Un bun speolog va putea preveni accidentele printr-o buna cunoastere a tehnicilor speologice, un echipament corespunzator si o experinta dobindita in decursul parcurgerii cavitatilor. Dar pentru a fi un speolog complet, el trebuie sa posede si cunostintele necesare pentru a interveni in cazul unei accidentari, prin acordarea primului ajutor. In plus, el trebuie sa cunoasca tehnicile de degajare a unui accidentat de pe coarda si metodele prin care acesta poate fi adus la suprafata.

1 Salvarea din coarda

In acest capitol ne vom referi la citeva tehnici de degajare de pe coarda a unui speolog aflat in dificultate. Aceste tehnici presupun degajarea respectivului speolog de pe coarda si aducerea lui in siguranta la baza verticalei, urmind a i se acorda primul ajutor in asteptarea echipei de salvare.

Orice practicant al speologie pe verticala este dator sa cunoasca macar una din aceste tehnici, pentru a putea interveni in cazul in care unul dintre coechipierii sai se afla in dificultate, stiut fiind ca o suspendare indelungata pe coarda poate duce la un soc ortostatic.

Exista de asemenea si metode ce permit urcarea celui aflat in dificultate deasupra verticalei, insa acestea nu fac obiectul prezentului capitol. Exista cinci tehnici de salvare:

tehnica 'in forta';

tehnica 'contrabalansarii pe lonja salvatorului';

tehnica 'contrabalansarii pe lonja ranitului';

tehnica 'contrabalansarii pe pedala';

tehnica 'contrabalansarii cu pedala prinsa in blocatorul de piept'.

Pentru a nu se crea confuzii mentionam ca in timpul descrierii acestor metode, salvatorul se exprima la persoana I singular. De asemenea, s-a considerat ca salvatorul se afla la baza verticalei fiind nevoit sa urce pina la ranit. Desigur acesta fiind un caz de forta majora, urcarea a doi speologi pe aceeasi coarda este justificata.

Tehnica degajarii in forta.

1.     Urc pina la ranit.;

2.     Ii scot picioarele din pedala.

3.     Acrosez lonja scurta a ranitului la partea inferioara a verigii hamului meu, cu deschiderea carabinierei catre exterior.

4.     Scot blocatorul cu miner al ranitului, lasindu-l sa atirne la capatul lonjei sale lungi.

5.     Trec blocatoarele mele deasupra blocatorului de piept al ranitului.

6.     Urc pina ce lonja scurta.a ranitului va fi solicitata.

7.     Ridicindu-ma in pedala, il ridic si pe ranit citiva centimetrii astfel incit blocatorul sau de piept sa se detensioneze.

8.     Scot coarda din blocatorul de piept al ranitului.

9.     Imi montez coboritorul, carabiniera ele frina si bloehez coboritorul mai intii cu o semicheie apoi cu o cheie.

10.  Imi scot lonja lunga din blocatorul cu miner.

11.  Pentru a doua oara il ridic pe ranit si, in echilibru pe pedala, scot coarda din blocatorul meu de piept.

12.  Ma las in coboritor.

13.  Imi scot blocatorul cu miner.

14.  Desfac cheia si semicheia si cobor ranitul pe sol.

Avantaje:

simplicitatea executiei.

Dezavantaje:

din punct de vedere fizic, salvatorul trebuie sa fie apt pentru a-l ridica de doua ori pe ranit;

metoda impropie in cazul in care ranitul se afla foarte aproape sub o fractionare decalata sau sub un plafon, deoarece salvatorul nu va avea loc unde sa-si monteze blocatorul cu miner;

exista riscul de a uita operatiunea nr. 10, caz in care salvatorul va fi obligat sa-l ridice pentru a treia oara pe ranit;

in final ranitul se afla sub salvator;

exista riscul ca in momentul solicitarii coboritorul sa se pozitioneze incorect.

Tehnica contrabalansarii pe lonja lunga a salvatorului.

1.     Urc pina la ranit.

2.     Ii eliberez pedala.

3.     Ridicindu-ma in pedala mea, acrosez carabiniera lonjei scurte in partea inferioara a verigii de la hamul ranitului, cu deschiderea spre ranit si imi scot blocatorul de piept.

4.     Ma las in lonja scurta, supendat sub ranit.

5.     Montez coboritorul in veriga ranitului, la dreapta blocatorului si cu clichetul spre mine, carabiniera de frina si blochez coboritorul cu semicheie si cheie.

6.     Scot lonja lunga a ranitului din blocatorul cu miner.

7.     Montez carabiniera de la lonja mea lunga in veriga ranitului, la dreapta coboritorului.

8.     Ridic suficient de sus pe coarda blocatorul cu miner al ranitului, pentru a putea fi folosit ca punct de balansare.

