|
|
|
Pinza de Severin
Pinza, sau parautohtonul de Severin, se individualizeaza ca unitate structogenetica interpusa intre autohtonul danubian si pinza getica. Aceasta s-a conservat aproape exlusiv in Platoul Mehedinti unde formeaza substratul imediat al peticelor de acoperire Bahna si Portile de Fier (v. PI. IV, fig. 63).
Materialul din care este constituita pinza de Severin este eterogen. Aria de provenienta a acestuia a fost o zona de expansiune desemnata drept fosa de Severin (v. fig. 58). In linii mari se deosebeste o formatiune sedimentara cu caractere de flis, constituind flisul de Severin, si o formatiune mag-matogena bazica si ultrabazica constituind complexul ofiolitic.
Flisul de Severin debuteaza printr-o formatiune predominant argili-tica, de culoare inchisa, cu o grosime ce poate atinge 150 - 200 m. Asemenea depozite se intilnesc in jurul peticului de acoperire Bahna de sub care aflo-areza discontinuu. Formatiunea argiloasa trece la o suita ritmica cu caractere tipice de flis constituita din gresii, argile si marne. In mod curent a-cestea sint descrise drept "strate de Sinaia' datorita faptului ca prezinta o oarecare asemanare cu stratele de Sinaia din flisul internai Carpatilor Orientali, lasind sa se inteleaga ca ar reprezenta continuarea directa a acestora. Sint insa si deosebiri si, mai ales, nu sint argumente care sa dovedeasca continuitatea directa a lor'cu stratele de Sinaia; desemnarea lor sub numele de "flisul de Severin' este mai indicata. Din partea inferioara a flisului de Severin provine o asociatie de tintinide cu Calpionella alpina, C. elliptica, Tintinnopsella carpathica. Din nivelele superioare, in care sint frecvente mamocalcarele, Al. Codarcea si G. Murgeanu mentioneaza, exemplare de Parahibolites clava, Lamellaptychus didayi si fragmente de orbitoline. Continutul paleontologic mentionat ar conferi flisului de Severin virsta Tithonic-Aptian.
Flisul de Severin are raspindire relativ larga, mai ales in jumatdtca estica a Platoului Mehedinti, unde se urmareste continuu aflorind de sub cristalinul peticului de acoperire si acoperind la rindul lui wildflisul neo-cretacic.
In partea centrala a Platoului Mehedinti, de o parte si de alta a peticului de acoperire Bahna si mai ales in regiunea Ponoare-Valea Brebina, flisul de Severin este intens fragmentat tectonic, incit se delimiteaza ca blocuri de dimensiuni kilometrice. Acestora li se asociaza adesea o formatiune grezoasa-argiloasa, siltica, considerata de virsta neocretacica. In aceasta situatie, formatiunea argiloasa nu constituie o matrice, ci patrunderi datorita presiunilor tectonice. Flisul de Severin, si in aceasta zona, reprezinta pinza de Severin care a fost puternic dezmembrata.
Complexul ofiolitic reprezinta un element important in pinza de Severin si semnificativ pentru structogeneza Carpatilor Meridionali. Studiul intreprins de M. Maruntiu arata ca acesta este reprezentat prin ultramafite serpentinizatc si bazalte.
Ultramafitele serpentinizate apar intotdeauna sub forma de corpuri alohtone de dimensiuni foarte variate, de la citiva pina la sute de metri. Frecvent, corpurile mari de ultrabazite contin blocuri de bazalte si roci metamorfice sau argilite ardeziforme.
Bazaltele, in general puternic transformate, constituie corpuri de dimensiuni foarte mari, cum sint acelea din Valea Brebina, de la Ponoare etc. In cuprinsul ariilor bazaltice se intilnesc fie blocuri de dimensiuni variate de ultramafite serpentinizate si puternic laminate, asociate sau nu cu argilite ardeziene sau roci metamorfice, fie zone de milonitizare puternica ce se caracterizeaza prin aparitii de roci bazaltice cu aspect stratificat. Relatiile bazaltelor cu rocile sedimentare conduc la presupunerea ca, cel putin in parte, bazaltele nu reprezinta curgeri in pozitie normala fata de rocile sedimentare asociate.
