|
|
|
1. Organizarea circulatiei
La inceput, pietele au aparut la intersectia drumurilor, pentru inlesnirea circulatiei, dar apoi au aparut si in alte zone, ca spatii de adunare si stationare a unui numar sporit de locuitori, care aveau de discutat ori de negociat. Treptat, piata a capatat functiuni multiple si au aparut piete specializate: de circulatie, de adunare, de parada, comerciala, de promenada, de spectacole, sau de degajare si de punere in valoare a unei cladiri. Scopul pietelor pentru circulatie este desfasurarea fluenta a traficului, asigurarea unei vizibilitati optime si eliminarea punctelor de conflict.
Distanta de vedere intre doua cai incrucisate este de 30- 40 m., corespunzand distantei de franare la viteza maxima, permisa in orase. Asigurarea acestei vizibilitati se face prin tesirea colturilor cladirilor situate la intersectii, Tesirea are o marime invers proportionala cu latimea strazilor ce se intretaie. Uneori se renunta la tesire si se retrag corespunzator cladirile, sau se executa colturi intrande la parter sau pe toata inaltimea constructiei. Vizibilitatea se mai poate asigura prin supralargiri paralele sau in palnie, pe o parte sau pe ambele parti (plansa nr. 82), care asigura si stationari sau selectarea fluxurilor. La incrucisarea strazilor avem puncte de conflict, sau de coliziune. Intretaierea a trei strazi (in T) are trei puncte de conflict, convergenta a patru strazi (in cruce) are 16 puncte de ciocnire, iar la opt strazi avem 76.
O strada circulata are, de regula intersectii cu mai multe strazi care intretaie traficul principal. In acest caz se prevad strazi colectoare, paralele cu artera principala, rarindu-se astfel intersectiile, la anumite puncte obligate, situate la distante mai mari. (plansa nr. 81)
La intersectii si in piete, circulatia poate fi realizata diametral- la incrucisare de patru strazi, sau giratoriu. Cand la intersectie converg cinci ori mai multe strazi se pot combina cele doua sisteme.
La incrucisarea simpla, problema dificila este intoarcerea la stanga (plansa nr. 83), motiv pentru care, daca traficul catre stanga este redus, se interzice partial sau total. Pot fi cazuri diferite: incrucisare largita cu circulatie la stanga prin ocolire (n), incrucisare largita cu circulatie prin deviere- pentru circulatia mai redusa (o), incrucisare cu viraj de 270 grade pentru virat stanga pe una (p), sau pe mai multe directii si incrucisare cu viraj stanga prin ocolirea unui cvartal (r).
Alegerea depinde de trafic si conditiile locale. In punctele de mare trafic incrucisarea trebuie controlata, cu faze de traversare (plansa nr. 79, l si m). Scurgerea fluxurilor predominante este o regula pentru rezolvarea incrucisarilor, cu fazele de liber inegale, functie de trafic. La sosirea in nod, banda stanga e destinata virajului la stanga, cea din dreapta pentru viraj dreapta, iar cele centrale - dintre ele pentru traversare directa.
Sensul giratoriu e destinat pentru cinci sau mai multe strazi, care au cam acelasi trafic (ex. Piata Romana). Sistemul mixt se aplica in situatii complexe, sau cand sunt si tramvaie, care circula doar incrucisat (plansa nr. 84). Circulatia giratorie poate fi nedirijata, libera sau spontana (giratie tangentiala sau incrucisata) si dirijata ori controlata (giratie incrucisata cu intermitenta).
Sistemul giratoriu tangential, cu un singur fir de circulatie ce ocoleste pastila centrala, vezi plansa nr. 84, are avantajul ca elimina punclele de coliziune, datorita rutei ocolitoare in monom, debitul fiind insa mai redus decat in sistemul cu circulatie incrucisata, care ofera trecerea rapida si fara ocol prin nod.
Pastila centrala este cu atat mai mare cu cat numarul de strazi ce converg in piata este mai mare, debitul micsorandu-se, deoarece inscrierea in firul de circulatie giratoriu se face intr-un singur sens si prin incolonare. La cinci strazi diametrul pastilei este de 30 m., iar al pietei de 110 m., la 6 strazi - 110 m. si 140 m., la 7 strazi - 115 m. si 155 m., iar la 8 strazi - 130 m. si 170 m.La un trafic mare este nevoie de mai multe benzi si reapar punctele de conflict, cu schimb de vehicule de pe o banda pe alta (circulatie giratorie incrucisata - a se vedea plansa nr. 84). Circulatia giratorie nedirijata este posibila cand traficul este redus, cand distanta dintre punctele de intrare in giratie depaseste 40 m., sau daca circulatia pietonilor e redusa. Fara aceste conditii circulatia giratorie dirijata devine obligatorie. Raza de viraj la autoturisme este de 6,00 m., la autocamioane - 8,00 m., la autobuze - 10,00- 12,00 m., la troleibuze - 15,00 m., iar la tramvai de 20,00 m. (plansa nr. 118).
