|
|
|
Epoca protodinastica (sau sumeriana arhaica) corespunde cu inceputul perioadei istorice: pentru prima data, cateva texte ne permit sa depasim sursele de informare strict arheologice. In listele dinastice mesopotamiene, perioada in discutie urmeaza dupa potop; in ceea ce ne priveste, ea vine imediat dupa epoca predinastica si se incheie, in epoca denumita protoimperiala, cu incercarea lui Lugalzaggisi (catre a. 2 350 a. Chr.) de a realiza unificarea Sumerului. Victoria lui Sargon (a. 2 340 a. Chr.) asupra oraselor sumeriene pune capat peioadei protodinastice.
Perioada de aproape cinci secole (2900-2400 a. Chr.) care vede dezvoltarea civilizatiei sumeriene inaintea insertiunii semitilor este epoca eroica din Sumer, epoca de fermentatie, violenta, sangeroasa, dar plina de maretie, in care anumite personaje se situeaza la izvorul eposului sumero-akkadian, e.g. Enmerkar, Mebaragesi si fiul sau Agga si, mai ales, rivalul lor, Ghilgamesh. In listele dinastice ale regilor care au domnit dupa potop, Enmerkar si Ghilgamesh sunt asezati in prima dinastie din Uruk, care urmeaza la hegemonia Sumerului, dinastiei I de la Kis, in care Mebaragesi si Agga sunt ultimii doi suverani. Asadar, la Kis, potrivit listelor regale, "dupa potop, regalitatea a coborat din Cer".
Daca in prima parte a dinasticului vechi nu s-au descoperit palate, acesta se datoreste faptului ca preotii erau totodata si regi -si ca traiau chiar in incinta templului, in Gig-Par; un exemplu de asemenea edificiu exista la Nippur. Daca E-Harzag de la Ur este intr-adevar palatul regilor dinastiei a III-a, avem in acest caz, un palat situat in interiorul temenos-ului si care urmeaza traditia Gig-Par-ului. In epoca Djemdet-Nasr conducatorul cetatii este numit en, "Stapanul", titlu care imbraca un caracter specific religios. Titlul de lugal, "rege", apare in dinasticul vechi, marcand geneza unei noi conceptii monarhice si este legat de aparitia palatului. Aceasta separare a puterilor, a carei cauza rezida si in caracterul razboinic pe care-l imbraca monarhia sumeriana, este confirmata si printr-un text in care sunt mentionati pe de o parte Entemena, patesi (principe) de la Lagash si, pe de alta parte, Enentarzi, preotul lui Ningirsu (zeul Lagashului). Atunci si-a extins dominatia orasul Kis peste tot Sumerul si prin urmare titlul de "rege din Kis" ramanea sinonim cu "mare rege" sau "rege al regilor".
Inventarele mormintelor din Ur ilustreaza nivelul inalt al civilizatiei la care ajunsesera, inca de pe atunci, sumerienii. Asistam, paralel, la o dezvoltare a urbanismului si a arhitecturii monumentale: templul de la Esnunnah, templul lui Ishtar de la Mari, templul lui Inanna de la Nippur. Tot in aceasta epoca apare ziggurat-ul (nume akkadian); acesta isi gaseste prefigurarea in Templul Alb de la Uruk, construit pe o terasa inalta in epoca Djemdet Nasr.
Istoria epocii protodinastice ne apare ca o lunga succesiune de rivalitati intre vechile orase sumeriene din care nu cunoastem decat episoadele tarzii. Cat priveste cauzele acestor neintrerupte conflicte, precumpanitoare au fost considerentele economice. Mai mult decat problema apei, nevoia de materii prime a jucat un rol decisiv: pentru a pune mana pe sursele de aprovizionare, sau cel putin pentru a controla caile de acces, vechile orase sumeriene au organizat nenumarate expeditii. Dupa consolidarea puterii monarhice, rivalitatilor dintre orase li s-au adaugat conflictele generate de pretentiile la hegemonie ale suveranilor sumerieni.