9.     Ridicindu-ma in pedala, trec bucla creata pe lonja mea lunga prin carabiniera de la blocatorul cu miner al ranitului.

10.  Ma las in lonja lunga si prin contrabalansare il ridic pe ranit si ii scot blocatorul de piept de pe coarda.

11.  Mut coboritorul mai sus si reblochez.

12.  Ma ridic in pedala si il las pe ranit sa atirne in coboritor si in acelasi timp scot blocatorul cu miner al ranitului de pe coarda.

13.  Ma las in lonja scurta si imi scot blocatorul cu miner de pe coarda.

14.  Desfac cheia si semicheia si incep rapelul.

Avantaje:

nu necesita efort mare, poate fi executata de oricine;

se poate executa si sub amaraj;

in nici un moment salvatorul nu se afla intr-un factor de cadere mai mare de 1;

coboritorul se pozitioneaza intotdeauna corect;

salvatorul coboara sub ranit.

Dezavantaje:

carabiniera folosita pentru balansare trebuie sa se poata deschide sub sarcina;

dificil de executat daca blocatorul folosit pentru balansare este prea jos, situatie in care nodul lonjei va impiedica contrabalansarea;

in momentul mutarii coboritorului, cei doi sint suspendati in acelasi blocator.

Tehnica contrabalansarii pe lonja lunga a ranitului.

1.     Urc pina la ranit.

2.     Ii scot picioarele din pedala.

3.     Acrosez lonja mea scurta in partea interioara a verigii ranitului, cu deschiderea carabinierei spre ranit.

4.     Imi scot blocatorul de piept si apoi blocatorul cu miner de pe coarda, pentru a ramine suspendat in lonja scurta.

5.     Montez un coboritor in veriga ranitului, la dreapta blocatorului de piept si cu clichetul spre mine, carabiniera de frina si blochez coboritorul cu semicheie si cheie.

6.     Scot lonja lunga a ranitului din blocatorul cu miner (nu si pedala) si montez in acest blocator o carabiniera ce poate fi deschisa sub sarcina.

7.     Cobor, la nevoie, blocatorul cu miner pentru a putea trece lonja lunga a ranitului prin carabiniera acestuia.

8.     Ma ridic in pedala ranitului si montez carabiniera lonjei sale lungi in veriga hamului meu.

9.     Il ridic prin contrabalansare si scot coarda din blocatorul sau de piept.

10.  Mut mai sus coboritorul si il reblochez.

11.  Ma ridic din nou in pedala, ranitul fiind suspendat in coboritor, si scot lonja lunga din blocatorul cu miner.

12.  Ma las in lonja scurta si scot blocatorul cu miner al ranitului.

13.  Desfac cheia si semicheia si cobor.

Avantajele si dezavantajele acestei metode sint identice cu cele de la metoda precedenta.

Tehnica contrabalansarii pe pedala.

1.     Urc la ranit.

2.     Scot picioarele ranitului din pedala.

3.     Acrosez carabiniera lonjei mele scurte in propria-mi veriga iar bucla ce se formeaza o prind cu o carabiniera in partea inferioara a verigii ranitului, cu deschiderea spre el.

4.     Imi scot blocatoarele si ma las in aceasta lonja.

5.     Montez un coboritor intre blocatorul si lonjele ranitului, cu clichetul spre mine, carabiniera de frina si imobilizez coboritorul cu semicheie si cheie de blocare.

6.     Fixez pedala mea, prin intermediul unei carabiniere, intre blocatorul de piept si coboritorul ranitului.

7.     Trec pedala printr-o carabiniera fixata de blocatorul ranitului.

8.     Calculez inaltimea blocatorului astfel incit nodul de la capatul pedalei, fixata in veriga ranitului, sa fie cu aproximativ 10 cm mai jos decit carabiniera ce serveste pentru balansare.

9.     Ma ridic in picioare in pedala, in lungul corzii.

10.  In aceasta pozitie il ajut pe ranit sa urce, apucindu-l de ham, si ii scot blocatorul de piept de pe coarda.

11.  Revin in lonja scurta, acum ranitul fiind suspendat in coboritor.

12.  Imi scot picioarele din pedala si scot blocatorul cu miner al ranitului, blocator care nu mai este sub sarcina.

13.  Deblochez coboritorul si cobor.

Avantaje:

efort minim;

salvatorul se afla sub ranit;

metoda ce poate fi aplicabila oriunde si de oricine.

