Operatiuni comerciale in afara comertului curent

OPERATIUNI COMERCIALE IN AFARA COMERTULUI CURENT

Operatiunile comerciale combinate se refera la schimburile internationale ce cuprind activitati de import, export, prestari servicii etc., care sunt integrate intr-un mecanism de derulare complex. De regula, sunt necesare doua sau mai multe contracte intre care exista anumite legaturi, consecinta reprezentand-o gradul de risc mai ridicat.

Conform practicii internationale, formele pe care le imbraca operatiunile combinate sunt: contrapartida, switch-ul, reexportul si lohn-ul.

A) ContrapartidaSpecialistii in domeniu apreciaza ca nu exista o definitie universal acceptata a contrapartidei.

In sens restrans, "in expresia sa cea mai sintetica, contrapartida consta in combinarea unei tranzactii de cumparare cu una de vanzare"¹. In sens larg, prin aceasta operatiune se inteleg toate formele de coordonare bilaterala a schimburilor dintre parteneri, inclusiv cele din cadrul actiunilor de cooperare economica internationala.

Clearingul este o forma a contrapartidei care reprezinta o compensatie globala, centralizata, a tuturor creantelor si angajamentelor unei tari fata de alta tara. Operatiunile comerciale derulate intre parteneri, se efectueaza fara transfer efectiv de numerar, prin inregistrarea lor in conturi deschise la bancile desemnate.

Utilizarea clearingului este promovata de tarile posesoare ale unor monezi "slabe" si ale unor rezerve valutare reduse, acestea preferand compensatiile reciproce de marfuri si servicii. Prin clearing exportatorii unei tari sunt platiti in moneda nationala, sumele respective fiind achitate de importatorii aceleiasi tari pentru plata produselor importate din tara in care s-a facut exportul si cu care s-a perfectat un acord de clearing.

B) Operatiunile de switch

Operatiunile de switch sunt specifice comertului in contrapartida, interventia lor producandu-se, de regula dupa incetarea livrarilor de produse. Aceste operatiuni au fost generate de dificultatile aparute in practica derularii acordurilor de clearing.  Spre exemplu, este posibil ca una dintre firmele participante la clearing sa primeasca marfuri in compensatie de care sa nu aiba nevoie. Pentru a le putea valorifica, aceasta apeleaza la serviciile unei firme specializate in operatiuni de switch. Prin efectul unei operatiuni de switch, firma specializata dobandeste marfurile cu o semnificativa reducere de pret. Ea poate gasi cumparator fie intr-o tara in care nu exista restrictii valutare si atunci vinde marfa contra valuta convertibila, fie intr-o tara unde transferul de valuta in strainatate este controlat de catre stat. In aceasta ultima situatie, daca potentialul cumparator nu poate plati marfurile in valuta convertibila, vanzatorului i se ofera varianta platii prin produse realizate in tara cumparatorului. Cand vanzatorul refuza, firma de switch va incerca sa comercializeze produsele primite ca titluri de plata intr-o tara cu excedent de plati in mijloace exprimate in valuta convertibila. Sunt situatii cand firma specializata repeta de mai multe ori tranzactiile, pana cand marfurile primite in schimb vor putea fi comercializate in valuta convertibila. Cu prilejul fiecarei faze a operatiei, firma specializata ofera in mod uzual cumparatorului o parte din diferenta favorabila obtinuta de la vanzatorul produselor in contrapartida.

Operatiunile de switch constau, in esenta, intr-o combinare a schimbului international de marfuri cu o serie de activitati financiar valutare, in vederea transformarii unor disponibilitati de clearing, in fonduri libere (sau in disponibilitati pentru alte clearinguri), sau a schimbarii unor fonduri de devize libere in rezerve de clearing.

C) Reexportul

Reexportul presupune cumpararea unei marfi in regim de import si vanzarea ei in regim de export in scopul obtinerii unei diferente intre pretul de vanzare si cel de cumparare care sa asigure, pe langa recuperarea cheltuielilor ocazionate de operatiune, si obtinerea unui profit. Un alt obiectiv al reexportului il reprezinta promovarea relatiilor comerciale cu anumite tari. Baza juridica a operatiunii este data de existenta a doua contracte: unul de import perfectat de reexportator cu exportatorul si altul de export incheiat intre reexportator si importator.

D) Lohn-ul

Lohn-ul are ca obiect prelucrarea materiilor prime, materialelor apartinand uneia dintre parti (importatorul) de catre cealalta parte (exportatorul).