In timpul acestor secole ale dinasticului vechi, potrivit listelor regale, paisprezece dinastii s-au succedat, ridicand pe rand Kisul, Urul, Awanul (in Elam), Adab, Mari, Aksak la primul rang intre cetatile din Sumer. In cateva randuri, unele orase au reusit, pentru scurt timp sa-si impuna hegemonia asupra intregii Mesopotamii meridionale. Astfel, dupa ce apartinuse dinastiei semite sumerizate din Kis, suprematia avea sa treaca, in jurul a. 2 600 a. Chr., in mana regilor din prima dinastie din Ur si a celor din Uruk, care si-au disputat hegemonia, apoi a celei din Adab catre a. 2 400 a. Chr., iar in cele din urma in a ensi-lor din Lagash. Domnia lui Eannatum (catre a. 2 470 a. Chr.) -a carui victorie asupra orasului Umma este celebrata de Stela Vulturilor, aflata astazi la Luvru- marcheaza apogeaul dinastiei din Lagash, intemeiata de Ur-Nanse pe la 2 500 a. Chr.
In decursul epocii protodinastice, bazele economice si politice pe care se intemeiau structurile de civilizatie ale oraselor-state sumeriene au suferit transformari profunde. Experesia cea mai inalta a politicii de centralizare a puterii a fost institutia monarhica. Incepand din aceasta epoca, economia si societatea orientala au ramas concentrate in jurul palatelor (sistemul palatial). Epoca protodinastica s-a incheiat printr-un episod care ilustreaza tensiunile interne a caror origine trebuie cautata in aceste rasturnari. Intre autoritatea regala si puterea seculara a clerului conflictul era inevitabil. La Lagash, atare conflict a avut drept consecinta, catre 2 400 a. Chr., detronarea nepotului lui Eannatum; puterea a fost uzurpata de doi mari preoti, iar titlul de ensi a fost abolit, in timp ce hegemonia Lagashului se naruia. Curand, dificultatile de ordin intern l-au adus pe tronul Lagashului pe Urukagina (cca. 2370-2350 a. Chr.), primul reformator cunoscut in istorie. Opera celui din urma rege al Lagashului din epoca protodinastica -care urmarea restabilirea ordinii anterioare, compromisa de incalcarile celor puternici si bogati- se vadeste interesanta in masura in care anticipeaza anumite constante ale politicii celor mai de seama suverani mesopotamieni de mai tarziu. Nu lipsite de o vadita tenta anticlericala, reformele lui Urukagina denota preocuparea de a asigura populatiei o oarecare bunastare, impulsionand pe de o parte economia si stopand, pe de alta, abuzurile celor privilegiati. Oricum, aceste reforme au avut drept consecinta imediata scaderea impozitelor si a taxelor percepute de ensi si de temple.: e.g., au fost micsorate redeventele cuvenite clerului in nenumarate ocazii, mai ales cu prilejul inmormantarilor - 80 de masuri de grane in loc de 420, 3 vedre de bere in loc de 7 etc.
Odata cu Lugalzaggisi (cca. 2370-2340 a. Chr.), regele din Umma la care se intrezareste o dorinta de unificare a lumii sumeriene, lupta pentru hegemonie capata un aspect nou. Lugalzaggisi cucerise catre a. 2350 a. Chr. majoritatea oraselor-state sumeriene, mutase capitala la Uruk si fusese investit, la Nippur, cu titlul de "Rege al Tarii Sumerului". Pentru intaia oara se intampla ca orasul invingator sa nu mai fie decat unul din orasele unui stat mai intins, incetand chiar de a mai fi capitala. Alegerea Nippurului, orasul sacru al lui Enlil, drept centru religios al statului, conferea templului lui Enlil -loc de raliere a tuturor sumerienilor- functia de sanctuar federal.
Tentativa lui Lugalzaggisi de a unifica orasele sumeriene este prima manifestare a ideii imperiale despre care avem cunostinta. Un deceniu mai tarziu, tentativa e reluata, cu mai mult succes, de catre Sargon, regele Akkadului. Trecerea de la cetatea-stat la Imperiu este preludiul unei stralucitoare evolutii a Mesopotamiei. De altfel, Antichitatea nu va cunoaste decat doua forme de organizare statala: cetatea si imperiul. Nu lipsit de semnificatie este faptul ca Kisul, oras semitic, a fost integrat in imperiul sumerian al lui Lugalzaggisi. Prin urmare, sub ultimul rege din epoca protodinastica pare sa se fi constituit o vasta coalitie a populatiilor sedentare din Mesopotamia impotriva "barbarilor" care ii amenintau si care le invadau periodic teritoriul.