Dezavantaje:

exista riscul de a pierde pedala in timpul manevrelor;

pozitie acrobatica dupa efectuarea contrabalansarii;

necesitatea centrarii corecte a efortului in momentul ridicarii in pedala.

Tehnica contrabalansarii pe pedala prinsa in blocatorul de piept.

1.     Urc pina la ranit si ii scot picioarele din pedala.

2.     Acrosez lonja mea scurta in partea inferioara a verigii ranitului, cu deschiderea spre mine.

3.     Imi scot blocatoarele si ramin suspendat in lonja scurta.

4.     Montez un coboritor in veriga ranitului, clichetul spre mine, carabiniera de frina si blochez coboritorul cu semicheie si cheie.

5.     Scot lonja lunga a ranitului din blocatorul cu miner si montez in blocator o carabiniera ce va servi ca punct de balansare.

6.     Imi acrosez pedala in partea superioara a verigii ranitului si o trec prin carabiniera pe care am montat-o in blocatorul cu miner, carabiniera ce trebuie sa fie cu 10 cm mai sus decit nodul pedalei de Ia capatui liber (nu cel prins in veriga ranitului).

7.     Ma ridic in pedala ranitului, aceasta trecind prin exteriorul picioarelor acestuia si imi monte/ blocatorul de piept cit pot mai sus pe pedala.

8.     Prin contrabalansare ridic ranitul si scot blocatorul de piept al acestuia de pe coarda.

9.     Ma ridic din nou in pedala ranitului, acesta fiind suspendat in coboritor, si imi scot blocatorul ac piept de pe pedala.

10.  Demontez sistemul de contrabalansare si revin in lonja scurta.

11.  Deblochez coboritorul si cobor.

Avantaje

se elimina problema calcularii lungimii necesare contrabalansarii;

contrabalansarea se face-pe axul corzii;

Dezavantaje:

nevoia de a folosi pedala ranitului;

pedala folosita ia contrabalansare trebuie sa aiba un diametru de minim 5 cm, altfel exista posibilitatea intepenirii blocatorului;

pedalele de chinga nu se pot folosi.

Concluzii:

ultima metoda pare a fi si cea mai buna;

se impune, pentru a putea interveni oportun, folosirea unui echipament bine ajustat si in special a unei pedale fara noduri intermediare;

facuta la timp, o astfel de interventie poate salva viata unui coechipier;

daca in loc sa aplice una din aceste metode, salvatorul va prefera sa mearga dupa o echipa de salvare, s-ar putea ca aceasta sa intervina prea tirziu;

pentru a putea stapini metodele de degajare, acestea trebuie exersate mai intii la exterior.

2 Acordarea primului ajutor

2.1 Generalitati

Mediul subteran fiind un mediu ostil omului, riscurile de accidentare sint numeroase, in special datorita urmatorilor factori:

terenului accidentat;

intuneric total;

umiditate crescuta;

temperatura scazuta.

Pentru primii doi factori exista riscul de accidentare prin traumatisme, iar pentru ultimii doi, riscul de accidentare prin hipotermie. Pentru a reduce la minim aceste riscuri trebuie respectate urmatoarele reguli:

nu se practica speologia in cazul in care starea de sanatate este afectata (boli cronice, afectiuni acute):

se practica respectind 'Normele de protectie individuala si colectiva' (vezi cap. 2.3);

se practica detinind trusele medicale specifice (vezi cap. 2.3 I, II, III, IV) si cunostintele minime de prim ajutor.

2.2 Primul ajutor

Este un complex de metode si tehnici ce se folosesc in cazul unui accident, pentru:

a mentine accidentatul in viata;

a preveni inrautatirea starii accidentatului (starea de boala);

a stimula revenirea accidentatului (la starea normala de sanatate).

A. MENTINEREA ACCIDENTATULUI IN VIATA

1. Verificarea respiratiei

se face punind urechea in dreptul gurii accidentatului (pentru a simti respiratiile) si se priveste in lungul toracelui (pentru a observa miscarile acestuia) (fig.l);

in caz ca nu respira se parcurg urmatoarele faze:

a)     se elibereaza caile aeriene superioare (fig. 3 a,b,c,d) (vezi si B. 2);

b)     se trece la respiratie aeriana (gura la gura) (vezi fig. 4 a, b, c).

2. Verificarea batailor inimii

se palpeaza la nivelul gitului artera carotida (se simt pulsatiile) (vezi fig. 2);

in caz ca nu se simt pulsatii (palparea este corecta) se parcurg urmatoarele faze:

a)     Masaj cardiac extern (fig. 5) - 60 compr./min.;

b)     Masaj cardiac extern + respiratie artificiala, daca nu respira (fig. 6).

