul acestei jumatati de deceniu, populatia taraneasca maghiara din judetele Szilágy, Szolnok-Doboka, Kolozs si Alsó-Fehér (Salaj, Dabaca, Cluj, Alba) "a devenit dintr-un bloc compact si continuu o serie de grupuri mai mici sau mai mari de enclave etnice" (Jancsó, 124).

In schimb, romanii care traiau in zonele montane erau in general in siguranta, asfel incat in aceasta perioada acolo au luat fiinta noi sate romanesti. Numarul romanilor a crescut, multi au coborat in vai sa cultive pamantul. Interesul mosierilor a fost asezarea lor, de aceea le-au oferit diferite avantaje. In marea parte a secolului al XVII-lea au venit bejenari romani si din voievodate, dar acestia nu s-au sedentarizat, ci au umblat peregrinand in toate partile, ceea ce a facut sa scada mult nivelul sigurantei publice.

Mihai Viteazul a fost omul boierilor munteni, acestia insa n-au fost de acord cu unirea cu Ardealul, fiindca s-au temut ca "se intareste prea mult puterea centrala" (Pascu 1984, 97). Raporturile n-au fost amicale nici cu voievodul Moldovei. Subtitlul uneia dintre capitolele care se ocupa de evul mediu in Istoria Romaniei. Compendiu, editia a 3-a, 1973, este: "Epoca tendintelor centralizatoare in tarile romane". In acest capitol Stefan Pascu scrie despre faptele si perioada lui Hunyadi János, Vlad Tepes, Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Acest titlu de subcapitol este insa nejustificat, fiind retroproiectia unei idei moderne in trecut. In aceasta epoca n-a existat inca notiunea unitatii, a natiunii romane (vezi de ex. Petre P. Panaitescu, Mihai Viteazul. Bucuresti, 1936). Domnitorii de mai sus nici nu s-au gandit sa uneasca "tarile romanesti".

In Ardeal Bocskay István a reusit sa uneasca forte, cu ajutorul carora a izgonit armatele voievodului muntean Serban Radu (care il inlocuia pe Basta) si a ocupat intreaga parte nordica a Ungariei, impreuna cu Pozsony (Bratislava).
Imboldit de aceste victorii, secuii l-au declarat in 1605 principe al Ardealului, alegere confirmata de dieta de la Medias. In pacea de la Viena (1606) imparatul Rudolf a asigurat libertatea confesiunilor protestante, exercitarea fara interdictii a religiei pentru ele, si a intarit principiul, conform caruia poate aduce noi legi numai impreuna cu intreaga natiune.

Dupa moartea lui Bocskay (1607) a fost ales, la varsta de 19 ani, principe al Ardealului Báthory Gábor. "A devenit curand un despot care nu cunoaste bunele moravuri, lege, obligatii si bunul simt, ceea ce a provocat nu numai consternare generala, ci si nemultumire. A fost data complet peste cap pacea launtrica a tarii" (Jancsó, 130).

Sunt cunoscute faradelegile si abuzurile de putere ale lui Báthory Gábor fata de sasi. A ocupat si a devastat Sibiul, apoi a promis, ca in schimbul unei sume considerabile paraseste orasul. "Acest tiran, dupa ce suma de rascumparare a fost adunata si predata, nu numai ca nu a evacuat orasul, ci abia acuma a inceput cu adevarat sa chefuiasca si sa ne tiranizeze" (Georg Krausz, notarul Sighisorii; Cronica sa scrisa intre 1650 si 1665, p. 79. Krausz in copilarie a trait personal la Sibiu aceasta perioada).

Bethlen Gábor a fost ales principe la dieta din Cluj, convocata de turci in 1613.

In Europa in aceasta perioada stateau fata in fata doua tabere, cea catolica si cea protestanta. Luptele au izbucnit in Boemia. Cel mai aprig discutate doua probleme au fost libera exercitare a confesiunii si constitutia, dupa cum ne instiinteaza Alvinczi Péter in lucrarea sa Querela Hungariae (Plangerile Ungariei). Bethlen a condus mai multe campanii in fruntea armatelor protestante.

In timpul domniei scurte a lui Bethlen Gábor Ardealul a prosperat. Printr-o politica chibzuita a castigat ajutorul sasilor si al secuilor, care au acceptat acum toate poverile materiale necesare statului ardelean independent. Agricultura si ─ mai ales in orasele sasesti ─ industria si comertul au luat un nou avant.

