|
|
|
Tectonica autohtonului danubian
In aria carpatica si chiar in contextul mai larg al ariei alpine centrale si sud-est europene, autohntonul danubian reprezinta marginea continentala instabila a placii euroasiatice sau poate, mai exact, a microplacii moesice. In comparatie cu restul marginii continentale instabile limitrofe Carpatilor, sectorul danibian a fost ridicat si implicat mai intens in structogeneza alpina.
Aranjamentul tectonic propriu autohtonului danubian poarta amprenta incalecarii lui de catre pinza getica si s-a desavirsit in urma tecto-genezei laramice (v. fig. 63), cind autohtonul danubian s-a individualizat ca unitate tectonica majora a Carpatilor Meridionali.
Principalele elemente tectonice si in acelasi timp si specifice autohtonului danubian, sint duplicaturile. Acestea au fost generate de presiunea exercitata de pinza getica. In rindul acestora se numara duplicatura de Arjana din sud-vestul peticului de Godeanu, duplicatnra de Cerna din Muntii Mehedinti, si duplicatura de Dobrita.
Fundamentul cristalino-granitic a fost influentat de asemenea de eforturile generate de incalecarea pinzei getice si a suferit la rindul lui deformari specifice.
Spre deosebire de invelisul sedimentar, deformarile predominant rupturale ale fundamentului au condus la compartimentarea acestuia in mai multe blocuri separate intre ele prin falii. Sint frecvente faliile inverse, incit intre diversele blocuri se remarca relatii de incalecare in regiunea Poiana Marului la vest de masivul Virful Pietrei, si in regiunea localitatii Schela-Gorj de pe versantul sudic al Muntilor Vilcan (v. pi. IV):
- La Poiana Marului se constata raporturi de superpozitie tectonica intre cristalinul de Zeicani si sisturile cristaline hercinice (Formatiunea de Vidra). Aceste raporturi nu depasesc amploarea unor incalecari ce definesc faliile inverse.
De asemenea nu sint argumente pentru a se diferentia, in cuprinsul autohtonului danubian, un asa-zis danubian intern (superior) si un altul extern (inferior) cu rol de unitati structogenetice distincte, caci, cu unele particularitati neesentiale, cele doua entitati petrofaciale constituiente - - cristalinul de Lainici-Paius si amfibolitele de Dragsan - ca si sisturile cristaline hercinice, se regasesc in diverse sectoare de pe tot intinsul autohtonului danubian.
Singurele deosebiri litofaciale privesc sedimentarul postliasic. Acesta releva ca autohtonul danubian de la SSE de falia Cernei (zona Cerna-Jiu) corespunde zonei marginale a bazinului de sedimentare, in timp ce sectorul de la VNV de falie reprezinta zona de larg. In structura actuala aceste doua zone sint separate prin falia Cernei, care compartimenteaza autho-tonul danubian in doua blocuri, insa fara nici o semnificatie structogene-tica distincta.
- In regiunea Schela-Gorj exista, de asemenea, o deformare importanta a fundamentului cristalino-granitic danubian. In lungul unor fracturi, cristalinul de Lainici-Paius si granitoidul de Susita an fost impinse peste formatiunea de Schela dind structuri de tipul cute-solzi cu o tectonica foarte complicata. Avansarea tectonica mai accentuata a fundamentului dislocat a fost favorizata de plasticitatea formatiunii de Schela. Relatiile tectonice de la Schela par sa se prelungeasca si in Valea Jiului la Rafaila, sisturile cu cloritoid de aici fiind implicate in deformare.
O falie importanta se urmareste directional pe versantul sudic al Muntilor Paring si Vilcan, ajungind pina la Valea Cernei. In unele interpretari, aceasta dislocatie este considerata a reprezenta urma unui sariaj hercinic de mare amploare. In interpretarea data de Th. Berza et al. 1983, sariajul ar fi adus granitoidul si amfibolitele de Dragsan, care constituie Muntii Retezat si versantul sudic al Muntilor Paring si Vilcan, in super-pozitie tectonica peste cristalinul de Lainici-Paius. In felul acesta, granitoidul de Buta si cristalinul de Lainici-Paius din aceasta zona ar aparea in fereastra tectonica.
Lasind la o parte faptul ca nu exista nici o dovada ca sub corpul granitic de Retezat se gaseste cristalin de Lainici-Paius, nici conturul acestei dislocatii nu sugereaza posibilitatea unei atare interpretari; dimpotriva, traseul ei aproape rectiliniu se opune unei astfel de supozitie. Atit contactul tectonic de pe versantul Paringului si Vilcanului, cit si acela din Retezat, care aduc amfibolitele de Dragsan in relatie de superpozitie tectonica fata de cristalinul de Lainici-Paius, sint importante falii inverse. Ele compartimenteaza autohtonul danubian in blocuri ce au tendinta de a se incaleca de la NV spre SE dind structuri de imbricare de tipul digitatiilor.
Cu privire la virsta deformarilor amintite se poate spune cu certitudine ca sint postsudete, caci sub planul de incalecare sint prinse sisturile cristaline hercinice. Tendinta de incalecare a amfibolitelor de Dragasan peste cristalinul de Lainici-Paius este efectul paroxismului laramic. Fara indoiala ca au fost afectate si formatiunile care par sa acopere falia, insa deformarea lor este mai greu de sesizat.
Pe intinsul autohtonului danubian se intilnesc si alte deformari de tipul celor mentionate, dar care nu depasesc amploarea si semnificatia unor falii inverse. Ele nu reflecta structuri de sariaj, incit delimitarea in cuprinsul autohtonului danubian a mai multor unitati tectonice (de Marii, de Caleanu, de Olteana etc. - 14 la numar) care figureaza pe harti mai recente, este fara indoiala o exagerare. Asa-numitele unitati nu prezinta nici o particularitate structogenetica esentiala care sa justifice o asemenea distinctie. Ele ramin simple blocuri, ca rezultat al unor deformari cu caracter predominant ruptural.
Cit despre tectonica hercinica a autohtonului danubian, nu se poate nega existenta unor deformari de aceasta virsta, insa detectarea lor este foarte anevoioasa, ele fiind estompate de metamorfismul sudet, si mai ales de tectcgene/ele alpine.
Autohtonul danubian a fost afectat si de deformari mai recente, exclusiv rupturale. Ele au caracter subsecvent si decroseaza structurile laramice. Asemenea situatii se intilnesc in partea de nord a Platoului Mehedinti. Postlaramic este si grabenul Cernei insa formarea acestuia se datoreaza probabil reactivarii unei falii mai vechi (falia Cernei).
