comert, comeriant-vanzator - "aprovizionarea cu marfuri a salii de vanzare"

 

Comert

Comeriant-vanzator

"APROVIZIONAREA CU MARFURI A SALII DE VANZARE"

CUPRINS

1.    Argument

2.    Continutul proiectului

-Aprovizionarea-Stabilirea necesarului de aprovizionare

-Indentificarea principalelor furnizori

si contactarea lor

-Receptia

-Organizarea activitatii de aprovizionare

3. Norme de sanatate si securitate a muncii si prevenirea a stingerii incendiilor

4. Anexe

5. Bibliografie

ARGUMENT

Aprovizionarea cu marfuri a salii de vanzare este o problema prioritara deoarece de acesta depinde:sporirea volumului vanzarilor, obtinerea profitului, satisfacerea eficienta a gusturilor si preferintelor cumparatorilor.Obiectul activitatii de aprovizionare consta in asigurarea la timp, completa si cu cheltuieli minime cu volumul de marfa necesar.Asigurarea cerintelor consumatorilor depinde in mod esential de aprovizionarea cu marfuri a salii de vanzare. Cantitatea de marfa se exprima in numar de unitati de masa, suprafata sau numar de bucati.O importanta deosebita pentru organizarea magazinului o are, printre altele, forma si marimea salii de vanzare. Experienta demonstreaza ca exista o mare diversitate de forme ale formii de vanzare. Sunt preferate formele patrate si dreptunghiulare datorita conditiilor optime de vizibilitate si de orientare a cumparatorilor in sala de vanzare, de amplasarea mobilierului si utilajelor, de stabilirea celor mai rationale fluxuri ale marfurilor, personalului si cumparatorilor.Sala de vanzare trebuie sa aiba create conditii de iluminare naturala care sa asigure in timpul zilei, vizibilitate pana la cele mai indepartate locuri, sa permita studierea amanunta a marfurilor expuse, precum si distingerea fara efort, a intregii palete coloristice a marfurilor.Am ales ca tema pentru examenul de certificare a competentelor profesionale nivel 2 de pregatire:'Aprovizionarea cu marfuri a salii de vanzare' ,deoarece este o tema complexa care imi ofera posibilitatea sa folosesc competentele dobandite in timpul orelor de curs la modulele de specialitate: Comert specializat si a competentelor specifice.

APROVIZIONAREA CU MARFURI A SPATIULUI DE VANZARE

Aprovizionarea este una din activitatile componente ale functiei comerciale prin intermediul careia intreprinderea intra in relatii economice cu alte societati comerciale.

Prin aprovizionare, activitate foarte complexa care presupune un laborios proces decizional, intelegem orice actiune care are drept scop procurarea de bunuri si servicii necesare desfasurarii proceselor productiei culinare, prestarii serviciilor si desfacerii marfurilor catre populatie.

Conducerea stiintifica a aprovizionarii se bazeaza in primul rand pe cunoasterea cailor si mijloacelor prin care se pot optimiza acele activitati care determina un consum mare de munca vie si materializata si contribuie nemijlocit la asigurarea intreprinderii cu mijloacele materiale necesare realizarii obiectivelor stabilite in plan. In al doilea rand, conducerea stiintifica a aprovizionarii presupune orientarea logica, in cadrul unui program anual, a urmatoarelor procese:

-cercetarea cererii de marfuri si servicii a populatiei;

-stabilirea necesarului de produse in volum si structura;

-identificarea principalilor furnizori si contactarea acestora pentru cunoasterea

-posibilitatilor de acoperire a necesarului stabilit;

-determinarea cailor optime de aprovizionat;

-incheierea contractelor;

-stabilirea necesarului de mijloace de transport si contractarea acestuia;

-calcularea lotului optim de aprovizionat pe produs sau grupa de produse;

-receptia calitativa si cantitativa.

Nu ne propunem sa analizam toate fazele din care este compusa activitatea de aprovizionare pentru ca unele au fost deja studiate (la drept - incheierea contractelor), iar altele vor constitui obiect de studiu al unor capitole din acest curs (determinarea cailor optime de aprovizionare - la transporturi, calculul lotului optim - la gestiunea stocurilor).

In aceste conditii, vom supune aici atentiei celelalte etape ale activitatii de

aprovizionare

CETAREA CERERII DE BUNURI SI

SERVICII A POPULATIEI

Modificarea continua a mediului de afaceri, schimbarile tehnologice rapide, cresterea interrelatiei intreprindere mediu reclama necesitatea utilizarii de catre orice intreprindere a previziunilor, ca baza in luarea deciziilor operationale.

