|
|
|
Depresiunea getica
Desavirsirea aranjamentului tectonic al zonei cristalino-mezozoic a Carpatilor Meridionali si ridicarea ei sub forma unui sistem cutat, in urma miscarilor tectonice din faza laramica, au determinat aparitia, in fata acestuia, a unei zone depresionare care a preluat functia de bazin de sedimentare evoluind ca avanfosa. In structura actuala aceasta alcatuieste ceea ce s-a denumit Depresiunea Getica; se intinde din regiunea Vaii Tirgului pina in Valea Dunarii. Spre sud vine in contact cu Platforma Valaha de care este separata prin falia pericarpatica. Aceasta din urma este acoperita de depozite sarmato-pliocene, insa a fost detectata pe directia Gaesti-sud Pitesti-nord Dragasani-Strehaia-Drobeta-Turnu Severin (v. PI. I).
Afundarea partii marginale sudice a zonei cristalino-mezozoice a antrenat si coborirea in trepte a marginii nordice a vorlandului, respectiv a Platformei Valahe. In felul acesta, depresiunea creata ca urmare a ridicarii lantului muntos are un fundament mixt: unul de origine carpatica, afundindu-se in trepte mai abrupte, altul de tip platforma care coboara mai lejer, incit depresiunea are un profil asimetric tipic depresiunilor premon-tane. Limita dintre cele doua tipuri de fundament ramine la mare adincime sub depozitele depresiunii si nu a putut fi detectata, dat fiind ca forajele sapate in largul depresiunii nu au atins decit superficial formatiunile fundamentului. Nici investigatiile geofizice nu au furnizat informatii concludente in acest sens. Este de presupus ca fundamentul de origine carpatica se extinde pina in apropierea faliei pericarpatice.
1. Stratigrafia
In structura Depresiunii Getice se disting cele doua etaje structurale, bine individualizate, apartinind la unitati structogenetice deosebite si a-nume: 1) fundamentul, care apartine fie zonei cristalino-mezozoice a Carpatilor Meridionali, fie Platformei Valahe; si 2) formatiunile Depresiunii Getice propru-ziise.
Fundamentul. Depresiunea Getica are un fundament mixt: carpatic si de platforma.
Fundamentul de origine carpatica. Alcatuirea acestuia, in linii mari, este aceeasi ca si a zonei cristalino-mezozoice de pe rama nordica a depresiunii, adica este constituit din sisturi cristaline preapline cu intruziuni de granite, si un invelis sedimentar pretertiar. Ansamblul acestor formatiuni apartine fie autohtonului danubian, fie pinzei getice sau unitatilor supra-getice, fie pinzei de Severin. Repartitia diverselor formatiuni la cele patru unitati tectogenetice ale fundamentului nu poate fi apreciata nici chiar in linii mari, acestea gasindu-se la marc adincime. Numai in zonele din imediata vecinatate a contactului dintre formatiunile depresiunii si zona crista-lino-mezozica in bazinul Vaii Cosustea, forajele au interceptat formatiunile mezozoice ale fundamentului, la Ciovirnascni de pilda. In largul depresiuni insa, intr-un singur foraj, din regiunea localitatii Ticleni, la adincimea de 3 000 m pe un interval de 615 m ,s-au traversat depozite considerate ca apartin Neocretacicului. Acestea sint reprezentate printr-o alternanta monotona de gresii calcaroase in strate subtiri, marne si argile compacte, in care s-a identificat o asocietie micro faunistica cu Globotruncana lappareiiti, G. stuarti, G. arca etc, indicativa pentru Senonian.
Fundamentul de platforma. Acesta se intilneste de la linia pericarpatica spre nord, pe o distanta care nu poate fi precizata. Cert este ca in partea sudica a Depresiunii Getice, la Mitrofani de pilda, formatiunile fundamentului au fost intilnite in foraje. Fundamentul de platforma reprezinta trepte mai coborite ale Platformei Valahe, incit constitutia litofaciala si strati-grafia lor este aceea cunoscuta din numeroasele foraje sapate pe cuprinsul Platformei Valahe, si in primul rind acelea amplasate imediat la sud de falia pericarpatica. Se intelege ca forajele n-au interceptat decit partea superioara a cuverturii platformei, cele mai noi depozite apartinind Sarmatianului timpuriu (Buglovianului).
Incepind din Volhinianul superior, adica dupa desavirsirea miscarilor moldavice, cind formatiunile Depresiunii Getice au incalecat peste acelea ale Platformei Valahe, si cind Depresiunea Getica s-a individualizat ca unitate geologica structurala; in continuare aceasta a evoluat impreuna cu Platforma Valaha.
Formatiunile depresiunii. Depresiunea Getica a evoluat ca bazin de sedimentare cu functie de avanfosa din Paleogen pina la sfirsitul Pliocenului. In tot acest interval de timp s-au acumulat depozite de molasa in care ponderea o au depozitele psefito-psamitice, la care se adauga evaporite,calcare, carbuni si depozite piroclastice. In general, se remarca faciesuri de tip litoral, grosiere sau calcaroase recifale, si faciesuri de larg psamito-pelitice. Sursa de alimentare cu material terigen a constituit-o zona cristalino-mezo-zoica in curs de ridicare.
Procesul de sedimentare nu a fost continuu, ci se recunosc doua discontinuitati de amploare regionala; una in Miocenul timpuriu, intraburdi-galiana, corespunzind paroxismului eostiric, si alta in Volhinian, determinata de miscarile moldavice. Aceste discontinuitati delimiteaza pe intinsul Depresiunii Getice si in cuprinsul stivei de depozite ce formeaza umplutura depresiunii, trei cicluri de sedimentare si anume: ciclul de sedimentare Paleogen care se incheie cu Btirdigalianul inferior; ciclul de sedimentare Burdigalian superior-Sarmatia inferior; ciclul de sedimentare Sarmatian mediu-Pliocen (fig. 72).
