|
|
|
Dominatia habsburgica in Transilvania
Dupa infrangerea Imperiului Otoman in 1683 la asediul Vienei, in 1687 armata austriaca ocupa transilvania, iar in 1688, Transilvania devine principat vasal Austriei, statut juridic acceptat de Dieta de la Fagaras care a stabilit ca pe viitor alegerea principelui Transivaniei se va face potrivit vechilor reguli ( stbilite de Dieta).
Statutul juridic al Transilvaniei a fost consfintit prin Diploma Leopoldina din 1691, iar pe plan intern, prin Pacea de la Karlovitz din 1699 Turcia recunoaste pierderea Transilvaniei in fata Imperiului habsburgic.
Tot in 1699 Mihai Apafi al II-lea, principe al Transilvaniei renunta la drepturile sale princiare in favoarea imparatului Austriei, care devine astfel si principe al Transilvaniei, realizandu-se o uniune personala intre Transilvania si Austria, in sensul ca imparatul Austriei este in acelasi timp si principe al Transilvaniei, situatie acceptata de Dieta.
In schimb, imparatul Austriei potrivit Diplomei Leopoldine trebuia sa respecte autonomia Transilvaniei si drepturile acesteia, pastrand celelalte organe de stat (Dieta, Consiliul Intim, demnitarii, conducerea comitatelor, scaunelor, districtelor, toti acestia urmand a fi alesi potrivit vechilor uzante.
In 1722 prin "Pragmatica sanctiune" sunt abrogate toate legile si cutumele privind alegerea principelui Transilvaniei, acesta uramand a veni la tron potrivit regulilor care reglementau succesiunea la tronul Austriei, iar in 1765 Transilvania este ridicata la rangul de mare principat in cadrul Imperiului Habsburgic.
Organele de conducere ale
Transilvaniei in perioada dependentei de
1) Principele exercita puterea executiva prin intermediul cancelariei aulice de la Viena , in cadrul careia s-a organizat incepand din 1695 o "camera aulica transilvana".
In principat, imparatul era reprezentat de un guvernator ("presedinte al deputatiei tarii"), ales de Dieta si confirmat de principe si care conducea administratia civila a principatului.
Adminisratia militara era exercitata de comandantul general al armatei din Transilvania care, in timp, a capatat atributii si in domeniul administratiei civile prin restrangerea competentelor guvernatorului.
Uneori aceeasi persoana cumula functia de guvernator cu cea de comandant al armatei din Transilvania, caz in care purta titulatura de "presedint eal Guvernului".
2) Guvernul provincial (Guberniu") - activitatea sa se exercita sub stricta supraveghere a cancelariei aulice de la Viena ( a camerei aulice transilvane(. acest nou organ de stat infiintat in epoca principatului dependent de Austria a inlocuit vechiul Consiliu Intim al principelui.
Alte organe de stat la nivel central:
comisariatul tarii -asigura aprovizionarea armatei austriece din Transilvania
tezauratul - organiza finantele pricipatului transilvania
comisariatul provincial
exactoratul provincial si revizoratul de carti - insarcinate cu exercitarea cenzurii
directia de edile pentru supravegherea lucrarilor edilitare
congresul medicinal - atributii in domeniul sanatatii
tabla justitiara - functiona ca instanta de apel
dieta transilvaniei - expresia tendintelor autonomiste locale si care de-a lungul intregii perioade a dominatiei habsburgice in Transilvania s-a aflat in permanenta opozitie cu politica imperiala.
Organizarea bisericii
Politica habsburgilor de amagire a sperantelor romanilor transilvaneni de a li se recunoaste drepturile politice a avut implicatii pe plan religios. Habsburgii au recunoscut pe romani ca natiune a Transilvaniei sub conditia unirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Roma. Noua biserica "Biserica unita" sau greco-catolica urmand a fi recunoscuta ca religie recepta a Transivaniei.
Increzandu-se in promisiunile imparatului Austriei, sinodul de la Alba-Iulia al Bisericii Ortodoxe din Transilvania a hotarat in 1697 la initiativa episcopilor Teofil si Atanasie Anghel, unirea in principiu cu Roma, confirmata de Imparatul Leopold printr-o Diploma Leopoldina, prin care preotii uniti erau scutiti de obligatii feudale, scutire extinsa printr-o noua Diploma Leopoldina data in 1701 si asupra taranilor uniti.
Aceasta Diploma Leopoldina nu s-a aplicat efectiv, fiind respinsa de Dieta Transilvaniei. Fruntasii bisericii unite din Transilvania, in special Ioan Inochentie Micu Klein, au luptat pentru recunoasterea drepturilor promise de Imparatul austriei si pentru recunoasterea oficiala a natiunii romane.
In 1744, printr-un rescript imperial, imparateasa Maria Tereza a dat curs acestor cereri, insa Dieta Transilvaniei a considerat ca aceasta recunoastere era valabila doar pentru nobili si clerici si nu ca o a patra natiune a Transilvaniei ci ca "lipituri" la cele 3 natiuni privilegiate. Aceasta masura luata de Dieta a incurajat deznationalizarea celor care doreau sa patrunda si sa promoveze in administratia principatului.