De exemplu, pentru un restaurant fast-food, managerul trebuie sa previzioneze numarul clientilor pe zi si transe orare, astfel incat sa poata sa se aprovizioneze cu materii prime suficiente, sa programeze corect numarul bucatarilor si casierilor pe ore, in scopul de a asigura un flux normal de servire si de gestiona eficient stocurile.

Pentru activitatea de aprovizionare, previziunile sunt necesare deci in asigurarea stocurilor la un nivel optim din punct de vedere cantitativ si calitativ.

in general, cererea de marfuri si servicii a populatiei sufera anumite modificari in timp (dar si in spatiu), sub influenta a numerosi factori. A previziona cererea pentru un anumit bun sau serviciu poate insemna luarea in calcul a numeroase elemente: tendinta de evolutie a cererii din perioada anterioara, sezonalitatea ei, anticiparea schimbarilor economice, sociale, politice, ecologice etc. ce pot modifica cererea s.a.m.d. - deci foarte multe informatii. Si totusi, pot exista si elemente care nu pot fi anticipate (factorii conjuncturali).

Pe de alta parte, alaturi de factorii externi firmei, care influenteaza cererea, pot fi amintite si actiunile intreprinderii care pot 'dirija' cererea, in sensul cresterii, redistribuirii etc. De exemplu, fixarea unor tarife diferentiate pe zile ale saptamanii (la un hotel), sau pe sezoane (intr-o statiune), practicarea unor reduceri la pretul excursiei pentru grupuri mai mari (de catre o agentie de turism) sunt de natura sa determine reducerea sezonalitatii si chiar cresterea cererii. Asemenea masuri ale intreprinderii menite sa influenteze cererea poarta denumirea de 'managementul cererii'.

Actiunea conjugata a factorilor care influenteaza cererea are drept rezultat o anumita evolutie a acesteia; modelele de baza care cacterizeaza aceasta evolutie sunt:

modelul orizontal, caracteristic unei evolutii cu fluctuatii reduse, in jurul unei

valori constante;

trendul, care caracterizeaza o tendinta de crestere sau scadere in timp a cererii;

modelul evolutiei sezoniere, cand se manifesta o anumita repetabilitate in timp a cresterii sau descresterii cererii (zilnic, saptaminal, lunar, trimestrial); in functie de tendinta manifestata de la un an la altul, modelul sezonier poate fi orizontal sau cu tendinta;

modelul ciclic, cand tendinta cererii este repetabila pe o perioada mai mare de timp (ani, decade); acest tip de evolutie poate depinde de ciclurile economice sau chiar de ciclul de viata al produsului ori serviciului;

modelul evolutiei aleatoare sau imprevizibile, atunci cand nu exista nici un fel de tendinta in evolutia cererii.

Evolutia reala a cererii unui bun sau serviciu poate fi o combinatie din doua sau mai multe modele de baza.

Ce previzionam? Exista doua categorii majore de indicatori care pot fi previzionati, pentru a oferi informatii absolut necesare in managementul operational:

indicatori valorici - valoarea cheltuielilor de consum turistic, valoarea desfacerilor, valoarea incasarilor din turism sau pe diferite categorii de servicii, valoarea totala a costurilor sau pe elemente de cheltuieli etc.

1 A se vedea si Radu Emilian (coord.), Managementul serviciilor, Editura Expert, Bucuresti, 2000

indicatori cantitativi - numar turisti, numar clienti in restaurant, numar clienti in spatiile de cazare, numar preparate culinare vandute, pe grupe si sortimente etc.

Ce metode de previziune folosim?

Rolul previziunii este acela de a dezvolta un model evolutiv al cererii, pe baza datelor ce ne stau la dispozitie privind evolutia anterioara a acesteia, folosind tehnici cat mai potrivite caracteristicilor cererii, in general, exista doua tipuri de tehnici de previziune:

1.     calitative (subiective) sau intuitive, cum ar fi metoda Delphi, tehnica scenariilor,

analiza morfologica, cercetarile de piata etc.

