|
|
|
Instrumente folosite la atingerea obiectivelor
O data ce scopurile macroeconomice au fost corect si clar formulate, decidentul politic trebuie sa specifice instrumentele de care dispune pentru a determina economia sa atinga aceste scopuri. Instrumentele disponibile depind, totusi, de cadrul institutional existent in fiecare economie.
Cel mai frecvent se utilizeaza doua mari tipuri de instrumente : instrumentele politicii fiscale si instrumentele politicii monetare. Instrumentele politicii fiscale sunt cele care afecteaza economia reala, influentand cererea de bunuri si servicii, economiile populatiei, investitiile firmelor s.a.
Cele mai importante instrumente ale politicii fiscale sunt considerate : cheltuielile guvernamentale si sistemul impozite si taxe.
Instrumentele politicii monetare afecteaza economia monetara, influentand masa monetara, fluxurile valorice din cadrul economiei s.a. Cele mai importante instrumente ale politicii monetare sunt considerate a fi variatia ofertei de bani si operatiunile pe piata deschisa.
Instrumente ale politicii fiscale :
Cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii
Cumpararile de bunuri si servicii efectuate de guvern pot afecta direct cererea agregata pe piata bunurilor si serviciilor. Orice achizitie guvernamentala de bunuri se adauga cererii de bunuri si servicii, deci cererea agregata la nivelul intregii economii se amplifica.
In termenii modelului AD-AS, aceasta amplificare presupune deplasarea curbei AD catre dreapta, ca in figura 1.
Pe termen scurt, cresterea cererii agregate determina cresterea outputului real si, daca acesta depaseste nivelul sau potential, exercita o presiune crescatoare asupra preturilor si salariilor.
Cresterea preturilor P se explica prin faptul ca existenta unei cereri agregate in exces nu va fi imediat acoperita de o oferta agregata la acelasi nivel. Productia are nevoie de un anumit timp pentru a se adapta la schimbarea cererii agregate. Drept urmare, preturile bunurilor si serviciilor pentru care exista o cerere in exces vor creste.
Figura 1.
Cresterea salariilor pe piata fortei de munca este datorata cresterii cererii de forta de munca, cerere pe care sectorul productiv al economiei o formuleaza ca urmare a dorintei sale de a creste oferta, pentru a raspunde cresterii cererii de bunuri si servicii. Crescand cererea de munca, salariile - deci pretul fortei de munca - tind si ele sa creasca. Aceasta duce la cresterea ofertei de munca, adica la reducerea somajului.
Ocuparea intr-un grad mai inalt a fortei de munca determina, mai departe, cresterea outputului, deci a ofertei de bunuri si servicii, dar si a venitului disponibil, adica a cererii agregate. Se manifesta, astfel, un proces de tip multiplicator, proces care amplifica efectul initial (de impact) al cresterii cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii.
Reducerea cumpararilor guvenamentale de bunurii si servicii deplaseaza curba cererii agregate AD catre stanga, efectele declansate de o astfel de reducere fiind opuse celor prezentate anterior. Asadar, in urma unei astfel de politici, outputul, deci oferta agregata de bunuri si servicii, se reduce, iar ocuparea fortei de munca scade, crescand, in schimb, somajul.
Am aratat mai sus ca schimbarile in cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii pot duce la modificari mai mari in cererea agregata datorita efectului multiplicator.
In proiectarea unei politici fiscale este deosebit de importanta cunoasterea efectelor unor astfel de procese multiplicatoare datorita faptului ca ele pot duce la cresteri ale cererii agregate mai mari decat cele dorite si care pot fi satisfacute prin oferta agregata corespunzatoare. O cerere in exces care nu este satisfacuta face ca nivelul preturilor sa creasca, deci determina efecte inflationiste greu de contracarat.
Platile transferabile
Cresterea sau descresterea platilor transferabile afecteaza marimea cresterii cererii agregate intr-un mod oarecum diferit de modul in care aceasta se schimba datorita cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii.
Prin platile transferabile are loc o redistribuire a veniturilor in cadrul economiei, de la indivizi cu venituri mai mari la indivizi cu venituri mai mici sau fara venituri. De aceea, o schimbare in platile transferabile nu va afecta direct cererea agregata, ci o va afecta indirect prin intermediul venitului disponibil si, mai apoi, al cheltuielilor de consum.
Pe langa caracterul temporar sau permanent al modificarilor de venit, in studiul efectelor platilor transferabile trebuie avut in vedere si comportamentul diferit al gospodariilor in raport cu nivelul venitului disponibil permanent pe care il realizeaza.
Acele gospodarii care au un venit disponibil permanent mai mare pot sa-si mentina consumul la un nivel relativ constant, economisind atunci cand venitul lor creste temporar si luand cu imprumut atunci cand venitul lor scade temporar. Deci, aceste gospodarii sunt afectate doar de schimbari permanente in platile transferabile, schimbari care le pot afecta consumul si deci, cererea de bunuri si servicii.
Dar gospodariile care au un venit disponibil permanent redus sunt in imposibilitate de a economisi sau de a lua cu imprumut pentru a-si mentine consumul, deci si cererea de bunuri si servicii, la un nivel constant.
