|
|
|
Cel mai celebru oras din Antichitatea orientala, Babilonul (forma elenizata a akkadianului Babilim) nu apare pe scena istoriei decat la inceputul mileniului II a. Chr. La un secol dupa caderea celei de-a III-a dinastii din Ur, un sef amorit, Sumuabum (1894-1880) -fondatorul primei dinastii babiloniene (1894-1594 a. Chr.)- se instaleaza in Babilon, care ramane o putere de rangul al doilea pana catre mijlocul sec. XVIII a. Chr. cand Hammurabi reuseste sa unifice toate regatele mesopotamiene.
Dincolo de rivalitatile politice, in sudul Mesopotamiei mai ales, existau conflicte mult mai grave ce repuneau in discutie insesi bazele societatii mesopotamiene. Starea de tensiune poate fi sesizata in mod indirect, prin prisma masurilor pe care au fost obligati sa le ia diferiti suverani mesopotamieni pentru a redresa situatia. Problema esentiala a epocii este legata de noul rol pe care a inceput sa-l joace acum proprietatea particulara in economia si in societatea mesopotamiana. Aceasta evolutie s-a afirmat mai cu seama in detrimentul templelor care nu mai erau -exceptie facand palatul- singurele posesoare de pamanturi si ateliere. Secularizarea statului, care s-a accentuat sub prima dinastie din Babilon, a fost precedata de o secularizare a economiei. In aceasta epoca diferiti suverani mesopotamieni au luat numeroase masuri care au dus la consolidarea legala a proprietatii particulare.
La inceputul domniei lui Hammurabi (1792-1750 a. Chr.), Babilonul era un mic principat strivit intre puternicele regate Mari, Larsa, Eshnunnah si Assur. Timp de multi ani, inainte de cucerirea regatelor rivale, Hammurabi a consolidat puterea Babilonului. Apoi i-a atacat pe ceilalti suverani mesopotamieni, pe care a reusit sa-i izoleze si sa-i invinga unul dupa altul. Astfel, in al 31-lea an de domnie intregul Sumer era cucerit, iar in al 33-lea an de domnie a fost anexat si regatul Mari al fostului aliat, Zimri-Lin. Catre a. 1760 a. Chr. Imperiul babilonian era deja constituit.
Organizarea imperiului, opera esentiala a lui Hammurabi, era de tip patriarhal si piramidal si se intemeia pe laicizarea administratiei si a justitiei. Existenta unei jurisdictii scrise consolida suprematia statului, adica a suveranului si a reprezentantilor sai si implica existenta unei structuri deja ierarhizata a justitiei -subordonata autoritatii monarhice.
La randul ei, administratia era mai centralizata in epoca primei dinastii babiloniene decat sub suveranii din Ur. Toti acei ensi disparusera, iar administratia centrala avea in frunte un fel de vizir rezident in Babilon, un guvernator de provincie (umbanda) in fiecare din cele doua orase mari, Sippar si Larsa, prefecti (sakkanak) in toate orasele, si cate un reprezentant (rabianum) al puterii centrale in fiecare localitate. Asadar, o structura de tip piramidal, cum era si cea judecatoreasca.
Problema nomazilor aflati in curs de sedentarizare a fost temporar solutionata prin distribuirea unor loturi de pamant apartinand Coroanei, de care beneficiau atat ofiterii cat si soldatii-colonisti.
Odata cu afirmarea Babilonului ca putere hegemona in Orientul Mijlociu, cultul lui Marduk -zeul tutelar al orasului- se situeaza pe primul plan al religiei mesopotamiene, cu toate ca devotiunea lui Hammurabi se indrepta mai curand spre Shamash, zeul solar al Sipparului.
Ultimii ani ai domniei lui Hammurabi marcheaza un apogeu al istoriei mesopotamiene: problemele externe pareau rezolvate, eternul conflict cu nomazii din vecinatatea Mesopotamiei dadea impresia ca poate fi aplanat, secularizarea statului si protectia pe care acesta le-o acorda indivizilor asigurau un oarecare echilibru social, in fine, prosperitatea economica se intemeia pe baze solide, atat agricole cat si artizanale si comerciale.
Faimosul cod de legi (282 articole), descoperit la Susa, desavarseste opera lui Hammurabi. Codul pe care suveranul babilonian il promulga aduna si sistematizeaza legile anterioare, incluzand si elemente specific semite. In incheiere, cateva cuvinte vadesc orgoliul justificat al suveranului pentru opera dusa la bun sfarsit: "Eu am pus capat razboiului,/ Am favorizat bunastarea tarii,/ Am facut ca poporul sa-si gaseasca odihna in locuinte linistite,/ Nu am ingaduit ca in mijlocul lui sa-si afle loc cei care nu-i dau pace./ Marii zei m-au chemat,/ Si eu am fost pastorul binefacator, cu sceptrul dreptatii,/ Umbra mea binevoitoare s-a inrins asupra orasului meu,/ In sanul meu am adunat popoarele din Sumer si Akkad,/ Si ele au prosperat sub ocrotirea mea,/ Le-am aparat cu intelepciunea mea,/ Pentru ca, cel puternic sa nu asupreasca pe cel slab".