2 .cantitative (obiective), care folosesc diverse modele statistico-matematice; aceste, sla rindul lor, pot fi:

cauzale - regresia liniara si coeficientul de corelatie statistica, regresia multipla etc.;

cronologice (analiza seriilor de date) - sporuri medii, indici medii, trendul liniar, parabolic, hiperbolic, indici de sezonalitate, nivelarea exponentiala etc. O alta structurare a metodelor de previziune poate fi facuta dupa orizontul de timp

in care isi dovedesc aplicabilitatea:

pe termen foarte scurt (1-3 luni), cele mai dese in managementul operational;

pe termen scurt (3 luni - 1 an);

pe termen mediu (1-5 ani);

pe termen lung (peste 5 ani).

In managementul operational, adeseori se foloseste o alta impartire a orizontului

de timp, pe intervale mai mici:

Locul si rolul proccsclor sccundarc si principale in sistemul tehnologic al magazinului

Magazinul este un 'vanzator' de prim ordin, fie ca este organizat in forma de vanzare cu autoservire, fie in forma clasica unde progresele inregistrate in prezentarea marfurilor, la vederea clientului, ca si aspectul agreabil si modem al acestuia preiau unele atribute din munca vanzatorului.

Frecventand un magazin, consumatorul 'economiseste' timp, efort, nefiind nevoie sa se adreseze fiecarui producator pentru a-si acoperi cerintele de consum care pot fi destul de largi ( hrana. imbracaminte, igiena personali, dotare si intretinere a locuintei etc.).

Deci, magazinul produce servicii si ofera consumatorului mijlocul de a Ic obtine prin actul de vanzare.

Organizarea interioara a suprafetei de vanzare reprezinta. intr-o anumita masura, modul dc prezentare a magazinului, 'argumentul' sau, maniera sa de exprimare in cadrul dialogului pe carc-l stabileste cu clientela.

O asemenea viziune, presupune ca magazinul sa fie proiectat din interior spre exterior, incepand de la punctul de vanzare (raionul).

Atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodclarca celor existente, se urmareste, in esenta, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile, realizarea unei legaturi optime intre diferitele componente ale sistemului pe care il formeaza ansanblul suprafetei de vanzare.

Functionalitatea eficienta a magazinului este conditionata de modul cum se va solutiona repartizarea suprafetei de vanzare pe raioane, dimensionarea optima a acestora avand consecinte nemijlocite asupra cifrei de afaceri, ca si asupra nivelului dc servire a clientilor.

Suprafata de vanzare a unui raion depinde mai multi factori, printre

care :

a)Volumul si structura asortimentului de marfuri comercializat;

b)Formele de expunere si vanzare, in interdependenta cu tipul sidimensiunile mobilierului utilizat;

c)Frecventa cererii de marfuri a populatiei, dupa sezon;

d)Obiceiurile de cumparare a populatiei;

e) Amplasarea magazinului si particularitatile sale constructive.

Prin operatiunea de implantare se urmareste amplasarea raioanelor, a mobilierului si a produselor astfel incat sa se asigure prezentarea unui stoc de marfuri echilibrat in raport cu cerintele clientelei, precum si usurarea alegerii de catre cumparatori a marfurilor expuse.

Fundamentarea implantarii raioanelor implica elaborarea unui plan concret de aranjare spatiala a suprafetei de vanzare. Fiecare raion are importanta si un rol bine definit in utilizarea cu maximum de eficienta a suprafetei de vanzare a magazinului. In esenta, la elaborarea acestui plan se are in vedere gasirea celor mai adecvate solutii de utilizare intensive a spatiilor de vanzare, prin luarea in considerare a mai multi factori :

Factori de influenta :

Natura si caracteristicile marfurilor expuse ;

Formele de vanzare practicate ;

Dimensiunile si forma suprafetei de vanzare ;

Obiceiurile de cumparare si preferintele consumatorilor ;

Conditiile de aprovizionare de la furnizori ;

Normativele de stoc si viteza de circulatie a marfurilor .

Experienta comerciala din mai multe tari demonstreaza ca anumite raioane constituie punctele de atractie cele mai puternice ale unui magazin : raionul de fructe si legume din supermagazine, al raioanelor cu articole pentru femei din magazinele universale etc.

in ceea ce priveste implantarea in detaliu se va urmari sa se gaseasca amplasamente corespunzatoare diferitelor raioane, in functie de frecventa de cumparare a marfurilor.

Un plan de implantare optim are ca scop localizarea produselor de cerere foarte mare intr-o asemenea varianta incat clientii sa fie atrasi de fiecare dintre ele, traversand o intreaga sala de vanzare. Astfel., clientii au posibilitatea de a inmagazina vizual intregul linear de prezentare, de-a lungul caruia vor figura produsele curente si bineinteles, cele de impuls.

