Padurile si industrializarea lemnului

PADURILE SI INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI

I. FONDUL FORESTIER

Padurea, acest ecosistem complex, a avut si va avea intotdeauna un rol esential in viata planetei noastre. Programul international 'Omul si biosfera', lansat de U.N.E.S.C.O., acorda o atentie deosebita padurii - initial celei tropicale, apoi si padurilor din celelalte zone climatice - pornind tocmai de la insemnatatea ei pentru echilibrul ecologic al Terrei.

Ansamblul tuturor padurilor de pe glob constituie fondul forestier mondial. Repartitia' geografica a fondului forestier este diferentiata de la o regiune la alta, de la o tara la alta.

Clasificarea padurilor

in functie de factorii pedoclimatici si orografici se deosebesc, in succesiune latitudinala si altitudinala, mai multe tipuri de paduri.

a) Padurile ecuatoriale, specifice regiunilor umede (1 500 mm precipitatii, media anuala) si temperaturii ridicate (peste 20°C media anuala), sunt paduri dese, cu un mare numar de specii (2 500 - 3 000 specii, fata de cea. 300 specii in regiunile temperate). Padurile ecuatoriale (jungla) sunt puternic stratificate pe verticala si dominate de esentele moi.'

1. Padurea ecuatoriala din America de Sud este intalnita in bazinul
fluviului Amazon, din Muntii Anzi pana la tarmul Oceanului Atlantic (selvasul
brazilian). Precipitatiile bogate (3 000 mm/an) si temperaturile ridicate (+30°C)
permit dezvoltarea rapida a vegetatiei. Restrangerea suprafetei padurilor
amazoniene - acest adevarat 'plaman verde al Terrei' - a fost un semnal de
alarma pentru intreaga planeta prin consecintele ecologice negative, fapt pentru
care au fost intreprinse ample studii de catre specialisti din numeroase tari pentru
limitarea taierii si diminuarea urmarilor.

Palmierul de ulei, palmierul de cauciuc, palisandrul, abanosul, mahonul, acajuul de Honduras sunt principalele specii de arbori, alaturi de stratul de arbusti si arbori legati intre ei prin liane.

2. Padurile tropicale umede ale Africii sunt intalnite in bazinul fluviului
Congo, precum si pe tarmul Golfului Guineei, pe tarmul estic al insulei Madagascar.

In aceste paduri, la fel de dense ca si cele amazoniene, dintre arbori cel mai frecvent intalniti sunt palmierii - de ulei, de vin, de cocos s.a. -, alaturi de lemnul de esenta tare: abanosul, mahonul, santalul, palisandrul. Acestora li se adauga bambusul, in insula Madagascar.

3. Padurile ecuatoriale din Asia de Sud-Est, dezvoltate in conditii
climatice asemanatoare cu cele din Africa ecuatoriala, conditii determinate de
prezenta musonilor, se desfasoara din Arhipelagul Malaez pana in Peninsula
Malaya, in Indochina si Delta Gangelui.

Pentru Arhipelagul Malaez specifice sunt palmierul catarator, palmierul de zahar, ficusul, bananierul, in timp ce pentru celelalte regiuni specifice sunt  bambusul, rafia, sagotierul sau 'arborele de paine', arborele de chinina, abanosul,  palisandrul, teckul sau 'arborele de fier' s.a.

4. Padurile tropicale umede din insula Noua Guinee si nord-estul
Australiei cuprind o serie de elemente tropicale umede adaptate la conditiile
pedoclimatice specifice regiunii. in Noua Guinee predomina bananierul, alaturi
de santal, palisandru, teck s.a., iar in Australia, eucaliptul.

b) Padurile mediteraneene sunt raspandite in jurul Mediteranei
europene, in California si sud-estul S.U.A., pe tarmul nordic si central al statului
Chile. Masa lemnoasa este redusa si reprezentata de arbori mici, arbusti si tufisuri
(maquis, garriga). Esente specifice sunt stejarul verde, stejarul de pluta, cedrul de
Liban, pinul, castanul, maslinul, ficusul, migdalul, portocalul, rozmarinul,
lamaiul s.a. Padurile mediteraneene prezinta importanta mai mult pentru fructe si
au rol peisagistic remarcabil.

c) Padurile din tinuturile temperate (boreale si australe) detin circa
42% din suprafata forestiera a globului si sunt cuprinse intre 40 si 66°
latitudine nordica si sudica, cu extindere mai mare in emisfera nordica datorita,
desigur, intinderii deosebite a uscatului. Predomina rasinoasele, unele rezistand
la temperaturi foarte scazute (de exemplu laricele rezista la -40°C si chiar la
-60°C). Conditiile climatice limiteaza, de altfel, numarul speciilor, cele forestiere fiind, de regula, monospecifice, pe mari suprafete predominand o singura
specie.

