|
|
|
Rolul limbajului in dezvoltarea generala a copilului prescolar
Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica cu cei din jur de a-si exprima in mod intelligent impresiile, gandurile, ceea ce va constitui o baza in activitatea scolara de mai tarziu. De aici decurge necesitatea insusirii vorbirii in mod systematic in cadrul gradinitei de copiii.
Limbajul poate fi privit din doua puncte de vedere, si anume ca mijloc de comunicare si ca mijloc de cunoastere.
Insusindu-si limba copilul dobandeste mijlocul prin care poate realize comunicarea cu cei din jur in forme superioare, poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective, prin insusirea vorbirii copilul poate fie ducat mai usor. Prin intermediul cuvantului se contribuie la educarea lui intelectuala. Educatoarea transmite prin cuvinte cunostinte despre lumea inconjuratoare (plante, animale, fenomene din natura) si societate, face cunostinta copiilor cu lumea inconjuratoare prezentandu-le denumiri, caracteristici, precum si legeturile dintre ele.
Adresarea directa sau cuvintele sub forma de intrebari il face pe copil sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa clasifice, sat raga concluzii, sa se ridice la generalizare punand mereu in fata copilului probleme care se cer rezolvate prin cuvinte, il invata sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un rasuns, in acest mod, asistam la o dezvoltare unitara a gandirii si a limbajului, la cresterea capacitatii de comunicare si de cunoastere, la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea vocabularului, la cresterea posibilitatii de exprimare etc.
Poeziile, cantecele, povestile si povestirile prin continutul lor bogat si variat si prin limba frumoasa si expresiva cultiva la copiii dragostea pentru oamenii buni, respectful fata de adulti, dorinta de a fi si ei viteji, curajosi, de a realize o fapta mareata, de a fi buni prieteni.
Exprimarea dorintelor, a rugamintilor, a recunostintei, incurajarea faptelor bune si condamnarea celor negative se realizeaza tot prin intermediul cuvintelor si influenteaza profilul moral al copilului si formeaza atitudinea pozitiva fata de tot ceea ce-l inconjoara. Vorbirea constituie un factor de baza in formarea trasaturilor morale ale copilului, reprezinta un mijloc de educatie morala.
Prin intermediul cuvintelor educatia contribuie si la educatia estetica a copilului, dezvoltandu-i prin cuvinte frumosul din natura, viata si societatea, copiii sunt invatati sa vada frumosul, sa-l inteleaga sis a-l folosesca in viata lor de zi cu zi. Povestind, spunand, basme copiilor, poezii, ghicitori, copiii incep sa inteleaga frumusetea limbii sis a foloseasca in vorbirea lor expresiile care le-au placut si i-au impresionat mai mult. Prin intermediul limbajului copiilor le este dezvoltata vorbirea necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii incunjuratoare si-n acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corecteaza pronuntia, imbogateste vocabularul si-i ajuta pe copiii sa-si insuseasca in mod practice structura gramaticala a limbii.
In procesul didactic, atat cadrul didactic cat si elevul, copilul, actioneaza prin intermediul unor metode de predare-invatare, metode de care depinde calitatea muncii lor. Metoda este calea de urmat in vederea atingerii obiectivelor instructiv-educative, stabilite anterior in conformitate cu idealul educativ.
Povestirea este o metoda de comunicare orala expozitiva des utilizata in invatamantul prescolar si scolar care asigura insusirea unui fond de reprezentari si cuvinte, imbogatind vocabularul si cultura generala a copilului. Datorita caracterului sau logic si simplist, povestirea dezvolta si stimuleaza atentia si toate procesele intelectuale (gandirea, imaginatia, memoria, limbajul). Ea devine mai activizata atunci cand se recurge si la un material ilustrativ (planse, desene, machete), la comparatii si la lecturarea unui fragment. Povestirea este o metoda de expunere orala a unor creatii literare (basme, povestiri, povesti). Acestea se organizeaza cu toti copiii grupei in cadrul activitatilor obligatorii sau in afara acestora, in timpul rezervat jocurilor si activitatilor alese fie cu toata grupa, fie pe grupe mici de copii. Prin aceasta metoda educatoarea furnizeaza copiilor cunostinte privitoare la cele mai variate aspecte de viata si domenii de activitate. Ii familiarizeaza pe copii cu natura inconjuratoare (lumea animala, lumea vegetala, cea a fenomenelor fizice).