La trafic foarte intens, cu mii de vehicule pe ora, se organizeaza noduri cu cai denivelate. Amenajarea e la fel ca la intersectiile denivelate rutiere (plansele nr. 85 si 86). Problemele se complica insa in oras, datorita retelelor tehnico- edilitare subterane. La trafic denivelat pe mai multe directii, caile de racordare necesita spatii mari, cladirile se retrag mai mult (plansa nr. 87). Incrucisarea denivelata simpla poate folosi ca auxiliar si sistemul giratoriu. Circulatia pietonilor se face prin refugii, sau la debit mare - denivelat, cu pasarele (plansa nr. 80) sau cu pasaje subterane cu miez central de distributie sau perpendiculare pe strada (plansa nr. 85).
Pasajele subterane sunt ventilate si iluminate, pot avea scari rulante, iar cele cu miez central- magazine, alimentatie publica si grupuri sanitare (vezi Piata Universitatii). Dispunerea statiilor pentru transportul in comun se face de regula inainte de intersectie, unde este si stopul, pozitia de dupa intersectie avand avantajul ca oprirea este minima, dar pot apare doua stationari. Uneori statia se amplaseaza intre intersectii. Dimensionarea pietelor se face functie de importanta si marimea orasului si de trafic. O intersectie de patru strazi necesita 0,5 ha., una de cinci - 0,75 ha., iar cea de sase strazi - 1,0 ha.
Pietele mijlocii, care au si dotari pot avea 2,0 ha., iar cele mari 3-5 ha. Stationarea vehiculelor este asigurata de parcaje, altfel acestea pot stationa cu ingreunarea circulatiei (plansa nr. 88). Parcarea se poate face pe benzi laterale, in lung (3,00 m. latime), perpendicular (6,00 m. latime) sau oblic. Parcarea centrala este preferabila, intrucat lasa libera banda laterala pentru opriri intamplatoare. Se pot organiza parcaje mari subterane (gen Bucur- Obor), sau parcaje supraterane etajate. Dimensionarea parcajelor pentru institutie este pentru un numar de vehicule egal cu pana la 20% din numarul personalului deservit, pana la 10% pentru hotel-restaurant, 20% pentru sali de spectacole, sportive, spitale, industrii, etc.
Pentru zona centrala a orasului se asigura parcare pentru 7-9% din total trafic zilnic. In zona de locuit se prevad 40% locuri garare si 60% parcare. Se pot organiza si parcaje in spic. La doua benzi de parcare se asigura intre ele minim 3,0 m., maxim 6,0 m. Parkhausurile cu mai multe niveluri, inchise sau deschise au elevatoare sau rampe. Parcajele mari (de la stadioane, mall-uri, etc. se orneaza cu plantatii de protectie, umbra, etc. (plansa nr. 90).
2. Piete de circulatie cu destinatie speciala
Astfel de piete pot fi cele din fata garilor, salilor mari de spectacol, stadioanelor, sau cele pentru demonstratii si parazi. Piata din fata garii poate avea aria de 1,0- 1,5 ha. pentru orase mici si mijlocii, asigurand parcaje pentru 30- 80 autovehicule, iar pentru garile principale din orasele mari poate ajunge la 3,0 ha., cu parcaje de pana la 200 autovehicule. Se prevad de regula fronturi lungi catre parcaje si strada. Se separa si aici traficul greu de cel usor, cel de marfa de cel de calatori, transportul in comun de celalalt, cel pietonal de cel auto, etc. Separarea se poate face prin alveole, sau prin piete distincte cu destinatie speciala (plansa nr. 89).