Acest mod de rezolvare presupune trei faze successive de abordare a implantarii raioanelor :

Determinarea amplasamentelor raioanelor de foarte mare atractie, sustinuta de produsele de apel (cazul legumelor si fructelor sau a mezelurilor intr-un supermagazin )

Determinarea amplasamentelor marfurilor de cerere curenta ;

Determinarea amplasamentelor articolelor care fac obiectul cumparaturilor de impuls.

Asadar, amplasarea marfurilor de cerere foarte mare sau curenta va trebui sa conduca la un drum dirijat al clientelei, pe cat posibil pe fiecare culoar de circulatie, in timp ce produsele care fac obiectul cumparaturilor de impuls se amplaseaza in functie fie de o complementaritate in utilizare, fie de viteza lor lenta de circulatie, care poate fi accelerata printr-o asezare in imediata vecinatate a unui loc atractiv.

Echipamentul comercial indeplineste un rol important in activitatea unui magazin, contribuind la folosirea optima a suprafetei de vanzare, la etalarea unei cantitati cat mai mari de marfuri si la crearea conditiilor favorabile de munca pentru vanzatori.

Raportat la cerintele comertului modern, se apreciaza ca durata de viata a echipamentului comercial variaza intre 5 si 10 ani, depinzand de calitatea materialului si de frecventa consumatorilor in magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu de inlocuire a echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizeaza functionalitatea echipamentului. Este vorba de asa-zisa uzura morala'', sub impactul careia diferitele tipuri de mobilier si utilaj nu mai corespund unei comercializari optime a marfurilor si nici normelor de rentabilitate si productivitate ale magazinului

Exemplul tipic, in aceasta privinta, il constituie casele de marcat, care trebuie inlocuite nu numai datorita uzurii fizice, ci si faptului ca nu corespund cerintelor unei gestiuni moderne. Pe plan mondial, se apeleaza din ce in ce mai frecvent la aparatajul electronic, capabil sa inregistreze operatiunile comerciale si, concomitent, sa codifice informatiile pe benzi magnetice in vederea prelucrarii ulterioare.

Dispunerea mobilierului in magazin trebuie sa asigure folosirea intensive a spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, in vederea obtinerii unui grad optim de ocupare cu mobilier si respectiv de incarcare a salii de vanzare cu marfuri. Exista o corelatie certa intre marimea suprafetei de vanzare si dimensiunile maxime ale mobilierului de prezentare.

Indiferent daca sunt produse alimentare sau nealimentare trebuie respectate urmatoarele principii :

Produsele trebuie sa fie dezirabile :

* Aceasta presupune ca pretul, prezentarea si conditionarea produsului sa raspunda motivatiilor pentru care clientii se adreseaza magazinului.

Produsele trebuie sa fie liber oferite :

*Scopul de a lupta contra obstacolelor care pot sa 'ascunda' produsele, de a transfera stocurile de marfuri in sala de vanzare, la indemana si la vederea clientului.

Produsele trebuie sa fie lesnicios accesibile.

Etalarea marfurilor pe rafturi trebuie sa asigure senzatia de abundenta si de varietate a ofertei. Marfurile se rotesc pe rafturi pentru ca ele sa fie decoperite de clienti. Produsele ieftine se expun printre cele scumpe si la toate trebuie specificat pretul.

Locul de expunere se gaseste in urma unor incercari repetate prin care se studiaza impactul lor asupra clientilor. Marfurile care se vand mai greu se aduc la primele raioane, deoarece clientii sunt mai atenti la intrare. Marfurile care se vand mai repede se expun langa usile de la depozit, dar si printre cele cu circulatie lenta.

STABILIREA NECESARULUI DE APROVIZIONAT

Succesul intreprinderii in realizarea obiectivelor sale este determinat, in buna parte, si de fondul de produse pe care il contracteaza cu furnizorii. Pentru a determina volumul si structura fondului de marfa, intreprinderea are la dispozitie o gama larga de surse de informatii, din care se remarca, in primul rand, sursele primare generate de cercetarile directe ale pietei consumatorilor intreprinderii si sursele secundare de informatii volumul si structura intrarilor, fisele de depozit, situatia realizarii contractelor etc. care se pot folosi, de asemenea, cu rezultate bune.

Pentru stabilirea necesarului de aprovizionat, in volum si structura, se pot folosi diverse metode de previziune.