Ciclul de sedimentare Paleogen. Acesta debuteaza in Eocen, marcind transgresiunea majora, prima dupa formarea Depresiunii Getice, si se incheie in Miocenul timpuriu; include deci depozite eocene, oligocene si eomio-cene.
Eocenul are o extindere destul de mare. Depozite de aceasta virsta apar la zi pe rama cristalino-mezozoica intre Valea Vilsanului si Valea Otasau; pe sub depozite mai recente ale depresiunii, acestea au fost interceptate prin mai multe foraje spre sud, pina aproape de linia pericarpatica, iar spre vest pina in Valea Cosustea.
In linii mari, Eocenul este dezvoltat in doua faciesuri: unul de margine, litoral, predominant conglomeratic, si altul de larg predominant grezos-marnos; mai rar se intilnesc si faciesuri calcaroase avind dezvoltare lenticulara (v. fig. 72).
Faciesul marginal-litoral se intilneste la marginea nordica a Dopre.iiunii Getice; la zi se urmareste intre Valea Vilsanului la est si Valea Otaslului la vest. Mai departe spre vest este acoperit de depozite mai noi, dar pe o suprafata limitata mai apare la Sacel-Gorj in axa unei structuri anticlinale. Depozite in acest facies au fost interceptate, Insa, in foraje la Horezu, la Bumbesti si mai departe la Voitesti. Faciesul litoral este caracterizat de predominarea conglomeratelor poligene formate exclusiv pe seama erodarii zonei cristalino-mezozoice. Conglomeratele se astern transgresiv fie peste depozitele cretacice din zona Cheia - Olanesti, fie direct peste fundamentul cristalin. De la valea Oltului spre est se dezvolta si depozite marnoase a caror pondere creste treptat substituind in mare parte conglomeratele. Din conglomerate provin asociatii sarace de numuliti care ar indica Eocenul inferior. Din nivelele inferioare ale depozitelor marnoase, Gh. Bombita mentioneaza: Operculina ornata, O. subgranulosa, O. douvillei, semnificative pentru Ilerdianul timpuriu. Nu se confirma existenta Paleocenului, sustinuta in unele interpretari, pe baza continutului in nannoplancton. Tot din depozitele marnoase, V. Dragos citeaza o fauna cu Melanopsis prerosa, Natica renaulti, Cerithium nudum etc, iar Nita Tatarim mentioneaza o asociatie de foraminifere mari cu Nunimulites distans, N. atacicus, N. partschi, Discocyclina scalaris D. roberti etc, care ar indica Lutetianul. Spre partea superioara a secventei marnoase se intilneste un pachet de depozite grezoase cu intercalatii de marne, cu dezvoltare locala, descris de Gr. S'cefanescu sub numele de gresia de Corbi. Desi din acest pachet Nita Tatarim mentioneaza o fauna de formanifere mari indicativa pentru Priabonian (Nummulites incrassatus, N. millecaput, N.fabianii etc.), acest complex, in unele opinii, este atasat Oligocenului, fauna de numuliti considerindu-se a fi remaniata. Este de presupus deci ca cel putin in zona de margine a Depresiunii Getice, depozitele eocene tirzii au fost erodate.
La Sacel - Gorj, in partea axiala a structurii anticlinale cu acelasi nume, de sub depozite miocene, apar conglomerate cu numuliti si ortophrag-mine fiind atribuite de asemenea Eocenului.
Limita sudica aproximativa a faciesului litoral conglomeratic este data de o linie ce ar uni localitatile Rimnicu Vilcea-Stoenesti- Maldarasti - Slatioara-Bumbesti-Tirgu Jiu. La paralela localitatilor mentionate Eocenul se gaseste la mare adincime. La Maldarasti, de pilda, depozitele eocene an fost atinse la adincimea de 3 100 m Depozite eocene in facies conglomeratic s-au intilnit si in partea de sud a depresiunii, intre valea Jiului si Gilort, in regiunea localitatii Ticleni, la adincimea de 2 000 m.
Faciesul de larg al Eocenului este grezos-marnos-argilos si se intinde de la limita amintita spre sud. Acesta este acoperit peste tot de depozite mai noi, insa a fost interceptat prin mai multe foraje. Astfel, in forajul de la Govora a fost atins la adincimea de 2 700 m, la Tg. Jiu la 2 450 m, iar la Folcsti la 2 650 m. Faciesul de larg al Eocenului se diferentiaza prin lipsa conglomeratelor si prin dezvoltarea gresiilor, marnelor si argilelor, cu predominarea unuia sau altuia din acesti litotopi. Grosimea depozitelor in facies de larg poate atinge 2 000 m. Din secventele marnoase provine o asociatie de microformanifere cu Hyperamina elongata, Glomospira gordialis, G. charoidcs, Globigerina triloba etc, indicind Eocenul in general.
In concluzie se poate conchide ca Eocenul din Depresiunea Getica» in linii mari, are o grosime in jur de 2 000 m si imbraca un facies conglomeratic-grezos dezvoltat in partea nordica a depresiunii, si un facies grezos-pelitic care se extinde in cea mai mare parte a Depresiunii Getice.
Oligocenul are aproape aceeasi raspindire ca si depozitele eocene si include depozite predominant pelitice, elementul distinctiv fiind dat de prezenta argilelor negricioase-bituminoase de tipul disodilelor. Rocile pse-fito-psamitice sint subordonate; ele an o dezvoltare lenticulara, cu o oarecare preponderenta in zona de margine din vecinatatea ramei cristalino-mezozoice. Grosimea depozitelor oligocene variaza intre 200 si 1800 m mai marc fiind in zona marginala dinspre nord si in partea centrala.In cuprinsul Oligocenului se diferentiaza un facies litoral predominant grezos-conglomeratic, un facies intermediar grezos-nisipos si un facies pelitic marnos-argilos (v. fig. 72).