Operatiunea se deruleaza pe baza de contract, firma care lanseaza comanda numindu-se ordonator (importatorul), iar cea care realizeaza produsul numindu-se executant (exportatorul).

Licentierea

Intr-o acceptiune generala, licentierea (engl. licensing) este operatiunea comerciala prin care titularul unui drept de proprietate industriala transfera unei firme, toate drepturile de utilizare a brevetului de inventie, documentatia tehnica, procedurile tehnice, schemele operatorii de productie, metodele de exploatare a masinilor si marcile de fabrica si comert, procedurile de control a calitatii, programele de pregatire tehnica si profesionala, toate acestea in schimbul unei sume de bani (redeventa) stabilita prin contract. Marimea redeventei (engl. royality) depinde in primul rand de estimarea profiturilor viitoare. Transferul activelor intangibile, in speta a licentelor, este insotit de alte servicii comerciale, printre care trebuie evidentiata asistenta tehnica.

Contractul de licenta exprima acordul de vointa al partilor, referitor la transferul dreptului de utilizare a brevetului si, respectiv plata pretului, stabilind drepturile si obligatiile reciproce.

Partile contractante sunt reprezentate de licentiar care este titularul dreptului de proprietate industriala si de licentiat, respectiv beneficiarul exploatarii dreptului de proprietate industriala.Franchisingul internationalFranchisingul a cunoscut de-a lungul timpului o serie de definitii in functie de elementele care au fost considerate mai importante.

O definitie relativ completa este aceea care considera ca franchisingul este o tehnica de comercializare sau de distributie a produselor si serviciilor prin care o firma numita cedent (franchizor) cedeaza unei persoane fizice sau juridice numita cesionar (francizat) dreptul sau privilegiul (franciza) sa faca afaceri intr-un anumit mod, pe o anumita perioada de timp si intr-un loc determinat¹.

Licitatii internationale

Licitatiile nu reprezinta o procedura de tranzactionare cu caracter de noutate. Sunt cunoscute targurile de sclavi din Roma antica, targuri ce se identifica foarte bine cu licitatiile. In Grecia licitatiile au fost utilizate pentru concesionarea minelor, iar in perioada babiloniana au fost folosite pentru vanzarea vinurilor. Perioada contemporana a fost marcata de cresterea vertiginoasa a vanzarilor sau cumpararilor prin licitatii. Atat in tarile in tranzitie la economia de piata, cat si in cele cu economie liberala, numeroase piete internationale folosesc sistemul licitatiilor. Aceasta procedura de incheiere a afacerilor se refera la marile proiecte industriale, de comunicatie, la lucrarile publice si de amenajare a teritoriului, dar si la achizitionarea de produse de baza (materii prime), de bunuri de consum curent (produse alimentare, furnituri scolare). Pe langa cele enumerate, care reprezinta obiectul traditional al licitatiilor, aceasta tehnica de comercializare mai poate fi utilizata pentru: produsele care datorita avarierii si deteriorarii pe timpul transportului nu mai sunt acceptate de importator; produsele greu vandabile care sunt stocate in antredepozite portuare; produsele care in urma unei hotarari judecatoresti se vand prin executare silita de catre creditor. Organizatiile publice si firmele private recurg la licitatii pentru a incheia afacerea cu furnizorul care a prezentat cea mai avantajoasa oferta. Intreprinderile interesate trebuie mai  intai sa selecteze licitatiile care li se par interesante, inainte de a depune oferta. Sursele de informare sunt multiple. Sfera de cuprindere a licitatiilor a crescut o data cu dezvoltarea Internetului, cu ajutorul caruia s-a ajuns in ultimul deceniu la performanta de a crea noi piete in domenii cum ar fi energia si transporturile.

Organizatiile internationale finantatoare (Banca Mondiala, BERD) si consultantii constituie sursele cele mai pretioase pentru obtinerea de informatii utile inaintea publicarii, ceea ce permite intreprinderilor sa remita la timp o propunere corespunzatoare. Mai mult, firmele importante, experimentate, si-au constituit o retea eficienta de contacte cu serviciile oficiale, marile intreprinderi publice, colectivitatile descentralizate, cabinetele de inginerie, ele oferind informatii prin care organizatorul licitatiei le utilizeaza la redactarea caietului de sarcini.

Se poate afirma ca licitatiile reprezinta piete de marfuri cu trasaturi proprii, care functioneaza periodic sau ocazional pe baza unui ansamblu de reguli, concentrand in acelasi timp si in acelasi loc, oferta si cererea de marfuri¹.