|
|
|
1. Amplasamentul, elemente componente, dispunere
Terenul de amplasare a locuintelor trebuie ales intr-un mediu salubru si atragator, care sa permita si realizarea unor solutii rationale si economice. Nu trebuie sa se faca nici risipa de teren, nici sa se utilizeze o suprafata prea mica de teren, pentru a nu se ajunge la o concentrare excesiva a populatiei, la densitati prea mari, cu consecinte asupra calitatii procesului de locuire si ambientului, defavorabile igienic. Zona rezidentiala sau de locuit se organizeaza in afara zonelor cu nocivitati, poluare industriala, sau cu focare daunatoare (balti nesecate, orezarii, platforme de gunoi). Terenul nu trebuie sa fie inundabil. Nu se folosesc niciodata pentru amplasarea locuintelor, ca si a altor constructii, terenurile de umplutura, intrucat ele taseaza sub greutatea cladirilor. Zona de locuit trebuie sa fie bine insorita, cu umiditate normala si pe cat posibil ferita de vanturile dominante. Relieful influenteaza dispozitia constructiilor, traseul strazilor si compozitia ansamblurilor de locuit. In functie de panta terenului, constructiile pot fi situate cu latura lunga paralela sau perpendiculara cu linia de cea mai mare panta. Pana la 2%, orice cladire poate fi amplasata oricum. Intre 2 si 5 %, lungimea cladirii situata perpendicular pe linia de cea mai mare panta se limiteaza, iar la o panta de peste 5%, cladirea se aseaza perpendicular pe panta terenului, in lungul curbelor de nivel. Peste 8% panta sunt conditii grele pentru orice mod de asezare a cladirii. O rezolvare posibila este cu denivelarea etajelor pe tronsoane, specifica zonelor de deal si de munte. Panta de 8-10% este panta maxima pentru amplasarea cladirilor de locuit, fara denivelare. Traseul strazilor depinde, de asemenea, de relief, pantele uzuale nedepasind 4- 6%. In orasele existente, locuintele noi se pot situa in spatiile libere ramase, prin plombe, sau ansambluri noi, dar numai acolo unde sunt suprafete libere de teren. Distanta dintre cladiri trebuie sa depaseasca 1,5 H (inaltimea constructiei). Elementele principale ale unui ansamblu de locuit sunt:
Cladirile de locuit, care pot avea parter, P+1,2.10,..15 etaje. Dupa anul 1989 nu s-au mai construit blocuri inalte, regimul de inaltime oprindu-se la parter si trei, maxim patru etaje, pentru a asigura un confort sporit locuitorilor. De altfel, oamenii prefera locuirea cat mai aproape de sol.
Drumurile si aleile de acces auto si parcajele, iar uneori baterii de garaje;
Aleile pietonale si platformele betonate sau dalate pentru banci de odihna, etc.;
Cladirile pentru dotari comerciale, marfuri si servicii de cerere curenta, ca magazine de paine, lactate, mezeluri, bauturi, tigari, legume-zarzavat etc., iar ca servicii: frizerie, coafor, cizmarie, schimb valutar;
Cladiri social culturale: librarie, discoteca, club, jocuri mecanice, cinema, etc.;
Plantatiile diverse de arbori, arbusti, gard viu, gazon si flori;
Elemente de mobilier urban, lampadare si lampi pitice, banci de odihna, jardiniere, mese fixe, etc.;
Alte dotari sportive de cartier sau de ansamblu de locuit.
