Cheltuielile de productie, venitul total, profitul si rata profitului in agricultura

CHELTUIELILE DE PRODUCTIE, VENITUL TOTAL, PROFITUL SI RATA PROFITULUI IN AGRICULTURA

In productia agricola propriu-zisa, vegetala si animala, cheltuielile de productie cuprind urmatoarele elemente:

cheltuielile materiale (Chm);

cote de amortizare (Am);

cote de intretinere sau mentinere a mijloacelor fixe (Qm);

cote de asigurare (Qa);

impozite, taxe si contributii (Imp);

salarii (Sa);

dobanzi (D);

arenda (Ar).

Pentru organizarea si conducerea activitatii economice din agricultura, o importanta deosebita o are cunoasterea modului de functionare a cheltuielilor de productie si a modului cum influenteaza acestea nivelul productiei obtinute.

A) Astfel, dupa natura lor functionala, cheltuielile de productie se clasifica in:

1. Cheltuieli explicite care reprezinta cheltuielile efective platite la terti (cheltuielile materiale, cotele, impozitele, contributiile, taxele si salariile) si au caracter de cheltuieli rigide, intrucat sunt anticipate fie ca prestatii, fie ca pret platit;

2. Cheltuieli implicite sau cheltuieli-venit care se refera la remunerarea figurilor economice care participa la procesul productiv. In exploatatiile agricole ele includ: munca proprietarului (St) pamantul si constructiile care apartin familiei sau proprietarul fondului (arenda), banii familiei utilizati pentru functionarea unitatii de productie (D).

Cheltuieli implicite au caracter elastic intrucat suma lor se realizeaza la sfarsitul ciclului productiv si nu sunt platite efectiv de catre intreprindere, putand astfel, in functie de rezultatul economic, sa fie considerate ca venituri.

De exemplu: plata arendei va fi cost elastic pentru intreprinzatorul - proprietar, dar va fi rigid pentru arendas. Putem spune astfel ca intreprinzatorul agricol neproprietar de pamant si capital agricol va avea cel mai inalt cost rigid (unicul termen elastic este stipendiul) iar exploatatia taraneasca proprietara, minim de cost rigid limitat numai la cheltuielile materiale, fapt ce explica superioritatea acestui tip de exploatatie si chiar raspunde la intrebarea "de ce se munceste in agricultura in conditiile in care venitul este mai mic in comparatie cu alternativele existente pe piata".

B) In functie de modul cum variaza in raport cu volumul productiei, cheltuielile de productie (Cht) se impart in cheltuieli fixe (Chf) si cheltuieli variabile (Chv). Sunt fixe cotele, salariile referitoare la lucratorii cu timp nedeterminat, dobanzile asupra capitalurilor fixe, arenda si impozitele. Sunt in schimb variabile unele cheltuieli materiale, dobanzile asupra capitalului circulant si salariile lucratorilor temporari sau ocazionali (tab. 3.1).

C) In functie de modul de includere in costul unitar al produselor obtinute, cheltuielile pot fi directe si indirecte (tab. 3.1).

Cheltuielile directe sunt acelea care se pot individualiza pe obiecte de calculatie (culturi, categorii de animale) in momentul efectuarii lor si se pot include direct in costul produselor obtinute din acea activitate (cheltuielile cu furajele, medicamentele, ingrasamintele, semintele salariile directe, etc.). Practic, aceasta grupa de cheltuieli cuprinde cheltuielile variabile de productie.

Cheltuieli indirecte care nu se pot individualiza in momentul efectuarii lor  pe obiecte de calculatie, intrucat se refera la mai multe obiecte (cuprinde grupa cheltuielilor fixe). Aceste cheltuieli necesita sa fie colectate si apoi repartizate, in cote parti (se calculeaza coeficientii de repartizare) asupra tuturor activitatilor la care se refera. Din cheltuielile indirecte fac parte: cheltuielile comune si cheltuielile generale.

Cheltuielile comune sunt cheltuieli de administrare a fermelor si cuprind salariile sefilor de ferma, ale economistilor, cheltuielile cu amortismentul activelor fixe, cu reparatiile, cu iluminatul etc., ale cladirilor unde isi are sediul ferma.