Faciesul litoral grezos-conglomeratic este dezvoltat in zona dinspre rama muntoasa si apare la zi de la Riul Tirgului pina in Valea Otasaului. Suita depozitelor incepe cu un complex de roci reprezentat printr-o alternanta de conglomerate poligene, slab cimentate, si pietrisuri cu intercalatii subtiri de gresii friabile, marne negricioase si sisturi argiloase de tipul disodilelor, intregul pachet are o grosime de 180-200 m si se dispune peste depozite eocene, de asemenea in facies conglomeratic-grezos. Complexul conglomeratic bazal al Oligocenului trece pe verticala la o alternanta de marne cenusii-negricioase compacte si argile sistoase, disodilice, cu eflorescente de sulfati. Spre partea superioara a suitei se dezvolta, cu caracter lenticular, un episod grezos-conglomeratic care poate atinge 300-800 m grosime, alcatuind ceea ce se cunoaste sub numele de "conglomeratele de Minereasca', cu care se incheie Oligocenul in facies litoral.
In regiunea Vaii Argesului din.estul depresiunii, depozitele oligocene au o dezvoltare care aminteste litofaciesul de Pucioasa fiind constituite din sisturi disodilice si menilite tipice. In perimetrul localitatii Suslanesti-Matau, aceste depozite contin o bogata fauna de pesti din care M. Pauca a descris Ciupea sp., Lepidopus sp., Sqiialodon sp. etc; se mai gasesc resturi fosile de pasari, insecte si impresiuni de plante ca Laurus sp., Cinnamonum lanceolalum, Magnolia sp. etc.
De la Valea Otasau spre vest, depozitele oligocene sint acoperite de formatiuni mai noi, insa au fost intilnite in foraje la Horezu intre 2 450- 3 000 m adincime, la Bumbesti intre 820-1 350 m si la Tg. Jiu intre 2 000- 3 000 m. Asadar, faciesul grezos-conglomeratic al Oligocenului, care afloreaza in partea nord-estica a zonei, se continua pe sub depozitele mai noi pina in Valea Jiului.
Faciesul intermediar grezos-nisipos se intilneste la sud de aria de dezvoltare a faciesului grezos-conglomeratic si ocupa o zona larga extinzindu-se spre. sud pina la aliniamentul localitatilor Babeni-Romanesti-Gradistea- Bilteni, din centrul depresiunii. Latimea maxima o are Intre Valea Cernei si Valea Oltetului unde atinge 27 km. Grosimea depozitelor faciesului grezos-nisipos este cuprinsa Intre 500-1 500 m; au fost interceptate prin foraje la Tg. Jiu intre 2 000-2 480 m, la Romanesti intre 1 950 - 2 280 m, la Bustuchini intre 3250-4 400 m, si la Govora intre 1500 -2 700 m. Faciesul grezos-nisipos debuteaza printr-un complex marnos-argilos de 200 m grosime constituit dintr-o alternanta monotona de marne cenusii, slab nisipoase, micacee, cu argile negricioase. Pe verticala se trece la un complex grezos avind 200 m grosime alcatuit din nisipuri, adesea cu lentile de prundisuri, in alternanta cu gresii calcaroase sau silicioase, pe alocuri cu lentile conglomeratice a caror matrice este argiloasa; subordonat se intilnesc si intercalatii subtiri de roci pelitice. Suita depozitelor faciesului grezos-nisipos se incheie printr-un complex de 200 m grosime, predominant pelitic, foarte asemanator complexului inferior. Pe alocuri, la partea superioara a suitei faciesului grczos-nisipos se identifica un nivel de calcare gros de 6- 9 m (in zona de la sud de localitatea Colibasi).
Faciesul pelitic marnos-argilos ocupa o arie limitata in regiunea dintre Olt si Oltet. Depozitele constituente au o grosime de 200 -600 m; sint reprezentate prin marne cenusii-ncgricioase, adesea nisipoase, micacee, in alternanta cu argile negricioase sau verzui; usor nisipoase. Cu totul subordonat se intilnesc nisipuri in strate subtiri.
De la diverse nivele ale diferitelor faciesuri ale Oligocenului, provine o asociatie faunistica cu Dentalium sandbcrgc, D. badense, Buccinum not-terbecki, Turritella turris, Ccrithium plicatum, Tympanotonos margantaceuS etc. si o microfauna cu Globigerina sp. Gioborotalia sp. Bathysiphon sp. etc, resturi de pesti, fructificand i de plante, care se cunosc destul de frecvent in Oligocen.
Acvitanian-Burdigalianul inferior incheie ciclul de sedimentare paleogen. Depozitele de aceasta virsta au un caracter evident regresiv; sint reprezentate printr-o suita a caror grosime variaza intre 150 si 500 m. La zi, Acvitanian-Burdigalianul inferior, urmind peste depozitele oligocene, apare in partea nord-estica a Depresiunii Getice, din Valea Oltului spre est; prin foraje a fost interceptat si in zona dintre Olt si Jiu, la Colibasi, Prigoria, Govora, Baileni, Bustuchini etc. Suita debuteaza prin conglomerate si gresii cu intercalatii subtiri de argile. Pe verticala se trece la o alternanta deasa de gresii calcaroase si marne nisipoase, micacce, inchise la culoare. Acestora li se adauga intercalatii subtiri de anhidrite si lame de sare sau, in lipsa acestora, se intilnesc marne negricioase cu intercalatii de gresii calcaroase. Virsta depozitelor descrise nu poate fi stabilita pe baze paleontologice, insa pe criteriul superpozitiei stratigrafice si prin corelarea cu situatia din zona de molasa a Carpatilor Orientali, acestea sint corelabile cu stratele de Cornu din regiunea Vaii Prahova si ar reveni Acvitanianului si Burdigalianului inferior.