O problema aparte o ridica stabilirea structurii necesarului de aprovizionat. Stiintele economice ne ofera un bogat arsenal de mijloace pentru stabilirea structurii necesarului; retinem, in primul rand, metodele de previziune pe termen scurt. Alegerea unei metode, a unui model matematic trebuie sa fie rezultatul unei analize economice care va cuprinde locul si importanta produsului (sau grupei de produse) in consumul populatiei si in realizarea productiei culinare si a desfacerilor planificate, factorii care determina productia si cererea acestui produs etc

Cunoasterea locului ocupat de diferite grupe de produse (sau servicii) in structura necesarului unei intreprinderi, precum si a modificarilor ce se vor inregistra in consumul populatiei sunt aspecte definitorii ale conducerii procesului de aprovizionare.

Din arsenalul de metode de previziune a structurilor, metoda lanturilor Markov2 se detaseaza ca una dintre cele mai accesibile si mai precise metode avand si marele avantaj ca, utilizand o serie scurta de date, se poate rezolva, relativ usor, mai ales daca se apeleaza la ajutorul computerului. Metoda se bazeaza pe principiul potrivit caruia o stare intr-o anumita faza (de exemplu, structura necesarului in anul 2002) depinde in sens probabilistic, deci cu o anumita probabilitate de, de structura anterioara cea mai recenta (din anul 2001, in exemplul nostru).

Esenta acestui gen de prognoza consta in aceea ca, pe baza evolutiei anterioare a ponderii produselor, se gasesc noile structuri, pornind de la legea probabilitatilor de trecere de la o stare initiala la o stare viitoare, care exprima tendinta privind proportia in care grupele de produse sunt solicitate de clienti.

IDENTIFICAREA PRINCIPALILOR FURNIZORI SI CONTRACTAREA LOR

Aceasta etapa presupune urmatoarele:

* gasirea acelor furnizori capabili sa ne ofere materiile prime, materialele sau marfurile necesare;

* gruparea produselor care pot fi achizitionate de la acelasi furnizor; 13 lansarea cererilor de oferta;

* evaluarea ofertelor primite de la mai multi furnizori, in functie de anumite criterii;

* selectarea furnizorilor / ofertelor.

Adeseori, criteriile care stau la baza selectarii furnizorilor sunt: pretul, calitatea, conditiile si termenele de livrare. Avand in vedere faptul ca ponderea cheltuielilor de aprovizionare in cifra de afaceri a unei firme de servicii este foarte ridicata (poate ajunge la 40%), un obiectiv important al activitatii de aprovizionare este gasirea furnizorilor care ne pot oferi cel mai mic pret; dar acesta trebuie corelat cu calitatea, astfel ca de fapt va trebui sa urmarim obtinerea celui mai bun raport calitate - pret. Costurile unei calitati slabe pot fi foarte mari, mai ales daca defectele ies in evidenta nu de la inceput, ci pe parcursul operatiilor de prelucrare sau de prestare a serviciului. Oricum, folosirea unor materii prime, materiale sau marfuri de proasta calitate duce la obtinerea unor produse / servicii de proasta calitate si la o posibila pierdere de clientela.

In sfarsit, termenele scurte de livrare si respectarea datelor de livrare sunt importante pentru firma cumparatoare, pentru asigurarea fluxului operational si pentru reducerea stocurilor.

Pentru aplicarea acestor criterii, este absolut necesara o buna cunoastere a fiecarui furnizor; aceasta inseamna culegerea cat mai multor informatii - din experienta precedenta, de la alti cumparatori, din presa etc. - si inclusiv efectuarea unor vizite la furnizor, pentru cunoasterea ofertei sale. O importanta deosebita o au si relatiile dintre cumparator si furnizor. Natura relatiilor pe care o intreprindere de turism le are cu furnizorii ei poate sa-i afecteze calitatea, promptitudinea si pretul produselorsi serviciilor sale. Exista doua tendinte majore in ceea ce priveste natura acestor relatii: 13 orientarea spre competitie - presupune negocieri aspre intre vanzator si cumparator, in 'suma algebrica zero': ceea ce pierde una din parti, castiga cealalta. In aceasta situatie sunt avute in vedere mai ales avantajele pe termen scurt. Rezultatele obtinute de fiecare parte depind de puterea de negociere a fiecareia, care la randul ei depinde, printre altele, de volumul tranzactiei: un volum mai mare poate fi avantajos atat pentru cumparator, deoarece ii poate aduce anumite rabaturi la pret, cat si pentru vanzator, acestuia asigurandu-i vanzarea productiei;

* orientarea spre cooperare - este o tendinta care atrage tot mai mult atentia, datorita succesului obtinut in acest fel de unele companii japoneze; in aceasta viziune, vanzatorul si cumparatorul sunt parteneri, se ajuta intre ei atat cat este posibil: in ceea ce priveste previziunea cererii, implementarea unei anumite tehnologii de fabricatie, caile de reducere a costurilor pentru ambele parti etc. Este vorba in acest caz de angajamente pe termen lung intre parteneri, ceea ce aduce avantaje amandorura.