Aceasta metoda poate fi utilizata ca mijloc de realizare a unor categorii de activitate prin care educatoarea transmite unele cunostinte copiilor, cunostinte pe care acestia nu le pot dobandi prin experientele lor personale. Se disting doua mari categorii ale activitatii de povestire desfasurate in gradinita de copii: povestirile educatoarei si povestirile copiilor.
Povestirile educatoarei sunt organizate cu intreaga grupa de copii, avand o valoare etica. Ele contribuie la formarea constiintei morale si a trasaturilor positive. Uneori, povestirea educatoarei poate fi utilizata ca metoda in cadrul altor activitati. In procesul acultarii unei povestiri este antrenata intrega activitate psihica a copilului. Acesta urmareste cu atentie cele povestite, memorizeaza, compara, analizeaza materialul furnizat, face unele legaturi de cauzalitate, stabileste anumite relatii intre fapte si personaje. Prin aceste activitati, gandirea copilului este viu stimulate si face posibila intelegerea semnificatiei faptelor eroilor. Copilul se familiarizeaza cu structura limbii, cu bogatia formelor sale gramaticale cu frumusetea si expresivitatea acesteia.
In cadrul unei activitati de educare a limbajului povestirea este utilizata si impreuna cu alte metode cum ar fi: descrierea, explicatia, conversatia, discutii colective, brainstormigul, turul galeriei, explozia stelara, palariutele ganditoare, diamantul, piramida, etc. Aceste metode se pot utiliza in diferite momente ale activitatii, cum ar fi la captarea atentiei, asigurarea retentiei, dar si in desfasurarea activitatii (descrierea, explicatia, comparatia), dar in acelasi timp optiunea pentru o anumita metoda trebuie facuta si in functie de tipul lectiei.
Povestirile copiilor imbraca doua forme: repovestirea si povestirile create de copii.
Repovestirile se pot realize in forme diferite:
-repovestirile pe baza unor tablouri/ilustratii redau episoadele principale ale povestirii, educatoarea va trebui sa pegateasca din timp ilustratii corespunzatoare momentelor principale.
-repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice lae povestirii face trecerea spre povestirea libera si se deosebeste de alte tipuri de repovestiri prin aceea ca educatoarea stabileste un plan verbal accesibil, corespunzator nivelului grupei, sub forma de intrebari prin care dirijeaza atentia copiilor spre intamplarile importante din poveste.
-repovestirea pe baza unui text are rolul de a-i ajuta pe copii sa se familiarizeze cu frumusetea textului literar; prin citirea cat mai expesiva (respectand pauzele de intonatie, modelarea vocii, tonul vocii, mimica, gestica etc) educatoarea le starneste copiilor pentru citit si ii determina sa-si dezvolte interesul pentru citit.
-repovestirea libera ofera copiilor posibilitatea de a-si exersa imaginatia.
Povestirile create de copii se deosebesc de repovestiri prin faptul ca in cadrul povestirii, continutul nu este cunoscut de copii, ci este ceva inedit, creat in acel moment pentru ei. Acestea au un rol deosebit in dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii in vorbire si actiune, obisnuindu-l pe copil cu o vorbire corecta, expressive, fluenta si nuantata.
Bibliografie:
1) Tomsa, Gh., Psihopedagogie prescolara si scolara primara, ed. Coresi, Bucuresti, 2005.
2) Popa, C., Elemente de pedagogie aplicata, ed. Universitatii din Oradea, 2007.