Ciclul Burdigalian-Sarmatian inferior, inceputul celui ck al doilea ciclu de sedimentare In Depresiunea Getica releva o importanta transgresiune marcind, ca si in zona de molasa a Carpatilor Orientali sfirsitul paroxismului costiric. Ca si primul ciclu sedimentar si acesta include depozite intr-un facies de margine predominant grosier si depozite in facies de larg preponderent psamito-pelitice.
Burdigalianul in sens larg (incluzind si "Helvetianul' din schema clasica) este reprezentat prin depozite apartinind la cele doua faciesuri, de margine si de larg (v. fig. 72).
Faciesul de margine se intilneste in partea de nord a Depresiunii Getice. Acesta debuteaza printr-un puternic orizont conglomeratic format din elemente mai mult sau mai putin rotunjite, constituite din sisturi cristaline, calcare jurasice si gresii cretacice, prinse intr-o matrice marno-nisipoasa de culoare rosietica sau verzuie. Conglomeratele afloreaza intre Valea Argesului si Valea Olanesti avind caracter transgresiv. Virsta acestora nu este argumentata paleontologic, Insa, atit ca aspect litologic, cit si ca pozitie stratigrafica, sint similare conglomeratelor ele Brebu clin Valea Prahovei, revenind deci Burdigalianului.
Conglomeratele trec pe verticala la nisipuri micacee cu intercalatii subtiri de marne nisipoase, adesea rosietice, si tulite. Suita burdigaliana din nordul Depresiunii Getice se incheie cu o secventa marnoasa de culoare inchisa, cu intercalatii subordonate de nisipuri. Prin aspectul litofacial, ultimele doua complexe litologice ar reveni "Helvetianului' din schema clasica. Acestea afloreaza pe o zona ingusta de la Valea Vilsanului spre vest pina la Horezu. Pe un aliniament mai sudic afloreaza in zona axiala a structurii anticlinale Govora-Slatioara. In restul Depresiunii Getice acestea au fost intilnite prin foraje, la adincimi diferite.
Faciesul de larg al Burdigalianului se dezvolta la sud de aria ocupata de faciesul conglomeratic si are o extindere mult mai mare. Acesta este reprezentat printr-o alternanta de conglomerate si gresii care, pe verticala 'trece la nisipuri si mai departe la marne si argile adesea rosietice. Grosimea Burdigalianului in facies de larg poate atinge 1 000 - 2 000 m. La sud de linia Bustuchini-Ticleni depozitele burdigaliene au fost interceptate la adincimea de 2700 m.
Badenianul, in partea de est a Depresiunii Getice, urmeaza in continuitate de sedimentare peste depozitele burdigaliene. De la Valea Oltetului spre vest, depozitele badeniene au caracter transgresiv ajungind sa ia contact cu fundamentul cristalino-mezozoic.
Pe marginea depresiunii se dezvolta; fie un facies grosier reprezentat prin conglomerate, gresii si marne, fie calcaros reprezentat prin calcare cu Litothamnium. Badenianul in facies grosier apare sporadic din Valea Oltului spre vest. Numai din Valea Cosustea pina la Dunare, depozitele badeniene afloreaza pe o arie mai intinsa unde sint preponderent grezoase-conglomeratice cu foarte frecvente schimbari laterale; contin o bogata microfauna cu Glo-bigerinoides trilobus, Praeorbulina glomerosa, Orbulina suturalis etc, alaturi de o macrofauna cu Cerithium plicatum, Comis dujardini etc.
Spre largul depresiunii se dezvolta faciesul normal al Badenianului, in care se disting cele patru entitati litofaciale devenite clasice : formatiunea tufurilor si a marnelor cu globigerine, formatiunea sarii, formatiunea sisturilor cu radiolari si formatiunea marnelor cu Spiratella. Grosimea depozitelor badeniene in facies de larg variaza in limite foarte largi putind atinge 1000 m in partea sudica a depresiunii. La zi, depozite badeniene In acest facies apar pe flancurile structurii anticlinale Govora-Slatioara si pe aliniamentul Horezu-Rimnicu Vilcea.
Formatiunea tufurilor si marnelor cu globigerine urmeaza In continuitate de sedimentare peste depozitele burdigaliene si este constituita din tufuri dacitice in strate groase, cu intercalatii de marne albicioase cu globigerine printre care: Globi gcrina bulloides, Globigerinoides trilobus, Orbulina suturalis etc. Aceasta formatiune poate atinge grosimea de 700 m (la Spineni). De asemenea este bine dezvoltata in regiunea Ocnele Mari-Govora.
Formatiunea sarii se intilneste mai ales in zone depresionare si pe flancurile structurilor anticlinale sau sinclinale; este constituita din sare gema sau marne cu sare.
Formatiunea sisturilor cu radiolari este constituita dintr-o alternanta de argile si marne cenusii-negricioase, partial grezoase sau calcaroase, cu concretiuni de pirita sau cuiburi de anhidrite. Subordonat se intilnesc intercalatii de gresii sau nisipuri; contin, printre altele: Glomospira charoides, Cenosphaera pyriformis, Spongodiscus volgens etc.
Formatiunea marnelor cu Spiratella incheie suita badeniana; este reprezentata printr-un pachet de marne si argile negricioase, cu intercalati de gresii calcaroase, in care s-a identificat o asociatie microfaunistica cu Bulitnina aculeata, B.inflata, Spiratella andrussowi etc.