3. Examinarea sistematica a accidentatului

Capul:

Gura:

vezi culoarea buzelor (normala, vinata, palid roz);

vezi daca exista curgere lichidiana (singe, lichid clar);

. Nasul:

vezi daca exista curgere lichidiana;

. Ochii:

vezi daca pupilele (discurile negre) isi modifica diametrul la lumina (lumina unei lanterne le determina micsorarea diametrului);

vezi daca diametrul celor doua pupile este egal;

Fata:

vezi culoarea (normala, vinata, roz palid);

vezi temperatura (comparativ cu examinatorului);

vezi daca exista transpiratii reci pe frunte;

Calota craniana:

daca casca este intacta atunci si aceasta este intacta (se verifica la sfirsit) daca nu, se trec miinile incet pe suprafata acesteia cautind urme de singe, umfaturi (cucuie) sau neregularitati;

Urechile:

vezi daca exista scurgere lichidiana.

elibereaza hainele din jurul sau (se deschid nasturii si fermoarele);

vezi daca trecind cu degetele in jos in lungul coloanei vertebrale se simt neregularitati (exista una naturala la nivelul vertebrei 7), infundaturi sau umflaturi;

ia pulsul la carotida (numarul de batrii pe minut -numara 10 s si inmulteste cu 6).

Coloana vertebrala (fig. 8):

fara a dezbraca accidentatul si evitind a-l misca, vezi daca trecind cu degetele in jos in lungul coloanei vertebrale se simt neregularitati, infundaturi sau umflaturi.

Toracele:

vezi daca toracele este simetric in timpul respiratiei (daca o parte a sa nu se infunda in inspir si este impinsa in afara in expir) (fig. 9 a,b);

vezi daca trecind cu degetele in jos pe torace se simt neregularitati (fig. 10);

vezi daca umerii sint simetrici (nu au neregularitati);

vezi daca exista rani ce 'sug' aer;

vezi daca sternul (osul din axul toracelui) are neregularitati.

Abdomenul:

vezi daca abdomenul este simetric, daca se misca in timpul respiratiei;

vezi daca trecind cu palmele in jos pe abdomen si aplicind o presiune usoara, se provoaca durere sau o contractare puternica a muschilor abdominali;

vezi daca aplicindu-se o presiune lateral pe solduri se provoaca durere, se simt neregularitati (asimetrii);

vezi daca accidentatul a urinat sau a eliberat fecalele in urma traumatismului.

Membrele (fig. 11):

vezi daca sint simetrice, egale ca lungime si daca prezinta deformari, umflaturi, zone sensibile la apasare (examinarea se face de la umerii/solduri spre degete);

manevrele se fac cu blindete, cu ambele miini simultan si simetric;

accidentatul nu trebuie miscat.

Daca accidentatul este constient si cooperant i se poate indica sa se miste cit mai putin posibil.

Daca o manevra (palpare) provoaca durere (accidentatul constient o va indica, iar cel inconstient va geme), nu se va mai insista considerindu-se zona afectata.

4. Oprirea singerarilor

Daca in timpul examinarii se observa rani ce singereaza puternic (singele din rana ar putea umple o ceasca in 5 min.) atunci opreste imediat hemoragia prin:

a) Presiune directa:

cu mina pe marginea ranii;

cu o compresa sterila pe rana si se acopera apoi cu o fasa legata foarte strins (exceptie fac ranile cu afectarea cutiei craniene).

b) Elevare:

in cazul in care rana este pe un membru, atunci aceasta se ridica deasupra nivelului corpului.

c) Presiune indirecta (fig. 12):

cu o rola de fasa amplasata peste zona de palpare a pulsului (a batailor inimii) cea mai apropiata, intre rana si torace, peste care se aplica strins un garou. Nu se aplica peste arterele carotide (la git);

daca timpul este lung si daca hemoragia nu s-a oprit, atunci el trebuie desfacut incet si repozitionat mai sus (spre corp) astfel:

dupa 30 min. - pentru 5 min.;

dupa 20 min. - pentru 5 min.;

dupa 10 min. - pentru 2-3 min.;

apoi din 5 in 5 min. - pentru 20-30 s.

se noteaza pe carnetel ora de aplicare a garoului cit si momentul de desfacere si repozitionare a acestuia.

5. Pozitia de recuperare

se foloseste cind accidentatul incostient are dificultati la respiratie, datorate secretiilor ce ramin in git (se aude un fel de horcait) si cind accidentatul este lasat neasistat pentru un timp;

daca accidentatul este incostient (respira, inima bate) si nu prezinta la examinare afectarea coloanei vertebrale, atunci se pozitioneaza in pozitia Rautek (fig. 13);

daca prezinta afectari ale membrelor, atunci se poate folosi o pozitie intermediara (fig. 14)

nu se aplica cind exista fracturi ale coloanei vertebrale!