1. Padurile de conifere (taigaua) cuprind:

padurea boreala canadiana, desfasurata intre insula Newfoundland si stramtoarea Bering. Speciile caracteristice sunt: molidul alb, pinul canadian, bradul alb, laricele, molidul negru, plopul tremurator, mesteacanul (care coboara pana in zona Muntilor Apalasi).

padurea boreala eurasiatica, desfasurata intre Peninsula Scandinava si Peninsula Kamceatka (pe 15-20° latitudine). De asemenea, in raport cu altitudi­nea, padurea de conifere este intalnita si in muntii Alpi, Caucaz, Carpati, Pirinei, Himalaya. Speciile caracteristice sunt: molidul, pinul silvestru, molidul european, bradul siberian, zambrul, laricele, tisa (care se intinde pana in insula Sahalin si nordul Japoniei).

padurile de conifere de pe litoralul pacific al Americii de Nord au

extensiune mare in California. Speciile caracteristice sunt molidul, tsuga, local bradul si Sequoia gigantea.

padurile de conifere din emisfera australa sunt intalnite in sudul
extrem al Braziliei, in Muntii Anzi, in sudul Australiei, in Tasmania, in Noua
Zeelanda si, pe areale mici, in sudul Africii.

2. Padurile de foioase au o larga raspandire in Europa de Vest si peninsulara, in zonele montane joase, partea vest-europeana a C.S.I.-ului, bazinul superior al Amurului, nordul R.P.Chineze, in regiunea Marilor Lacuri - bazinul fluviului Sf.Laurentiu coborand spre sud spre fluviul Mississippi -, in sud-estul Americii de Sud, in sudul Australiei si in Tasmania.

Speciile caracteristice sunt fagul, stejarul (cu mai multe subspecii), carpenul, artarul, teiul, alunul, castanul, nucul, plopul, aninul s.a., mai ales pentru Europa. In regiunile nord-americane, caracteristice sunt stejarul (negru, alb, rosu), frasinul, magnolia si chiparosul de balta, in China - Ginkgo biloba, iar in Australia - eucaliptul (cu numeroase variante).

Potrivit altei clasificari, adoptate de catre F.A.O., padurile planetei cuprind urmatoarele tipuri:

paduri tropicale;

paduri de tip mediteraneean;

paduri xerofile, din zona climatului temperat cald;

paduri umede din zona climatului temperat cald;

paduri de amestec de rasinoase si foioase, din zona climatului temperat;

paduri de rasinoase, din zona climatului rece;

Repartitia geografica a fondului forestier mondial

Volumul resurselor forestiere este dependent de suprafata ocupata de paduri si de tipul de padure, care are o productivitate la hectar diferentiata regional. Dupa date F.A.O., padurile din America de Sud si din Europa au o productivitate ridicata la hectar (92-94 mc/ha/an), in timp ce in Africa se ating numai 8 mc/ha/an, iar in America Centrala 11 mc/ha/an.

In ce priveste suprafata acoperita cu paduri, pe plan mondial, ea se cifreaza la 4,02 miliarde hectare, cu diferentieri notabile de la continent la continent, dar si in cadrul acestora. Astfel, emisfera nordica este mult mai bogata in paduri decat cea sudica, cu toate ca America de Sud are cele mai intinse suprafate acoperite cu paduri (874,1 mil.ha.). Un grad ridicat de impadurire au Rusia si America de Nord. Acest grad este sub media pe glob in Oceania si Africa, din cauza intinderii mari a deserturilor, si in Asia si Europa (fara Rusia), in special, din cauza defrisarilor masive infaptuite de-a lungul timpului (vezi l| tabelai nr. 1).

Repartitia surselor forestiere la nivelul statelor se apreciaza in functie de  gradul de impadurire. Din acest punct de vedere au fost separate patru categorii (dupa E.Molnar, 1976):

- State cu grad inalt de impadurire (peste 30% din intreaga suprafata): Guyana Franceza (90%), Solomon (88%), Surinam (86%), Papua-Noua Guinee (84,7%), Guyana (79%), Gabon, R.D. Congo, Finlanda, Cambodgia, R.P.D. Coreeana (cu peste 70%) s.a.; cele mai multe tari din aceasta categorie se gasesc situatii in regiunea ecuatoriala sau in emisfera boreala, in arealul de raspandire al coniferelor; o categorie distincta, in cadrul acestei grupe de state, o constituie acele tari care au un grad de impadurire cuprins intre 30 si 60%, uneori cu putin peste 60%, asa cum sunt Portugalia, Austria, Iugoslavia, Cehia, Slovacia, Spania - in Europa (unde numarul statelor cu un grad ridicat de impadurire a crescut fata de deceniile anterioare), Japonia (66,7%), Coreea de Sud, Myanmar s.a. in Asia de Est si de Sud-Est, Camerun, Republica Centrafricana, Guineea Ecuatoriala s.a. in Africa tropicala, Canada si S.U.A., majoritatea statelor sud-americane, precum si unele insule-state din Oceania.