Grosimea ultimelor trei formatiuni variaza intre 100 si 400 m. Acestea prezinta si unele variatii de facies, adesea fiind mai frecvente gresiile, care ajung sa capete aspect masiv, cum se intilnesc in zona Gradiste de pilda.
Sarmatianul inferior incheie cel de al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getica; in general este reprezentat printr-o alternanta de gresii calcaroase si marne. Primele sint preponderente dind in ansamblu o suita grezo-marnoasa a carei grosime poate atinge 1000 m in unele sectoare. Sint frecvente variatiile laterale de facies; ca intercalatii subordonate se intilnesc nisipuri. Din astfel de depozite s-a identificat o fauna cu Cardium ob-solctum, C.vindobonense, Ervilia podolica, Trochus angulatus etc, indicind Buglovianul si Volhinianul.
Ciclul Sarmatian mediu-Pliocen (v. fig. 72). Spre sfirsitul Sarmatianului timpuriu s-au produs miscarile moldavice care au cutat depozitele Depresiunii Getice si In acelasi timp au dus la incalecarea intregului ansamblu sedimentar peste Platforma Valaha de la sud, in lungul faliei pericarpatice. In felul acesta s-a individualizat Depresiunea Getica ca unitate tectonica alpina. Dupa desavirsirea miscarilor moldavice, Depresiuhca Getica a avut o evolutie comuna cu Platforma Valaha.
Suita ciclului sarmato-pliocen se asterne transgresiv si discordant, atit peste formatiunile mai vechi ale Platformei Valahe, cit si peste formatiunile cutate ale Depresiunii Getice, acoperind falia pericarpatica. In consecinta limita la zi intre depozitele apartinind Depresiunii Getice si acelea ale Platformei Valahe nu se poate trasa decit conventional.
Sarmatianul mediu-superior se dispune transgresiv si discordant peste formatiunile mai vechi. Chiar daca local nu sint distincte raporturile de discordanta, pozitia transgresiva la scara regionala este foarte evidenta. Suita Sarmatian mediu-superior este constituita din depozite marnoase, nisipoase si grezoase a caror grosime variaza in limite largi; in partea sud-vestica a sectorului dntre Olt si Jiu, depozitele pot atinge 2000 - 2500 m grosime. Aria de raspindire este, in linii mari, aceeasi ca si a Sarmatianului inferior si afloreaza in aceleasi zone. De la Horezu spre vest, Sarmatianul ia contact direct cu fundamentul cristalino-mezozoic, pozitia lui transgresiva fiind evidenta. Pe rama cristalino-mezozoica, cu totul local, se dezvolta faciesuri grosiere sau, si rrai restrins, faciesuri calcaroase recifale. In restul ariei de raspindire, Sarmatianul mediu-superior include depozite psamito-pelitice cu frecvente schimbari laterale de facie.3, acestea constind din modificarea ponderii unuia sau altuia din componenti.
In partea sudica a depresiunii, unde Sarmatianul atinge grosimea maxima, se pot distinge mai multe complexe litofaciale.
Peste suita grezoasa-marnoasa a Sarmatianului inferior, care revine Buglovian-Volhinianului, urmeaza un complex marno-grezos cu caracter transgresiv avind extinderea cea mai mare. Are o grosime de 800-1000 m si este constituit predominant din marne grezoase cu intercalatii subtiri de gresii calcaroase. Din acest complex provine o asociatie micro faunistica cu Bulitttina aculeata, Elphidium macellum, Quinqueloculina costata etc. Spre nord acest complex trece la marne cu Cryptomactra pesanseris indicind Basarab ianul inferior.
Deasupra complexului grezos-marnos se separa un complex nisipos marnos a carui grosime variaza intre 250 si 600 m, relevind o descrestere de la sud spre nord, iar la vest de Valea Oltetului grosimea scade brusc sub 100 m. Complexul nisipos-marnos este constituit in principal din nisipuri in care se intercaleaza pachete de gresii pina la 10-20 m grosime, cu intercalatii subtiri de marne nisipoase. Local se intilnesc si lentile de prundisuri. Din acest complex se cunoaste o fauna cu Cerithium rubiginosum, Cardium fittoni, C. obsolctum etc, indicind Basarabianul.
Un nou complex marno-grezos incheie suita sarmatiana; este constituit din marne negricioase, nisipoase, sisturi argiloase, bituminoase, de tipul disodilelor, cu intercalatii subtiri de nisipuri si gresii. In partea nordica a ariei de aflorare a Sarmatianului, intre Valea Otasaului si Valea Oltului, se dezvolta un facies calcaros constituit din lumasele calcaroase. Din complexul marno-grezos provine o fauna cu Mactra bulgarica, M.orbiculata, M.cas-pia etc, care ii confera virsta chersoniana.
Pliocenul. In depresiunea Getica, Pliocenul este reprezentat prin toti termenii sai si ocupa suprafete intinse. La zi apare pe o zona continua in tot lungul despresiunii. incepind din Valea Jiului spre vest, depozitele pliocene iau contact direct cu zona cristalino-mezozoica. Pliocenul include depozite de apa complet indulcita si este reprezentat in principal prin nisipuri, marne si argile adesea cu carbuni. Grosimea depozitelor este de 700-2500 m (v. fig. 72).