B. PREVENIREA INRAUTATIRII STARII ACCIDENTATULUI

1. Fracturi

a) Generalitati

Fractura - ruptura unui os si poate fi:

deschisa: fragmentele provoaca o rana a pielii din interior spre exterior, prin care fragmentele pot iesi la exterior (fig. 15 b);

inchisa: pielea ce acopera zona este intreaga (fig. 15 a)

complicata: fragmentele osoase lezeaza o structura anatomica importanta din vecinatate (nerv, vas sangvin, organ) (fig. 15 c).

Recunoasterea unei fracturi se face dupa:

- durere: in zona respectiva, localizata pe o suprafata mica (cmp.).

- sensibilitate:

la apasarea (palparea) blinda a zonei se provoaca durere;

- la apasarea blinda a fragmentelor la distanta de focar (locul afectat al osului) se determina durere in focar.

- umflarea zonei afectate;

- deformarea membrului in zona afectata (scurtarea piciorului in caz de fractura col femural);

- imposibilitatea folosirii membrului;

- pozitia anormala a membrului.

b) Tipuri speciale de fracturi:

Fracturi craniene: pot fi ale calotei sau ale bazei craniului (fig. 16).

Recunoastere:

- semne evidente de traumatism cranian;

- pierderea partiala sau totala a constientei;

- pupilele pot avea diametre diferite si sa reactioneze inegal la aceeasi lumina;

- in cazul fracturarii calotei craniene apare o plaga a calotei;

in cazul fracturarii bazei craniului: scurgere lichidiana prin nas, ureche (lichid clar, singe foarte fluid ce nu coaguleaza -nu apar cheaguri in 3-5 min.).

Primul ajutor:

- daca accidentatul este constient, se pozitioneaza in pozitie semisezinda cu capul si umerii sustinuti;

- daca prezinta scurgerii din ureche, aceasta se acopera cu o compresa sterila, necompresiva (nu se introduce in ureche), iar capul se inclina pe partea afectata (fig. 17);

- daca prezinta o plaga craniana, aceasta se acopera cu o compresa sterila care sa nu aplice nici o presiune asupra plagii (dupa raderea parului si dezinfectarea zonei din juri l plagii, fara a aplica nimic pe plaga!);

- daca accidentatul este inconstient, se pozitioneaza in pozitia de recuperare, cu zona afectata in jos (daca nu se creeaza cervicala (superioara) presiune directa asupra acesteia).        

Fracturi ale coloanei vertebrale: pot fi superioare (ale gitului) si inferioare (sub nivelul gitului) (fig. 18).

Recunoastere:

- accidentatul se plinge de dureri la nivelul fracturii;

- accidentatul nu poate sa miste palmele, labele picioarelor (sint amortite);

- accidentatul nu mai poate sa simta atingeri ale membrelor sau corpului;

- la examinarea blinda a coloanei vertebrale (fara a misca accidentatul) se pot simti neregularitaii (umflaturi, infundaturi) si apare durere.

Primul ajutor:

- daca este o fractura de coloana cervicala, se aplica o atela cervicala (atentie sa nu incomodeze respiratia, sa nu comprime artera carotida) (fig. 19);

- daca este o fractura vertebrala inferioara, se imobilizeaza membrele inferioare, intre ele, cu o fasa;

- daca pacientul este netransportabil, decit in conditii speciale, nu va fi pozitionat in pozitia de recuperare (se poate leza maduva spinarii, vezi 7 Cazuri de risc calculat);

- pozitia de transport este orizontala, mentminau-se coloana vertebrala dreapta (vezi fig. 20).

Fracturi ale coastelor:

a) simple (apare doar durere);

b) complicate:

- rana ce 'suge' aer (pneumotorax cu supapa), se aude un suierat;

- toracele nu este simetric in timpul respiratiei - o parte a sa se infunda in inspiratie si este impinsa in afara in expiratie ("volet costal') (fig. 9a,b).

Recunoastere:

- buzele si/sau fata pot fi de culoare vinetie;

- respiratiile sint scurte, de amplitudine mica, frecvente (peste 16/min.);

- prezinta aspectele descrise.

Prim ajutor:

- ranile ce 'sug' aer se acopera cu o compresa sterila (dupa dezinfectia suprafetelor din jur - fara a pune nimic pe plaga!) si cu o bucata de plastic lipita cu leucoplast - ce trebuie sa etanseizeze rana (sa nu mai intre aer);

- 'voletul costal' se acopera cu numeroase comprese lipite strins de torace cu leucoplast, in asa fel incit sa nu stea in pozitia 'impins inauntru' si sa nu se mai miste in contrasens cu toracele;

- in fracturile costale simple se aplica o fasa de sustinere a membrului superior de partea afectata (fasa triunghiulara).