Bethlen Gábor si-a dat seama de importanta culturii si a sprijinit cu marinimie bisericile, scolile, infiintand si multe scoli noi. In 1621 a infiintat la Alba Iulia o scoala superioara de rang academic, in care a chemat, in calitate de profesori, vestiti savanti straini, in special din Olanda (Bisterfeld, Piscator; Martin Opitz din Germania). Bethlen a dus o curte mare, in care veneau adesea soli ai domnitorilor straini, savanti si artisti de renume.

Organizatia constitutionala si administrativa a Ardealului si-a primit forma sa definitiva sub domnia lui Bethlen Gábor.

Dieta cu o singura camera, membrii careia au fost trimisii judetelor, scaunelor, partilor si oraselor si principalii functionari ai acestora precum si domnii din sfatul tarii; se intrunea odata pe an. Sarcina sa a fost stabilirea si votarea darilor si legislatia pe baza prezentarii preliminare a proiectelor de lege de catre domnitor. Legile au fost aduse mai intai in limba latina, iar incepand din 1565 redactarea lor s-a facut in limba maghiara, limba consfatuirilor fiind de asemenea maghiara (si sasii au luat cuvantul in limba maghiara). Raspunzator dietei a fost si consiliul de stat, compus din 12 sfetnici alesi din sanul celor trei natiuni (maghiari, secui si sasi). Dintre ei au fost alesi si cei mai importanti functionari ai statului si solii care urmau sa fie trimisi in tari straine. Fara a se sfatui in prealabil cu consiliul de stat, in problemele importante, domnitorul nu putea lua nici o hotarare. Presedintele consiliului de stat a fost cancelarul, implicit si primul consilier al domnitorului.

Comandantul armatei a fost capitanul pe tara; forta armata a secuilor a avut un comandant aparte, capitanul general al secuilor.

Judetele maghiare au fost administrate de prefecti si subprefecti, iar plasele de pretori si vice-pretori. Unitatile secuilor si sasilor ─ numite szék ─ i-au avut in frunte pe juzii generali si vice-juzii regali, conform dreptului si reglementarilor lor proprii, sub controlul celor pe care ii conduceau.

Dupa moartea timpurie a lui Bethlen (1629) au avut loc disensiuni si neintelegeri, apoi in 1630 a fost ales domnitor Rákóczy György. A dus o politica precauta, facand sa creasca avutia proprie si a tarii, de pilda prin faptul ca a transformat in monopol de stat minele, desfacerea sarii, a mierii si a cerii.

Prima jumatate a secolului al XVII-lea este cunoscuta ca o epoca de aur a Ardealului. S-au construit scoli, puternice ziduri cu bastioane ale oraselor, biserici, palate domnesti. Jancsó scrie (155): "In aceasta epoca limba literara maghiara s-a intarit prin influenta ardeleneasca, care a emanat din curtea domneasca a epocii." ─ Alaturi de profesorii straini care au predat in scoala de la Alba Iulia a crescut si o noua generatie de profesori maghiari, de ex. Apáczai Csere János, prin care scoala de la Cluj a atins un nivel inalt. Lórántffy Zsuzsánna, sotia principelui Rákóczy György I. a infiintat scoala superioara de la Sárospatak (orasul a apartinut atunci Ardealului). Aici a predat cativa ani pedagogul ceh de faima europeana, Comenius (Jan Amos Komensky). Pe propriile sale mosii din Fagaras, Lórántffy Zsuzsánna a infiintat 39 de scoli elementare romanesti pentru popor, copiii iobagilor sai romani.

In 1648 Rákóczy György I. a murit. Fiul sau, Rákóczy György al II-lea a fost tocmai contrarul tatalui sau: l-au caracterizat antrepriza temerara, hotarari bruste si un spirit de iroseala. A mai comis si greseala ca in loc de sfetnici cu experienta ai tatalui sau, a adunat in jurul sau oameni mai tineri nu numai lipsiti de experienta politica si de viata, dar si lipsiti de capatai, risipitori si capriciosi, asemenea principelui.