Multe firme de servicii folosesc strategii combinate in relatiile cu furnizorii. In functie de interesele celor doua parti, ele pot conveni sa incheie contracte ferme sau doar conventii de colaborare - des intalnite in cazul firmelor de turism - care, prin clauzele incluse, vor stabili toti termenii colaborarii dintre furnizor si intreprinderea de turism.

Aceasta din urma va decide, de la caz la caz, daca aprovizionarea se va face in mod centralizat (adica pentru toate unitatile operative, folosindu-se un depozit de repartizare) sau descentralizat (atunci cand fiecare unitate operativa se aprovizioneaza separat, folosind furnizorii locali). Desigur, aceasta decizie va depinde de numarul de subunitati ale intreprinderii, de dispersia lor spatiala si de eficienta economica pe care o implica activitatea de aprovizionare.

RECEPTIA

Activitatea de aprovizionare cu materii prime, materiale si marfuri (pe care le vom numi in acest capitol valori) a intreprinderilor comerciale se incheie cu receptia acestora, care reprezinta operatia de identificare si verificare cantitativa si calitativa a marfurilor, a materiilor prime si materialelor ce se primesc in depozit, magazin etc., eventual care se livreaza din fabrica sau depozit.

Orice primire de valori in gestiune este insotita de receptie, operatie de mare importanta pentru satisfacerea cantitativa si calitativa a nevoilor intreprinderii si de fapt ale clientilor, in cele din urma.

Receptia are drept obiectiv verificarea mai multor aspecte privind calitatea, cantitatea, indeplinirea intocmai a contractului care reglementeaza relatiile dintre furnizor si beneficiar si intre acestia si intreprinderea de transport. Operatia de receptie asigura cantitativ si mai ales calitativ existenta in intreprinderea comerciala, de alimentatie publica si de turism a tuturor valorilor necesare pentru buna desfasurare a activitatilor complexe care se desfasoara aici.

Conducerea intreprinderii numeste 'comisia de receptie' care are de obicei in componenta sa un reprezentant al conducatorului, un merceolog de specialitate si gestionarul valorilor ce formeaza obiectul receptiei.

Decizia privind receptia ocupa un loc central in cadrul politicii de aprovizionare a intreprinderii; obiectul deciziei in domeniul receptiei se refera la locul receptiei, cantitatea si calitatea produselor.

Locul receptiei. Decizia poate avea in vedere receptia la furnizor sau la sediul beneficiarului si se concretizeaza intr-o clauza contractuala. Alegerea locului se face in functie de marimea loturilor cu care urmeaza sa se faca aprovizionarea, ritmicitatea aprovizionarii, folosirea eficienta a mijlocului de transport si a resurselor de munca.

Indiferent de locul 'luarii in primire' a loturilor de produse, compartimentul de receptie, prin comisia numita in acest scop executa receptia propriu-zisa la sediul intreprinderii beneficiare.

Daca prin contract se stabileste clauza 'franco-furnizor' si beneficiarul nu-si trimite delegat pentru receptie in timp util, produsele se pot livra pe baza autoreceptiei care consta in verificarea calitativa si cantitativa a produselor de catre furnizor la sediul acestuia intocmindu-se un proces verbal de autoreceptie.

Autoreceptia este un procedeu economic - elimina cheltuielile de receptie si se foloseste de regula la verificarea produselor perisabile sau cu o periodicitate foarte ridicata a livrarilor.

Controlul cantitativ. Indiferent unde are loc, receptia cantitativa a produselor se face

verificandu-se concordanta dintre contract sau comanda si cantitatea livrata, in documentele de livrare se mentioneaza nu numai cantitatea livrata ci si conditiile de masurare avute in vedere si care pot influenta cantitatea receptionata (de exemplu umiditatea, sistemul de cantarire etc.). in general, datorita marimii reduse a loturilor de produse livrate in alimentatia publica sau in turism dar si in comert, receptia cantitativa se face la tot lotul ('receptie bucata cu bucata'). Se poate executa si controlul cantitativ prin sondaj, folosindu-se principiile statistice.