Dispunerea compozitionala a acestor elemente trebuie realizata astfel, incat ansamblul de locuit sa fie coerent, inchegat, cu o conceptie clara, circulatii fluente, orientare optima pentru locuinte, perspective agreabile, culori adecvate si un ambient placut si reconfortant. Dispunerea cladirilor de locuit trebuie sa raspunda exclusiv cerintelor de confort. In ansamblurile rezidentiale, circulatia autovehiculelor se separa de circulatia pietonilor, de pe aleile pietonale sau pe trotuarele adiacente circulatiei auto (pl. 6). Organizarea aleilor carosabile in interiorul ansamblurilor este redata in plansa 7, iar accesele si parcajele in plansa 8. Dispunerea si gruparea locuintelor individuale pe un teren poate avea diverse variante (pl. 9)
2. Tipologie si grupare
Exista doua mari categorii de cladiri de locuit: a)- cladiri cu locuinte individuale cu 1-2 niveluri si cu 1-2-..4-.. 6 apartamente pe nivel, la care fiecare familie are la dispozitie in mod neconditionat un lot de teren accesibil direct din locuinti (pl. 10) si b)- locuinte in blocuri cu mai multe niveluri, cu teren in folosinta comuna sau mixta, cu numar limitat de loturi individuale, pentru familii cu multe persoane.
Locuintele individuale ofera conditii de confort mai convenabile pentru familiile numeroase, au liniste, folosesc o parcela de teren, dar rezulta o densitate redusa (maxim 100- 160 locuitori/ha.), avind si o utilizare insuficienta a teritoriului. Gruparea constructiilor in teren se face dupa o dispozitie perimetrala, de-a lungul strazii, in jurul unui nucleu central amenajat ca spatiu plantat, sau rezervat pentru dotari zilnic utilizate (pl. 21), sau cu dispozitie in adancime (pl. 22 si 23). Pot fi ansambluri de tip: mononuclear (pl. 13), polinuclear (idem), sau combinat (pl. 14). Dispozitia in adancime asigura o utilizare mai completa a teritoriului, o organizare mai complexa, o mai mare varietate si o expresivitate mai bogata. Dispozitia cladirilor este determinata si impusa in principal de trama stradala utilizata si de conditiile de relief, sau vecinatati. Fata de traseul circulatiilor auto, constructiile pot fi dispuse paralel cu axul acestora (pl. 11), inchise sau deschise spre strada (pl. 13), perpendicular sau oblic (pl. 11 si 12), sau in jurul unei fundaturi (pl. 15). Se asigura o retragere de la strada de 5- 8 m. pentru gradini de fatada, care pote fi aceiasi sau diferita, ca retragere, ca si cladirile, ce se pot decala.
Se recomanda ca latura lunga a cladirii cu apartamente sa fie orientata pe directia nord- sud.
Distanta dintre cladiri trebuie sa fie intre 1 si 3 h. (inaltimea cladirii), intre fetele laterale de 0,5- 1,5 h., pentru ca primesc lumina si din lateral. Distantele prea mari disociaza ansamblul si coerenta lui, cele prea mici nu asigura o iluminare si insorire suficienta. Dispozitia constructiilor este conditionata si de cerintele de orientare. Incintele se orienteaza cu deschidere spre sud, pentru a asigura insorirea maxima a constructiilor si a terenului dintre ele. Fata de pantele terenului, pozitia constructiilor trebuie sa permita scurgerea libera a apelor de suprafata si perceptia peisajelor. Ansamblurile trebuie sa evite monotonia, dar si excesul de varietate (pl. 7, 24, 20) sunt prea framantate, neunitare. Solutiile decalate convenabil (pl.17), sau in alveole (pl.11, 12, 13) sunt considerate convenabile. Gruparea blocurilor de locuinte poate fi deosebit de variata si inspirata (pl.21, 22, 23).
Fronturile de cladiri de pe cele doua parti ale strazii nu trebuie sa fie asimetrice ori identice, nu trebuie sa formeze un coridor- tunel de vant. Urmarindu-se orientarea optima si varietatea compozitiei, dar si unitatea ei integrala, blocurile se pot dispune oblic, perpendicular pe strada, sau paralel, dar cu retrageri diferite din axul strazii, cu o alternanta jucata. Locuintele individuale se amplaseaza pe un lot sau parcela separata (pl. 17), terenul trebuind parcelat, asigurat cu acces carosabil interior, lotul fiind de preferinta dreptunghiular. Un regim inchis foloseste mai economic terenul, iar regimul grupat, izolat, lasa mai mult teren familiilor. Plansa L- pentru regim inchis are lotul in suprafata de 120- 180 mp., cu fatadele de 6 m. la solutie duplex, de 300-400mp. pentru regim cuplat si de 400- 600 mp. pentru regim izolat.