Codul este culegere de 282 de precepte, de norme de drept civil si penal, de drept administrativ, comercial, al familiei s.a. Codul cuprindea trei parti: 1. introducerea in care afirma intentia lui Hammurabi de a instaura o administratie pe temeiul dreptatii; 2. dispozitiile cu caracter civil si penal privitoare la numeroase aspecte juridice ale vietii economico-sociale; 3. incheierea in care regele ii ameninta cu un blestem pe cei care ii vor incalca hotararile. Dupa unii asirologi, Codul lui Hammurabi nu are nici o legatura cu cutumele legale ale epocii, reprezentand mai degraba expresia literara traditionala a responsabilitatii sociale a regelui; in consecinta, codul "n-ar trebui luat ca niste directive normative in felul legilor post-biblice sau romane" (Leo Oppenheim).
Oricum, Codul lui Hammurabi are o exceptionala valoare nu numai sub raport juridic, ci in primul rand ca document asupra vietii economico-sociale sumero-babiloniene, in general. Codul reflecta diviziunea societatii mesopotamiene in trei categorii sociale: oameni bogati (amelu), oameni liberi (muskenum), sclavi (uardu). Deasupra acestor categorii, intr-o pozitie privilegiata, se aflau preotii si nobilii de curte.
Ca in intreaga Antichitate orientala, trainicia Imperiului babilonian se intemeia inainte de toate pe personalitatea suveranului, pe energia, pe abilitatea si pe autoritatea lui morala. Disparand suveranul, imperiul sau eterogen se dezagrega subminat de dispute dinastice sau cadea sub loviturile puterilor rivale. Prima dinastie babiloniana n-a facut nici ea exceptie de la aceasta regula. Cea mai buna dovada a acestei slabiciuni ne-o ofera insasi soarta codului lui Hammurabi, ale carui dispozitii nu par sa fi fost aplicate vreodata. Nici unul dintre succesorii marelui rege n-a avut suficienta autoritate pentru a-l impune.
Sub Samsuiluna (1750-1711 a. Chr.), fiul si succesorul lui Hammurabi, presiunea "barbarilor" se face din nou simtita, mai cu seama cea a kassitilor (kassu) care, veniti din Zagros, se infiltreaza in campia mesopotamiana. Kassitii, incadrati de indo-europeni sau amestecati cu acestia, s-au facut curand stapani pe Babilonia, care va deveni tara Kardunias. In aceesi perioada, pe malurile Golfului Persic, la varsarea fluviilor Eufrat si Tigru in mare, se constituie un nou stat -Tara Marii- care-si extinde autoritatea asupra unei parti din Mesopotamia meridionala.
Dupa ce, in 1594 a. Chr., regele hittit Mursil I devasteaza Babilonul, acesta cade sub dominatia unei dinastii kassite (1594-1160/1159 a. Chr.) a carei stapanire dureaza pana in momentul cuceririi elamite (1160/1159 a. Chr.). Regele kassitilor, Agum al II-lea se va intitula si el "Rege al celor Patru Parti ale Lumii". Singura contributie a kassitilor la civilizatia sumero-akkadiana -sintetizata incepand de acum sub numele de civilizatia babiloniana- pare a fi fost introducerea calului si a carului de lupta.
Caderea primei dinastii babiloniene a fost urmata de imediata dezagregare a imperiului. Chiar daca kassitii devasteaza Elamul si isi extind dominatia asupra campiei Susianei sub regele Kurigalzu II (1345-1324 a. Chr.), timp de patru secole Babilonul n-a jucat decat un rol sters pe scena politica a Orientului Mijlociu.
Ascensiunea Asiriei la rangul de mare putere in timpul lui Assuruballit I (1365-1330) inaugureaza rivalitatea asiro-babiloniana care se va prelungi timp de sapte secole. Dupa ce, in jurul a. 1310, Elamul isi redobandeste independenta, rivalitatea dintre cele trei puteri va domina scena politica mesopotamiana. In secolul XIII a. Chr., ascendentul Asiriei se manifesta prin numeroase interventii; Tukulti-Ninurta I (1244-1208) a fost primul rege asirian care a cucerit Babilonul.
In fine, Babilonul a fost devastat in mai multe randuri de elamiti. Catre a. 1170/1160 a. Chr., regele Elamului, Sutruk-Nahhunte cucereste Babilonul punand astfel capat dominatiei kassite. Ocupatia elamita a provocat o revolta babiloniana condusa de un rege apartinand celei de a II-a dinastii din Isin, Nabucodonosor I/Nabukudurri-usur (1124-1103 a. Chr.), sub a carui domnie incepe o evidenta redresare a puterii babiloniene. In urma a doua campanii victorioase soldate cu devastarea Susei, Nabucodonosor I elimina Elamul, pentru trei secole, de pe scena politica a Orientului Mijlociu.
Dupa moartea lui Nabucodonosor I, Babilonul traverseaza o noua si grava eclipsa: interventiile asirienilor reincep, iar in cateva randuri principi caldeeni uzurpa puterea in Babilon. Catre finele secolului VII a. Chr., o dinastie caldeeana fondata de Nabopalassar reda orasului vechiul sau prestigiu.