Atunci cand venitul lor scade, astfel de gospodarii vor fi silite sa reduca consumul chiar daca micsorarea venitului este temporara. Platile transferabile, cum ar fi ajutoarele de somaj sau asistenta sociala, permit acestor gospodarii sa mentina consumul la un nivel relativ constant, lucru care nu ar fi posibil in lipsa acestui venit suplimentar.
Deci efectul platilor transferabile asupra cererii agregate depinde, in principal, de efectul schimbarii cheltuielilor de consum ale gospodariilor cu venituri reduse. De aceea, eficienta acestui instrument depinde de alocarea platilor transferabile, in sensul ca cu cat acestea sunt orientate mai mult catre gospodariile cu venituri mici sau fara venituri, cu atat modificarile in cheltuielile de consum, deci in cererea agregata de bunuri si servicii, vor fi mai mari.
Ca si cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii, platile transferabile pot genera efecte multiplicator. Datorita cauzelor expuse mai sus, multiplicatorul platilor transferabile are valoarea mai mica decat multiplicatorul cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii, deoarece primele nu afecteaza in mod direct cererea agregata, ci prin intermediul efectului lor asupra cheltuielilor de consum care, la randul lor, influenteaza cererea agregata.
Deci, daca primul instrument al politicii fiscale, cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii, este un instrument politic direct, platile transferabile este un instrument politic indirect, fiind necesara o marime (variabila) intermediara prin care efectul sa se transmita asupra veriabilei scop, cererea agregata de bunuri si servicii. De regula, instrumentele politice indirecte exercita efecte cu o intensitate mai redusa asupra scopurilor decat instrumentele politice directe (nemijlocite).
Taxele
Taxele afecteaza cererea agregata pe doua cai principale. Prima cale este legata de efectul acestora asupra venitului disponibil al gospodariilor, in timp ce a doua priveste efectul lor asupra profitului si costului bunurilor capitale ale firmelor. Deoarece mecanismele declansate de cele doua cai sunt oarecum diferite, sa analizam separat efectul taxelor mai intai asupra indivizilor si apoi asupra firmelor.
a) Taxele individuale
Taxele suportate de indivizii de la nivelul gospodariilor le vom numi, in continuare, taxe individuale. Ele sunt, de regula, formate din impozitele pe venit, platile pentru asigurari sociale, somaj si contributii. Platile pentru asigurari sociale sunt utilizate pentru pensii si ele nu sunt considerate instrumente ale politicii fiscale.
Cea mai importanta sursa de venituri guvernamentale o constituie impozitele pe venit (salarii, dividende, alte venituri). Aceste impozite, de regula, sunt progresive, deci rata de impozitare creste pe masura ce individul realizeaza venituri mai mari. Exista, insa, atat un interval de venituri care nu sunt impozitate, cat si o limita superioara pana la care rata impozitului pe venit poate sa creasca.
Schimbarile in impozitul pe venit actioneaza prin efectele pe care le au asupra venitului disponibil. Deci, si in acest caz, este importanta distinctia dintre venitul curent si venitul disponibil, precum si dintre schimbarile temporare si cele permanente in marimea venitului.
In figura 2. se prezinta efectul temporar si efectul permanent ale unei reduceri a ratei impozitului pe venit asupra curbei cererii agregate AD. Se observa ca prima schimbare deplaseaza curba AD catre dreapta cu o cantitate neglijabila (ADT) in timp ce a doua schimbare, permanenta, o deplaseaza tot catre dreapta, dar cu o cantitate semnificativa (ADP).
b) Taxele impuse firmelor
Daca taxele individuale, dupa cum am vazut mai sus, afecteaza cheltuielile de consum ale gospodariilor, taxele impuse firmelor afecteaza cheltuielile cu bunurile de investitii. In general, aceste taxe se impart in doua mari categorii: impozitul pe profit si facilitati (scutiri) de impozite pentru investitii.
Impozitul pe profitul firmei se aplica profitului ramas dupa ce firmele si-au dedus costurile de productie din veniturile totale obtinute din vanzari. El influenteaza cheltuielile de investitii care au ca sursa principala profitul obtinut de catre firme. Multe firme cred ca este mai putin costisitor sa finanteze propriile investitii utilizand o parte din profitul obtinut, decat sa apeleze la credite bancare.
Deci, cu cat profitul ramas la dispozitia firmelor este mai mare cu atat cheltuielile de investitii vor fi mai mari. Desigur ca o parte din profit va merge la actionari sub forma de dividende, dar acestia pot reinvesti acest profit sau utiliza pentru a-si spori cheltuielile de consum.
Cheltuieli de investitii mai mari inseamna, insa, cumparari sporite de bunuri de investitii, deci o cerere agregata mai mare.
Rezulta de aici ca o reducere a ratei impozitului pe profit determina cresterea cheltuielilor de investitii si deci cresterea cererii agregate, in timp ce o crestere a ratei impozitului pe profit are un efect opus, ducand la reducerea cheltuielilor de investitii si deci a cererii agregate. Curba AD se va deplasa deci catre dreapta in urma reducerii ratei impozitului pe profit si catre stanga in urma cresterii ratei impozitului pe profit.