Statele cu un grad mediu de impadurire (20-30%) cuprind numeroase tari de pe toate continentele; cele mai multe sunt situate in Europa - Romania (26%), Germania, Polonia, Franta, Belgia s.a.-, dar si in Asia - India, Thailanda, Turcia -sau in Africa - Burkina Faso, Etiopia, Cote dlvoire s.a.; cele mai multe tari ale Americii Centrale, plus Mexicul, Micronezia sunt cuprinse si ele in aceasta categorie;

Statele cu un grad redus de impadurire (10-20%), in care exploatarile trebuie limitate la volumul cresterii anuale, cuprind tari europene situate in zone de campie sau regiuni colinare (Danemarca, Ungaria), in Asia - statele Bangladesh, R.P. Chineza, Nepal s.a., mai multe tari africane din regiunile de tranzitie spre tinuturile savanelor, statele insulare din Antile si Oceania (Tonga) si, in America de Sud-statul Chile.

Statele cu un grad foarte redus de impadurire (sub 10%), care importa cantitati mari de lemn, sunt numeroase in Asia de Sud-Vest (Iraq, Iran, Israel, Iordania - care are o suprafata cu paduri de 0,4% din suprafata sa -, Yemen, carora li se adauga state al caror procent de impadurire este practic neinsemnat - Oman, Bahrein, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite), in Africa tropicala (Algeria, Libia, Mali, Ciad, Niger, Botswana s.a.), in Europa (Marea Britanie - 9,6%, Irlanda

4,8%, Olanda, Islanda) si izolat cateva state mici pe celelalte continente.

Si mai semnificativa, in aprecierea resurselor forestiere ale tarilor, este suprafata ocupata de paduri. Rusia se situeaza, din acest punct de vedere, pe primul loc, prin cele 854,3 mil.ha de padure (22% din suprafata padurilor de pe glob). Daca adaugam si faptul ca 80% din ele sunt paduri de rasinoase, vom avea | imaginea vastelor resurse forestiere detinute de aceasta (circa 79 mld.mc). Brazilia (532,4 mil.ha), Canada (244,5 mil.ha) si S.U.A. (225,9 mil.ha) detin intinse I suprafete acoperite cu paduri, urmate de R.P. Chineza, R.D. Congo, Australia, Indonezia (fiecare peste 100 mil.ha), Angola (69,7 mil.ha) si India (64,1 mil.ha). Unele din aceste tari, ca, de pilda, R.P. Chineza, India, Australia, desi au un procent relativ redus din totalul suprafetei acoperit cu paduri, prin vastitatea teritoriilor lor poseda si intinse suprafete forestiere. De altfel primele 10 tari ca intindere a suprafetelor forestiere detin mai mult de jumatate din totalul mondial.

La nivel continental apar, de asemenea, diferentieri regionale. In America de Sud, continentul cu cele mai intinse suprafete acoperite cu paduri, majoritatea statelor au peste 30% din teritoriu domeniu forestier. Alaturi de Brazilia, intinse suprafete cu paduri sunt intalnite in Peru (care, impreuna cu Ecuador, Venezuela si Columbia, include o parte insemnata a padurilor amazoniene), in Argentina (regiunile nord-vestice si montane), in Paraguay s.a. Majoritatea padurilor din America de Sud sunt alcatuite din specii de foioase, rasinoasele reprezentand abia 1% din total. O parte insemnata a padurilor sud-americane sunt greu accesibile sau inaccesibile exploatarii. Productivitatea medie la hectar este ridicata (94 mc/ha/an), volumul lemnos fiind apreciat la circa 78,0 mld.mc.

America de Nord detine peste 14% din suprafata padurilor Terrei (549,3 mil.ha.) si 18% din volumul de masa lemnoasa (44,8 mld.mc). Predomina rasinoasele (peste 60%) cu un sortiment valoros de specii (molid, brad, larice, douglas, pin etc), cu o productivitate de 63 mc/ha/an si un grad inalt de valorificare economica. Canada (244,5 mil.ha.) si S.U.A. (225,9 mil.ha.) sunt principalele tari cu fond forestier, desi ponderea padurilor in suprafata totala a acestor tari este de numai 24-25%.

Suprafetele cu paduri din America Centrala sunt relativ reduse (218,5 mil.ha.), desi unele state din zona au procente ridicate de impadurire (Panama, Belize

peste 50%). Volumul de masa lemnoasa este apreciat la 0,8 mldmc, fiind alcatuit,
pe de o parte, din paduri cu valoare economica ridicata, situate in zona tropicala, dar
cli un grad redus de valorificare, iar, pe de alta parte, din paduri neproductive.