Dupa ce a reusit sa obtina sa ajunga in scaunul domnesc al Moldovei si Munteniei cate un voievod, aliatul sau, si fiindca regele Suediei, Carol al X-lea purta pe atunci razboi impotriva Poloniei, principele ardelean a considerat ca a sosit momentul propice sa puna mana pe tronul polonez. N-au luat in considerare ca atat turcii, cat si curtea de la Viena sunt impotriva lui. Kemény János a devenit comandantul campaniei, dar el insusi a fost impotriva razboiului. Jalnica Cronica a lui Szalárdi scrie: "Kemény János, domn cu capatai si cu minte la cap plangea cu lacrimi amarnice, vazand din semne triste decaderea si jalnica stare a tarii din cauza unor oameni tineri nestiutori si lingusitori, ei fiind cauza nenorocirii tarii" (Jancsó, 159). La inceputul lui 1657 Rákóczy a pornit in fruntea unei armate de 40 de mii de oameni impotriva Poloniei, a ocupat Varsovia si s-a unit cu armata suedeza. Campania insa a esuat, armata lui Kemény a fost vinzolita de tatari, care dupa aceea au navalit si Ardealul. Dar au intrat in tara si turcii, precum si cei doi domnitori romani si toate aceste trupe au facut uriase pustiiri si devastari in Ardeal. La Alba Iulia a ars palatul domnesc, scoala superioara impreuna cu biblioteca sa si biserica. Brasovul si Sibiul s-au rascumparat cu bani, tot asa si Clujul, dar suburbiile acestuia din urma au ars de asemenea, ca si cele mai multe orase din Ardeal.

Dupa cum scria cronica contemporana:

(Judetele Kolozs, Doboka, Belső- si Közép-Szolnok, precum si Kraszna) "in cursul a cativa ani de inainte si de dupa ocuparea Oradeei [1660], in urma razboaielor s-au distrus in asa masura, incat cale de cinci-sase posti nu se gasea nici o coliba in sate, nu locuia tipenie de om, fiind rapiti, taiati si morti din cauza molimei" (Bíró 1973, 74).

Locuitorii satelor romanesti, care erau mai aproape de munti s-au ascuns in paduri. Dupa urgia pustiitoare, in satele distruse s-au asezat grupuri de romani din munti. Din cauza situatiei extrem de grele din voievodatele romane, taranimea de acolo fugea in cete mari in Ardeal.

In jur de 1700 numarul romanilor din Ardeal a atins cifra de 250.000, pe cand in tara traiau 150.000 maghiari si 100.000 de sasi. Pe baza conscriptiei fiscale din 1721 se poate calcula, ca 48% a populatiei a fost roman, 36% maghiar, si 15.6% germani; la sfarsitul secolului al XVIII-lea: 56% romani, 28% maghiari si 12% germani (Bíró 1973, 98-99).

"Cel mai important motiv al stramutarii romanilor a fost domnia inumana, nemiloasa a voievozilor si boierilor moldoveni si munteni, de sub care bietul iobag roman s-a refugiat pana si sub dominatia turceasca, daca putea. Dupa istoriografii romani, sub turci iobagul roman platea doar haraci; mosierul sau spahi platea dari, pe cand acasa, sub voievozii sai nationali gemea mereu sub povara celor mai mari jafuri, pretentia unor sume si contributii in natura (alimente) tot mai mari. De sub aceasta domnie ´nationala´ s-a refugiat peste Dunare, pe pamant turcesc, dar, desigur, cu mult mai draga inima in Ardeal, care pe atunci, cu relatiile sale consolidate, pasnice si cultura sa superioara a fost o adevarata ultima fortareata a civilizatiei europene, la marginea asupririi romanesti, turcesti, rusesti." (Nicolae Iorga, Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen. Gotha, 1905, passsim).

Principii Ardealului de dupa Rákóczy György al II-lea (Barcsay Ákos, Apafi Mihály) au asigurat numeroase avantaje popilor romani (de ex. i-au scutit de dijma; in voievodate, de unde au venit in Ardeal popii romani, ca si pe Peninsula Balcanica, ei traiau intr-o stare de iobagi)^[1][4] (Jancsó, 176).

Principele Apafi a facut mult pentru ridicarea nivelului cultural al tarii: scoala din Alba Iulia distrusa a mutat-o la Aiud; prin acest gest al sau a salvat-o. Ridicarea romanilor ardeleni a inceput-o deja Bethlen Gábor; prin munca sa de civilizare, romanii au castigat mult. (Reforma religioasa insa ─ trecerea romanilor la confesiunea protestanta reformata ─ a adus roade mai modeste si n-a avut rezultate durabile.)