|
Legea transformarii de energie in conductori
Experienta arata ca orice corp conductor aflat in stare electrocinetica degaja caldura in mediul inconjurator, fenomen care inceteaza atunci cand starea electrocinetica dispare. Caldura degajata se produce in toata masa corpului, in orice punct al acestuia, si fiind legata de existenta procesului de conductie electrica (ca efect al electrocineticii, care este un fenomen strict electromagnetic) se considera ca ea provine din energia campului electromagnetic, ce poate fi numita energie electromagnetica. Prin urmare, exista urmatorul fenomen, ca aspect calitativ: in procesul conductiei electrice are loc o transformare a energiei electromagnetice in caldura (energie termica) si uneori -in cazul electrolitilor- si in transformari de substanta, deci in energie chimica (v. § 1.3.12), sediul acestei transformari fiind corpul conductor.
Legea
transformarii de energie in conductori determina cantitativ fenomenul
natural al degajarii de caldura in corpurile conductoare aflate
in stare electrocinetica prin modele care implica marimile de
stare ale electrocineticii ( i
si , ca marimi fizice ce cuantifica procesul
conductei) si de stare electrica (prin marimile u si
), precum si
marimile de proces: energie (W),
putere (P) si densitate de volum
a puterii (p).
Cronologic, in
activitatea de cunoastere si cercetare a campului electromagnetic,
legea aceasta a fost formulata la nivel global de catre fizicianul
englez James P. Joule pentru cazul particular al unui conductor electric,
stabilindu-se apoi si o forma generala locala.
Daca
un corp conductor, avand rezistenta R,
se afla in stare de conductie electrica exprimata
cantitativ de intensitatea curentului de conductie i, se constata ca intr-un interval de timp (de la momentul t1 la momentul t2) conductorul va degaja
ireversibil, in mediul inconjurator, energia W care -exprimata in unitatea de masura SI a
energiei juole (J) sau watt secunda (Ws)- se determina cu expresia:
(1.99)
care este o forma globala primitiva a legii transmiterii de energie in conductori.
Exprimata in calorii, energia degajata (caldura Q) se determina cu:
(1.99')
Din expresia legii (1.96) a conductiei electrice se poate explicita termenul R, obtinandu-se: R= (uf + e)/i , care introdusa in locul lui R din legea (1.99) conduce la:
(1.100)
care este o noua forma integrala (globala, relativa la un conductor filiform) a legii transformarii de energie in conductori. Operatorul integrala se poate distribui (fiind liniar) intre cei doi termeni, obtinandu-se o noua forma a acestei legi:
(1.100')
ea are doi termeni:
WR, corespunzator integrarii in intervalul de
timp (t2 - t1) a produsului dintre
tensiunea electrica in lungul firului uf
(determinata de campul coulombian existent in conductor
de-a lungul axului sau) si intensitatea curentului electric de
conductie i;
Wis, corespunzator integrarii in intervalul de
timp (t2 - t1) a produsului dintre t.e.m
e (determinate de campurile: imprimat si solenoidal
existente in conductor
de-a lungul axului sau) si intensitatea curentului electric de
conductie i.
Termenul WR reprezinta energia disipata in conductor datorita campului coulombian, iar termenul Wis reprezinta energia datorita campurilor imprimat si/sau solenoidal, ambele de provenienta "exterioara" conductorului si specifice asa-numitelor "surse electrice" (v. cap.4 si cap.8). Prezenta, in acest proces de disipare termica, a campurilor coulombian si solenoidal arata ca energia termica degajata de conductor este de origine electromagnetica.
In
cazul particular in care = 0 (ceea ce inseamna ca nu exista o
variatie in timp a campului magnetic iar conductorul este imobil) si
= 0 (adica nu exista neomogenitati de
material in cadrul conductorului si nici neuniformitati de
acceleratie etc.) expresia (1.100) devine:
(1.101)
din care se poate deduce si puterea disipata de conductor:
(1.102)
care este o alta forma globala (integrala) a legii transformarii de energie in conductori potrivit careia intr-un conductor filiform puterea totala dezvoltata este egala cu produsul intre tensiunea de-a lungul axei conductorului si intensitatea curentului conductorului.