Continentul african, cu o suprafata forestiera de 650 mil.ha., prezinta contraste regionale evidente. Tarile ecuatoriale au un procent ridicat de acoperire a teritoriului lor cu paduri (61-77%), iar state ca R.D. Congo (132,2 mil.ha.), Angola, Sudan, Tanzania, Etiopia au intinse suprafete forestiere (30-50 mil.ha.). La polul opus se afla statele sahariene (Egipt, Libia, Algeria) sau din sudul continentului, care au un procent redus de acoperire cu paduri si suprafete limitate (Republica Capului Verde are numai 8,1 kmp. de padure).

Resursele de masa lemnoasa sunt reduse (2,1% din totalul mondial) datorita unor mari suprafete de paduri degradate (peste 50% din total). Volumul lemnos se ridica la 5,2 mld.mc, exploatarile depasind de 4-5 ori posibilitatile normale ale padurii, ceea ce poate duce la epuizarea rezervelor accesibile in urmatorii 15-20 de ani.

Asia se situeaza pe locul 5 in ceea ce priveste suprafata forestiera (542,1 mil.ha), dar contrastele sunt foarte mari si aici. Pe de o parte, exista tari cu un grad mediu de impadurire dar cu suprafete intinse de paduri (R.P. Chineza 188,2 mil.ha., India 64,1 mil.ha. s.a.) sau tari relativ mici ca suprafata dar cu un grad ridicat de impadurire (Cambodgia, R.P.D.Coreeana, Bhutan, Japonia). Pe de alta parte, exista numeroase state, al caror grad de acoperire cu paduri este sub 1% (uneori fiind limitate doar la restranse plantatii cu rol de protectie). Primele sunt situate in Asia de Sud-Est si Est, care detin peste 1/2 din suprafata forestiera a continentului. Celelalte, in special in Orientul Apropiat si Mijlociu.

intinderea mare a Asiei determina o diversitate de zone forestiere, de la paduri tropicale la paduri de amestec de rasinoase si foioase. Productivitatea medie este de 34 mc/ha/an, resursele forestiere ale Asiei fiind de 17 mld.mc. Multe dintre padurile din India, Pakistan, Afganistan, partial din China sunt neproductive.

In Europa (fara C.S.I.) padurile ocupa 188,2 mil.ha, avand o productivitate medie la hectar ridicata (93 mc/ha/an), ceea ce asigura un volum de masa lemnoasa de 12,8 mld.mc. (5% din resursele mondiale).

Cele mai multe state europene au un grad mediu de acoperire cu paduri (peste 20%), remarcandu-se prin suprafete intinse tarile scandinave - Suedia (306 mil.ha.), Finlanda (256 mil.ha), Norvegia, precum si cele care cuprind intinse spatii muntoase sau colinare inalte (Spania, Franta, Germania, Iugoslavia, Romania). Predomina padurile de rasinoase (peste 60%), asigurand o rezerva de masa lemnoasa pentru circa 40 de ani. in aceste conditii, pentru protejarea resurselor proprii, multe tari europene care dispun de o puternica industrie de prelucrare a lemnului importa cantitati insemnate de masa lemnoasa, in special din C.S.I. si tarile africane.

Suprafata acoperita cu paduri in Oceania (inclusiv Australia) insumeaza 201,1 mil.ha, ponderea acestora variind intre 80-90% intr-o serie de insule-state din Polinezia si 13,8% in Australia. Prin vastitatea lor, padurile australiene ocupa primul loc in regiune si au o compozitie diversa, ceea ce determina ca volumul de masa lemnoasa sa fie de circa 4,2 mld.mc. (1,6% din totalul mondial).

In Australia, padurile de tip tropical, situate de-a lungul coastei, se compun din eucalipt, araucaria, chiparos, iar in interiorul tarii domina savanele impadurite. In Noua Zeelanda padurile sunt alcatuite din fagete si rasinoase, iar in Noua Guinee din specii locale de stejar, podocarpus s.a. Aceste aspecte confera o productivitate medie de 17 mc/ha/an.

Dupa date F.A.O., resursele forestiere mondiale se estimeaza la circa 242 mld.mc. masa lemnoasa existenta in padure.

Diferente importante apar in raportul dintre suprafata de padure si popu-latie. Astfel, in Oceania, unui locuitor ii revin 4,3 ha, in America de Sud 3,5-4 ha, in CSI 3,7 ha., in America de Nord 3,2 ha., in Africa 1,9 ha., pentru ca in Asia sa coboare la 0,4 ha, iar in Europa la numai 0,3 ha.

II. VALORIFICAREA FONDULUI FORESTIER MONDIAL

Padurile au o importanta deosebita cel putin sub doua aspecte: ecologic si ca materie prima ori combustibil.