Ca inaltime, cladirile de locuit, blocurile pot avea aceiasi inaltime sau inaltimi diferite. Incintele inchise cu aceiasi inaltime, desi functionale, sunt monotone, ramanand astfel si daca sunt cu inaltimi diferite. Ele pot dispune insa in spatiul dintre blocuri de o vegetatie bogat agrementata.
3. Structura si organizare
Exista doua tipuri principale de organizare spatiala la amplasarea cladirilor de locuit si amenajarea incintei:
-dispozitia geometrica inchisa, riguroasa, simetrica (plansa nr. 18) si -dispozitia libera, deschisa, jucata, variata, cu perspective neasteptate (plansa nr. 19b), care are valoare estetico- functionala mai ridicata.
Dispozitia geometrica are spatiul delimitat categoric, sau chiar inchis. Perspectivele sunt scurte, incadrate simetric, bine controlate, privirea este limitata de cladiri sau de arborii dintre ele, sa nu scape in gol, dincolo de ele. Dispozitia dotarilor asigura perspective frontale. Aceste ansambluri sunt pretentioase si insuficient diferentiate. Aceasta conceptie are in general o valoare de intrebuintatre mai redusa, cu dezavantaje functionale si economice. Spatiul conceput deschis se amplifica pe directii diferite, volumele sunt asezate echilibrat in raport cu dispozitia spatiilor libere, perspective multiple se deschid in profunzime. Dispozitia dotarilor formeaza elemente de centrare a atentiei. Structura unui ansamblu cuprinde cladirile de locuit de maxim doua-trei tipuri, dotari social-culturale si comerciale, reteaua de alei auto, parcaje si alei pietonale, spatii plantate, locuri de joaca pentru copii, de odihna pentru varstnici, etc.
Organizarea ansamblurilor depinde, de relief, de imprejurimi, de tipurile de cladiri, de accesul din drumul principal, de retelele tehnico-edilitare, de conditiile de insorire si de vanturile dominante. Rezolvarea ansamblurilor de locuit trebuie sa asigure unitatea de conceptie, valabila atat din interior cat si din exterior, in raport cu ansamblurile vecine.
Relieful accidentat conduce la crearea de terase, baterii de trepte, jardiniere, peluze denivelate, taluzuri, ziduri de sprijin, care agrementeaza ansamblul. Inlaturarea monotoniei in asezarea sectiunile sau blocurile tip se rezolva prin mijloace arhitecturale (tratare fatade, dispunere si geometrie balcoane/logii, decoratie si culori pereti/calcane), sau prin mijloace urbanistice (pozitie dotari, mod de realizare plantatii, orientare ansamblu catre valorile naturii inconjuratoare.
4. Cladirile de locuit si gruparea apartamentelor.
Un ansamblu de locuit are un caracter unitar, dotari comune pentru toti locuitorii, spatii libere bine dozate si maxim doua tipuri de cladiri ca inaltime. Mai multe inaltimi creaza o varietate prea mare, dezordonata. Cladirile de locuit se realizeaza pe tronsoane. Un tronson este o grupare de doua pana la sase apartamente pe un palier, care sunt deservite de o scara (la peste cinci niveluri si de un lift).
Exista situatii cand apartamentele, in special garsonierele se amplaseaza de o parte si de alta a unui coridor, precum camerele de hotel, caz in care coridorul este desevit de mai multe case de scari si lifturi.
Tronsoanele pot fi cuplate in diferite moduri, in continuare, in sir indian, sau perpendicular unul pe altul, adosate pe plinurile de la capete. Se pot realiza siraguri de tronsoane sicanate, cu eventuale treceri pe sub ele, la nivelul parterului, pentru a se evita ocoliri mari. Tronsoanele care au doua sau trei apartamente la scara, au cate doua apartamente rezolvate in dublu tract, cu dubla orientare. Apartamentele de pe colt, pot avea si ele cate doua orientari, perpendiculare una pe alta, ceea ce este un avantaj. Apartamentele duplex, cu scara interioara in apartament, au intrare din casa scarii si din lift, la fiecare doua nivele.
