|
|
|
Teoria dezechilibrului economic - concept, forme, cazuri de dezechilibru
In economia contemporana, realitatea arata ca agentii economici care sunt susceptibili de a economisi, in general, nu sunt aceeasi cu cei care iau decizia de a investi, existand posibilitatea dezechilibrului economic, dereglarea raportului dintre cererea si oferta globala fata de nivelul de echilibru (I < S sau I > S).
Marimile masurabile, care se compara si care evidentiaza egalitatea sau inegalitatea dintre ele, sunt rezultatul actiunii conjugate a unor forte opuse. In cazul echilibrului, ele se anuleaza reciproc, in timp ce in situatia de dezechilibru, unele devin preponderente in raport cu altele.
Dezechilibrul economic general reflecta acea situatie a unei economii, caracterizata prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, in cadrul sistemului de piete (piata bunurilor, piata monetara, piata muncii etc.).
In acest sens, se poate spune ca cele mai semnificative dezechilibre dintr-o economie nationala sunt: stagnarea sau contractia productiei; inflatia sau deflatia; subocuparea (somajul) sau, mai rar, supraocuparea etc.
Dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normala a dezvoltarii economice, fie ca o stare anormala, rezultata din incalcarea regulilor fundamentale ele economiei de piata. Indiferent de caracteristica starii sale, dezechilibrul economic (ca si echilibrul dinamic) se manifesta, in conditiile miscarii reale a vietii economice, nu absolut, ci ca tendinta.
Dezechilibrele manifestate si percepute ca stari normale ale activitatii economice sunt acelea care insotesc dezvoltarea economica de ansamblu si sunt, in consecinta, acceptate de societate (de exemplu, intr-o activitate economica depasirea cheltuielilor de catre venituri reprezinta o forma a dezechilibrului normal; aceasta situatie intalnita in majoritatea activitatilor agentilor economici sta la baza inviorarii ofertei de bunuri economice si satisfacerii corespunzatoare a cererii).
Dezechilibrele cunoscute ca stari anormale intr-o activitate economica sunt acele dezechilibre nedorite si neacceptate de societate, care pot provoca tensiuni sociale si politice si care sunt reflectate de regula in scaderea economica (de exemplu, cresterea cheltuielilor bugetare peste nivelul veniturilor bugetare creeaza un deficit bugetar, care trebuie finantat, iar de cele mai multe ori aceasta finantare va genera fie o crestere a presiunii fiscale asupra populatiei si agentilor economici, fie o emisiune monetara fara acoperire, deci inflatie).
In functie de cele doua stari amintite, formele fundamentale ale dezechilibrului economic general, in cadrul unei economii de piata concurentiale, sunt: presiunea si absorbtia.
Presiunea este considerata expresia unui dezechilibru normal si se caracterizeaza prin existenta unei oferte execedentare, ceea ce inseamna ca vanzatorii 'alearga' dupa cumparatori, adica vorbim de o piata a cumparatorilor (buyers market). Starea de presiune presupune o concurenta acerba intre vanzatori, cumparatorii facand selectia bunurilor care se produc, pentru ca au posibilitatea sa aleaga.
Absorbtia este reflectarea unui dezechilibru anormal si se caracterizeaza printr-o cerere excedentara, ceea ce inseamna o penurie de oferta, adica este o piata a vanzatorilor (sellers market). In acesta situatie, cumparatorul este cel care 'sta la rand', la nivelul acestuia manifestandu-se o aspiratie nesatisfacuta. Starea de absorbtie se traduce in realitate prin concurenta puternica intre cumparatori si formarea 'cozilor' de asteptare in magazine.
Cind se creeaza o egalitate intre nivelul aspiratiei vanzatorului si cel al consumatorului, pe piata se manifesta starea de echilibru.
Dezechilibrele economice sunt expresia influentei unei sume de factori (modificarea limitelor resurselor si tehnologiilor, restrictiile sau posibilitatile consumatorilor privind cumpararea de bunuri si servicii, greseli de politica economica pe termen lung etc.), astfel ca in acest sens, pe piata exista in orice moment surplusuri din partea cererii sau ofertei, economia fiind dominata de dezechilibre. De altfel, acestea surprind fiecare moment din dinamica vietii economice, insa aspectul important care-l intereseaza pe economist este trendul raportului (decalajului) dintre cererea si oferta globala. Daca aceasta marja are o tendinta de crestere, economia se afla intr-un proces de dezechilibru, si este nevoie de politici macroeconomice adecvate pentru stoparea acestui proces. Daca insa decalajul dintre cele doua marimi tinde sa se micsoreze, economia se caracterizeaza printr-un echilibru dinamic, cele doua marimi (cererea si oferta) sunt intr-un proces de adaptare una la exigentele celeilalte, iar masurile de politica macroeconomica aplicate trebuie sa continue.
Asadar, cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refera, fie la excesul de oferta, fie la excesul de cerere. In functie de aceste evolutii ale marimilor implicate, principalele dezechilibre economice se manifesta in urmatoarele cazuri: a) excesul de oferta pe piata bunurilor economice, combinat cu excesul de oferta pe piata muncii si b) excesul de cerere pe piata bunurilor, combinat cu excesul de oferta pe piata muncii.
a) Excesele de oferta, atat pe piata bunurilor, cat si pe piata muncii se concretizeaza in imposibilitatea vanzarii unei parti a bunurilor produse si in neutilizarea unei parti din forta de munca disponibila, adica in cresterea somajului (cu alte cuvinte, productie fara desfacere si oameni fara ocupatie). Excesul de oferta pe piata bunurilor economice (presiunea) are mai multe cauze, printre care enumeram: scaderea puterii de cumparare a populatiei, care nu mai poate absorbi o parte din masa de bunuri de pe piata; incertitudinile pietei, care determina pe fiecare producator sa-si formeze rezerve (stocuri) de produse, pentru a nu pierde potentialii cumparatori, rezerve care, la nivel national, depasesc cu mult cererea normala de bunuri; formarea unui surplus de capacitati de productie, ca urmare a cresterii investitiilor, capacitati care nu-si gasesc pe deplin corespondenta in planul cererii globale etc.
b) Excesul de cerere pe piata bunurilor si excesul de oferta pe piata muncii reprezinta o combinatie mai grava prin implicatiile sale economico-sociale, intrucat conduce de regula la manifestarea simultana intr-o economie a celor doua fenomene - inflatie si somaj. Printre cauzele care pot determina excesul de cerere (absorbtia) pe piata bunurilor se pot enumera: satisfacerea insuficienta a aspiratiilor consumatorilor, care sunt nevoiti sa recurga la substituiri de bunuri fortate, inclusiv la economii silite, intretinand astfel si mai mult cererea; disproportiile intre ramurile de productie, care se reflecta intr-un volum mai mic al ofertei de bunuri in raport cu cererea de bunuri de productie si de consum din partea agentilor economici si populatiei; potentialul investitional scazut etc.