Rolul ecologic al padurii deriva din functiile complexe pe care le inceplineste acest ecosistem. Prin actiunile de corelare si integrare, padurea intra din ce in ce mai mult in slujba colectivitatii, dovedindu-si clar pozitia de componenta principala a mediului de viata pentru om. Functia de 'fabrica de oxigen' a vegetatiei, in general, si a padurii, in special, este arhicunoscuta. Cateva exemple sunt relevante. Anual, covorul vegetal actual (paduri, culturi agricole, ierburi, vegetatie acvatica etc.) produce peste 23 mld. tone de oxigen, din care cel putin 60% apartin padurii (in Romania circa 40 mii. tone de oxigen). Un fag, de 25 m inaltime si cu un diametru al coroanei de 15 m, produce intr-o ora 1,7 kg oxigen, adica necesarul unui om pentru trei zile.

Functia de reglare climatica pe care o exercita padurile este de diminuare a radiatiilor si a extremelor de temperatura, reducerea evaporatiei, cresterea umiditatii atmosferice, micsorarea intensitatii vanturilor etc. Avantajele aduse agriculturii, cailor de comunicatie, asezarilor omenesti etc. prin perdelele de protectie sunt cunoscute.

In mod cert, padurile au o contributie esentiala pentru conservarea apei, pentru regularizarea scurgerii si protejarea solurilor. In tari ca Austria, Germania, Grecia, Italia, S.U.A., C.S.I. s.a. exista preocupari intense de gospodarire complexa a apelor si padurilor.

Consecintele defavorabile ale poluarii asupra vegetatiei in general si indeosebi asupra vegetatiei forestiere au fost constatate inca de la aparitia primelor industrii producatoare de noxe. Principalii factori poluanti care actioneaza asupra padurii sunt sulful si compusii sai, combinatiile de fluor, clor, arsen, compusii azotului, substantele organice acide, pulberile si emanatiile radioactive. De aceea cercetarile privitoare la poluarea padurilor au fost dirijate spre stabilirea efectelor defavorabile ale noxelor asupra vegetatiei forestiere si limitarea lor, precum si pentru determinarea rezistentei speciilor forestiere la diversi poluanti si rolul padurii in combaterea poluarii. Trebuie subliniat si rolul padurii pentru sanatatea omului, pentru recreere si turism.

Industria de exploatare si prelucrare a lemnului

Padurea constituie o resursa apreciabila de materie prima care are capacitatea de a se regenera. Insa acumularea lenta de masa lemnoasa si ciclul de productie lung nu au mai tinut pasul cu cerintele extrem de mari ale epocii moderne, determinate de volumul imens de constructii, de dezvoltarea industriilor de prelucrare a lemnului etc.

Masa lemnoasa exploatata anual pe glob a crescut continuu, de la 1 400 mil.mc. in 1950 la 2 400 mil.mc. in 1970 si 3 275 mil.mc. in 2000, din care 1749 mii. mc. sunt folosite ca lemn pentru foc, restul fiind prelucrat in industrie. In balanta energetica a unor tari (in special din Africa si America Latina), lemnul are o pondere ridicata (60-90%). Lemnul destinat pentru industrie este utilizat, in cea mai mare masura, pentru productia de busteni, de cherestea si placaje (circa 35%), restul avand alte folosinte (lemnul de mina, grinzi, traverse etc).

Peste 50% din padurile globului si 60% din masa lemnoasa existenta apartin tarilor dezvoltare, care au tendinta de a exploata cat mai mult padurile proprii, in vederea obtinerii de beneficii, aceasta tendinta atragand epuizarea rezervelor forestiere. Astfel, in Asia si Africa s-au aplicat cele mai mari cote de taiere¹, urmate de America de Nord. Pe plan mondial a fost depasita cota normala de taiere, cu toate consecintele ecologice ce decurg de aici. Totusi rezervele de I paduri sunt apreciabile, doua treimi din ele fiind inca neutilizate. La acestea se I adauga si capacitatea anuala de regenerare a padurilor aflate in folosinta (2,7 mld.mc). Din acest punct de vedere situatia cea mai buna o au America de Sud, Rusia si Canada. Din volumul de masa lemnoasa pe picior existenta in padurile globului si inegal repartizata, cantitatile anuale exploatate difera la nivelul regiunilor geografice si statelor. Astfel, in timp ce in Europa predomina net folosirea lemnului in scopuri industriale, unele tari din acest continent recurgand la importuri masive pentru necesitatile lor, in America de Nord intrebuintarea este dubla, pentru constructie si industrie, iar in Africa si America Latina cea mai mare parte a lemnului se foloseste in scopuri energetice.

Pe plan mondial, intre continente, pe primul loc in productia de lemn se situeaza Asia (fara C.S.I.), urmata de America de Nord, C.S.I., Europa (fara C.S.I.), s.a. Dar si in cadrul continentelor apar diferentieri notabile.

Europa (fara C.S.I.) exploateaza predominant lemnul de rasinoase. Din masa lemnoasa, cea mai mare parte este destinata prelucrarii industriale (peste 1/2 pentru obtinerea lemnului rotund si furnirului). Principalele areale de exploatare se gasesc in tarile nordice (Suedia, Finlanda), care au si productii ridicate, si in cele alpine (Germania, Franta, Austria) si carpatice (Romania, Slovacia, Polonia).

