|
|
|
Portofoliile de valori
Valorile mobiliare constituie un mijloc de a pune economiile la dispozitia activitatilor economice ale unei tari. Pentru cel care economiseste este un mijloc de a lua parte la aceste activitati si de a atrage un profit, sub forma dobanzilor sau dividendelor, din capitalurile care nu raman inactive.
Ansamblul valorilor pe care le poseda un investitor constituie un portofoliu de plasament. Urmand obiectivele pe care si le propune investitorul, caracterul portofoliului poate lua diverse aspecte:
- portofoliu de randament (titlurile cu randament ridicat);
- protofoliu care cauta plusvaloarea, fara riscuri majore (actiuni ale societatilor bine asezate si cu o puternica dezvoltare);
- portofoliu speculativ (care cuprinde in special actiuni temporar subevaluate pe motiv de riscuri importante care apar pentru societati);
- portofoliu ce combina randamentul si plusvaloarea (varietatea de titluri de randament si de societati cu puternica dezvoltare).
Aceste portofolii de plasamente sunt distincte de portofoliile de participatii pe care le poseda anumite societati si care contin actiuni ce reprezinta in totalitate sau in parte capitalurile filialelor lor.
Cu toate ca portofoliile ce apartin particularilor sunt foarte numeroase, portofoliile care au cunoscut cea mai importanta dezvoltare in cursul ultimelor doua decenii in majoritatea tarilor lumii sunt portofoliile institutionale si portofoliile colective.
Portofoliile institutionale sunt cele care apartin unor institutii precum casele de pensii, companiile de asigurari, casele de economii. Cele ale societatilor de asigurari, care constituie un patrimoniu ce reprezinta contrapartida angajamentelor lor in privinta asigurantilor sunt bine cunoscute si functioneaza de foarte mult timp.
Portofoliile colective desemnate, de exemplu, in Franta, prin sigla OPCVM ( Organismens de Placement Collectif en Valeurs Mobiliers ) sunt cele ale societatilor de investitii, cu capital fix (SICAF) sau cu capital variabil (SICAV) si cele ale fondurilor comune de plasament (deschise publicului, sau rezervate anumitor categorii de subscriitori cum ar fi Fondurile Comune de Participare ale Intreprinderilor).
In tarile anglo-saxone, portofoliile colective exista inca din ultimul secol sub denumirea de Unit Trust d'Investment Funds sau d'Invesment Trust, cu capital fix (closed end) sau cu capital variabil (open end). De la finele celui de-al doilea razboi mondial, ele cunosc o dezvoltare continua si realizeaza o foarte importanta parte a tranzactiilor bursiere asupra pietelor din New York, din Londra si din Tokyo.
Fondurile de investitii cu capital variabil s-au dezvoltat rapid incepand cu anii '60 in numeroase tarii din Europa, in special in Spania, in Franta, in Italia, in Olanda si in Elvetia.
Fondurile comune de plasament (FCP) sunt portofolii indivizibile ce apartin numeroaselor persoane si girate de un organism responsabil.
Cluburile de investitii, a caror creare a fost admisa in Franta incepand din 1968, in vederea favorizarii economiilor particulare sunt, de asemenea, fonduri comune de plasament. Cluburi de investitii exista in SUA din secolul trecut, dar ele au luat o forma actuala incepand din anii 1920-1930. In 1951 a fost creata in SUA o asociatie nationala de cluburi de investitii, iar in 1960 in Londra a fost creata o federatie mondiala.
Alegerea actiunilor de inclus in portofoliul de plasament este o problema delicata si gestiunea portofoliului cere o examinare frecventa a compozitiei lor, in lumina evolutiei afacerilor. Aceasta gestiune nu se poate efectua decat daca se dispune de studii bine facute si in mod constant, tinute la zi, asupra titlurilor care se pot interesa. Efectuarea unor asemenea studii constituie, in mod precis, obiectul analizei valorilor mobiliare. Se cuvine insa precizat faptul ca aceasta analiza este, in mod esential, auxiliara gestiunii portofoliilor de plasament si nu celei de speculatie bursiera inteleasa in sensul speculatiei pe termen scurt. Gestiunea portofoliilor isi propune intr-adevar sa gaseasca economiilor o utilizare satisfacatoare pe termen mediu si lung, incercand sa atinga obiectivele pe care le doresc cei care economisesc.