Meotianul include depozite de apa dulce, variate ca facies, avind intercalatii de depozite cu fauna de apa salmastra. In zonele centrale ale depresiunii predomina formatiuni argiloase si nisipoase, in continuitate de sedimentare cu acelea sarmatiene cu care dealtfel sint similare, incit adesea nu pot fi separate. Suita completa se intilneste la vest de Olt unde se pot distinge trei orizonturi: un orizont inferior marnos-nisipos cu Unio subrecurvus, U.subalavus, Radix etc; un orizont median predominant grezos cu fauna de apa salmastra (Dosinia maeotica); un orizont superior nisipps-grezos cu Psilu-nio subhoernensis, P.subrecurvus, Congeria novorossica etc. In zona de curbura a Carpatilor Meridionali si intre Arges si Olt, Meotianul are caracter ingre-siv si imbraca un facies de margine, mai grosier, cu pietrisuri si prundisuri din care se cunosc resturi de mamifere (Gazellasp., Dicerorhinus etc.).
Potianul are caracter ingresiv mai accentuat in partea estica unde s-a creat golful de la Cimpulung. Depozitele pontiene sint predominant marnoase in jumatatea inferioara a suitei, si argiloase-nisipoase in jumatatea superioara. Local se dezvolta si faciesuri mai grosiere, iar la marginea nordica, in jumatatea inferioara a suitei se intilnesc strate de carbune. Depozitele pontiene afloreaza in tot lungul depresiunii pe o zona care se largeste treptat spre vest. Suita completa a Pontianului se intilneste pe Valea Cosustea unde a fost descrisa de S. Stefanescu si de Ionescu I. Argetoaia, in care se distinge: - Pontianul inferior sau stratele cu limnocardii, reprezentat prin marne si argile cu Limnocar diurn zagrabicnsis, Paradacna abichi, Valenciennius ellipticus etc. (care ar corespunde Odessianului);
Pontianul mediu sau stratele cu congerii mari, reprezentat prin argile cu Congeria rhomboidca (care corespunde Portaferianului);
- Pontianul superior, sau stratele cu Phyllocardium, reprezentat prin nisipuri si nisipuri argiloase cu Phyllocardium planum planum, Dreissena rostriformis, Limnocar diurn petem etc. (care corespunde Bosphorianului).
Dacianul este dezvoltat intr-un facies argilos-nisipos, cu intercalatii de carbuni mai frecvente spre partea superioara a suitei. Urmeaza in continuitate de sedimentare cu Pontianul si afloreaza pe o suprafata intinsa din Valea Dimbovitei pina in Valea Dunarii, insa nu peste tot are dezvoltare completa. La partea inferioara a suitei se separa stratele cu Pachydacna (Getian) iar la partea superioara stratele cu Psilodon. Primele au dezvoltarea clasica in imprejurimile satului Bengesti unde au fost descrise de Ionescu Argetoaia; sint reprezentate prin argile nisipoase si nisipuri cu Prosodacna rumana, Stylodacna heberti, Viviparus bifarcinatus. Suita de la Bengesti se incheie prin nisipuri cu strate de carbuni.
De la Valea Jiului spre vest lipsesc stratele cu Pachydacna.in. schimb se dezvolta echivalentul stratelor cu Psilodon reprezentate prin nisipuri cu carbuni. Dezvoltarea completa a Dacianului se intilneste tot in golful de la Cimpulung, unde este reprezentat prin nisipuri cu strate de carbuni. Dacianul superior de aici contine, printre altele, Unio sturdzac si U.samtae.
Romanianul incheie suita pliocena. Incluse anterior la "Levantin', depozitele de la partea terminala a Pliocenului, in acceptia actuala, sint separate sub denumirea de Romanian. Acestea sint reprezentate prin nisipuri galbui, argile si marne, uneori rosietice, in care adesea se gasesc strate de lignit; contin primii unionizi sculptati, ca Unio lenticularis, U.procumbens si resturi de mamifere printre care Anancus arvernensis, Zygolophodon bor-soni, Archidiskodon meridionalis etc. Depozite romaniene se gasesc in partile sudice ale Depresiunii Getice si includ o buna parte din ceea ce se cunoaste sub numele de "strate de Cindesti. Acestea suporta stratele de Fratesti apartinind Pleistocenului inferior.
2. Tectonica
Aranjamentul tectonic al Depresiunii Getice este urmarea miscarilor moldavice din Sarmatianul timpuriu. Acestea au reactivat si fracturile din fundament, incit treptele mai ridicate ale acestuia din urma au capatat tendinta de incalecare spre sud, afectind si depozitele despresiunii pina la Sarmatianul inferior inclusiv (fig. 73).
Implicarea fundamentului in cutarea moldavica a fost dovedita prin foraje, mai ales prin acelea sapate la marginea dinspre zona cristalino-mezozoica a depresiunii. De pilda, forajele efectuate in bazinul Riului Cosustea au aratat ca formatiunile mezozoice, reprezentate prin calcare masive organo-gene, apartinind Neojurasicului si Eocretacicului, vin in contact tectonic cu depozitele tertiare ale despresiunii dind structuri de tip cute-solzi.
Structura cutata a Depresiunii Getice nu poate fi observata la zi decit Intre Valea Oltului si Oltet. Aici, pe mai multi kilometri, in directia E-V, se urmareste structura anticlinala Govora-Slatioara in axa careia apar depozitele burdigaliene. La nord de aceasta se contureaza cinclinalul Horezu care are in zona axiala depozite sarmatiene. Tot in aceasta zona se mai contureaza o cuta anticlinala intre Ocnele Mari si sud-Rimnicu Vilcea, urmata la nord de sinclinalul Rimnicu Vilcea, acesta din urma avind in zona axiala tot depozite sarmatiene.
Spre vest, numai la Sacel-Gorj se mai surprinde partea axiala a anticlinalului cu acelasi nume, cu conglomerate in axa presupuse a apartine Eocenului.