Ponderea ridicata a unor tari europene in productia de masa lemnoasa (Germania, Franta, Spania, Italia s.a.) se datoreaza si importului de busteni. Tari ca Albania, Grecia, Italia folosesc intre 50 si 70% din productia de lemn in scopuri energetice. Din acest punct de vedere, Romania valorifica 80% din productia sa de lemn in industrie.

Cota normala de taiere (sau posibilitatea anuala) reprezinta volumul lemnos care poate fi exploatat in mod normal avand in vedere starea padurii si posibilitatile ei normale de refacere.

Din intreaga cantitate de lemn valorificata de Rusia, cea. 80% este cherestea industriala. Marirea accesibilitatii catre taigaua siberiana comporta investitii imense legate, in principal, de caile de acces. Actualmente, distanta medie de transport a lemnului se apreciaza la 1 500 km pe calea ferata si 2 000 km pe apa, facand nerentabila activitatea de valorificare a lemnului din taiga.

Principalele zone de exploatare raman nordul partii europene a Rusiei si regiunile muntoase, in special Muntii Ural.

In padurile nord-americane predomina rasinoasele. Statele din nord-vestul S.U.A. (Washington, Montana, Idaho) si cele din centrul tarii, precum si din peninsula Labrador, in Canada, sunt principalele areale de exploatare a lemnului din acest continent.

Masa lemnoasa exploatata este utilizata in proportie de 80-90% in scopuri industriale. De altfel, S.U.A. ocupa si primul loc in lume atat la productia de lemn, cat si in cea de cherestea industriala, de busteni si furnir. Canada se situeaza pe pozitia a sasea in lume in productia de lemn si pe locul al doilea in cea de cherestea industriala (147 mil.mc).

Desi productia de lemn a Asiei (fara C.S.I.) este considerabila, cea mai mare parte este folosita drept combustibil. Astfel, in R.P.Chineza, din cei 290 mii. mc. exploatati, 190 mii. mc. sunt destinati pentru combustibil si producerea mangalului. Situatii asemanatoare se mentin si in India, care este prima producatoare mondiala de lemn pentru foc (278 mii. mc), Thailanda, Filipine s.a. Totusi, tari ca Malaysia, Indonezia, Japonia folosesc o parte insemnata din lemnul exploatat in scopuri industriale. De remarcat Japonia, care, desi are insemnate suprafete forestiere, importa cantitati mari de lemn rotund din Rusia, Canada si tarile Asiei de Sud-Est.

Africa se situeaza pe locul trei in productia de masa lemnoasa, dar, ca si in Asia, cea mai mare parte este folosita drept combustibil. Cu productii semnificative se inscriu Nigeria, Etiopia, Kenya, R.D. Congo, Tanzania. In productia de cherestea industriala, Africa de Sud, precum si Nigeria, detin ponderea cea mai insemnata.

Brazilia, cu 200 mii. mc, se detaseaza net ca principala producatoare de masa lemnoasa din America de Sud (2000). De exemplu, Brazilia are o productie de busteni 200 mii. mc, din care 114 mii. mc. lemn pentru foc.

America Centrala, cat si Australia-Oceania au productii de masa lemnoasa mai reduse. in America Centrala, statele Guatemala, Haiti si Honduras sunt principalii producatori de lemn. Cea mai mare parte este destinata pentru foc. Mici  productii de cherestea au Salvador, Honduras si Nicaragua.

in Australia, exploatarile de lemn se concentreaza in partea nord-vestica si in regiunile muntoase din sud-est. Cea mai mare parte este folosita industrial. Aceeasi situatie este caracteristica si Noii Zeelande, unde 99,5% din volumul de masa lemnoasa exploatat este folosit in industria de profil.

Industria cherestelei este cea mai importanta dintre subramurile industriei lemnului, ca volum, productia mondiala crescand continuu. Centrele cele mai cunoscute ale industriei cherestelei sunt cele din nordul partii europene a Comunitatii Statelor Independente (Arhanghelsk), din lungul Volgai (Saratov), din Siberia central-sudica (Krasnoiarsk, Ust-Ilimsk), apoi cele din bazinul fluviului nord-american Sf.Laurentiu (Ottawa) si din Columbia Britanica (Canada), din nord-vestul S.U.A. De asemenea in Japonia de nord (in insula Holckaido), in regiunile Alpilor si Carpatilor (in Franta, Germania, Cehia, Slovacia, Romania s.a.). La Silistra, in Bulgaria, se afla unul din cele mai mari combinate de prelucrare a lemnului din sud-estul Europei.

Industria placilor aglomerate si placilor fibro-lemnoase este o subra-mura mai recenta a industriei lemnului. Ea valorifica superior masa lemnoasa, P.A.L.-ul si P.F.L.-ul fiind utilizate mai ales in industria mobilei. Principalii producatori sunt S.U.A., Canada, Rusia, de regula in mari combinate complexe.