Fracturile membrelor (fig.21, 22, 23, 24):

Recunoastere:

- vezi B 1. a).

Primul ajutor:

- se imobilizeaza membrul, cu conditia de a nu transforma fractura (deschisa sau inchisa) intr-o fractura complicata.

Fracturile bazinului:

Recunoastere:

durere la nivelul soldurilor;

- la palparea soldurilor apare o durere vie;

- poate apare o senzatie puternica de urinare sau defecare (daca a urinat, urina poate avea urme de singe - este rosie).

Prim ajutor:

- se spune accidentatului sa nu urineze si sa nu elibereze fecale;

- se infaseaza strins bazinul;

- se imobilizeaza membrele inferioare intre ele si se pozitioneaza accidentatul culcat pe spate cu genunchii usor indoiti (daca ii este mai comod).

2. Leziuni ale partii superioare a gitului (faringe, laringe)

Recunoastere:

- dificultate la respiratie (zgomotoasa, ca un horcait care vine din git);

- buzele si fata sint vinetii;

- se vad urme clare de traumatism la nivelul partii superioare a gitului (vinatai, infundaturi, umflaturi);

- dificultatea in respiratie persista si dupa curatirea faringelui.

Primul ajutor:

- se incearca introducerea unui tub pe git;

- daca manevra esueaza, se face o taietura pe mijlocul traheei si se introduce pe acolo tubul (respiratia se usureaza imediat) (fig. 25).

3. Hemoragia interna = singerare provenita din lezarea unui organ intern.

Poate sa se exteriorizeze printr-un orificiu natural:

a) gura: 

in urma unui acces de tuse, singe rosu

leziuni pulmonare in urma unei fracturi costale, leziuni ale cailor aeriene superioare;

in urma unui acces de voma - asemanator zatului de cafea

leziune a stomacului, ulcer gastric;

b) nas, ureche:

fractura a bazei craniului.

c)     urina:

leziuni ale vezicii urinare (fractura de bazin) sau ale rinichiului.

Recunoastere: Accidentatul este in stare de soc:

- se simte foarte slabit, nelinistit, agitat;

- simte o sete puternica;

- pielea devine palida cu transpiratii reci (buzele sint palide);

- respiratia devine rapida si superficiala;

- pulsul devine rapid si slab (peste 100 batai pe minut);

- poate lesina;

- abdomenul devine dur la palpare, nu se misca in timpul respiratiei.

Primul ajutor:

Incizie se aseaza accidentatul cu membrele inferioare mai sus decit capul (pentru a directiona singele spre organele interne si creier);

- daca accidentatul devine inconstient se va pune in pozitia de recuperare;

- Atentie! Socul se poate instala si in cazul fracturilor de oase mari (femur, bazin etc.).

4. Tratarea plagilor (ranilor):

- se descopera zona afectata (in zonele paroase se rade parul din jur) cu o compresa imbibata in tinctura de

iod, pielea din jur pina la marginea plagii pe o raza de 3-5 cm.;

- se spala cu apa oxigenata plaga (face spuma) prin picurare in cantitati mici

- indeparteaza corpuri straine de dimensiuni mici (exceptie fac plagile penetrante - torace, craniu, abdomen etc.);

- se aplica o compresa sterila imbibata cu o solutie de alcool sanitar cu rivanol;

- se aplica apoi un bandaj de fasa sau leucoplast, in functie de plaga (dimensiuni), se comprima plaga (exceptii: fracturi deschise unde se evita impingerea in interior a fragmentelor exteriorizate, la fracturile de calota craniana unde se evita crearea unei presiuni suplimentare asupra creierului prin singele ce s-ar acumula etc.);

- fasa se atit cit sa nu impiedice circulatia sangvina (se verifica din cind in cind ca membrul sa bu se invineteasca).

5. Prevenirea hipotcrmiei

a) Generalitati

Hipotermia reprezinta scaderea temperaturii interne a organismului uman sub 36,5°C.