In restul Depresiunii Getice de la vest de Valea Oltului totul este acoperit de depozite sarmato-pliocene care au rol de formatiuni posttectonice. Forajele au aratat insa ca si in restul depresiunii depozitele anterioare Sarmatianului mediu sint cutate si faliate, dar structurile isi pierd caracterul de cute-solzi devenind cute largi, adesea faliate (v. fig. 73).
De la Valea Oltului spre est, unde depozitele paleogene afloreaza pe suprafete intinse, acestea constituie un monoclin cu caderi constante spre sud. Substratul lor reprezinta o treapta mai ridicata a fundamentului de origine carpatica. Aceasta ridicare inainteaza sub forma unui promontoriu, pe sub depozitele mio-pliocene dintre Valea Argesului si Valea Dimbovitei si constituie de fapt pragul despartitor dintre Depresiunea Getica si Depresiunea Moldo-Valaha de la est.
Efectul major al miscarilor moldavice a fost incalecarea formatiunilor Depresiunii Getice peste formatiunile Platformei Valahe, incalecarea are loc in lungul liniei tectonice pericarpatice care se continua din fata Carpatilor Orientali.
Linia tectonica pericarpatica din fata Carpatilor Meridionali este acoperita de depozitele sarmato-pliocene, insa a fost identificata prin foraje, la Spineni, Mitrofan! etc. (v. fig. 73).
Dupa diastrofismul moldavic, miscarile care au afectat Depresiunea Getica nu au mai determinat deformari semnificative. Depozitele sarmato-pliocene sint aproape orizontale insa se recunosc mai multe discontinuitati stratigrafice de amploare diferita, mai frecvente in apropierea marginii carpatice.
In Pliocenul tirziu, odata cu ridicarea mai activa a Carpatilor, s-a produs si restringerea lacului, iar in Cuaternar, miscarile neotectonice au condus la realizarea morfostructurii actuale.
BIBLIOGRAFIE
Bercia I. (1978): St. tehn. ccon. Inst. geol. sr. l, 12, Bucuresti.
Bercia I., Bercia Elvira (1962): An. Corn. Geol. XXXII, Bucuresti.
Bercia I., Bercia Elvira (1975): An Inst. geol. geofiz. XLIII, Bucuresti.
Bercia I., Kraunter H., Muresan M. (1975): An. Inst. geol. geofiz. L, Bucuresti.
Berza Th. (1975): St. cerc. geol. geofiz. geograf, sr. geologie, 20, 2, Bucuresti.
Berza Th, Kraunter H., Dimitrescu R. (1983): An. Inst. geol. geofiz. LX, Biicuresti.
Boldur C., Stilla A., lavorschi M., Dumitru I. (1970): D.S. Corn. Geol. LV, 5, Bucuresti.
Chivu C. (1979): D.S. Inst. geol. geofiz. LXV, 5, Bucuresti.
Codarcea Al. (1940): An. Inst. Geol. Rom. XX, Bucuresti.
Codarcea Al. Mercus D. (1959): St. cerc. geol. IX, 8, Acad. Rom. Bucuresti.
Codarcea Al. Raileanu Gr.. Nastaseanu S. (1960) : St. cerc. geol. Acad. Rom. V, 3, Bucuresti.
Codarcea Al. Marinescu FI., Patrulius D. (1962): St. cerc. geol. Acad. Rom. 12, 2, Bucuresti
Codarcea Al. Pop Gr., (1963): St. cerc. geol. Acad. Rom. VIII, 2, Bucuresti.
Codarcea Al. Pavelescu L. (1964): Bul. I.P.G.G. VIII, Bucuresti.
Codarcea-Desilla Marcela (1965): Mem. Corn. Geol. VI, Bucuresti.
Codarcea Al., Lupu M., Codarcea Marcela, Denisa Lupu (1967): St. cerc. geol. Acad. Rom. 12, 2, Bucuresti.
Constantinof D. (1980): Complexul banatiiic de la Oravita-Ciclova. Rezumat teza de doctorat, Bucuresti.
Cotta B. (1865): Erzlagerstatten in Banat una Serbie. Wien.
Dinca Al., Tocorjescu Maria, Stilla Al. (1972): D.S. Corn. Geol. LVIII, 4, Bucuresti.
Draghinda I. (1963): Lucr. Asoc. Carpato-Balc. Congr. V. Bucuresti. Draghinda I. (1956): Corn. Acad. Rom. VI, 6, Bucuresti. Dragos V. (1955): D.S. Corn. Geol. XXXIX, Bucuresti.
Gherasi N., Dimitrescu R. (1970): Anal. Univ. Iasi sr. II, b, geol. geogr. XVI, Iasi.
Gherasi N., Savu H. (1969): D.S. Inst. Geol. LIV, Bucuresti. Ghica St.-Budesti (1940): An. Inst. Geol. XVI, Bucuresti.
Grigorescu D. (1985): St. cerc. geol. geof. geograf. Acad. Rom. 30, Bucuresti. Hristescu E. (1944): C.R. Inst. Geol. Rom. XXVII, Bucuresti.
Iliescu O., Semaka Al. (1962): D.S. Corn. Geol. XLVIII, Bucuresti.
Ionescu B. (1911): Anal. Acad. Rom. sr. II, XXIV, Bucuresti.
Ionescu I. Argetoaia (1918): An. Inst. Geol. Rom. VIII, Bucuresti.
Kraunter H., Muresan M., Iliescu Violeta (1978): D.S: Inst. Geol. LIX, Bucuresti.
Kraunter H., Nastaseanu S., Berza Th., Stanciu I. Iancu Viorica (1981): Congr. XII, Carp. Balk Geol. Assoc. Guide to Excursion Al, Bucuresti.
Lupu Denisa, Lupu M. (1967): St. cerc. geol. Acad. Rom. XII, 2, Bucuresti. Macovei Gh. (1909): D.S. Inst. Geol. Rom. V., Bucuresti.