Cu toata operativitatea metodei de control prin sondaj ea este folosita foarte rar si numai la loturi mari de produse.

Avand in vedere ca intreprinderea de transport raspunde de integritatea produselor transportate, la eliberarea lor catre destinatar se face o verificare cantitativa a acestora, in special in statiile de cale ferata. Se verifica cu acest prilej integritatea vagonului, a sigiliilor si a numarului de colete. Aceasta verificare nu se confunda cu receptia cantitativa dar odata executata exonereaza de raspundere carausul. Daca sunt constatate cu acest prilej lipse cantitative imputabile intreprinderii de transport sau deteriorari de ambalaje, de sigilii etc., se intocmeste un proces verbal de constatare folosit ulterior pentru a solicita daune de la SNCFR.

La sediul beneficiarului, dupa ce s-a executat, asa cum am vazut, receptia cantitativa finala, se intocmesc actele de incarcare a gestiunii. Controlul calitativ. Obiectul acestui aspect al receptiei il constituie verificarea si determinarea calitatii produselor primite, prin compararea lor cu standardele nationale, normele interne, caietele de sarcini, mostrele omologate etc Controlul calitatii se executa atat pentru produse cat si pentru ambalaje si vizeaza nu numai aspectele fizico-chimice ale produselor ci si elemente calitative privind structura sortimentala, marcarea etc., aspecte cuprinse in contract sau comanda.

Receptia calitativa se face, de obicei, organoleptic dar ori de cate ori se considera necesar se apeleaza la analize complexe de laborator. Acest ultim aspect ridica probleme deosebite data fiind lipsa, de regula, a laboratoarelor din organigrama intreprinderilor beneficiare acestea fiind obligate sa trimita probe pentru control la laboratoarele specializate.

Si in acest caz, receptia se face 'bucata cu bucata' sau prin sondaj, insa spre deosebire de controlul cantitativ, se foloseste mai ales receptia prin sondaj, pentru avantajele multiple pe care le prezinta (economie de timp, siguranta in extinderea concluziilor asupra intregului lot etc.).

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE APROVIZIONARE

1.1 Reguli de igiena individuala

Lucratorul in comert trebuie sa respecte atat regulile de igiena personala cat si o serie de reguli ce tin de protectia sanatatii consumatorilor.

Pastrarea unei igiene corporale:

-spalarea repetata a mainilor;

-unghiile de la maini sa fie taiate scurt;

-purtarea unui halat de culoare deschisa;

-parul prins(de preferat sa se poarte o boneta pentru a evita caderea parului pe alimente);

-evitarea purtarii de bijuterii(inele,bratari etc).

2. Reguli de igiena in manevrarea alimentelor:

-trebuie evitat contactul simultan:BANI-ALIMENTE;

-pastrarea curateniei pe toate suprafetele din incinta magazinului;

-protejarea alimentelor fata de accesul insectelor,rozatoarelor si a microorganismelor;

-alimentele trebuiesc pastrate in conditii optime pentru a evita deteriorarea sau pierderea calitatii acestora.

3. Igiena spatiilor magazinului:

-spalarea podelelor;

-curatarea cailor de acces;

-selectarea deseurilor.

1.2 Comportamentul corect in igiena personala prvind diferite parti ale corpului:

Mainile si ungiile

Mainile sunt acele parti ale corpului care vin in contact cel mai des cu alimentele.Este esential ca ele sa fie curate permanent_;de la inceperea si pana la terminarea lucrului.

Pe maini pot trai si chiar inmulti,microorganisme,dintre care cele mai patogene(Escherrichia coli,Stafiloccocus aureus etc),putand produce toxiinfectii alimentare.Spalarea si dezinfectarea sunt obligatorii pentru prevenirea inbolnavirii.

Unghiile trebuie:

-taiate scurt pentru a nu permite retinerea de murdarie subunghiala;

-curatate cu periuta si sapun pentru a scoate murdaria din santul

periunghial

-nedate cu lacuri pentru a observa daca sunt curatate si pentru ca lacul sa nu cada pe alimente;

-sa nu se rupa sau sa nu se roada cu dintii,ci sa se taie cu foarfeca si sa se pileasca cu pila;

-orice ranire sau infectie locala se anunta sefului;apoi se adreseaza medicului,pentru a preveni contaminarea alimentelor;

-sa nu se suga;

-sa nu se taie in incaperi unde sunt alimente. Pentru spalarea-curatarea mainilor sunt absolut necesare: Apa calda: -potabila

-suficient de calda

-cantitativ suficienta.

