Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot

Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot

Viata economico-sociala

Dupa reformele lui Constantin Mavrocordat, boierii au reusit sa-si extinda stapanirea absoluta asupra celor mai mari parti din mosii, prin rstrangerea suptafetelor date spre folosinta taranilor.

Boierii au reusitsa cultive terenuri tot mai intinse in regie proprie sau in arenda, prin sporirea zilelor de claca sau prin folosirea muncii salariate..

Tratatul de la Kaciuc-Kainardji a decis limitarea monopolului Turciei asupra comertului exterior al tarilor romane. In noile conditii, cu concursul statului sau prin abuzuri, boierii vor spori necontenit numarul zilelor de claca. acest contract a dat un puternic impuls productiei si circulatiei marfurilor, economiei intemeiate pe marfa si bani. El recunostea dreptul tarilor romane de a face comert cu alte state.

Dupa 1774, pe langa manufacturile tipic feudale ale domnilor si boierilor apar noi manufacturi din intiativa unor meseriasi sau negustori. Tinde sa creasca ponderea muncii salariate.

Boierii si-au consolidat pozitiile economice si politice. Asstam la o accentuare a concurentei dintre boierii pamanteni si cei fanarioti, care se bucurau de sprijinul domnului. Conflictul era alimentat de tendinta domnilor fanarioti si a clientelei lor politice de a-si insusi, pe cai aparent legale sau prin abuzuri, pamanturile boierilor pamanteni, ale taranilor si ale orasenilor.

Taranii, deveniti clacasi dupa reformele lui Constantin mavrocordat, se aflau intr-o stare de dependenta bazata pe invoiala. daca pana la acele reforme taranii erau legati de pamant, in noua situatie ei erau legati de contract.

Orasenii, formati din negustori, mestesugari si lucratori, au sporit in sens numeric si au inceput sa joace un rol mai important in viata economica. Ca urmare, legiuirile adoptate in aceasta perioada cuprind si dispozitii referitare la drepturile negustorilor. Mestesugarii erau organizati in bresle conduse de consilii de epitropi si isi desfasurau activitatea pe baza unor regulamente (ponturi) prin care se reglementau conditiile de munca si solutionarea diferendelor.

Organele centrale ale statului

Domnul . Prin tratatul de la Kaciuc-Kainardji, ca si printr-o serie de firmane, s-a dat curs, in parte, cererilor privind stabilitatea domniei in tarile romane. Durata domniei era fixata la 7 ani, cu posibilitatea schimbarii domnului in caz de greseli grave.

Atributiile legislative ale domnului au capatat noi dimensiuni in aceasta perioada. Pravilele sunt intarite prin hrisov domnesc, importanta diferitelor izvoare de drept este fxata de catre domn, obiceiurile se aplica numai cu aprobarea sa.

Principalele atributii administrative ale domnului constau in numirea dregatorilor, infiintarea de sate sau targuri, eliberarea de pasapoarte.

Dreptul sau de ajudeca a fost ingradit in buna masura odata cu organizarea instantelor intr-un sistem judiciar modern.

Prerogativele militare au ramas pur nominale, cata vreme armata asigura numai paza persoanei domnului si politia interna.

Divanul domnesc era compus numai din dregatori din categoria intaia. Numarul acestor dregatori s-a restans treptat, deci s-a micsorat si numarul membrilor divanului.

Cand trebuiau luate hoatarari de importanta deosebita, domnul convoca Sfatul de obste format, de regula, din boierii veliti si reprezentantii clerului.

Atributiile Divanului se exercitau in domeniile legislativ, administrativ si judiciar. Divanul apoba toate actele domnesti cu caracter normativ. Pe plan administrativ, asigura aplicarea unor norme de drept sau organiza functionarea unor servicii publice.

Incepand din anul 1802 domnul era obligat sa consute Divanul in legatura cu fixarea si repartizarea inpozitelor.

Toate acestea sunt indicii ca s-au facut primii pasi spre separatia principalelor activitati ale statului, prin ingradirea unor atributii ale domnului si prin sporirea prerogativelor Divanului domnesc, principalul reprezentant al intereselor boierimii.

Epitropia obstirilor (vornicia obstirilor) a fost infiintata mai inati in tara Romaneasca si apoi in Moldova. ea exercita atributii privitaore la invatamant, asistenta sociala, industrie, comert si lucarri publice.

Dregatoriile . dregatorii erau numiti la inscaunarea domnului. La inceputul fiecarui an, unii dregatori erau confirmati, iar altii inlocuiti. dregatorii erau numiti dintre boieri. daca un om de rand era ridicat la rangul de dregator, prin aceasta el devenea boier(era innobilat). erau dregatori cu functii si fara functii.