Complexul ofiolitic se intilneste in partea centrala a Platoului Mehedinti, unde apare sporadic de sub flisul de Severin, sau suporta direct cristalinul getic din peticul de acoperire Bahna; insa cea mai larga suprafata acoperita de complexul ofiolitic este aceea din bazinul Riului Brebina. Aici se delimiteaza doua zone, una in bazinul superior in regiunea localitatii Obirsia Closani. si alta mai spre est intre localitatile Marasesti si Ponoare. In ambele zone, masa ofiolitica se urmareste pe mai multi kilometri si este intens fragmentata in blocuri de dimensiuni kilometrice, dispuse haotic si de regula fara matrice argilitica. Complexul ofiolitic de aici este reprezentat prin serpentinite, care predomina, gabbrouri si roci dolerit-bazaltice, asociate cu reci tufogene bazice in care este cantonata mineralizatia de pirita si calcopirita ce se exploateaza la Ponoare. In regiunea Obirsia ( Io-sani, in complexul ofiolitic apar si lentile de minereu cu magnetit. In masa ofiolitica se mai gasesc blocuri de sisturi cristaline constituite din micasisturi, paragnaise etc, argilite incluzind olistolite de sisturi cristaline, siltite cu fragmente de sisturi cristaline, jaspuri si radiolarite, sisturi cloritoase sau clorito-sericitoase, calcare fine micritice etc. Acolo unde se surprind relatiile dintre complexul ofiolitic si flisul de Severin, acesta din urma ocupa pozitie superioara.
Aspectul general al complexului ofiolitic, in care roci specifice asimilate unei cruste oceanice (ultramafite, bazalte, sedimente pclagice, jaspuri, silicolite) se asociaza cu numeroase fragmente de alte roci (sedimentare, metamorfice), de virste foarte diferite, amitesc formatiunile de tip "mellange', in care amestecul este tectonic, partial olistostromal. Asemenea formatiuni sint specifice zonelor de subductie si au luat nastere in cazul de fata, prin rabotarea de catre placa superioara (blocul getic) a sedimentarului de pe placa in curs de subducere (blocul danubian), fiind antrenate si fragmente din componenta zcnei de expansiune (fesa de Severin).
Punerea in loc a pinzei de Severin este rezultatul celui de al doilea paroxism getic de la sfirsitul Cretacicului (v. fig. 58); insa desprinderea de pe substrat si miscarea ei in baza pinzei getice a inceput mai de timpuriu, posibil chiar din Turonianul tirziu, caci blocuri de ofiolite si din flisul de Severin se gasesc si in nivelele inferioare ale formatiunii de'wild-flis. Acestea provin din destramarea partii frontale a pinzei de Severin in inaintarea ei. De fapt pinza de Severin nu este o pinza de decolare propriuzisa, ci se datoreste mai mult rabotarii (razuirii) flisului de Severin si a unor portiuni de crusta ocenaica de catre pinza getica in miscare. Asa se explica starea ei de fragmentare in blocuri dispuse haotic si in ansamblu, caracterul ei de mellange. Asemenea deformari sint legate de procesele de subductie si par sa constituie elemente specifice a ceea ce s-a numit "pinza de coliziune'.
Adesea, inca se mai aduce in discutie problema localizarii, in contextul paleotectonic, a ariei de expansiune care a generat complexul ofiolitic si flisul de Severin, sugerindu-se ca aceasta ar corespunde unui aliniament ce ar urmari Valea Cernei. Tinind seama de semnificatia complexelor ofiolitice in desfasurarea proceselor tectogenetice responsabile de aranjamentul arhitectural al Carpatilor Meridionali, nu incape nici o indoiala ca zona de expansiune a carei marturie este pinza de Severin a evoluat ca atare intre domeniul getic si domeniul danubian. De altfel, iviri de ofiolite se intilnesc in mai multe puncte de pe traseul urmei sariaj ului, cum sint de pilda ser-pentinitele si bazaltele de la est de Jiu in sudul Depresiunii Petrosani, ivirile de ofiolite de pe Valea Poiana Marului (Muntele Mic) etc. iar S. Nastaseanu semnaleaza iviri ale flisului de Severin la marginea vestica a peticului Godeanu.
Deschiderea riftului din care a evoluat zona de expansiune a avut loc in Mezojurasic si este acelasi rift care a generat marea flisului intern al Carpatilor Orientali. De aici corelarea pinzei getice cu unitatile zonei cris-talino-mezozoice din Carpatii Orientali. Insa, in afara de unele asemanari Intre flisul de Severin si flisul de Sinaia, atit acumularile posterioare acestora, cit si timpul de individualizare si desavirsire a unitatilor tectogenetice pe care le-a generat zona de expansiune, sint diferite. De aici conclzuia, ca desi in ansamblul carpato-balcanic aria de expansiune central-carpatica a fost una si aceeasi, in lungul ei s-au individualizat anumite sectoare care au avut o evolutie proprie.