In fata salilor de spectacole, pietele cu parcaje se dispun alveolar, lateral de circulatia de tranzit. Este preferabil ca in jurul lor sa fie mai multe strazi, care sa permita o descarcare rapida divergenta pe mai multe directii (plansa nr. 90). In jurul stadioanelor se aplica principiul descarcarii divergente, cu locuri de parcare uniform repartizate in zona iesirilor, spre a inlesni orientarea usoara a masei de spectatori. De asemenea, se recomanda ca in zona stadioanelor sa se prevada cat mai multe mijloace de transport in comun, care sa distribuie rapid spectatori catre toate zonele orasului. Se va evita incrucisarea fluxurilor de circulatie, inclusiv intre pietoni si autovehicule (plansa nr. 90). La salile mari de spectacole sportive (gen sala polivalenta din Bucuresti) se respecta aceleasi reguli, la scara capacitatii obiectivului.
Pietele pentru demonstratii, servesc in mod normal in restul timpului pentru circulatie. Prin aceste piete nu se prevad trasee de transport in comun, care sunt adiacente, ocolind piata. Uneori se prevede alaturi o piata auxiliara, pentru traficul transportului in comun. Forma rationala a pietei de defilare este cea alungita pe directia de manifestare. Tribunele se amplaseaza pe dreapta fata de directia de miscare a manifestantilor.
Orientarea pietei se face cu latura lunga pe directia nord- sud, tribunele fiind situate cu fata spre vest. In acest mod defilarea se face cu soarele in spate, iar oficialii din tribune nu au soarele in ochi, considerand ca demonstratiile se fac de regula dimineata. In aceste piete nu se planteaza peluze, ci se amenajeaza trotuare plantate, ce pot ajunge la 10,0- 15,0 m. latime, care sa ofere umbra spectatorilor prezenti.
3. Structura pietelor
In evolutia oraselor, au fost create piete de forma simpla (plansa nr. 91), cu forme complexe si simetrice (plansa nr. 100 - Pta Sf. Petru din Roma, sau plansa nr. 99 - Piata del Popolo, Roma), cu forme complexe, asimetrice (Piata Signoria din Florenta, plansele nr. 92 si 95). S-au format si grupari de piete (Rostock, Marktplatz- plansa nr. 94). Piata publica de adunari poate fi izolata si inchisa, dar cea comerciala este deschisa si suprapusa pe directiile cele mai frecvente (Verona, Piata del Erbe - plansa nr. 94). Gruparea pietelor creaza efecte monumentale, ample, ca de exemplu: gruparea spatiilor la Nancy (plansele nr. 94 si 98), Copenhaga (plansa nr. 98) si Leningrad (plansa nr. 97). Gruparea asigura perceptia monumentului central din directii multiple (plansa nr. 95 - Pta Signoria din Florenta, sau plansa nr. 97 - Piata Palatului de Iarna din Petersburg). Forma pietei nu se stabileste in mod abstract, ci in legatura cu organizarea spatiala a orasului, rezultad in mod organic din structura acestuia. Relieful si conditiile naturale, ca si arterele convergente si functia dominanta - determina forma si pozitia pietei. Forma compacta cu mijlocul liber este adecvata pietelor pentru adunari (plansa nr. 92), piata cu catedrala centrala asigura procesiunea in jurul ei (plansa nr. 93), forma alungita permit defilarile (plansa nr. 97), iar forma trapezoidala amplifica valoarea unui edificiu important (plansa nr. 94). Structura pietei depinde de forma planului, de valoarea arhitecturala a cadrului construit, de inaltimea constructiilor, deci este determinata de toate cele trei dimensiuni.
Elementele unei piete pot fi dispuse simetric, dupa una sau mai multe axe de compozitie. La o singura axa de compozitie, dominanta este exprimata mai clar, profunzimea mai categorica. Valoarea unei piete depinde de gradul de echilibrare a elementelor ei, de valoarea lor artistica si arhitecturala, de gradul de subordonare a elementelor secundare celui principal. Caracterul monumental sau pitoresc, expresia generoasa- umana sau severa, aspectul linistit sau agitat depind de structura spatiala a pietei.
Pietele inconjurate de cladiri de locuit pot avea doar accente modeste, fara dominante, asigurand linistea si calmul necesar locuirii. Plansa nr. 91 prezinta diferite forme de piete, cu plan patrat, dreptunghiular, inchis sau deschis, cu fantana sau cu monument central. Sunt prezentate pietele Farnese si Colonne din Roma, piata Sovietelor din Moscova, piata ducala din Charleville si pietele Vosgges si Vendome din Paris. La Venetia, Piata San Marco (plansele nr. 92 si 95) constituie o grupare cu piata si piateta, dominanta fiind biserica San Marco. Silueta turnului Campanilei se opune bisericii si Palatului Dogilor. Efecte similare avem in piata Domului din Pisa, piata Capitoliului din Roma si piata Santa Croce din Florenta (plansa nr. 94).