Coeficientul de repartizare a cheltuielilor comune pe obiecte de calculatie se calculeaza in functie de valoarea cheltuielilor comune si directe pe total ferma.

in care:

K_c - coeficientul de repartizare a cheltuielilor comune - %;

C_h.c.f. - cheltuieli comune - RON;

C_h.d.f. - cheltuieli directe - RON.

Cheltuieli generale sunt cheltuieli de administrare a intreprinderii in ansamblul ei si sunt formatate din salariile personalului administrativ si de conducere a intreprinderii, amortizarea si intretinerea activelor de interes general, cheltuieli de posta, telefon, deplasari, etc.

Coeficientul de repartizare a cheltuielilor generale pe obiecte de calculatie se calculeaza in functie de valoarea cheltuielilor generale si a cheltuielilor directe plus cheltuielile comune pe total ferma.

in care:

K_g - coeficientul de repartizare a cheltuielilor generale - %;

C_hg - cheltuieli generale - RON.

Cunoscandu-se cheltuielile totale de productie si productia obtinuta, se poate calcula costul de productie.

Costul de productie (Cp) reflecta cheltuielile de productie ce revin pe unitatea de produs si se poate calcula prin mai multe metode:

a) metoda diviziunii simple se aplica in cazul in care la o cultura se obtine un singur produs principal, fara produse secundare (ex.: cartofi, porumb masa-verde si siloz):

in care:

Cht - cheltuieli totale de productie - RON;

Q - productia totala - t;

b) metoda valorii ramase se foloseste in ramurile in care pe langa produsul principal se obtin si produse secundare (ex.: cereale boabe):

in care:

Vps - valoarea productiei secundare - RON;

Qp - productia principala - t:

Vps = Qs Pv 

in care:

Qs - productia secundara - t;

Pv - pretul de vanzare - RON.

c) metoda coeficientilor se foloseste cand exista mai multe produse principale, ca de pilda la ovine:

unde:

Ki - ponderea produsului "i" in valoarea totala a produselor principale (), stabilita pe baza preturilor medii de vanzare.

unde:

Qpi - productia principala pentru care se calculeaza costul de productie - t.

Costul complet comercial (C_c.c) este un indicator de calcul al profitului brut si exprima valoarea cheltuielilor de productie si de desfacere a productiei marfa pe unitate de produs si se calculeaza cu relatia:

C_c.c = Cp + Cd,

           unde:

Cd - cheltuielile de desfacere - RON/U.M.;

Chtd - cheltuieli totale de desfacere a productiei marfa - RON.

Tabelul 3.3

Calcularea costului de productie (date orientative)

2. Venitul total exprima valoarea bunurilor si serviciilor vandabile obtinute intr-o exploatatie agricola. Termenul "vandabil" exprima faptul ca se tine cont nu numai de bunuri si servicii efectiv vandute pe piata, dar si de acelea destinate remunerarii factorilor de productie (autoconsumul, plati in natura) sau tinute ca stocuri de magazie in asteptarea vanzarii.

Nu intra in veniturile totale, intrucat ar comporta o dubla inregistrare, produsele intermediare folosite in procesele interne ale exploatatiei agricole (de ex.: furaje, ingrasaminte organice). Venitul total corespunde astfel productiei finale din care se scad refolosirile (R), adica:

VT = Pf - R

In fapt, la calcularea acestui indicator se tine cont de cat a fost vandut in timpul anului si, de asemenea, de eventualele variatii ale stocurilor de magazie intre inceputul si sfarsitul anului. Astfel, relatia de calcul devine:

in care:

Qm - productia marfa - kg, l, buc.;

Pvi - pretul de vanzare al produsului "i" - RON/U.M.;

S - variatia stocurilor de magazie - kg, l, buc.

3. Profitul (Pr) reprezinta compensarea care se cuvine unui intreprinzator si se calculeaza scazand din veniturile totale (VT) toate componentele cheltuielilor de productie (tab. 3.4):

Pr = VT - (Chm + Am + Qm + Qa + Imp + Sa + D + Ar)

sau

Pr = (Qm Pv) - (Cht + Chd)

sau

Pr = Qm (Pv - C_c.c)

Scazand din profitul brut, impozitul pe profit (Imp/Pr) se obtine profitul net (Pr_n).

Pr_n = Pr - Imp/Pr

Rata profitului (Rp) este un indicator relativ care exprima nivelul profitului realizat la fiecare 100 RON  cheltuieli de productie si se determina astfel:

                    sau      

sau      

Tabelul 3.4