Mecanismele de pierdere a caldurii sint:

- conductie - intre organismul uman si corpurile reci cu care vine in contact direct (nisip, pietre etc.);

- evaporare - a apei de pielea speologului (transpiratie, umezeala);

- radiatie - prin radiatiile infrarosii emise de organismul uman;

- convectie - prin curentii de aer ce trec pe linga speolog.

b) Recunoastere

Persoanele expuse la hipotermie sint atit victimele accidentelor traumatice, cit si speologi epuizati si cei surprinsi de viituri (vezi Anexa 8).

c) Primul ajutor ,

Principiul de baza este de a prevenii instalarea hipotermiei:

Metode pasive - se vor impiedica pierderile de caldura prin mecanismele mentionate:

- accidentatul va fi transportat, daca se poate, intr-un loc uscat, lipsit de curenti de aer;

- accidentatul va fi asezat pe corzi, banane, pentru a-l izola termic de roca, nisip etc.;

- in cazul in care este ud, accidentatului i se vor schimba hainele cu unele uscate;

- daca este posibil si permis (nu exista contraindicatii) accidentatul se aseaza in pozitia sezind cu genunchii la piept (se scade suprafata de pierdere a caldurii);

- se inveleste accidcniatui cu folia de supravietuire (argintiul spre corp);

- in caz de curentii de aer, se introduce accidentatul intr-un sac de plastic;

- nu i seva administra alcool sau medicamente depresive (fenobarbital etc.);

- accidentatului i se vor da alimente cu continut energetic crescut (zahar, miere etc.), dar se vor evita lichidele reci; se pot incalzi lichidele la temperatura corpului salvatorului.

Metode active - prin aport de caldura din exterior spre organismul accidentatului:

Externe - incalzesc organismul de la exterior:

- asezarea accidentatului intre doi speologi, in strins contact cu ei;

- incurajarea accidentatului sa faca miscari;

- frecarea accidentatului pe spate.

Interne - incalzesc organismul din interior:

- se administreaza ceaiuri calde (fiebinti) - contraindicat in cazul leziunilor abdominale interne;

- se ofera pentru respiratie aer cald si umidificat (dispozitivul 'Little Dragon'). Aceste metode sint folosite astfel:

- toate pina la temperatura critica (33°C);

- sub temperatura critica numai metodele active interne (nu se trasporta decit in pozitie orizontala); metodele active externe sint-contraindicate.

6. Leziuni articulare

a) Entorsa = ruperea unor fibre din ligamentele articulatiei prin fortarea acestora.

Recunoastere: apare o durere in articulatie la miscarea acesteia, umflare si invinetire locala.

Prim ajutor: se imobilizeaza articulatia cu o fasa elastica, eventual comprese reci.

b) Luxatia = 'sarirea' unui os din articulatie.

Recunoastere: apare o durere in articulatie, nu se pot face miscari in articulatia respectiva, articulatia are un aspect diferit fata de cea simetrica normala (membrul se lungeste sau se scurteaza).

Prim ajutor:

- se imobilizeaza articulatia;

- reducerea luxatiei se face numai de catre medic.

7. Cazuri de risc calculat Principiile de baza ale salvarii sint:

- salvarea nu trebuie sa puna in pericol viata salvatorilor (in caz contrar o fac pe propria lor raspundere);

- in timpul salvarii viata accidentatului este pe primul plan:

- daca are o fractura de coloana vertebrala inferioara si face un stop cardio-respirator, se va trece imediat la masaj cardiac extern si respiratie artificiala, chiar daca se risca o lezare a maduvei spinarii, intrucit fara aceasta accidentatul ar deceda cu siguranta (se accepta riscul lezarii maduvei, cu paralizia aferenta pentru sansa salvarii accidentatului);

- in cazul localizarii accidentatului intr-o zona expusa la inundare in caz de viitura, sau la caderii de pietre, chiar daca este netransportabil accidentatul va fi mutat intr-o zona sigura, acceptindu-se aceiasi risc ca mai sus.

C. STIMULAREA REVENIRII ACCIDENTATULUI

1. Accidentatul trebuie incurajat pentru a-i indeparta starea de agitatie si de teama.

2. Trebuie indepartata durerea prin medicamente analgetice (FORTRAL comprimate 1-2 la 5 ore)

- nu se administreaza in cazul leziunilor organelor interne.

3. Se comunica permanent cu accidentatul pentru a-1 impiedica sa adoarma, lucru ce i-ar inrautati situatia.

2.3 Norme de protectie individuala si colectiva

A. GENERALE

1. Nu se efectuaza actiuni speologice ar putea pune in pericol viata sau sanatatea speologilor:

- in pesteri active - cind exista risc de viitura;

- in zone cu risc de surpare sau caderi de pietre etc.