Industria mobilei este legata, in special, de marile centre urbane, prin traditie si prin inalta calificare a fortei de munca. Se remarca indeosebi New York, Chicago, Paris, Miinchen, Milano s.a.

O productie de fabrica, bazata pe productia de serie mare, s-a conturat abia in perioada contemporana. Cresterea rapida a desfacerii de mobila de fabrica este un rezultat al procesului de urbanizare si al cresterii standardului de viata. Mari producatori sunt S.U.A., Rusia, Germania, Franta, Italia, Japonia, Canada. Romania se remarca prin produsele ei de calitate. Germania, Belgia si Italia sunt si principalii exportatori, iar S.U.A., Rusia, Olanda, Franta principalii importatori.

Comertul cu lemn si produse lemnoase inregistreaza valori apreciabile, conturandu-se insemnate fluxuri de transport ale masei lemnoase. Principalii exportatori de lemn sunt: Rusia, S.U.A. si Canada, ale caror produse sunt expediate in peste 50 de tari. in acelasi timp, S.U.A. reprezinta principalul importator din Canada (lemn rotund, pasta de lemn, celuloza si hartie etc). Exporturi importante mai au si Suedia, Finlanda, Indonezia, Malaysia s.a. In America de Sud si Centrala, in Africa (cu cateva exceptii), in Australia-Oceania exporturile sunt reduse (1-2 mil.mc), iar importurile limitate.

Principalii importatori raman statele dezvoltate din vestul Europei (Marea Britanie, Franta, Italia, Olanda, Belgia), dar si din Asia (R.P.Chineza, Japonia, Coreea de Sud, Iran, Iraq, Arabia Saudita) si de pe alte continente. De altfel, S.U.A., Japonia si Marea Britanie sunt cei mai mari importatori de masa lemnoasa.

PADURILE SI INDUSTRIA LEMNULUI IN ROMANIA

Romania se numara printre tarile cu un grad mediu de impadurire, fondul forestier reprezentand 26,7% din suprafata totala a tarii (2000). Ca suprafata ocupata de paduri, Romania se plaseaza pe locul 10 in Europa.

Patrimoniul forestier al tarii se extinde pe 6 663,1 mii hectare, din care padurile detin 6 239,5 mii hectare, adica o medie de 0,28 ha padure/locuitor. Cele mai extinse paduri si cu o structura diversa pe specii se gasesc in regiunile carpatice si de deal, care detin circa 90% din suprafata totala a padurilor. Padurile de rasinoase, de mare valoare economica, detin peste 1 900 mii hectare, ceea ce reprezinta aproape 31% din suprafata totala a padurilor. Ca structura, predomina molidul, in proportie de 74%, dupa care urmeaza bradul (17%), pinul (7%), bradul Douglas si laricele (1%).

Padurile de rasinoase formeaza o centura aproape continua sub pajistile alpine si subalpine, de la altitudinea de circa 1 500 m si pana la circa 2 000 m. Padurile de molid au o densitate mai mare in Carpatii Orientali si mai ales in Muntii Curmaturii, Ceahlau, Tarcau etc. Se remarca judetele Harghita, Neamt si Suceava, care detin 28% din suprafata totala a padurilor de molid.

Padurile de brad, mai restranse ca suprafata in raport cu cele de molid, au o frecventa mai mare in judetele Suceava, Neamt si Bacau, unde se concentreaza 44% din suprafata totala a padurilor de brad. Ponderi insemnate mai detin judetele Covasna, Mures, Vrancea, Caras-Severin. In partea sud-vestica a tarii sunt concentrate o treime din padurile de brad Douglas existente in Romania.

Padurile de foioase se intind pe circa 4,3 milioane hectare, ceea ce reprezinta aproape 69% din totalul padurilor tarii. Dintre acestea se detaseaza padurile de fag, care ocupa 43,7% din padurile de foioase sau 30,2% din totalul padurilor tarii.

O mare concentrare a padurilor de fag se inregistreaza in judetele Caras-Severin, Hunedoara si Maramures, care detin impreuna 25% din suprafata acoperita cu paduri de fag din tara. in Muntii Semenicului, la obarsia Nerei, se pastreaza un areal compact de fagete, unic in Europa prin extensiune (5 000 hectare) si compozitie.

Alaturi de padurile de fag, padurile de stejar detin 27,1% din suprafata de foioase, urmate de cele de salcam (4,7%), de plop, de tei. Speciile de esente moi detin 346,8 mii hectare (5,6% din suprafata totala a padurilor), cele mai intinse fiind cele de tei, cu important rol melifer, apoi plantatiile de plop indigen, de salcie, de rachita, mai ales in judetele de campie si de deal ori de-a lungul raurilor.