Piata Signoria din Florenta prezinta doua spatii cu forme si valori diferite, dar grupate (plansele nr. 92 si 95). Palatul este dominanta de volum, iar turnul Signoriei- de inaltime. In piata privirea nu scapa in gol, iar axele strazilor cad pe fatadele cladirilor adiacente. Piata este de tip inchis. Piata Annunziata din Florenta (plansele nr. 92 si 95) este tot inchisa, avand axa longitudinala marcata de frontonul bisericii si de statuia ducelui Ferdinand I, flancata de doua fantani, care indica axa secundara a compozitiei unitare si clasice.
Piata Rosie din Moscova, piata Sf. Ilie din Iaroslav si grupul de piete din jurul Palatului Amiralitatii din Petersburg (plansa nr. 97) - au creat cadrul adecvat procesiunilor religioase si parazilor militare.
Piata Capitoliului din Roma (plansele nr. 94 si 95) are o pozitie dominanta, participand la imbogatirea aspectului artistic al orasului. Axa de vedere si de compozitie a pietei este orientata catre traseul concav al fluviului Tibru si spre cupola catedralei Sf. Petru, in spatele careia apune soarele.
Piata Bursei din Bordeaux este determinata de elementul natural major- fluviul Garonne (plansa nr. 94). Compozitii riguroase cu efecte de mare intensitate ofera pietele de la Nancy si Copenhaga (plansa nr. 98), sau cea din Leningrad (plansa nr. 97).
La Roma, piata di Spagna (plansa nr. 99), oglinda de apa naste compozitia ei. Piata Sf. Petru din Roma are ca dominanta catedrala (plansa nr. 100).
Piata Concordiei din Paris (plansa nr. 101) are o simetrie ponderata. Piata Sverdlov din Moscova (plansa nr. 102) are ca element central si monumental- Teatrul Mare. Piata Operei din Paris (plansa nr. 102) are un aspect dezordonat, defavorabil si circulatiei. Piata Palatului Buckingham din Londra (plansa nr. 102) este definita de spatii plantate, palatul fiind elementul dominant al compozitiei.
Piata Etoile din Paris (plansa nr. 103) este circulara, datorita numarului mare de strazi ce converg aici, cap de perspectiva pentru acestea fiind Arcul de Triumf din centrul pietei.
Plansa nr. 105 prezinta centrele civice din orasele americane Michigan si Harlow. Centrul orasului Berlin (plansa nr. 106) prezinta are circulatia auto tangentiala platformelor pietonale.
In Romania avem diferite exemple, cum ar fi:
La Sibiu avem ansamblul Piata Mare si Piata Mica (plansa nr. 96), la Bistrita Piata Mare (plansa nr. 96), la Cluj- Piata Libertati, la Brasov- piata Sfatului (trapez), piata Garii de Nord din Bucuresti (plansa nr. 107), piata Chibrit din intersectia Calea Grivitei cu Bd. 1 Mai, piata centrala din Ploiesti (plansa nr. 108), piata Unirii din Iasi cu dominanta- hotelul (plansa nr. 109). Zona centrala din Piatra Neamt (plansa nr. 110) are perspectiva spre dealul Cozla, pe care urca si o telecabina, care pleaca din gara.
Zona centrala Galati este redata in plansa nr. 111. Piata palatului din Bucuresti are drept dominanta chiar Sala Palatului iar ca accent vertical- blocul turn (plansa nr. 112). Piata Garii din Constanta are o latura deschisa spre mare. Aspectul unei piete poate fi schimbat sau imbunatatit prin diverse interventii. Adancimea excesiva a pietii poate fi micsorata aparent prin divizarea spatiului, inaltarea cadrului construit, sau arcuirea laturii lungi. O cladire cap de perspectiva e perceputa favorabil la o distanta de circa doua-trei ori inaltimea ei. Cladirea principala nu poate domina o piata mare, iar o piata mica nu permite perceptia integrala a cladirii.
Bibliografie:
Radu Laurian, Urbanismul, Editura tehnica, Bucuresti, 1965;
Cezar Lazarescu (coord.) Urbanismul in Romania, 1977;
Gheorghe Ionascu, Amenajarea teritoriului, Editura Fundatiei ''Romania de maine'', Bucuresti, mai 2002;