2. Nu se folosesc bauturile alcoolice inainte si pe toata perioada actiunii speologice.

3. Nu se folosesc materiale speologice neomologate de Comisia Tehnica a Scolii Romane de Speologie.

4. Nu se foloseste echipamentul de catre persoane neinitiate.

5. Pentru o buna pregatire fizica si tehnica speologii trebuie sa practice periodic antrenamente.

6. Nu se intra in subteran fara echipamentul individual minim necesar.

B. SPECIFICE

Referitoare la tabere:

- taberele vor fi organizate de echipe de speologi, din care minim o echipa de interventie in caz de accident, va fi prezenta in tabara;

- in tabere va exista permanent lista cu componenta fiecarei echipe, ora la care a intrat in pestera, zona de lucru si ora la care trebuie sa se intoarca;

- in cazul unei intirzieri mai mari de doua ore, echipa de interventie va actiona;

- va exista o fisa personala a fiecarui speolog ce va contine: grupa sangvina, intoleranta la medicamente, antecedente personale etc.

- in tabara va exista si o lista cu reteaua locala de interventie in caz de accident;

Referitoare la echipe:

- echipele vor fi formate din minim 4 membrii;

- deplasarea in subteran se va face cit mai grupat, mentinindu-se permanent legatura intre membrii echipei (cel putin vizuala);

- deplasarea se face conform traseului anuntat in tabara;

- echipa va trebui sa aiba minim un ceas pentru a putea respecta programul anuntat;

- in caz de accident al unuia dintre membrii echipei, ceilalti ii vor acorda primul ajutor, apoi doi dintre ei vor merge la exterior pentru a anunta accidentul iar al treilea va ramine impreuna cu accidentatul;

- in caz de viitura seful echipei va intrerupe orice activitate si va lua masurile necesare: parasirea pesterii, daca aceasta este posibil, sau retragerea intr-un loc sigur, urmata de rationalizarea hranei si a surselor luminoase si urmareste evolutia nivelului apei.

I. Trusa medicala pentru tabara

A. Trusa mica de chirurgie:

1 - tinctura de iod (alcool iodat) .. 50 ml.

2 - apa oxigenata .. 50 ml.

3 - alcool sanitar (rivanol) .. 50 ml.

4 - comprese sterile 4 pachete

5 -vata . 50 g.

6 - fese mari .. 4 buc.

7 - fese mici .. 4 buc.

8-leucoplast . 2 role

9 - garou de cauciuc 2 buc. (80 cm.)

10 - fasa triunghiulara (triunghi pinza) . 2 buc.

11 - alela cervicala . l buc.

12 - atele Kramer . 2 buc.

13 - pipa Guedel .. 2 buc.

14-carnetel + pix . l buc.

15 - folie plastic 20x20 cm. .. l buc.

16-briceag sterilizabil . l buc.

17 - seringa cu ac .. 4 buc.

18 - pila de taiat fiole .. l buc. .

19 - tub plastic l buc.

B. Medicamente:

1 - acid acetilsalicilic cp.. 10 buc.

2 - algocalmin f. .. 5 buc.

3 - ciocolax cp. 5 buc.

4 - extraveral cp. .. 5 buc.

5 - Burovin plic (1 + 2) . 5 buc.

6 - Loperamid (Imodium) cps. 20 buc.

7 - Fortral cp.. 10 buc. ;

8 - Fortral f 4 buc.

9-Xiiinai. 10 ml .^ .. 2buc.

II. TRUSA MEDICALA PENTRU INTERVENTII ,

A. Trusa mica de chirurgie:

1 - tinctura de iod . 50 ml.

2 - apa oxigenata .. 10 ml.

3-alcool sanitar + rivanol .. lOrnl.

4 - comprese sterile 2 pac.

5 -vata . 50 g.

6 - fese mari.. 2 buc.

7 - fese mici .. 2 buc.

8 - leucoplast .. l rola

9-garou de cauciuc l buc.

10-fasa triunghiulara .. l buc.

11 - atela cervicala . l buc.

12 - atele Kramer . 2 buc.

13 - pipa Guedel .. l buc,

14 - carnetel + pLx . l buc.

15 - folie plastic .. l buc.

16 - briceag sterilizabil . l buc.

17 - seringa cu ac .. 2 buc.

18 - pila de taiat fiole .. l buc.

19 - tub plastic l buc.

B. Medicamente:

1 - algocalmin f. .. 2 buc.

2 - Fortral cp. . 5 buc.

3 - Fortral f 2 buc.

4 - Xilina f. 10 ml. . l buc.

III. TRUSA MEDICALA A ECHIPEI

A. Trusa mica de chirurgie:

la fel ca II. A., mai putin 12,17 si 1

B. Medicamente:

la fel ca II. B., mai putin 3 si 4.

IV. FOLOSIREA MEDICAMENTELOR Vezi Anexa 9.

NOTA. Folosirea preparatelor injectabile se face numai de catre persoane care au pregatirea necesara!