Cantitatea de lemn existenta in padurile Romaniei s-a redus treptat in decursul vremurilor. Se apreciaza ca volumul de masa lemnoasa al padurilor din tara noastra este de 1 130 - 1 260 milioane mc, iar potentialul anual de exploatare j sub 20 milioane mc. Cresterea medie la totalul speciilor din Romania este de 3,40 mc/ari/ha, cu valori mai mari la rasinoase (4,80 mc/an/ha) si mai mici la foioase (2,92 mc/an/ha).

Padurea s-a exploatat pe suprafete intinse mai ales in secolul al XlX-lea si in prima jumatate a secolului al XX-lea, cand posibilitatile de taiere au fost sistematic depasite. In prezent, sunt bine precizate, pentru fiecare specie si clasa de productie, varsta exploatabilitatii tehnice cu maxim de randament economic.

Din totalul de masa lemnoasa exploatat, cea mai mare pondere o are lemnul de rasinoase. El provine din judetele din partea de nord a Carpatilor Orientali (in judetul Suceava, lemnul de rasinoase detine 87% din totalul masei lemnoase, in Harghita 71%, in Maramures 32% etc).

In ceea ce priveste lemnul de fag, el are o pondere mai mare in judetele circumscrise Carpatilor Meridionali, in sudul Carpatilor Occidentali, precum si in judetele Iasi, Neamt si Vaslui. Lemnul de stejar participa, la volumul total de masa lemnoasa exploatata, cu valori reduse. Numai in unele judete din Podisul Moldovei (Vaslui, Iasi), din sudul tarii (Dambovita, Olt si Teleorman) si din vestul tarii (Arad, Timis, Satu Mare) depaseste 20%.

Forma mestesugareasca de prelucrare a lemnului a dainuit secole de-a randul, primele intreprinderi cu caracter industrial, specializate in prelucrarea cherestelei de rasinoase, aparand abia spre sfarsitul secolului trecut (la Galati, Brezo s.a.).

In perioada anterioara primului razboi mondial, industria lemnului se baza in principal pe producerea cherestelei de rasinoase. Dupa primul razboi mondial se evidentiaza aparitia unor intreprinderi de mobila, placaje si furnire. De asemenea se constata o deplasare evidenta a centrului de greutate al prelucrarii lemnului din partea de sud a Carpatilor Orientali spre nord, in zone cu resurse forestiere insemnate.

Industria mobilei reprezinta subramura cu cea mai mare crestere in structura valorica a industriei lemnului, remarcandu-se o gama variata de sortimente (peste 200 de modele), precum si o repartitie spatiala echilibrata pe intreg cuprinsul tarii. Cele mai mari fabrici de mobila s-au construit pe platformele unor mari combinate.

Industria de furnire, placaje, placi aglomerate si fibrolemnoase ocupa un loc tot mai insemnat in cadrul industriei lemnului, datorita valorificarii superioare a lemnului de calitate, precum si utilizarii tuturor deseurilor din lemn. Acestea au intrat mai tarziu in circuitul productiv, dupa 1960, iar productia a crescut continuu. Ele se produc deopotriva in mari combinate si in unitati mai mici.

Industria cherestelei, subramura de baza in anii interbelici, ocupa in prezent locul al doilea in cadrul industriei de prelucrare a lemnului, desi productia a crescut continuu. Pentru protejarea padurilor de rasinoase, o crestere importanta a cunoscut productia de cherestea de foioase. Cele mai multe fabrici de cherestea sunt situate in Carpatii si Subcarpatii Moldovei, in bazinele raurilor Moldova, Suceava, Bistrita, Trotus, Olt, Mures, Somes etc.

Industria binalelor si parchetelor a fost impulsionata, in special, de constructiile de locuinte. Productia a crescut in perioada 1950-1980 de 70 de ori.

Industria ambalajelor si a altor produse din lemn apare diferentiat dezvoltata. Prima are o pondere mai redusa, in timp ce gama produselor din lemn s-a diversificat foarte mult, cuprinzand: instrumente muzicale si articole sportive (Reghin), rechizite scolare (Timisoara, Sibiu), chibrituri (Bucuresti, Braila, Timisoara), utilaj apicol (Bucuresti, Dumbraveni), traverse (Tileagd - judetul Bihor) etc.

Repartitia geografica a centrelor de prelucrare a lemnului releva ca aceasta ramura este reprezentata in aproape toate judetele tarii. Centrele de prelucrare primara a lemnului (producatoare de cherestea) sunt amplasate chiar in zonele montane si de dealuri, acolo unde exista masive forestiere exploatabile. Marile combinate de prelucrare a lemnului, de regula, au fost amplasate in zonele adiacente Carpatilor (Suceava, Falticeni, Bacau, Pitesti, Ramnicu Valcea, Caransebes, Arad, Satu Mare), in mari centre de consum (Bucuresti, Targu Mures) si in orase-porturi (Constanta, Braila).