Deoarece aceasta transformare de energie are loc in procesul de conductie electrica, se poate apela din nou la legea conductiei electrice sub forma (1.96) din care il explicitam pe uf :
uf = Ri - e,
care introdusa in forma (1.102) a legii transformarii de energie in conductori da:
(1.102') P = (Ri - e)i = Ri2 - ei =PR -Pis,
care este o alta forma integrala a legii ce evidentiaza, prin cei doi termeni ai sai, ca:
o parte din puterea P transformata in procesul conductiei electrice, termenul PR = Ri2, singurul diferit de zero (si imtotdeauna pozitiv) in conductoarele fara camp imprimat (Ei = 0) si fara camp de inductie (Es = 0), este puterea disipata, adica puterea dezvoltata ireversibil sub forma de caldura in conductori (legea lui Joule);
- cealalta parte a puterii P transformata in procesul conductiei electrice, termenul
Pis = ei reprezinta puterea
generata (ceea ce explica semantic denumirea data lui e, de tensiune electromotoare) de
eventualele surse electrice existente in lungul conductorului si
evidentiate de marimile si
. Acest termen poate fi pozitiv sau negativ; cand ei > 0 sursa produce energie, iar
cand ei < 0 sursa absoarbe energie
(de exemplu, cazul unui acumulator electric "pus la incarcat" - v.cap.4).
Prin forma locala se exprima logic, transformarea de energie
localizata in fiecare punct al conductorului, in functie de situatia locala a campului electric
caracterizat de
si a celui
electrocinetic caracterizat de
, pe de o parte si densitatea de volum a puterii
transformate in acel punct, care se noteaza cu p si se exprima in wati pe metru la cub (W/m3),
pe de alta parte.
Daca s-ar cunoaste distributia acestei densitati de volum a puterii transformate, adica p(P) in PIWf, unde Wf este domeniul ocupat de firul conductor, cu un volum vc, atunci puterea P transformata in intregul domeniu Wf al conductorului, va fi:
(P)
,
in care volumul elementar dv fiind unul oarecare din
firul conductor Wf , poate fi
ales preferential sub forma unui cilindru elementar cu sectiunea de
arie A si cu lungimea elementara dl plasat pe directia axei Gc a conductorului filiform si orientat astfel ca
avand versorul
perpendicular pe
sectiunea de arie A si cu lungimea dlIGc cu
avand versorul t
tangent la Gc , in
acelasi sens cu, asa cum se arata in figura 1.25, astfel ca
, adica sunt
omoparalele.
In aceste
conditii, redate in figura 1.25, relatia (P) se poate scrie sub
forma:
(P')
si
daca il inlocuim pe P cu
expresia lui din legea (1.102'), in conditiile din figura 1.25 se va
obtine:
(P")
In expresiile (P') si (P'') s-a tinut cont de
omoparalelismul vectorilor , existente in conditiile unui conductor filiform
omogen, precum si de faptul ca pentru o sectiune prin
conductorul filiform cu aria foarte mica
(daca
). Egalandu-se intre ele expresiile din membrul drept al
ultimelor egalitati (P') si (P'') rezulta:
(1.102")
si, deoarece dv este un element de volum oarecare rezulta in definitiv:
; (1.103)
care este modelul
local al legii transformarii de energie in conductori. Primul termen poate
fi scris si in forma , deoarece -conform legii (1.95')
- astfel ca legea (1.103) se poate descrie astfel:
. (1.103')
Primul termen din aceste expresii ale lui p reprezinta densitatea de volum a puterii disipate
ireversibil sub forma calorica (fiind in orice situatie
pozitiv), iar al doilea , este densitatea de volum a puterii transformate
(primita sau cedata de conductor) in punctele in care exista
camp imprimat si/sau solenoidal (deci este densitatea de volum a puterii
generate in conductori, cu semnul + T produsa
si cu T absorbita).
In cazul in care intr-un punct din conductor nu exista camp imprimat si camp solenoidal, legea transformarii de energie in conductori, sub forma locala, este:
. (1.103")