Maier O. (1974): Stud. tehn. econ. sr. I, 5, Bucuresti.
Maier O. (1979): Rev. Roum. geol. geophys. geogr. sr. geol. 23, 2, Bucuresti. Mamulea A. (1953): An. Corn. Geol. XXV, Bucuresti. Manolescu Gh. (1933): Bul. Soc. Geol. Rom. I, Bucuresti. Manolescu Gh. (1937): An. Inst. Geol. Rom. XVIII,'Bucuresti. Marincas Valeria (1952): Stud. cerc. geol. Acad. Rom. III, C, Bucuresti. Mercus D. (1959): Corn. Acad. Rom. IX, 9, Bucuresti.
Mihaila N. (1971): St. tehn. econ. J, 7, Bucuresti.
Mihailescu Todirita Victoria (1974): Anal. Univ. Bucuresti.
Motas I. (1952): D.S. Corn. Geol. XXXIX, Bucuresti.
Mrazec L. (1899): Bul. Soc. St., 6, Bucuresti.
Munteanu Gh.-Murgoci (1905): C.R. Acad. Paris Bul. Soc. St. XVI, Paris. Murgeanu G. (1941): C.R. Inst. Geol. Rom. XXVI, Bucuresti.
Mutihac V. (1959): Studii geologice in partea mediana a zonei Resita-Moldova Noua (Banat). Ed. Acad. Rom.. Bucuresti.
Mutihac V, (1964): D.S. Corn. Geol. L, 2, Bucuresti.
Mutihac V. (1964): D.S. Inst. Geol. L, l, Bucuresti.
Mutihac V., Popescu C.Gh. (1981): Rev. roum. geol. geophys. geogr, sr. geol. 26, Bucuresti.
Naumova Sofia Nicolaeva, Codarcea Marcela, Iliescu Violeta (1962): Corn. Acad. Rom. XII, 11, Bucuresti.
Nastaseanu S. (1979): An. Inst. Geol. Geof. LIV, Bucuresti.
Nastaseanu S., Bercia I., Iancu Viorica, Vlad S., Hortopanu I. (1981): Congr. XII, Assoc. Carp. Balc. Guide to ex. 132, Bucuresti.
Nedelcu I., Mateescu Elena (1965): D.S. Corn. Gcol. LI, l, Bucuresti.
Olteanu F., Popescu M., lorgulescu Th. (1958): St. cerc. geol. M.I.P. Gh., Bucuresti.
Paliuc Gh.(1937): An. Inst. Geol. XVIII, Bucuresti.
Paliuc Gh. (1970): St. cerc, Acad. Rom. 15, 2, Bucuresti.
Paliuc Gh. (1970): St. cerc. geol. Acad. Rom. 15, 2, Bucuresti.
Papiu V., Popescu A., Serafimovici V., Duta Marcela (1962): D.S. Com. Geol. VLVIII, Bucuresti.
Pauca M. (19.34): An. Inst. Geol. Rom. XVI, Bucuresti.
Pavelescu L. (1963): Lucr. Congr. V, Assoc. Carpato. Bale. l, voi. II, Bucuresti. Pop Gr. (1973): Depozitele mezozoice din Muntii Vilcan. Ed. Acad. Rom. Bucuresti. Pop Gr. (1988): D.S. Inst. geol. geofiz. 72 - 73/5, Bucuresti.
Pop Gr., Szasz L. (1973): Rev. roum. geol. 17/2, Bucuresti.
Popescu I. Voitcsti (1909): An. Inst. Geol. Rom. II, Bucuresti.
Popescu C. Gh. (1982): Lucr. ses. gr. Gr. Cobilcescu, Uni/. Iasi.
Popescu Gr. (1954): D.S. Corn. Gcol. XXXVIII, Bucuresti.
Raileanu Gr. (1953): Bul. st. Acad. Rom. V, 2, Bucuresti.
Raileanu Gr., Nastaseanu S., Mutihac V. (1957): Bul. st. Acad. Rom. II, 2, Bucuresti. Rusu A. (1970), Negulescu Victoria (1964): St. cerc. geol. Acad. Rom. 15. 2, Bucuresti. Savu H., Maier O., Bercia I., Hortopanu I. (1978): Rev. roum. geol., geophys, geogr. 22, Bucuresti.
Savu H., Maier O., Bercia I., Berza Th. (1978): Rev. num. geol. geophys. geogr. 22, Bucuresti.
Savu H.(1978): Rev. roum. gsol. geophys., gaogr., 22, Bucuresti.
Semaka Al. (1963): Lucr. Congr. V, Asoc. Carpato-Balc. 11, 2, Bucuresti. Solomon I., Visarion Adina, Iordan Magdalena (1976): D.S. Inst. geol. geofiz. LXII/5, Bucuresti.
Soroiu M., Popescu Gh. Gherasi N., Arsenescu V., Zimmermann P. (1970): Ecloge Geol. Helvet. 63, l, Berne.
Stanciu I. (1972): D.S. lust. Geol. LVIII, 4, Bucuresti.
Stanciu I, (1976): D.S. Inst. Geol. LXII, 5, Bucuresti.
Stanciu I. (1980): D.S. Inst. geol. geofiz. LXVII, 5, Bucuresti.
Stilla Al. (1985): An. Inst. geol. geofiz. 66, Bucuresti.
Strekeisen A. (1934): An. Inst. gjo!. R:>rn. XVI, Bucuresti.
Tatatim Nita (1978): St. cerc. geol. Acad. Rom. 13, l. Bucuresti.
Tocorjescu Maria, Gheorghian M., Gheorghian Mihaela (1968): D.S. Corn. Geol. LIII, 3, Bucuresti.