Se utilizeaza si sectiuni in forma de H, prevazute cu curti interioare de lumina cu pasarele de trecere intre casele de scari si cu intrarile la cele doua tronsoane prin capetele blocului, spre a se evita pierderea unor camere pe fatada longitudinala. Se utilizeaza in mod curent cladiri cu tronsoane cuplate in forma de L, mai ales pentru intersectii de strazi. Totodata, tronsoanele se pot cupla in forma de litera C, curtea interioara deschisa utilizandu-se pentru amenajarea unor spatii de folosinta comuna, ca alei de circulatie auto, platforme de parcare, baterii de garaje, spatii plantate, locuri de joaca pentru copii etc.
Varietatea de grupare a apartamentelor intr-un tronson si a tronsoanelor intr-un bloc este destul de mare. Uneori se utilizeaza anumite sectiuni economice si functionale la mai multe proiecte. Nu este insa indicat sa se uniformizeze ansamblurile cu aceleasi blocuri sau sectiuni tip, ca pe vremea comunismului, astfel incat sa nu mai stii in care oras te afli, toate aratand cam la fel.
5. Regim de constructii si indicatori
Regimul de constructii din ansamblul de locuit este dat de planul urbanistic general, dar mai ales de planul urbanistic zonal. Pot exista regimuri de inaltime diferite. Pana la parter si patru etaje nu este nevoie de ascensor, de aceea nu prea se fac cladiri cu parter si cinci sau sase etaje, ci sapte si peste sapte, deoarece costul instalatiilor creste. Un bloc de locuinte poate fi alcatuit din tronsoane cu inaltimi diferite, decalate si in plan. Se intelege ca in zonele de capat sau de adosare nu trebuie sa existe goluri in fatade, pentru a se putea realiza cuplarea corespunzatoare a tronsoanelor. Tronsoanele se cupleaza pe o lungime consistenta (3-4,00 m.). Tranzitia de la un regim de inaltime la altul se face treptat, cu diferente mici de unul-maxim trei nivele. Intre cladirile cu regimuri diferite este situata strada, cau cel putin o alee auto. Problema trebuie studiata de la caz la caz, nefiind simpla, necesitand analize functionale si estetice, probate pe machete etc. Costurile maxime se inregistreaza la locuintele individuale pe parcele separate. Sistemul mixt este cel mai economic. Costurile apartamentelor se micsoreaza odata cu cresterea numarului de nivele, dar numai pana la parter si patru etaje, intrucat de la cinci etaje in sus, costul pe apartament creste datorita structurii de rezistenta si a instalatiilor complexe, ce cuprind si ascensorul.
Astfel, se pare ca regimul de parter si trei- patru etaje este cel mai economic. In acelasi timp acest regim este preferat si de locuitori. Indicatorii de pret/apartament depind de structura si alcatuirea acestuia, a blocului. Industrializarea constructiilor si mecanizarea santierelor nu trebuie sa conditioneze alcatuirea ansamblurilor de locuinte pentru respectarea termenelor de realizare. Constructorul fiind sanctionat pentru intarziere, impunea conditiile lui, care nu determinau o crestere a calitatii constructiei, ci dimpotriva. Realizarea locuintelor de masa, multe si de slaba calitate a condus la rezultatele pe care le vedem astazi in orasele noastre. Indicatorii de pret ai apartamentelor difera in functie de numarul de nivele, de suprafata incaperilor si de gradul de confort si de dotare asigurat prin proiect. Un pachet de finisaje deosebite poate dubla, de pilda, costul unui apartament realizat la rosu. In prezent se realizeaza in Romania si blocuri de inchiriat, de catre stat, prin A.N.L., ori prin Consiliile locale si de particulari. Afacerile imobiliare au fost dintotdeauna afaceri profitabile si investitii relativ sigure si rentabile. In deceniile 6-8 s-a construit masiv in regim P+10. Diferentele de inaltime erau destul de mici, de maxim 2-3 nivele. Se urmarea o cat mai mare economie de teren. Dupa anul 1989 s-a redus regimul de inaltime al blocurilor la P+3,4 etaje.