Sapunul:

-de buna calitate: -bine intretinut. Periuta:

-individuala

-cu peri suficient de numerosi si duri:

Spalarea

Intretinerea

1.3Masuri si mijloace de prevenire a incendiilor si explozilor:

1. lnlaturarea eventualelor cauze ce pot provoca incendii sau explozii,prin proectarea procesului tehnologic.

2. Evitarea formarii in hale de productie a amestecurilor explozive prin curatarea in mod periodic a prafului de pe suprafetele incarcate cu electricitate statica.

3. Marirea umiditatii relative a aerului acolo unde produsele permit.

4.Prevederea unor aparate de deconectare automata in caz de avarii.

5.Prevederea in depozitele de materiale combustibile a instalatiilor speciale de declansare automata a stropirii cu apa la ridicarea temperaturii.

6.Amenajarea unor spatii pentru fumat.

7.Asigurarea unei bune evacuari a oamrenilor si a bunurilor di cladire,in caz de incendiu.

8.Instalarea de scari de incendiu,guri de apa cu utilajul

necesar(furtun cu lance_;pompe).

9.lgnifucare materialelor combustibile folosite in constructii.

10.Marcarea zonelor periculoase,a mediilor explozive, a cailor deevacuare din cladiri si asigurarea unor bune conditii pentru interventia rapida la

stingerea incendiilor.

11.Organizarea de formatii de pompieri voluntari si special angajati.

12.Interzicerea folosirii flacarii deschise,a fumatului in medii

periculoase

13.Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea si combaterea incendiilor si asigurarea prelucrarii si afisarii lor.

14.Instruirea muncitorilor si raspandirea cunostintelor tehnice referitoare la cauzele si prevenirea incendiilor.

15.Dotarea cu utilaje si materiale tehnice de combatere a incendiilor:

-lopeti

-pompe de mana

-stingatoare manuale

-motopompe sau autopompe

-instalatii cu retele de apa

1.4.Obligatiile lucratorilor privind prevenirea si apararea 'impotriva incendiilor si exploziilor

1.Sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor aduse la cunostinta de catre angajator prin mijloacele prevazute de lege.

2.Sa utilizeze substantele periculoase,instalatiile,utilajele,masinile,aparaturasi

echipamentele conform instructiunilor tehnice si a instructiunilor interne prevazute de catre angajator in unitatea respectiva.

3.Sa nu efectueze manevre interzise sau modificari neautorizate ale sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor.

4.Sa coopereze cu salariatii desemnati de angajator sau cu personalul tehnic specializat cu atributii in domeniul prevenirii si apararii impotriva incendiilor.

5.Sa actioneze in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca la aparitia orcarui pericol iminent de incendiu sau explozie.

6.Sa furnizeze persoanelor abilitate toate informatiile pe care le detine referitor la incendiu.

NORME DE SANATATE SI SECURITATE A MUNCII SI PREVENIRE A STINGERII INCENDIILOR

Organizarea traditionala a fluxului materialelor (marfurilor) in cadrul firmei

presupune existenta a trei departamente operationale:

Aprovivionare

Aceasta este o structura segmentata, in care fiecare din cele trei departamente este condus de un manager, fiecare din cei trei manageri raspunzand unor persoane diferite.

Dupa anii '60, se constata o restructurare a acestui flux, coordonat de un singur manager cu o pozitie ierarhica ridicata; in acest caz este vorba de o structura integrata, iar departamentul corespunzator este denumit adesea 'departamentul logistic' (coordonarea intregii activitati de aprovizionare poarta numele de 'supply-chain management').

Multe intreprinderi folosesc structuri combinate; de exemplu, aprovizionarea si productia au un singur manager, iar distributia este asimilata activitatii de marketing, avand drept conducator 'directorul de marketing'.

A

N

E

X

E

Bibliografie

"Cercetari de marketing"

Bilblioteca de marketing

Editura : URANUS

Autori : Autori: Iacob Catoiu, Carmen Balan, Ioana Cecilia Popescu, Gheorghe Orzan, Calin Veghes, Tiberiu Danetiu, Diana Vranceanu

An:2009.