Dregatoriile erau impartite in 3 categorii, care reprezenta si criteriul de ierarhizare a boierilor:

1)     marii dregatori - cu numele de boieri veliti. Urmasii lor erau numiti - neamuri. Exemplu in Tara Romaneasca: marele logofat, marele spatar, marele vistier, marele postelnic, marele clucer, marele paharnic, marele stolnic, marele comis

2)     ceilalti dregatori. Urmasii lor era numiti mazili

3)     ulterior, boierii veliti erau clasificati la randul lor in doua categorii, ajungandu-se la trei categorii de boieri.

Organizarea financiara

Se caracterizeaza prin realizarea unor progrese in directia separarii visteriei statului de camara domneasca.

Activitatea financiara era condusa nemijlocit de catre marele vistier care asigura incasarea darilor, plata tributului, a slujbasilor, precum si a altor cheltuieli.

Veniturile directe proveneau din capitatii si ajutornite, iar cele indirecte din diferite taxe (import, export).

Contribuabilii se impateau in 2 mari categorii:

bresle

birnici (taranii liberi si clacasii)

Breslele se bucurau de un regim fiscal mai avantajos.

Birnicii erau obligati la plata tuturor darilor

Unitatile impozabile se numeau liude si erau compuse din cate 5 familii grupate dupa criteriul puterii economice.

Poslusnicii si scutelnicii nu aveau obligatii fat de stat, ci numai fata de stapanii lor. Inainte de 1821 ei reprezentau aproape 25% din numarul taranilor

Boierii veliti erau scutiti de dari iar mazilii, targovetii, preotii si diaconii se bucurau de anumite scutiri.

Organizarea armatei

Desfiintarea armatei pamantene in prima faza a regimului turco-fanariot a avut urmari grave pentru tarile romane care ramaneau expuse jafurilor turcesti.

Incepand din anul 1775 in Tara Romaneasca exista o oaste dinauntru pentru asigurarea ordinei si o oaste din afara pentru paza hotarelor, in componenta carora intrau cateva mii de ostasi.

Paza domnului era asigurata de arnauti.

In razboaiele ruso-turce care au avut loc in aceasta perioada au participat numerosi volintiri romani intre care si Tudor Vladimirescu.

Organizarea bisericii

Mitropoliile din tarile romane s-au aflat si in aceasta perioada sub autoritatea spirituala a Patriarhiei de la Constantionopole, dar se bucurau de o larga autonomie.

Mitropolitii nu puteau fi alesi fara acordul domnului, iar episcopii primeau carja episcopala tot de la el.

Mitropolitul exercita jurisdictia bisericeasca suprema si era membru in Divan.

Episcopii aveau dreptul de a judeca si de a indruma spiritual pe credinciosi in cadrul eparhiilor.

Episcopii erau ajutati de protopopi in probleme de ordin administrativ. ulterior functiile protopopilor vor fi recunoscute prin lege.

In Moldova, sediul mitropoliei se afla la Iasi si avea 3 episcopii: de Roman, de Husi si de Radauti.

Mitropolia din Tara Romaneasca avea sediul la Bucuresti si isi exercita jurisdictia asupra episcopiilor de Ramnic, de Buzau si de Arges.

Organizarea admistrativ-teritoriala

In linii generale s-au pastrat vechile unitati administrative

Se intreprind o seriwe de incercari de modernizare, unitatile administrativ-teritoriale raman:

judetul in tara romaneasca impartit in - plasi (campie) si plaiuri (la munte)

tinutul in Moldova impartit in ocoale.

Se infiinteaza in capitale unitati de politie aflate in zona centrala in subordinea agiei, iar in zona de periferie in subordinea spatarului in tara Romaneasca sau a hatmanului in Moldova.

Satele erau conduse de catre parcalabi in Tara Romaneasca si de catre vornici in Moldova.

Organizarea instantelor judecatoresti

Modernizarea sistemului judiciar a fost inceputa de Constantin Mavrocordat si desavarsita de Alexandru Ipsilanti.

In primele 5 titluri din Pravilniceasca Condica adoptata la 1775, este reglementata organizarea instantelor judecatoresti..

Prima instanta, judecatoria dupa la judet, compusa dintr-un judecator, ajutat de un logofat, avea competenta de a judeca procesele civile dintre tarani, precum si unele pricini penale marunte. Ispravnicii puteau si ei judeca, fie singuri, fie impreuna cu judecatorul.

Departamenturile erau instante care judecau procese civile si penale.

procesele civile erau judecate de catre 2 departamente egale in grad, ompuse, unul din 7, celalalt din 8 judecatori.

Procesele penale erau judecate de catre departamentul "vinovatiilor".

Aceste instante se pronuntau prin hotarari inscrise in condici.

"Departamentul velitilor boieri" judeca in prima instanta procesele dintre boieri si in apel hotararile celorlalte departameturi.

Instanta suprema era Divanul domnesc, compus din boierii veliti sub conducerea Domnului.

Pe langa agie si spatarie functionau instante speciale, ale caror hotarari puteau fi apelate la departamentul velitilor boieri.

Atat in Tara Romaneasca cat si in Moldova au fost infiintate departamenturi speciale care judecau procesele dintre localnici si straini (strainele pricini).